Lumea satului 750x100

STUDENT la USAMV Bucureşti!

VREI O CARIERĂ ÎN DOMENIUL AGRO? Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Bucureşti oferă studenţilor săi un mediu academic modern, efervescent şi intercultural, menit să susţină atât dezvoltarea personală, cât şi profesională în domenii de actualitate, specifice ştiinţelor inginereşti şi celor biologice şi biomedicale.

Ce oferă?

USAMV Bucureşti are în componenţa sa 7 facultăţi: Agricultură; Horticultură; Ingineria şi Gestiunea Producţiilor Animaliere; Medicină Veterinară; Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului; Biotehnologii; Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală, în cadrul cărora sunt 23 de programe de studii de licenţă şi 25 programe de studii de masterat, învăţământ cu frecvenţă şi învăţământ la distanţă/cu frecvenţă redusă.

Pentru anul universitar 2017-2018 Universitatea scoate la concurs 5.455 de locuri, dintre care 3.900 de locuri la studiile de licenţă, învăţământ cu frecvenţă şi învăţământ la distanţă/cu frecvenţă redusă şi 1555 locuri la studiile de masterat, învăţământ cu frecvenţă şi învăţământ la distanţă/cu frecvenţă redusă.

Prin intermediul programelor de studii de licenţă, masterat şi doctorat studenţii au oportunitatea de a dobândi competenţe corespunzătoare exigenţelor pieţei forţei de muncă, absolvenţii Universităţii având posibilitatea de a obţine rapid un loc de muncă după finalizarea studiilor conform pregătirii lor profesionale.
USAMV şi-a propus să răspundă nu numai laturii profesionale a vieţii de student, ci şi celei personale. Condiţiile, la nivel european,pentru formarea profesională, sunt dublate de condiţii, la fel de bune, de locuire şi depetrecere a timpului liber în cele două campusuri - „Agronomie - Herăstrău” şi „Medicină Veterinară - Cotroceni.

DE CE SĂ ALEGI USAMV BUCUREŞTI?

• Pentru că pregătirea practică reprezintă o componentă importantă a curriculei;
• Pentru că vei dobândi cunoştinţe teoretice şi practice în domeniul tehnologiilor agricole şi ştiinţelor economice;
• Pentru că vei deveni un bun manager cu temeinice cunoştinţe în domeniul economic;
• Pentru că îţi vei putea găsi un loc de muncă atât în producţia agricolă, cât şi în profile adiacente - cercetare, învăţământ, administraţie, asigurări, turism, agroturism, comerţ;
• Pentru că îţi vei putea administra propria afacere din domeniul agriculturii sau agroturismului;
• Pentru că ai posibilitatea de a alege între învăţământul la zi şi cel la distanţă;
• Pentru că facultatea acordă burse de excelenţă, merit şi sociale;
• Pentru că dispunem de o bază materială ce corespunde celor mai înalte standarde;
• Pentru că facultatea dispune deun centru de practică propriu la Bran, precum şi de autocar şi microbuz pentru deplasări;
• Pentru că dispunem de amfiteatre, săli de seminar dotate cu calculatoare, aparatură multimedia, internet full-time, două biblioteci moderne (peste 6000 de volume).

Studii universitare de licenţă: Învăţământ cu frecvenţă, cu durata de 4 ani:

Specializarea: Inginerie economică în agricultură:
- Bucureşti - 200 de locuri (80 la buget); Filiala Slatina - 100 de locuri (30 la buget); Filiala Călăraşi - 120 de locuri (30 la buget)
Specializarea: Inginerie şi management în alimentaţia publică şi agroturism
- Bucureşti - 400 de locuri (92 la buget)

Învăţământ la distanţă, cu durata de 4 ani:

Specializarea: Inginerie economică în agricultură – 225 de locuri
Specializarea: Inginerie şi management în alimentaţia publică şi agroturism – 250 de locuri

Pe parcursul studiilor, studentul poate obţine următoarele certificate: Certificat pentru pregătirea personalului didactic (Modul psiho-pedagogic), Certificat de auditor intern de mediu, Certificat de Manager al sistemului de managementul calităţii, Certificat de absolvire al cursului de contabilitate (CIEL), Certificat de Manager de proiect.

Sursa: APAR
http://presa-agricola.ro

  • Publicat în Social

Învăţământ superior cât mai aproape de studenţi

Este o metodologie de uzanţă a marilor universităţi europene pe care o promovează şi Universitatea de stat Lucian Blaga din Sibiu prin înfiinţarea Centrului teritorial Reghin la Staţiunea de cercetare pentru creşterea ovinelor Reghin, str. Dedradului, nr. 11.

Înfiinţarea acestui Centru teritorial de studii universitare s-a realizat în baza unui studiu de caz care a urmărit situaţia existentă pentru o parte din tinerii absolvenţi de liceu cu bacalaureat din zonă, tineri care au început să lucreze, dar fără o calificare şi cu retribuţii modeste, precum şi a persoanelor mai puţin tinere care au o afacere în agricultură, turism, agroturism, comerţ, administraţie publică locală, locuri de muncă care nu le permit înscrierea la facultăţi cu frecvenţă zilnică şi nici deplasarea în marile centre universitare chiar la sistemul de învăţământ de frecvenţă redusă.

Promovarea desfăşurării învăţământului superior în locaţii la îndemâna studenţilor este o iniţiativă responsabilă din partea Universităţii Lucian Blaga – Sibiu, în primul rând pentru a nu se face rabat de la calitatea învăţământului, dar în acelaşi timp şi convenabil studenţilor prin posibilitatea de a participa la cursuri, pregătirea practică şi susţinerea examenelor, întocmirea şi susţinerea Lucrării de licenţă.

Primele rezultate sunt evidente, putem afirma reprezentative prin existenţa deja a două grupe de studenţi la Facultatea de Agricultură anii II şi III, care constituie o bună iniţiativă dacă avem în vedere Programul naţional pentru dezvoltare rurală 2015-2020 cu instrumente de finanţare nerambursabilă, program care solicită pentru accesare pregătire superioară de specialitate pentru activităţi agricole şi nonagricole.

Iată de ce Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, universitate de stat acreditată, vine începând cu anul universitar 2015-2016 la Centrul teritorial Reghin cu o ofertă educaţională sporită faţă de anii anteriori şi adecvată activităţilor specifice din zonă:

– Facultatea de Ştiinţe Economice cu specializările: economia comerţului, serviciilor şi turismului, durata de studii 3 ani, taxă anuală 2.050 lei, plătibilă în rate;

– Facultatea de Agricultură cu specializarea agricultură montană, durata de studii 4 ani, taxă anuală 2.100 lei, plătibilă în rate;

– Facultatea de Drept, specializarea administraţie publică, durata de studii 3 ani, taxă anuală 2.300 lei, plătibilă în rate.

În acelaşi timp se fac înscrieri şi parcurgeri de cursuri la programe pentru studii masterale în domeniile de licenţă care se realizează în această locaţie.

La toate facultăţile şi programele de masterat înscrierea şi înmatricularea se realizează până la data de 1 octombrie 2015.

Conf. universitar dr. ing. Vasile RĂU

Viitorul studenţilor în agricultură: mulţi „sădiţi“, puţini „culeşi“

În scurt timp îşi vor susţine examenul de licenţă, iar cei mai mulţi dintre ei se aruncă deja în vâltoarea pieţei locurilor de muncă, cu optimism şi speranţe mari. Vor trebui însă să dovedească că cei patru ani de studiu nu au fost în zadar şi că bagajul lor de cunoştinţe valorează, înainte de toate, foarte mulţi bani.

Agricultura este poate la acest moment unul dintre cele mai ofertante domenii, în special pentru tinerii aflaţi la început de drum, dornici să-şi etaleze abilităţile şi cunoştinţele în slujba unui mare angajator sau, dimpotrivă, în propria afacere. Cât de pregătiţi sunt însă pentru a face acest pas şi cât de mari sunt aşteptările lor şi mai ales ale angajatorilor? Specialişti în domeniul recrutării, dar şi cei care vor plăti un salariu deloc de neglijat absolvenţilor sunt reţinuţi când vine vorba de reuşitele viitorilor ingineri.

Student în căutarea experienţei

Ovidiu Onişor, în vârstă de 22 de ani, este student la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV) Iaşi, Facultatea de Zootehnie. Este încrezător în calitatea actului educaţional de care a beneficiat vreme de patru ani şi dornic să înveţe în continuare de la cei mai buni, chiar dacă asta ar însemna să pornească de jos. „Ca inginer zootehnist, voi face ce am învăţat la facultate. Este o instituţie de învăţământ bună şi destul de eficientă în pregătirea studenţilor. Nu ştiu dacă voi fi angajat pe un post mai mare din prima. Cred că angajatorii vor ţine cont şi de experienţă şi de aceea sunt dispus să lucrez la o fermă, indiferent de post, pentru a câştiga această experienţă“, mărturiseşte studentul. În ceea ce priveşte banii pe care îi va câştiga, nu se aşteaptă pentru început la mai mult decât salariul minim pe economie. „Nu cred că oferă cineva mai mult. Pe viitor însă, în funcţie şi de calităţile mele şi de ce voi putea să fac, cred că voi câştiga probabil dublu, dar nu sunt sigur. Cred că în zona aceasta sunt destule oportunităţi pentru absolvenţi să-şi construiască un viitor. Unii angajatori chiar caută studenţi şi s-au dovedit a fi deschişi către angajări“, mai crede Ovidiu.

Angajat sau patron?

Alături de colegii lor, fetele au şi ele un cuvânt de spus pe piaţa muncii. Paula Ursache, în vârstă de 23 de ani, visează să lucreze în cercetare, la o multinaţională. Este conştientă însă că drumul va fi unul greu, aşa că ia în considerare şi posibilitatea de a-şi face propriul business. „Mi-ar plăcea ceva în cercetare, la o multinaţională, doar că este greu. Profesorii nu prea te cunosc şi atunci când mergi să iei o recomandare se uită puţin ciudat. Eşti un student model, ai note de opt, de nouă, poate ai o şansă. Eu am astfel de note şi sper la mai bine“, spune tânăra. O altă variantă mai „dulce“ dar, cu siguranţă, la fel de grea, ar fi să-şi deschidă propria afacere cu... cireşe. „În comuna din care sunt eu avem o livadă de cireşi cu o vârstă de aproximativ 40 de ani. Mi-ar plăcea, de exemplu, să investesc într-un program de reconversie şi să plantez din nou cireşi. Doar că până când vor fi pe rod şi până când se va obţine ceva concret, va dura 3-5 ani. Oamenii vor profit imediat. Nu am făcut deocamdată un calcul să văd despre ce sumă ar fi vorba. M-am gândit doar că ar fi bine pentru comuna mea să se facă ceva cu acea livadă“, a mai completat Paula.

Cei mai buni dintre cei buni

Angajatorii sunt gata să primească în companiile lor tinerii absolvenţi, să le ofere facilităţi precum maşină de serviciu, telefon, laptop, dar şi salarii motivante dacă pregătirea, abilităţile şi rezultatele muncii lor sunt pe măsura acestora.

Specialişti în recrutarea personalului pentru domeniul agricol dau însă o veste proastă visătorilor. Doar o mică parte dintre absolvenţi vor ajunge să lucreze într-o companie mare. „30%  reprezintă oameni care într-adevăr să fie căutaţi şi să fie ofertaţi de către companii. Omul bun îşi găseşte loc. Este mai greu cu ceilalţi. Se gândesc că toată lumea o să-şi găsească. Important este însă ce îşi găsesc şi ce fac acolo unde îşi găsesc. Dacă nu este pregătit şi nu îşi urmăreşte singur construirea unei cariere nimeni nu-l ajută. (...) Facultatea îţi dă nişte noţiuni teoretice, dar de tine depinde dacă ţi le extinzi mai mult. Au început să vină companiile multinaţionale să-şi construiască ferme în România. Când iau ferme, iau şi cei mai buni specialişti. Ei au venit să facă business în România, să facă performanţă“, a explicat Marius Ogrezeanu, fondatorul unei agenţii şi al unei reviste, „AgribusineesJob“, dedicate recrutării şi plasării de personal în segmentul agribusiness, cu ocazia derulării pe data de 6 noiembrie a unui târg de job-uri pentru studenţi la USAMV Iaşi. Acesta mai spune că pe piaţă există două curente: specialişti şi seniori, care sunt limitaţi ca resursă şi care şi-au găsit în mare parte locul, şi un segment al tinerilor absolvenţi. „Agricultura fiind în creştere, nevoia de forţă de muncă este în creştere. Companiile au început să se uite şi către studenţi, dar doar către acei 30% dintre ei cărora le pasă şi care vor. Aceştia vor fi viitorul în agricultură“, este de părere Marius Ogrezeanu.

Salarii pe măsura performanţelor

Iar valoarea profesională este răsplătită pe măsură. Aşteptările în ceea ce priveşte nivelul de salarizare, din partea angajatului şi a angajatorului, pornesc de la 1.500 de RON pentru un proaspăt student şi pot ajunge la nişte cifre cu adevărat atractive. „Compania poate să-i ofere până la 2.500 de RON dacă este dintre cei 30%, ceea ce înseamnă aproape dublu, dacă este o persoană foarte bună. Nu există limitare din punctul acesta de vedere. Oamenii buni vor fi întotdeauna căutaţi. Deci pleacă de la 1.500-2.500 de RON şi poate să meargă către 1.500-2.000 de euro, depinde de performanţa individuală“, mai subliniază specialistul.

Ceva mai sceptici s-au dovedit a fi unii dintre angajatorii prezenţi la târgul de joburi derulat la instituţia de învăţământ superior ieşeană. „Noi căutăm oameni pregătiţi din punct de vedere tehnic. Compania noastră este tehnică, cu oameni tehnici şi tot aşa vrem să fie şi viitorii angajaţi. Trebuie să recunosc că este cam greu să găsim oamenii de care avem nevoie. Cred că doar 20% dintre studenţi pun accent pe aspectele care ne interesează. Este greu să găseşti oameni de vânzări pregătiţi. Pachetele salariale ale companiilor de vânzări sunt motivante. Vrem să avem oameni cu care să vorbim aceeaşi limbă. Am avut un interlocutor care, după terminarea facultăţii, şi-a dat seama că trebuia să fie între cei 20%“, a precizat şi Gică Stroe, director Regional - Est al unei companii ce are ca obiect principal de activitate comerţul cu produse fitosanitare, seminţe pentru agricultură şi fertilizanţi. Specialiştii în recrutare au observat totodată că există pe piaţă un deficit pe partea de tehnică agricolă, inclusiv de tractorişti, chiar dacă şcolile profesionale şi liceele agricole au început să crească.

George COJOCARU- CÎRNECI

Studenţii suceveni au adus satul în Parcul Universităţii

Studenţii de la specializarea Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică au organizat un eveniment inedit în Suceava în cadrul proiectului „Salvează Satul Bucovinean. Adoptă o casă!“. Ei au adus satul în centrul municipiului prin expoziţiile de fotografii cu case tradiţionale vechi de 200-300 de ani, din diferite zone etnografice ale judeţului, la care au adăugat un scurt istoric al acestora, scris de mână, prin obiecte tradiţionale (costume populare, covoare şi ştergare, costume populare, păpuşi din pănuşi) şi unelte specifice îndeletnicirilor din mediul rural, găsite în casele bunicilor şi străbunicilor.

Modul de expunere a fost inedit, pe iarbă fiind aşezate scoarţe tradiţionale, coşurile de gunoi au fost acoperite cu ştergare şi covoare ţărăneşti, iar pe sforile întinse între copaci au fost prinse, cu cârlige de lemn, fotografii ale caselor pe care studenţii le-au vizitat în stagiile de practică. Au putut fi admirate Casa Pojbotă, construită în urmă cu 200 de ani, şi Casa Buburuzan, veche de 250 de ani, ambele situate în comuna Mănăstirea Humorului, Casa Oblezniuc, construită din bârne, cu temelia din piatră şi acoperită cu draniţă, şi Casa Bacico, construită acum 150 de ani de meşteri din Argel, ambele din Moldoviţa.

Casele ţărăneşti sunt o parte din produsul turistic

Studenţii îmbrăcaţi în ii sau costume populare i-au atras pe copii, adolescenţi şi adulţi la ateliere de creaţie în cadrul cărora s-au jucat cu lut, încercând să reproducă o casă tradiţională cu elementele ei definitorii, au încercat să facă oale la fel cum se fac în atelierele de olărit, s-au jucat cu pănuşi dând viaţă unor păpuşi pe care le-au îmbrăcat în mici costume populare ori au cusut motive tradiţionale pe pânză ţesută în casă. Ideea proiectului cu satul în parc a apărut în cadrul cursului de comunicare, studenţii căutând noi metode de promovare a satului bucovinean ca destinaţie turistică şi modalităţi de salvare a arhitecturii tradiţionale.

„Dacă la început unii studenţi au fost un pic neîncrezători, entuziasmul i-a cuprins şi pe ei pentru că poveştile oamenilor pe care i-au întâlnit şi ale acestor case i-au emoţionat. Au fost situaţii în care vorbeau despre aceste case cu lacrimi în ochi, au ajuns să se implice emoţional într-un proiect profesional. Aceste case tradiţionale şi peisajul Bucovinei sunt parte a produsului turistic Bucovina, iar căderea în dizgraţie a acestor case afectează acest produs turistic. Dacă nu facem ceva să-l conservăm, pe termen lung nu vom mai avea ce vinde turiştilor. Mesajul nostru este că, dacă îţi faci o construcţie nouă, să o faci în spatele acestor case care, de obicei, sunt la linia străzii. Aceste case trebuie păstrate pentru a găzdui prieteni sau turişti. Casele noi se pot armoniza în peisajul actual prin preluarea de elemente de traforaj tradiţionale la ganguri şi terase şi preluarea de elemente coloristice care să se îmbine cu cele existente. De dragul zonei şi a turismului, ideală ar fi îmbinarea vechiului cu noul“, ne-a declarat conf. univ. Carmen Chaşovschi, coordonatorul proiectului.

Voluntariat pentru salvarea caselor vechi

Tot în cadrul proiectului „Salvează satul bucovinean! Adoptă o casă!“, studenţii suceveni prezintă case tradiţionale bucovinene care au nevoie de intervenţii menite să le păstreze aspectul tradiţional. Campania este dedicată păstrării aspectului tradiţional al satelor şi îşi propune să sprijine proprietarii în reabilitarea caselor prin metode tradiţionale. Studenţii coordonaţi de conf. univ. Carmen Chaşovschi îi invită pe suceveni să „adopte“ o casă şi să contribuie în acest fel la păstrarea ei. Tot studenţii confecţionează obiecte de artizanat pe care le vând, iar banii câştigaţi îi donează pentru mici intervenţii de salvare la casele vechi, anul acesta banii adunaţi fiind donaţi unei case din Putna, aleasă prin vot.

Satul bucovinean ca destinaţie turistică

În paralel cu promovarea caselor şi activităţilor tradiţionale din mediul rural a avut loc lansarea broşurii „Satul bucovinean ca destinaţie turistică. Cum îl protejăm şi promovăm?“, un ghid pentru administraţiile locale, arhitecţi şi constructori, investitorilor din turism şi tuturor celor care îndrăgesc zona, în care sunt argumente solide pentru a construi fără să se dărâme casele tradiţionale. Aşa cum au precizat autorii, cartea este un ghid de bune practici, structurat în unsprezece capitole, care prezintă argumente şi exemple pozitive de destinaţii turistice care au conservat şi valorificat peisajul construit. Sunt prezentate recomandări de adaptare a caracteristicilor arhitecturii tradiţionale la construcţiile noi din Bucovina (corpuri de case, acoperişuri, faţade, prispă, foişor, ferestre şi uşi, talpa şi temelia casei, porţi şi garduri, curţi şi fântâni), drepturi şi obligaţii ale primarilor cu privire la păstrarea imaginii satului, amenajarea spaţiilor publice rurale pentru a promova satul ca destinaţie turistică.

„Se fac o mulţime de lucruri care nu-şi au locul prin sate. Unii oameni îşi demolează casele vechi pentru a construi altele noi care sunt departe de ceea ce ar trebui să fie pe aici. Unii vând casele din bârne sperând să găsească un cumpărător care să le monteze în alt loc. Asta înseamnă lipsă de respect faţă de istoria familiei. Păcat că se distruge patrimoniul de valoare. Sunt puţine exemple printre cei care fac turism în care o pensiune să fie formată din case din bârne luate din mai multe locuri“, ne-a declarat arhitectul Doru Deacu, membru al Filialei Nord-Est al Ordinului Arhitecţilor.

Culegere cu tehnicile de construcţie a caselor din lemn

Cu o structură clară, broşura este o culegere de recomandări care vizează tehnicile de construcţie a caselor, dar şi amenajarea spaţiului public, prezentând în imagini exemple „Aşa da“ şi exemple „Aşa nu“, studii de caz care explică detaliat practici pozitive şi negative întâlnite în peisajul construit al satelor din judeţul Suceava.

Dorinţa celor care au contribuit la realizarea broşurii este ca materialul să devină un îndrumar şi o sursă de inspiraţie pentru păstrarea autenticităţii peisajului cultural al Bucovinei, de dragul nostru, al celor care locuim aici şi care ne mândrim cu ea, dar şi pentru turiştii care vin să o viziteze. „Ghidul reprezintă un instrument bine structurat şi organizat ce poate fi folosit în demersul de a convinge şi demonstra importanţa unităţii arhitecturale în activităţile de promovare a satului ca destinaţie turistică. Bucovina de astăzi merită o şansă, iar Bucovina de mâine este responsabilitatea noastră, a tuturor!“, a precizat conf. univ. dr. Carmen Chaşovschi, în cadrul lansării broşurii.

Silviu Buculei

Ina Todoran – elevă de 10, studentă strălucită şi talent în formă pură

La 21 de ani încă neîmpliniţi, studenta de la Medicină Ina Todoran împărtăşeşte succesul la cel mai înalt nivel: a fost elevă eminentă, obţinând în 2012 singura medie generală 10 la examenul de bacalaureat din judeţul Alba. După primul an de studiu la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş se menţine în fruntea seriei sale. Este o interpretă de muzică populară din valul tânăr extrem de talentată şi de îndrăgită, laureată a celor mai importante concursuri de profil: Mamaia – folclor, „Strugurele de aur“, „Moştenitorii – Tezaur folcloric“.

– Veniţi din judeţul Alba, din Crăciunelu de Jos. Cât de mult a contat satul natal pentru devenirea ulterioară de interpret de muzică populară?

– „Satul meu, grădină-n floare,/Cu nume de sărbătoare,/Tot ce-am învăţat în tine/Oi duce-n lume cu mine.“ Am fost crescută cu cinste şi frică de Dumnezeu de bunici şi cu aleasă îngrijire de părinţii mei. M-am bucurat de o copilărie de poveste, într-o lume fără răutate, într-un sat cu oameni harnici şi gospodari. Crăciunelu de Jos a contat enorm pentru caracterul, sufletul şi mintea mea.

– Aveţi o tradiţie muzicală în familie, cu bunicii care cântă la vioară şi în corul bisericesc.

– Bunicul meu pe linie paternă, Todoran Ionel, din Biia, este ceteraş, rapsod popular, iar bunica mea maternă, de la Crăciunel, are un glas limpede ca apa de izvor! Dorurile şi iubirea lor pentru cântec s-au împletit şi-n sufletul meu. Le sunt recunoscătoare şi îi iubesc mult pe toţi cei patru bunicuţi pe care Dumnezeu îi ţine lângă mine şi le dă sănătate.

– Ce persoană a fost determinantă pentru cariera artistică?

– Cea care m-a îndrumat, m-a învăţat primele cântece, primele gesturi pentru scenă, mi-a aranjat primele costume a fost mama. Îmi cunoaşte fiecare emoţie, ştie dacă sunt mulţumită de evoluţia mea fără să mă întrebe. Este cel mai mare, mai dur şi mai sincer critic al meu.

– Câţi ani aveaţi când aţi participat la primul concurs şi ce a reprezentat acesta pentru dvs.?

– Am avut un debut atipic, o experienţă fascinantă de altfel. În primăvara anului 2009 am fost selecţionată, din câteva sute de fete, pentru a participa la un concurs de frumuseţe, talent şi divertisment în cadrul emisiunii „Duminica în familie“, prezentată de Mihaela Rădulescu. Se numea „Eu Miss-s mândră-n sat“. Am stat într-un fel de cantonament două săptămâni, ne-au pregătit, ne-au învăţat multe din tainele televiziunii, a fost practic prima mea întâlnire cu această lume a reflectoarelor.

Deşi aveam doar 15 ani şi concuram şi cu fete de 25 de ani, am câştigat titlul de Miss şi Marele Premiu, care a constat într-o vacanţă de o săptămână pe malul african al Mediteranei, în Tunisia, unde am fost cu părinţii mei. Pentru mine emoţia de acolo rămâne cea mai sinceră şi mai adevărată. Mi s-a spus că am câştigat pentru că aveam talent, tinereţe, frumuseţe, prospeţime şi multă putere de a face din aceste calităţi un drum frumos în viaţă şi cântec. De aici a pornit apoi totul: spectacole, concursuri, premii, trofee.

– Dacă ar fi să alegeţi cele mai importante trofee, care ar fi acelea?

– Bineînţeles, cel mai important concurs, care mi-a marcat realmente cariera şi mi-a impus numele între tinerii interpreţi, a fost Trofeul Mamaia – 2009, care a venit cadou de ziua mea de naştere, pe 24 august. Am trăit acolo clipe cu adevărat magice. Cel mai drag sufletului meu este însă Trofeul „Strugurele de aur“ 2012, obţinut la Alba-Iulia, acasă la mine, un dar pentru oamenii judeţului meu şi pentru familia mea.

– Aţi urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, Centrul de Cultură „Augustin Bena“ Alba, la clasa prof. Leontina Farcaş. Ce au însemnat aceste studii de specialitate şi Leontina Farcaş pentru dvs.?

– A fost primul contact cu profesionalismul, cu artişti, cu oameni pentru care muzica este un stil de viaţă. Doamna Leontina Farcaş este o persoană specială: m-a învăţat să cânt, să trăiesc cântecul, să dobândesc o mare dragoste pentru neamul şi cântecul nostru românesc, m-a susţinut la fiecare concurs, a îndurat emoţii, a investit în mine.

– Fiindcă vorbim despre studii, la examenul de bacalaureat din 2012, ca absolventă a Colegiului Naţional „Inochentie Micu Clain“, Blaj, aţi obţinut singura medie generală 10 din Alba.

– Am fost un copil ambiţios. La şcoală am luat numai premiul I. Nu sunt sofisticată, ci o persoană simplă, modestă, care a pus enorm de mult suflet în ceea ce a întreprins. Şcoala a fost mereu pe primul plan. Chiar dacă plecam la concursuri în toată ţara, nu mi-am permis vreodată să intru la ore nepregătită. Cheia succesului pentru acest 10? Am un unic răspuns: munca.

– Cum este să fii, în acelaşi timp, elev eminent, un student bun şi un interpret declarat ca demn continuator al folclorului?

– Nu uşor, cu siguranţă! Dar frumos şi înălţător. Lucrurile cu adevărat deosebite sunt întotdeauna dificil de obţinut. Trebuie necontenit să căutăm, să citim, să descoperim. La Facultatea de Medicină, din cadrul UMF Târgu-Mureş, recunoscută pentru dificultate şi exigenţă, nu mai am doar nota 10, ci şi 9 sau 8, dar în anul I am fost prima, iar în al doilea încerc să rămân la fel. Nu fac acest lucru pentru calificativ sau pentru aprecieri. Îmi fac treaba aşa cum cred că e necesar unui student pasionat care doreşte să devină un profesionist.

– Profesia de medic este ceea ce vrea sufletul dvs.? Cu cântecul ce faceţi?

– Am ales cu sufletul, nu cu pragmatism sau din alte interese. Simt că pot şi vreau să mă exploatez la maximum pentru a reuşi să fiu în folosul semenilor mei: voi alina bătrâneţi grele cu cântecul, iar durerile trupului, cu mintea şi experienţa de medic.

– Aţi fost prezentă în mai multe competiţii realizate de TVR, printre care „Moştenitorii - Tezaur folcloric“. Ce a reprezentat întâlnirea cu Marioara Murărescu şi, în general, cu TVR?

– A fost o graţie ori a fost mâna lui Dumnezeu! Regretata doamnă Marioara Murărescu mi-a fost mentor şi prieten, un prieten care mă dojenea când greşeam şi mă săruta pe frunte când era bine. Spectacolele „Tezaur Folcloric“ au fost lumină pură, emoţie pură, suflet şi cântec. Sunt sărace cuvintele pentru a descrie ce simţeam când eram acolo sau în faţa acestei uriaşe personalităţi a folclorului românesc, Marioara Murărescu. Oricum, sunt datoare TVR-ului pentru imaginea construită şi pentru promovare. N-o să uit niciodată să mulţumesc reputaţilor specialişti, doamnele Elise Stan şi Iuliana Tudor, care, nu?, oferă clipe doar „O dată-n viaţă“!

– Dacă n-ar fi fost această întâlnire?

– Dacă n-ar fi fost, probabil nu s-ar fi povestit, fiindcă nu era ce. Sunt mulţi tineri talentaţi în ţară. Din păcate, nu toţi au oportunitatea să împărtăşească oamenilor harul lor. Ca să devii artist, pe lângă talent şi calităţi trebuie să ai disponibilitate timp şi resurse financiare decente, fiindcă drumurile în ţară, la concursuri, la Bucureşti, înregistrările la studio etc. nu le plăteşte altcineva decât familia ta, care face tot posibilul să te susţină.

– Deşi aveţi numai 21 de ani, încă neîmpliniţi, sunteţi un nume cunoscut în muzica populară. Alba i-a dat ţării pe Dumitru Furdui Iancu, Ioan Bocşa, Veta Biriş. Cât vă obligă o asemenea companie selectă?

– Foarte bine punctat! Provin dintr-o zonă etnofolclorică apreciată, care a dat ţării mari artişti. Acest lucru nu poate decât să mă ambiţioneze să duc mai departe la cel mai înalt nivel această comoară a cântecului ardelenesc.

– Vorbind despre repertoriu: câte imprimări aveţi, cât de des sunteţi difuzată pe posturile naţionale şi locale?

– Am lansat un album în urmă cu un an intitulat „Mult mă-ntreabă iedera“, cu 17 piese ardeleneşti, înregistrate cu profesioniştii de la Grupul „Crai Nou“ de la Alba-Iulia, la „Săndel Filip Studio“ din Cluj-Napoca. A ieşit un material de calitate. Nu ştiu cât de des sunt difuzate melodiile, ţine de politica radiourilor şi a televiziunilor. Posturile locale mă includ des în programele lor fiindcă lumea mă cere şi mă iubeşte. În schimb, la televiziunile naţionale lucrurile stau altfel. La TVR apar periodic fiindcă sunt chemată şi pesemne apreciată de specialişti, dar la cele private, soliştii apar cât vor ei. Rar aleg să merg la posturile private; viaţa de student la Medicină nu e ieftină, cărţile şi tratatele din care învăţăm sunt investiţii consistente. Răspund invitaţiilor când sunt emisiuni organizate de colegii din generaţia mea, alături de care mă simt ca într-o familie şi împreună cu care am hotărât să facem front comun pentru a promova valoarea. Dintre cei mai dragi mie din acest grup îi amintesc pe Vlăduţa Lupău, Alexandru Brădăţan, Bogdan Toma.

– Cum vă vedeţi sau unde vă vedeţi peste zece ani?

– Unde mă văd? Cu siguranţă în România, în Ardeal. Cum, Dumnezeu ştie! Îmi doresc să performez în medicină... mda, la capătul bolnavului şi pe scenă, neapărat.

Maria Bogdan

Abonează-te la acest feed RSS