ipso iunie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

„Sănătate din farmacia Domnului“ (II)

Cu ajutorul leacurilor lăsate de bunul Dumnezeu, orice om își poate ajuta propria sănătate și chiar trata anumite afecțiuni. În scrierile sale, preotul Kneipp amintea de faptul că Dumnezeu a crescut o mică plantă pentru fiecare boală. Totuși, nu trebuie uitat rolul medicinei și cercetările avansate la care s-a ajuns azi. Iar, dacă ne simțim rău și avem febră, este bine să consultăm un medic. Plantele pot ajuta, dar nu trebuie minimalizate știința și investigațiile medicale avansate posibile grație tehnologiei și cunoașterii din zilele noastre.

În numărul anterior al revistei scriam că medicina predată în facultăți a început să ia în considerare și medicina naturistă încă de acum 40 de ani, așa cum menționează autoarea Maria Treben în cartea sa devenită bestseller, Sănătate din farmacia Domnului, tradusă în peste 17 limbi. Astfel, de-a lungul timpului, s-a acordat o mai mare importanță plantelor cu rol medicinal. Potrivit autoarei, care a fost nu doar autoare de cărți, ci și botanistă ce și-a dedicat întreaga viață fitoterapiei, este bine să ne aprovizionăm cu plante doar pentru o singură iarnă deoarece acestea își pierd din proprietăți și din forța tămăduitoare. De aceea fiecare an ne binecuvântează cu noi generații de plante. Dar numai plantele foarte bine uscate se păstrează pentru iarnă. Iar cel mai bine este să le păstrăm în cutii de carton ce pot fi închise bine sau în borcane. Și nu în orice fel de borcane, ci în cele din sticlă închisă la culoare, cum ar fi cele verzi. Plantele trebuie ferite de lumină, de umezeală și nu se păstrează în cutii de tablă sau recipiente de plastic, mai scrie Maria Treben.

Cum pot fi extrase substanțele active din plante

Unele plante nu se pot fierbe sau opări deoarece își pierd din proprietățile curative. Și atunci este indicat extractul rece. De pildă, cașul-popii, vâscul sau obligeana sunt plante medicinale care nu trebuie opărite, ceaiul fiind obținut prin extract rece, macerat. Cantitatea indicată la fiecare plantă se pune la macerat în apă rece (la temperatura camerei), între 6 și 12 ore. De regulă, acest macerat se lasă peste noapte, apoi se încălzește foarte ușor și se consumă așa cum sunt indicațiile terapeutice pentru respectiva plantă. Potrivit Mariei Treben, amestecul de macerat cu infuzie este considerat cel mai eficient mod de utilizare a plantelor medicinale. Astfel, plantele se lasă la macerat peste noapte, în jumătate din cantitatea de apă indicată, iar dimineața se strecoară. Plantele rămase sunt opărite cu cealaltă jumătate a cantității de apă și se strecoară din nou. Se consumă după amestecarea maceratului cu infuzia obținută prin opărirea plantelor. Plantele fiind astfel preparate, se obțin substanțele active care sunt solubile fie numai în apă rece, fie numai în cea fierbinte. Pentru majoritatea plantelor, substanța activă se obține prin fierbere sau doar opărire (infuzie). În acest caz, se taie plantele proaspete și se pun într-un vas de sticlă termorezistentă sau orice alt vas nemetalic și se adaugă apă fiartă. Plantele proaspete se lasă doar jumătate de minut, iar ceaiul trebuie să fie deschis la culoare: galben sau verde deschis. În cazul plantelor uscate, acestea se prepară la fel, dar se lasă 1-2 minute. Ceaiul preparat din plante uscate este și mai sănătos, dar are și o culoare mai plăcută ochilor. O altă metodă este fierberea plantelor, în special atunci când se folosesc rădăcinile. În acest caz, se introduc în apă rece, se dau în câteva clocote și se lasă aproximativ trei minute, după care se strecoară. Acestea sunt cele mai des întâlnite moduri de preparare a plantelor medicinale, dar lista cuprinde și alte modalități prin care se poate extrage substanța activă din plante. Tinctura, sucul proaspăt, terciul de plante, compresele cu aburi din plante, alifiile și unguentele sunt doar câteva dintre modalitățile despre care vom vorbi în numărul viitor al revistei.


Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa, Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).


Simona-Nicole David

  • Publicat în Social

Tratamente naturiste: „Sănătate din farmacia Domnului“ (I)

„Domnul lasă doctoria să crească din Pământ și-un înțelept n-o disprețuiește.“
(Sfânta Scriptură, Sirach 38, volumul 4)

Orice om își poate ajuta propria sănătate și chiar trata, dacă nu a știut sau nu a putut să prevină o anumită afecțiune cu ajutorul leacurilor dăruite din vremuri străvechi de bunul Dumnezeu.

În cărțile sale, preotul Kneipp scrie că Dumnezeu „pentru fiecare boală a crescut o mică plantă“. Astfel, cei care decid să folosească plante medicinale ar trebui să înceapă mai întâi cu plantele depurative, adică cele care curăță sângele: urzici, leurdă, păpădia, pătlagina etc. Firește că, în caz de stare de rău accentuată, febră și alte simptome serioase de boală, trebuie mers la medic pentru a vedea care este problema. Iar atunci când este vorba de o boală grea trebuie urmate recomandările medicilor.

În cartea Sănătate din farmacia Domnului, scrisă de Maria Treben și tradusă în 17 limbi, autoarea reamintește că medicina predată în facultățile de profil a început să se intereseze treptat și de medicina naturistă încă de acum 40 de ani. Profesorul universitar dr. Carl Alken (Universitatea din Saarland, Germania) aduce argumente pentru îndreptarea tot mai puternică a medicinii predate la facultate spre forțele tămăduitoare ale naturii astfel: „După cel de-al Doilea Război Mondial, medicii s-au aflat practic neputincioși în fața tuberculozei sau, de exemplu, a proastei funcționări a rinichilor. A urmat marea schimbare odată cu introducerea antibioticelor, iar astăzi trebuie să ne luptăm deja cu urmările negative ale utilizării parțial exagerate, parțial greșite a acestor «binefăcători». La aceasta se adaugă o creștere de forță a unei avalanșe a micozelor declanșate de o perturbare a echilibrului biologic normal de prea multe medicamente și de alte influențe ale mediului“, se arată în cartea Sănătate din farmacia Domnului, scrisă de Maria Treben.

Atenție la calmante!

Potrivit autoarei, care și-a dedicat întreaga viață fitoterapiei, „mulți medici cu conștiința responsabilității pun în gardă în fața unei folosiri excesive a medicamentelor. Se arată mai ales cât de periculoase pot deveni calmantele. Ele sunt luate de nenumărați oameni fără control medical și pot dăuna foarte serios diferitelor organe. Medicamentele pentru scăderea tensiunii, de exemplu, luate timp îndelungat, provoacă la femei cancer mamar, după cum au constatat trei grupe de cercetători care au lucrat independent unele de altele, la Boston, Bristol și Helsinki“, scria Maria Treben în 1980, anul în care a publicat cartea tipărită în peste opt milioane de exemplare și devenită best-seller în scurt timp.

Când trebuie culese plantele

Dar pentru ca plantele medicinale să fie adevărate leacuri, așa cum ni le-a lăsat bunul Dumnezeu, acestea trebuie să fie culese, păstrate și preparate corect. Astfel, cele mai bune plante medicinale sunt cele proaspăt culese; „ele sunt neapărat necesare pentru o reușită în cazurile de îmbolnăviri grave“. De pildă, ierburile proaspete pot fi culese începând cu primăvara timpurie, uneori deja înainte de sfârșitul lunii februarie, până în luna noiembrie, chiar înainte de intrarea în iarnă. Sunt și plante ce pot fi culese iarna, de sub pătura de zăpadă, dacă li s-a reținut locul. Un exemplu este rostopasca. Maria Treben explică faptul că iarna nu este bine să facem provizii în exces de plante, ci doar atât cât ne trebuie. Care este explicația? Ei bine, plantele trebuie culese în perioada conținutului cel mai mare de substanțe active. Așadar, dacă este nevoie de flori, acestea trebuie culese întotdeauna la începutul perioadei de înflorire, iar dacă folosim frunzele este bine să le culegem înainte și după perioada de înflorire. În ceea ce privește rădăcinile, acestea sunt scoase din pământ la începutul primăverii sau toamna; fructele se culeg în perioada coacerii.


Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).


Simona-Nicole David

  • Publicat în Social

Aromaterapia, tratamentul viitorului în zootehnie?

Aromaterapia este știința care utilizează uleiurile esențiale pentru combaterea mai multor afecțiuni. A fost practicată încă din cele mai vechi timpuri datorită efectelor remarcabile pe care le are asupra organis­mului uman. Uleiurile esențiale conțin, așa cum le spune și numele, esența plantelor. În ele este înmagazinată toată forța subtilă de vindecare a plantei, efectele fiind remarcabile. Dacă până nu de mult această terapie a fost folosită doar în scop medicinal, acum poate fi utilizată cu succes și în zootehnie și nu numai. Pentru a înțelege și mai bine fenomenul am stat de vorbă cu unul dintre cei mai cunoscuți aromaterapeuți din România, Cornelia Chaumont.

– Sunteți psihoterapeut, aromaterapeut, fondatorul primei Școli de Aromaterapie din România și aveți o experiență în domeniul plantelor medicinale de mai bine de 20 de ani. Însă, cum a început totul, ce anume v-a determinat să urmați această cale?

– Pasiunea mea pentru aromaterapie este dintotdeauna, mereu mi-au plăcut plantele și parfumurile. Încă de mică lucram cu plante macerate în uleiuri, alcool, pentru că asta vedeam la mama și bunica mea. Apoi, când am crescut, simțeam că vreau sa fac altceva în viața mea, ceva mult mai profund, care să mă bucure. Am ales să studiez arta aromaterapiei. Am o memorie olfactivă excepțională, orice miros îl asociez cu oameni, întâmplări. Dincolo de toate, aromaterapia este ca un har.

– Să trecem la partea practică a aromaterapiei, vă propunem să le explicați cititorilor noștri cum ne poate ajuta aromaterapia. Spre exemplu, cum putem combina corect anumite uleiuri pentru a combate o migrenă?

– În general, durerile de cap sunt legate de stres, lipsa de odihnă ori bila funcționează prost. Pe moment poți rezolva o durere de cap cu ulei esențial de mirt verde, mentă în cantități mici, lavandă, cu masaj pe zona afectată. Se amestecă câte 10 ml din fiecare ulei menționat în ulei vegetal de migdal dulce. Așa îți poți face un remediu natural pentru durerile de cap. Pentru că am amintit de lavandă, aș vrea să adaug ceva. Atenție mare cu aroma de lavandă la volan, nu folosiți odorizante cu miros de lavandă. Potrivit ultimelor studii clinice, utilizând acest tip de aromă reflexele devin mai lente și puterea de concentrare scade. 

– Auzim des despre uleiuri care susțin sistemul imunitar. Fac ele cu adevărat asta?

– Categoric, iar acestea sunt: uleiul de cimbru, arborele de ceai, cuișoare, eucalypt, menta și oregano. Desigur, există multe alte uleiuri cu efecte benefice asupra imunității, însă ne-am oprit la acestea pentru că ele pot fi foarte utile în vindecarea foarte rapidă a diverselor răceli, gripe și alte boli conexe. Efectul cel mai interesant al acestor uleiuri este că au un afect puternic antibiotic, similar cu antibioticele clasice sau chiar mai puternic, însă fără a fi însoțite de efecte secundare.

– Să părăsim un pic capitolul sănătății și să pășim în zona de agricultură. Cum se îmbină aromaterapia cu această ramură? Vedeți pe viitor un punct comun între ele?

– Potrivit ultimelor informații din domeniu discutate la Bruxelles, aromaterapia va veni în sprijinul zootehniei. S-a discutat mult despre problema antibioticelor și înlocuirea lor cu produse pe bază de uleiuri esențiale. Spre exemplu, eu împreună cu o echipă ne-am propus să facem o baterie specială în care să putem administra în apa de băut uleiuri esențiale de cimbru pentru pui. Încercăm să le vedem evoluția și cum se dezvoltă cu uleiurile esențiale și nu cu antibiotice. Spre exemplu, în Franța toate animalele crescute pentru carnea bio sunt hrănite și menținute sănătoase cu ajutorul uleiurilor esențiale și nu li se mai administrează antibiotice. De asemenea, și fitoterapia poate ajuta în acest sens.

aromaterapia 2

– Pentru că sunteți conectată tot timpul la pulsul pieții și știți exact care este cererea, ce culturi de plante medicinale le recomandați fermierilor români?

– Imortelele sunt foarte valoroase terapeutic; merită crescute dacă terenul îți permite deoarece ai nevoie de multă lumină și de un pământ pietros. De asemenea, mușețelul nobil, care este mult mai rentabil decât lavanda. O altă recomandare ar fi cultura de perilla, o plantă excepțională. Frunzele le poți distila obținându-se ulei esențial, iar semințele pot fi presate, rezultând un ulei vegetal de mare eficacitate în tot ce înseamnă stres și anxietate.

– Spuneați mai devreme că imortelele sunt foarte valoroase din punct de vedere terapeutic. De ce susțineți că este o idee excelentă de a dezvolta o asemenea cultură?

– Este nevoie de această plantă. Imortelele sunt foarte căutate, 1 kg de imortele poate ajunge cel puțin la 2.000 de euro. Este o plantație care necesită multă atenție, dar merită. Trebuie să fii foarte atent de unde îți cumperi semințele pentru că asta este toată problema la români. Ei nu se uită de unde își iau semințele. Nu se interesează ce tip de sol au și vor să facă bani. Lucrurile nu funcționează în felul acesta. Planta pe care pe care o cultivi trebuie să conțină toate calitățile pentru că oamenii ca mine asta caută într-un ulei, iar pentru a satisface această dorință ai nevoie de trasabilitate.

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS