Plasticul și efectul acestuia asupra sănătății umane

Un proiect de diseminare a informațiilor despre pericolele plasticului de unică folosință a dus la crearea un model de barcă cu vele, numită Flipflopi, pentru a călători pe tot globul și a ajunge la mii de oameni și comunități.

Sprijinit de o universitate din Marea Britanie, echipajul de la bordul Flipflopi a recuperat peste 130 de tone de plastic în ultimele zece luni din Arhipelagul Lamu, de pe coasta kenyană. Barca în sine este construită din plastic reciclat, folosind materiale recuperate găsite pe plajele din Kenya, inclusiv 30.000 de papuci aruncați, care sunt omniprezenți în oceanele lumii.

Proiectul a amenajat și o expoziție la Lisabona, Portugalia. Plastic: Remaking Our World va fi deschisă la Muzeul de Artă, Arhitectură și Tehnologie (MAAT) deschisă până la sfârșitul lunii august. Expoziția include un film care explorează relația dintre natură și materiale plastice și folosește barca Flipflopi ca exemplu inspirațional pentru a regândi modul în care folosim plasticul și a găsi modalități de a încuraja reutilizarea.

Există o abordare completă a sistemelor pentru a influența schimbarea comportamentului, alcătuită din educație, inovare și campanii captivante pentru a menține problema în prim-plan. Această expoziție este un exemplu minunat, deoarece ajută la evidențierea noilor lucruri care pot fi făcute cu plasticul – versatilitatea sa este cu adevărat uluitoare.

Proiectul dorește să evidențieze modul în care microfibrele naturale din textile și îmbrăcăminte pot dăuna mediului nostru.

Fibrele textile, cunoscute sub numele de microfibre, și prevalența lor în mediu au fost studiate de oamenii de știință criminaliști de zeci de ani. Cu toate acestea, majoritatea studiilor recente de mediu au trecut cu vederea aceste cunoștințe și s-au concentrat doar pe caracterizarea fibrelor microplastice. Acest lucru a dus la date inexacte despre microfibre și multe neînțelegeri în literatură, culminând cu o subestimare generală a amenințării reprezentate de aceste fibre.

Rezultatele cercetării Flipflopi au demonstrat puterea colaborării încrucișate, reunind designeri, oameni de știință de mediu și oameni de știință criminaliști pentru a aborda o provocare globală de mediu. Trebuie să promovăm o abordare fără regrete, valorificând expertiza altora, dacă vrem să înțelegem pe deplin provocările de mediu și să dezvoltăm soluții adecvate pentru a le depăși.

Plasticele pe care le ingerăm pot traversa bariera hematoencefalică și se pot acumula în creier, potrivit unui studiu publicat în revista științifică Nanomaterials. Autorii avertizează că este crucial să se limiteze expunerea la plastic până când știm mai multe despre impactul acestor microplastice minuscule.

Nanoplasticele sunt definite ca particule minuscule de plastic mai mici de 0,001 milimetri (care nu sunt vizibile cu ochiul liber), iar microplasticele includ particule între 0,001 și 5 milimetri. Acestea sunt adesea denumite MNP.

MNP-urile pot intra în lanțul alimentar într-o varietate de moduri diferite, inclusiv direct în alimente sau indirect din ambalaj. Ce este mai rău, nu doar alimentele conțin MNP. Aceste particule minuscule sunt prezente și în apă și se estimează că oamenii pot ingera aproape 100.000 de particule de plastic pe an doar din ceea ce beau.

Echipa de la MedUni Vienna și Universitatea din Debrecen, Ungaria, a arătat cum particulele minuscule de polistiren își pot găsi drumul în creier la doar două ore după ingerare. Aceasta a fost prima dată când cercetătorii au putut urmări mecanismul care a permis microplasticelor să spargă bariera hemato-encefalică. Cu ajutorul modelelor computerizate, s-a descoperit că o anumită structură de suprafață (corona biomoleculară) a fost crucială pentru a permite particulelor de plastic să treacă în creier.

Bariera hemato-encefalică împiedică agenții patogeni și toxinele să ajungă în creier. Diverse studii au demonstrat că aceasta este similară cu bariera intestinală, pe care microplasticele o pot depăși. Aceste materiale plastice au fost legate de reacții inflamatorii și imune locale în tractul gastrointestinal, precum și de dezvoltarea cancerului.

Este posibil ca acestea să aibă un efect similar asupra creierului. În creier, particulele de plastic ar putea crește riscul de inflamație, tulburări neurologice sau chiar boli neurodegenerative precum Alzheimer sau Parkinson.

Mecanismul nou descoperit poate ajuta cercetătorii să înțeleagă mai bine impactul materialelor plastice asupra corpului nostru și să găsească modalități de a limita expunerea.

Pentru a minimiza potențialele daune ale particulelor micro și nanoplastice pentru oameni și mediu, este esențial să se limiteze expunerea și utilizarea acestora în timp ce se efectuează cercetări ulterioare asupra efectelor MNP.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU