Despre rolul și importanța profesiei de medic veterinar este suficient să reamintesc aprecierea unor mari oameni de știință prin care se menționează că „Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea.“

Medicina veterinară, ca profesie, a apărut odată cu creșterea animalelor, în perioada începuturilor societății omenești. Fiind aplicată la început instinctiv, nu a existat diferențiere între măiestria vindecării bolilor la om și animale, iar mai târziu această activitate se va diferenția, devenind o profesie de sine stătătoare.

În parcursul anilor, profesia de medic veterinar s-a dezvoltat și perfecționat permanent, asigurând societății specialiști de înaltă ținută profesională pentru acest important domeniu în care medicul veterinar are ca obiectiv promovarea politicilor naționale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor, sănătății publice, protecția și bunăstarea animalelor, protecția mediului și siguranța alimentelor, monitorizarea operatorilor din industria alimentară și protejarea oamenilor care consumă produse alimentare de origine animală și non animală.

Apărarea sănătății animalelor, protecția și bunăstarea animalelor, prevenirea transmiterii de boli la animale și de la animale la om, siguranța alimentelor de origine animală și nonanimală destinată consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale și protecția mediului constituie o problemă de stat și o datorie pentru toți locuitorii țării.

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor de supraveghere, prevenire și control al bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin asigurarea cadrului instituțional și juridic, a resurselor financiare, a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfășurarea în condiții optime a activității în domeniul veterinar.

În context, serviciile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor sunt organizate la nivel central ca Autoritate Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, la nivel județean ca Direcție Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, iar la nivel local ca Circumscripții Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Oficiale, coordonate de medici oficiali de stat, cabinete sanitare veterinare de asistență, administrate de medici veterinari de liberă practică, care au concesionat cu DSVSA județeană prestarea unor acțiuni cuprinse în Programul strategic al acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a animalelor, a acțiunilor de supraveghere și control în domeniul siguranței alimentelor, un număr însemnat de medici care sunt proprietari de unități medicale veterinare private (spitale, clinici, cabinete de asistență și farmacii), precum și medici veterinari care sunt angajați în unități medicale, unități economice, administrative sau în învățământ.

Plecând de la premisa prin care întreaga funcționare a societății depinde de asigurarea necesarului de hrană (securitate alimentară), cu două obiective principale: protejarea sănătății animalelor și a populației umane, pe de o parte, și protejarea intereselor consumatorilor pentru promovarea bunei funcționări a pieței naționale, europene și globale, medicii veterinari asigură o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislației europene, implementate în legislația națională, servicii în beneficiul celor care investesc în creșterea animalelor, în domeniul procesării, depozitării și comercializării produselor de origine animală și nonanimală prin:

► asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, prin acțiuni de monitorizare clinică a bolilor, vaccinări imunoprofilactice, tratamente profilactice şi curative antiparazitare, prelevarea de probe pentru supravegherea bolilor prin analize şi examene de laborator;

► aplicarea criteriile de calificare a statusului de sănătate a efectivelor de animale în relație cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalitele spongiforme la bovine şi scrapia la ovine, prin operațiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;

► monitorizarea focarelor de boală declarate, eliminarea operativă a animalelor bolnave, executarea dezinfecțiilor și a altor acțiuni specifice în vederea stingerii focarelor respective;

► implementarea normelor sanitare veterinare privind biosecuritatea, protecția şi bunăstarea animalelor de fermă și din exploatațiile individuale, prin evaluări și controale programate;

► monitorizarea circulației animalelor, a produselor și subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă și internațională, în condițiile legii;

► monitorizarea și controlul respectării legislației privind utilizarea medicamentelor, cu prioritate a antibioticelor și a produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate,  precum și a circulației acestora;

► îmbunătățirea sistemului de inspecții și control în domeniul creșterii animalelor și al siguranței lanțului alimentar, prin promovarea unui sistem de informare, educare și consultanță de specialitate a operatorilor economici, care să genereze creșterea calității activităților și a serviciilor acestora, prin:

  • monitorizarea exploataților de animale, care furnizează materii prime pentru unitățile de procesare;
  • îndeplinirea condițiilor generale de funcționare și de igienă a unităților de profil;
  • asigurarea condițiilor optime la recepție, la procesare, depozitare, expunere și desfacere a materiilor prime și a produselor finite;
  • existența documentelor care atestă originea (trasabilitatea), cantitatea, calitatea produselor și efectuarea acțiunilor DDD;
  • etichetarea produselor, cu informarea corectă privind componentele acestora;

► supravegherea prin analize de laborator a calității şi salubrității materiilor prime, produse culinare, produse finite, din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, contaminanți și pesticide, monitorizarea alimentelor care conțin organisme modificate genetic şi teste de sanitație pentru supravegherea stării de igienă a unităților;

► implementarea unei abordări eficiente în privința comunicării directe sau în mass-media locală și centrală, prin punerea la dispoziția publicului a informațiilor de interes general, a actelor normative componente a legislației specifice, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară;

► comunicarea și colaborarea cu autoritățile centrale și locale implicate, cu asociațiile profesionale și alte organizații civice, având drept scop integrarea activității sanitare veterinare în ansamblul privind protejarea sănătății animalelor și a populației în contextul dezvoltării economice și sociale;

Implicarea serviciilor sanitare veterinare în implementarea legislației din domeniul creșterii animalelor și pentru siguranța lanțului alimentar, ca verigă importantă în dezvoltarea economică și socială, are o paletă mult mai largă, însă consider că există toate premisele, precum și dorința de colaborare a factorilor responsabili pentru realizarea programelor impuse de legislația din domeniu, necesare pentru apărarea sănătății animalelor, a sănătății publice, în protejarea mediului, precum și în alte priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

De la sfârșitul anilor ’70, populația SUA a fost supusă unei „epidemii de obezitate“: proporția adulților obezi s-a dublat, ajungând la aproape 37% în 2010. Și situația se va mai putea agrava.

Există mai multe fenomene implicate, cel mai tulburător fiind unul cunoscut sub numele de „programare fetală“. În timp ce experții în obezitate vor spune pe bună dreptate că nu putem explica creșterile extraordinare ale prevalenței obezității printr-o schimbare a genelor noastre – cu siguranță o putem explica prin acest concept de programare fetală și schimbarea a ceea ce se numește „expresie epigenetică“ a acestor gene. Programarea fetală înseamnă – condițiile din uterul unei mame însărcinate vor influența modul în care diferitele gene se exprimă.

Nu este controversat faptul că obezitatea maternă, diabetul, diabetul gestațional și creșterea semnificativă în greutate în timpul sarcinii vor crește toate riscul de obezitate și diabet la copii. Acest lucru implică faptul că, pe măsură ce tot mai multe femei suferă de obezitate și diabet și de ceea ce se numește sindrom metabolic în perioada fertilă, ele vor da naștere la tot mai mulți copii predispuși să devină obezi și diabetici pe măsură ce îmbătrânesc. Prevalența obezității și a diabetului zaharat va crește cu fiecare generație, chiar dacă mediul alimentar în care acești copii ajung la majoritate rămâne același sau nu se îmbunătățește semnificativ.

Toate acestea sunt agravate de gândirea convențională despre obezitate și diabet. Ideea este că diabetul de tip 2 este cauzat de creșterea în greutate, iar aceasta este cauzată de a mânca prea mult și, prin urmare, poate fi prevenit făcând oamenii să mănânce mai puțin și să facă mai multe exerciții fizice. Și pentru că grăsimea din dietă este cea mai densă sursă de calorii, acest lucru merge împreună cu ideea că persoanele predispuse la obezitate și diabet – cei care au probleme în a-și controla greutatea și zahărul din sânge – ar trebui să mănânce mai puține grăsimi și mai mulți carbohidrați. Dacă acest sfat este greșit, atunci, pe măsură ce populațiile și indivizii devin din ce în ce mai grași și mai diabetici, li se oferă exact sfaturile greșite de la medici și dieteticieni, autoritățile de sănătate publică cu privire la modul de a inversa problema.

Autoritățile de sănătate publică ignoră criticii politicilor lor, iar recunoașterea faptului că au greșit este o problemă la fel de serioasă pentru credibilitatea acestor instituții.

Toată lumea este de acord că, atunci când populațiile trec de la dietele lor tradiționale la dietele și stilurile de viață occidentale, vor experimenta o epidemie de obezitate și diabet.

Înțelepciunea convențională este că, atunci când aceste populații devin occidentalizate, mănâncă mai mult și devin mai puțin active. Poate chiar mănâncă mai multă carne, iar acestea sunt mecanismele din spatele creșterilor asociate ale obezității și diabetului. Occidentalizarea se caracterizează, în primul rând, prin creșterea consumului de zahăr (zaharoză și siropuri bogate în fructoză) și a procesării carbohidraților. Acestea sunt cauzele obezității și diabetului, nu prin cantitatea de calorii consumate, ci prin efectul acestor calorii din zahăr și carbohidrați asupra insulinei și deci a acumulării de grăsimi.

Dacă vrei să provoci o epidemie de obezitate și/sau diabet într-o populație, trebuie pur și simplu să adaugi zahăr și, poate, în special, băuturi dulci la orice consumă în mod tradițional, indiferent dacă este vorba în mare parte de dietele cu carbohidrați ale populațiilor din Asia de Sud-Est sau de dietele preponderent carnivore ale populațiilor inuite sau pastorale, cum ar fi masaii din Kenya și apoi așteptați cel mult o generație sau două pentru a vedea aceste tulburări manifestându-se.

În 1960, Asociația Americană a Inimii a recomandat dietele cu conținut scăzut de grăsimi ca fiind cea mai bună modalitate de a reduce incidența bolilor coronariene.

O mulțime de medici, poate bine pregătiți în practicarea medicinei, dar nu în știință, au decis că existența unei ipoteze rezonabile (și la modă) era un motiv suficient pentru a crede că este adevărată. Încă din 1960, AHA le-a spus medicilor să le spună pacienților că un consum de diete bogate în grăsimi nu numai că îi îngrașă pe oameni, ci le dă boli de inimă prin efectul grăsimilor saturate asupra colesterolului LDL.

În timp ce aceste ipoteze au fost testate în mod repetat în studii clinice randomizate și, de obicei, au eșuat testele, medicii care au condus aceste studii și care, de asemenea, au ajuns să creadă că aceste ipoteze sunt adevărate au putut întotdeauna să găsească suficiente dovezi pentru a învinovăți testele pentru eșec, mai degrabă decât ipotezele în sine. Sociologia implicată ar fi fascinantă, dacă totul nu ar fi atât de deprimant și, în cele din urmă, tragic.

Începând cu anii 1930, cercetătorii în obezitate, pur și simplu, au dat vina pe mâncatul prea mult, iar cercetările lor de atunci au încercat să explice de ce persoanele cu obezitate ar putea mânca mai mult decât au nevoie, iar persoanele slabe nu. Ei discută acest lucru în termeni de bilanț energetic. Oamenii cu obezitate au avut un echilibru energetic pozitiv, deoarece s-au îngrășat consumând mai multe calorii decât cheltuiesc. Oamenii slabi sunt într-un echilibru energetic perfect și își potrivesc aportul cu cheltuielile.

În literatura medicală înainte de anii 1960 existau două ipoteze ale obezității, iar cercetătorii nu știau care era adevărată. Una a fost ideea echilibrului energetic, iar cealaltă a fost că obezitatea este cauzată de o perturbare a reglării neuro-endocrine a metabolismului grăsimilor și a depozitării grăsimilor. Persoanele care s-au îngrășat prea mult au avut o predispoziție constituțională de a face acest lucru, iar acest lucru s-a manifestat în sistemul nervos (neuro) și reglarea hormonală (endocrină) a țesutului adipos.

Astfel, oamenii de știință nu s-au preocupat de cât de mult mănâncă și dacă oamenii fac exerciții fizice, deoarece celulele adipoase în sine nu pot monitoriza acest lucru. Ei răspund doar la mediul lor imediat, semnalele de la sistemul nervos (neuro) și de la hormoni (sistemul endocrin), iar acest mediu intern – folosind terminologia lui Bernard – al celulelor adipoase determină cât de multă grăsime preiau și rețin. Și pentru că insulina exercită un efect dominant asupra depozitării grăsimilor, atunci este o ipoteză rezonabilă că este implicată în dereglarea semnalizării insulinei.

(Va urma)

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Tuberculoza bovină este o boală cronică cauzată de o bacterie numită Mycobacterium bovis. Bovinele reprezintă principalul rezervor de M.bovis și pot transmite infecţia la un număr mare de mamifere, printre care şi omul. Infecţia la om apare, mai ales, prin consumul de lapte crud şi produse lactate, dar şi prin inhalaţie. Numele „tuberculoză“ vine de la nodulii numiți „tuberculi“, care se formează în ganglionii limfatici ai animalelor afectate. În anul 1993, Organizația Mondială a Sănătății a declarat tuberculoza o „problemă urgentă de sănătate globală“. În 2006, parteneriatul pentru oprirea tuberculozei a întocmit Planul global de stopare a tuberculozei, al cărui obiectiv principal a fost să salveze 14 milioane de vieți până în 2015.

Unele surse menționează faptul că Mycobacterium bovis ar fi produs mai multe pierderi în fermele de animale din toată lumea decât orice altă boală infecțioasă. Infecția tuberculoasă este, de altfel, una dintre cele mai vechi și mai grave zoonoze. Tuberculoza bovină poate determina forme tot atât de grave la om ca și bacilul tuberculozei umane.

Boala la animale se poate transmite prin diverse căi, precum: infectarea cu materiale contaminate; infecție cu aerosoli; infectarea prin ingerare a produselor derivate; transmitere verticală; transmitere orizontală; infecția la animale de pradă.

Depistarea animalelor cu infecție tuberculoasă se face cu proba alergică, prin efectuarea testului tuberculinic. În România se execută tuberculinarea intradermică simplă, cunoscută și sub numele de „test unic“, iar la cele depistate pozitive se efectuează „testul comparativ simultan“ (TCS). La taurine, testul unic se practică de două ori pe an, în efectivele de bovine în vârstă de peste 6 luni.

Controlul bolii se face pe depistarea din timp a ei și înlăturarea din efectiv a bovinelor bolnave.

În efectivele contaminate se aplică următoarele măsuri:

  • Bovinele pozitive la TCS se elimină obligatoriu din efectiv prin abatorizare. După această acțiune, toate bovinele din efectivul contaminat se izolează și se retestează după 60 de zile prin T.C.S., eliminând de fiecare dată animalele pozitive. Dacă procentul de infecție depășește 10% din efectivul testat și tuberculoza a fost diagnosticată și la tineret sub vârsta de 6 luni, efectivul se supune programului de asanare prin depopulare totală, urmând ca repopularea să se poată face la cel puțin 3 luni după stingerea oficială a bolii.
  • În efectivele de bovine cu prevalență ridicată a tuberculozei, asanarea se face prin depopulare totală, urmată de curățenie mecanică și dezinfecție, a cărei eficiență se controlează prin teste.
  • Fermierii trebuie să știe că infecţia este favorizată de factori precum: ameliorarea rasei; vârsta tânără; alimentaţia insuficientă calitativ şi cantitativ; regimul de exploatare neraţional; condiţii necorespunzătoare de igienă.

Succesul programului de control al tuberculozei bovine depinde de implicarea serviciilor veterinare de la toate nivelurile, dar şi de respectarea de către crescătorii de animale a normelor sanitare veterinare în domeniul creşterii şi circulaţiei animalelor.

Profilaxia tuberculozei la om presupune, în primul rând, pasteurizarea laptelui, vaccinarea anti TBC şi, în plus, controlul tuberculozei bovine.


Căile de infectare cu M. bovis

Surse primare

Animalele bolnave, cu leziuni deschise de tuberculoză, ce pot elimina bacilii prin diverse secreţii şi excreţii:

  • lapte
  • secreţii vaginale
  • secreţii bronşice
  • fecale
  • urină

Surse secundare

  • solul, apa, furajele, aşternutul şi ustensilele contaminate, omul.

O amenințare foarte mare pentru populație

Organizația Mondială a Sănătății trage un semnal de alarmă referitor la boala luată de la animale care este mai gravă și mai greu de tratat decât forma sa clasică. Tuberculoza bovină îi afectează mai ales pe veterinari, fermieri și măcelari. Medicii avertizează că sunt infectate peste 100.000 de persoane anual.

Studii realizate în Mexic arată că în 28% din totalul cazurilor de tuberculoză boala a fost luată de la animale. Un alt studiu realizat pe copii, în California, ridică acest procent la 45%. O problemă foarte gravă este aceea că, în multe dintre cazuri, cei care suferă de tuberculoza luată de la animale nu sunt corect diagnosticați. Acest tip de tuberculoză nu afectează doar plămânii, ci și alte organe, ceea ce complică diagnosticarea și îngreunează tratamentul.

Tuberculoza este întâlnită în România mai frecvent decât în alte țări ale Uniunii Europene. Astfel se estimează că apar în medie 130 de cazuri la 100.000 de locuitori, față de media europeană de circa 30 bolnavi la suta de mii de locuitori, dar totuși procentul de bolnavi infectați de la bovine este destul de mic. Se cunoaște că în fiecare județ există cel puțin un spital și trei-patru dispensare de pneumoftiziologie, astfel că infecţia poate fi ţinută sub control strict.


Anca LĂPUȘNEANU

Industria alimentară și-a dezvoltat foarte mult potențialul de a oferi consumatorilor produse variate și sănătoase. Noile tehnologii de producere a hranei, dar și metodele de analiză a produselor finite au menirea de a contribui la securitatea alimentară. Mioara Negoiță, șef Laborator Cromatografie din cadrul Institutului de Bioresurse Alimentare – București, spune că aici se realizează mai multe analize privind nivelurile anumiților contaminanți chimici din produsele alimentare, inclusiv cele de determinare a nivelului de acrilamidă. Concluzia acestor analize a fost că nivelul de acrilamidă din produsele de pe piața din România nu depășește valorile de referință din regulamentul european.

Este considerată o substanță posibil cancerigenă

Acrilamida se formează în produsele alimentare care necesită temperaturi de preparare termică de peste 120 de grade Celsius. Acest contaminant chimic se formează, în special, în produsele pe bază de cereale, cartof și cafea. Există un regulament european (2158) în care se fac referiri la nivelurile de referință maxime admise. Valorile sunt diferite. Spre exemplu, pentru o pâine pe bază de făină de grâu nivelul de referință ar fi de 100 microgram/kilogram, pentru biscuiți – 300-350 micrograme/kilogram, pentru cartofi – 400 micrograme/kilograme, chipsuri – 850 de micrograme/kilogram. În cazul cafelei solubile, instant sau înlocuitorilor de cafea valorile de referință sunt mult mai mari. Depinde de tipul de matrice alimentară analizat. Acrilamida este considerată de către Institutul de Cercetare a Cancerului ca fiind probabil o substanță cancerigenă. S-a demonstrat prin cercetările de pe plan extern că acrilamida din produsele alimentare poate fi cancerigenă pentru consumatori de toate vârstele. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca limita maximă pentru aportul de acrilamidă pentru o persoană să fie de 1 microgram/kilogram greutate corporală pe zi. Acest aport poate veni prin aportul de produse de panificație, produse pe bază de cartof și cafea. În cercetările pe care le-am făcut în cadrul institutului s-a observat că valorile nivelului de acrilamidă au scăzut începând cu 2016, iar asta arată faptul că agenții economici au aplicat recomandările și regulamentele Autorității Europene de Siguranță a Alimentelor

Etapele de analiză

În cadrul laboratorului proba este recepționată de la agentul economic (datele sale sunt confidențiale) și este distribuită apoi unui analist. Este înregistrată proba și este eliberată o fișă de lucru în care sunt consemnate toate etapele de lucru pentru proba solicitată. Matricele alimentare sunt complexe și necesită etape de extracții, purificări, astfel încât determinarea acestui contaminant să se facă fără probleme. După cântărire, în probă se adaugă standar extern, acrilamidă marcată, apă și hexan. Aceasta este etapa de extracție a acrilamidei în apă.

După centrifugarea probelor se preia faza apoasă, unde acrilamida este solubilă în apă. Acrilamida este un compus cu masă moleculară mică, de aceea trebuie transformat într-un compus mai greu, cu masă moleculară mai mare. Ulterior are loc timp de o oră, cu ajutorul compușilor bromului (bromură de potasiu, apă de brom, compuși toxici), derivatizarea la temperaturi sub 4 grade Celsius și la întuneric. Se realizează apoi extracția probelor cu un amestec de acetat de etil și hexan. Următoarea etapă presupune eliminarea solventului și concentrarea sub vid și sub atmosferă de azot. Ulterior se realizează purificarea pe coloane cromatografice care conțin florisil. Această purificare se realizează pentru a îndepărta ceilalți compuși din matricea alimentară, grăsimile etc. Prin spălarea extractului cu hexan, derivatul dibromurat de acrilamidă rămâne pe coloana de florisil. Extractul este concentrat apoi sub vid și sub atmosferă de azot. Extractul dibromurat de acrilamidă este preluat prin ultrasonare, cu acetat de etil și tri-etilamină. Ulterior, extractul este dozat în flacoane de autosempler. Se determină apoi nivelul de acrilamidă.


  • Acest contaminant se formează în produsele menționate ca urmare a reacției Maillard între aminoacizi și glucidele reducătoare. Acești doi componenți sunt considerați precursori principali în formarea acrilamidei.
  • Analizele realizate la IBA București au relevat faptul că produsele de panificație care conțin făină de grâu, comparativ cu cele care conțin făină de orez, au un nivel de acrilamidă mai ridicat. Făina de grâu poate fi de diferite grade de extracție, făină albă, neagră, măciniș integral, iar nivelul de acrilamidă este cu atât mai mare cu cât gradul de extracție este mai mare.
  • Făina măciniș integral are un conținut mai mare de precursori ai acrilamidei prin comparație cu făina de grâu albă. Deși se spune că făina integrală este mai sănătoasă din punct de vedere nutrițional pentru că are un conținut mai mare de fibre și minerale, valorile acestui contaminant chimic sunt mai mari.

Laura ZMARANDA

Alimentele ultraprocesate sunt peste tot și reprezintă peste 50% din produsele alimentare vândute în supermarketuri.

Dacă termenul este acum utilizat pe scară largă în vocabularul secțiunilor de sănătate și nutriție ale revistelor, știm cu adevărat ce înseamnă, de fapt?

Cum să le definim și să le identificăm și sunt ele inofensive sau periculoase pentru sănătate?

Ce este un produs sau un aliment ultraprocesat (AUP)?

Alimentele pot fi clasificate și definite după gradul lor de prelucrare, având 3 niveluri principale:

Alimente „neprocesate“ sunt toate produsele crude precum: carnea, cerealele crude sau legumele. Acestea sunt produse la care nu există nicio substanță externă adăugată sau un proces mecanic care să le modifice structura inițială.

A doua categorie conține alimente „procesate“; acestea sunt produse crude din prima categorie, la care s-au adăugat ingrediente precum grăsimi sau sare. Pâinea, de exemplu, se încadrează așadar în această categorie deoarece amestecă cerealele sub formă de făină și mai multe ingrediente (apă, sare, drojdie) prin frământare mecanică.

În sfârșit, ultima categorie este cea a alimentelor ultraprocesate („AUP“). Aceasta înseamnă un aliment care: a suferit o modificare semnificativă a structurii sale originale printr-un proces de producție sofisticat (extrudare, purificare etc.); și/sau în care s-au adăugat una sau mai multe substanțe externe (aditivi tehnologici, coloranți, agenți de aromatizare), dar și ingrediente din produse alimentare foarte procesate (sirop de glucoză, lecitină, uleiuri rafinate etc.). Toate aceste substanțe sunt menționate de experți sub termenul generic de markeri de ultratransformare (MUT).

O parte semnificativă a dietei noastre constă din produse care nu existau acum 50 de ani.

Schimbările pe care le-a făcut industria alimentară au avut în primul rând un obiectiv principal pozitiv și fundamental: siguranța alimentară, prin folosirea produselor care nu conțin agenți patogeni și se păstrează bine.

Trebuie amintit aici că toxiinfecțiile alimentare au fost principala cauză de deces în anii 1950 în Europa.

Utilizarea aditivilor, a „conservanților“ a făcut posibilă limitarea dezvoltării microorganismelor pe durata de viață a produsului.

Utilizarea de noi procese și aditivi alimentari a fost, prin urmare, percepută în anii 1960 ca simbol al progresului, printre multe altele la acea vreme.

De aici până la abuz a fost un singur pas, care a fost făcut repede!

Trebuie să ne amintim: coloranți; potențiatori de aromă; adaosuri de sare; zahăr și grăsimi saturate; utilizarea extrudării pentru a modifica textura alimentelor etc.

În afară de calitatea microbiană care a rămas sub supraveghere atentă de către autorități, toți ceilalți parametri ar putea fi optimizați tehnologic pentru a face hrana mai atractivă.

Copiii și tinerii sunt consumatorii cei mai vizați de ofertele „distractive“, inclusiv celebrele „cereale“ pentru micul dejun, care sunt în principal zaharuri concentrate și grăsimi saturate…

Îmbunătățirea calității sanitare a fost posibilă prin implementarea unor procese de producție.

Autoritățile sanitare au înțeles, încă din anii 1980, că este necesar să se reglementeze utilizarea aditivilor alimentari. Acest lucru a fost inițiat de nomenclatura europeană „E“, permițând identificarea ușoară a aditivilor pe etichete. Agențiile specializate ale EFSA și ANSES efectuează evaluări ale acestor aditivi, ducând în mod regulat la interzicerea unora sau la supravegherea utilizării acestora. Cu toate acestea, trebuie recunoscut că izolarea efectelor pe termen lung ale fiecărui aditiv este o sarcină aproape imposibilă.

Pe de altă parte, toate studiile la scară largă privind alimentele au observat corelații semnificative între consumul de alimente ultraprocesate și problemele de sănătate: diabet, obezitate, prevalența anumitor cancere, probleme cardiace etc..

Prin urmare, este legitim să fie avertizat consumatorul împotriva consumului regulat și semnificativ de alimente ultraprocesate și că trebuie să revenim la o dietă naturală, mai vegetală, și la gătitul „în casă“.

Alimentele ultraprocesate reprezintă 2/3 din produsele alimentare, chiar și printre produsele bio.

Studiile științifice care au observat în mod specific acest subiect au conchis:

Că 2/3 din produsele alimentare disponibile sunt AUP (alimente ultraprocesate) și că, fără îndoială, mai mult de 90% dintre reclamele alimentare se referă la AUP!

Că reprezintă 1/3 din aportul nostru zilnic de energie în medie.

Că toate tipurile de consumatori și familiile de produse sunt vizate: 50% din alimentele organice sunt AUP. Chiar dacă ingredientele adăugate (uleiuri rafinate, arome naturale, sirop de glucoză etc.) sunt mai puțin impactante și într-o proporție mai mică decât în ​​alimentele standard.

Că veganii și vegetarienii consumă o proporție ceva mai mare de alimente ultraprocesate (respectiv 39 și 37% din aportul caloric). Rezultat surprinzător, dar care se explică probabil prin importanța în această categorie a tinerilor sub 30 de ani, mari consumatori de astfel de produse.

Există două tipuri de riscuri identificate și demonstrate în cazul consumului frecvent de AUP, când acestea reprezintă mai mult de 15% din aportul caloric zilnic:

Cele legate de supraconsumul de calorii indus de consumul de AUP: obezitate, diabet, probleme cardiace.

Cele legate de dezechilibrul florei intestinale, cauzat în principal de prezența aditivilor și în special a conservanților în AUP: perturbarea tranzitului, sindromul colonului iritabil etc.

Majoritatea AUP sunt supraîncărcate cu carbohidrați și lipide și generează mai puțină senzație de sațietate decât alimentele naturale: un aport crescut de alimente bogate în energie duce inevitabil la riscuri mai mari de obezitate.

Riscul crescut de diabet și/sau probleme cardiace rezultă, de asemenea, din supraîncărcarea de zaharuri și grăsimi saturate frecvente în AUP.

Sunt menționate și alte riscuri pe termen lung, precum creșterea anumitor tipuri de cancer sau prevalența bolii Alzheimer, iar studiile de evaluare sunt în curs de desfășurare pe aceste subiecte.

Consumul de alimente ultraprocesate ar trebui sa fie limitat la sub 20%, cu efect benefic pentru sănătatea noastră.

Acest lucru este deosebit de important pentru copii, țintele preferate ale produselor de divertisment bogate în zaharuri, grăsimi și aditivi, deoarece corelația consum de AUP și obezitate este științific stabilită.

Aceste noi informații întăresc și mai mult argumentele în favoarea unei alimentații sănătoase, cu mai multe produse vegetale, procesate minim.

Există sute de surse de informare (cărți, web) și rețele de nutriționiști și dieteticieni care să te ajute să mănânci mai bine: merită să primești sfaturi!!

Degradarea microbiotei intestinale este un marker important al unei diete prea bogate în AUP.

Studiul internațional PURE realizat în peste 20 de țări a arătat în mod clar că alimentele ultraprocesate consumate regulat duc la creșterea riscului de a dezvolta boli inflamatorii intestinale.

O dietă bogată în alimente ultraprocesate crește riscul de obezitate, de diabet de tip 2, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, depresie și deces prematur. Cele mai multe dintre aceste alimente sunt bogate în calorii, grăsimi, zaharuri adăugate și sodiu, fiind în același timp sărace în fibre, vitamine și minerale.

Un studiu publicat pe 31 august a demonstrat că un aport ridicat din aceste alimente duce la creșterea riscului de cancer colorectal la bărbați.

În general, bărbații ale căror diete au conținut de alimente ultraprocesate au avut un risc cu 29% mai mare de a dezvolta cancer colorectal decât cei ale căror diete au conținut mai mic de AUP. Nu a existat nicio legătură între alimentele ultraprocesate și riscul de cancer la femei. Cercetătorii au analizat subgrupurile de alimente ultraprocesate și au descoperit că fructele de mare, carnea gata de consumat, carnea de pasăre, precum și băuturile dulci sunt cele care reprezintă un risc mai mare.

Riscul de cancer colorectal atribuit alimentelor ultraprocesate a fost în mare măsură independent de factorii de risc, cum ar fi indicele de masă corporală și calitatea slabă a dietei. Acest lucru sugerează că doar consumul acestor alimente ar putea juca un rol important în dezvoltarea cancerului de colon.

Ceea ce este cel mai interesant la aceste studii este că riscurile pentru sănătate ale unei diete bogate în alimente ultraprocesate a rămas chiar și după ce au luat în considerare calitatea nutrițională slabă a dietelor lor.

Obținerea nutrienților potriviți în altă parte în dietă ar putea să nu fie suficientă pentru a anula riscul de îmbolnăvire din consumul de alimente ultraprocesate.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Măsurile restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, generează un efect negativ asupra întregii economii, dar mai ales asupra sănătății și securității alimentare a populației globului.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și de asemenea în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

Medicii veterinari au intervenit și intervin zilnic, punându-și în pericol sănătatea, în monitorizarea, supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni (zoonoze)

În această perioadă este mai evident ca oricând rolul esențial al medicilor veterinari de liberă practică care, prin activitatea, zilnică asigură indemnitatea teritoriului țării noastre de anumite boli cu morbiditate și mortalitate mare în efectivele de animale, cu pagube economice însemnate. În același timp, activitatea medicilor veterinari este esențială în asigurarea siguranței alimentare a populației, fiind veriga de bază a lanțului alimentar. Nu se poate vorbi de siguranță alimentară în lipsa activității medicilor veterinari întrucât ei sunt cei care certifică că produsele consumate de populație nu provin de la animale bolnave și sunt cei care supraveghează calitatea şi salubritatea produselor alimentare destinate consumului uman.

Medicii veterinari membri ai Colegiulu Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii nr. 160/1998, cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ și cercetare, în baza responsabilităţiilor ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient, oferă crescătorilor de animale și operatorilor din domeniul alimentar o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora sau acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecţia animalelor şi a mediului, siguranţa alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecţie şi bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploataţiilor nonprofesionale şi comerciale, identificarea şi înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilităţi pentru obţinerea de suvenţii sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • sprijin acordat proprietarilor de animale pentru implementarea dispoziţiilor stabilite de autorităţiile veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • monitorizarea respectării legislaţiei privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi oameni;
  • implementarea măsurilor de reducere a riscului de contaminare a omului care este posibil prin:
  • contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni;
  • manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna etc.);
  • contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;
  • alimentele provenite de la animale bolnave;
  • consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar, sau incorect preparate termic;
  • nerespectarea normelor generale de igienă şi profilactice.
  • monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) şi a produselor biologice;
  • întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
  • garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa rezidiilor, din materii prime, şi din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct, activități derulate în concordanță cu măsurile de prevenire și limitare a efectelor cauzate de pandemia cu COVID 19.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evaluării unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, de a protejaa sănătatea celor cu care lucrează și sănătatea agențiilor economici cărora le acordă servicii de specialitate.

În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că agenții economici sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.

Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a infecției cu COVID-19.


Medicii veterinari, în colaborare cu autorităţile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.


Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Măsurile restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, generează implementarea unor măsuri specifice în domeniul social și economic, dar mai ales asupra sănătății și a securității alimentare a populației.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și, de asemenea, în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

În această perioadă, este mai evident ca oricând rolul esențial al medicilor veterinari de liberă practică care prin activitatea zilnică asigură indemnitatea teritoriului țării noastre de anumite boli cu morbiditate și mortalitate mare în efectivele de animale, cu pagube economice însemnate. În același timp, activitatea medicilor veterinari este esențială în asigurarea siguranței alimentare a populației, fiind veriga de bază a lanțului alimentar. Nu se poate vorbi de siguranța alimentară în lipsa activității medicilor veterinari întrucât ei sunt cei care certifică faptul că produsele consumate de populație nu provin de la animale bolnave și, totodată, supraveghează calitatea și salubritatea produselor alimentare destinate consumului uman.

Medicii veterinari sunt cei care au intervenit și intervin, punându-și în pericol sănătatea în monitorizarea, supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni (zoonoze).

Medicii veterinari membri ai Colegiul Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii 160/1998 cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ și cercetare, în baza responsabilităților ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret și eficient, oferă crescătorilor de animale și operatorilor din domeniul alimentar o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora sau efectuează acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecția animalelor și a mediului, siguranța alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale și pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploatațiilor nonprofesionale și comerciale, identificarea și înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la om prin efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • sprijin acordat proprietarilor de animale pentru implementarea dispozițiilor stabilite de autoritățile veterinare privind izolarea și eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • monitorizarea respectării legislației privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale și la oameni,
  • monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) și a produselor biologice.

Supravegherea implementării măsurilor de reducere a riscului de contaminare a omului care este posibilă prin:

  • contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni;
  • manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna etc.);
  • consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar sau incorect preparate termic;
  • nerespectarea normelor generale de igienă și profilactice;
  • garantarea calității și salubrității produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană a parametrilor fizici chimici, prezența reziduurilor din materii prime și din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialiști bine pregătiți profesional și cu experiență în domeniu;
  • întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, prin analize și dezbateri organizate, prin participarea la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evoluției unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, precum și sănătatea angajaților, a agenților economici cărora le acordă servicii de specialitate.

În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate măsurile adecvate de biosecuritate în exploatațiile cu animale, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție și de protecție în vigoare, cu mențiunea că este și responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a infectării cu COVID-19.

Medicii veterinari, în colaborare cu autoritățile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, în protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA - secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Măsurile restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, generează un efect negativ asupra întregii economii, dar mai ales asupra sănătății și securității alimentare a populației globului.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și de asemenea în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

În această perioadă, este mai evident ca oricând rolul esențial al medicilor veterinari de liberă practică care prin activitatea zilnică asigură indemnitatea teritoriului țării noastre de anumite boli cu morbiditate și mortalitate mare în efectivele de animale, cu pagube economice însemnate. În același timp activitatea medicilor veterinari este esențială în asigurarea siguranței alimentare a populației, fiind veriga de bază a lanțului alimentar. Nu se poate vorbi de siguranță alimentară în lipsa activității medicilor veterinari întrucât ei sunt cei care trebuie să certifice că produsele consumate de populație nu provin de la animale bolnave și să supravegheze calitatea şi salubritatea produselor alimentare destinate consumului uman.

Medicii veterinari sunt cei care au intervenit și intervin, punându-și în pericol sănătatea în monitorizarea, supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni (zoonoze)

De reținut că zoonozele sunt boli produse de numeroși agenți patogeni ai animalelor, ce se pot transmite de la animale la om, dar și invers, fiind clasificate, în funcție de agentul patogen care le produce, în următoarele categorii:

  • zoonoze virale - (gripa, rabia, variola) ;
  • zoonoze bacteriene - (antrax, tuberculoză, salmoneloze, stafilococi, clostridii, infecții colibacilare, bruceloză, campilobacterioză, rujetul, leptospiroza, pasteureloza, morva);
  • zoonoze produse de prioni - (encefalopatiile spongiforme transmisibile);
  • zoonoze produse de ricketsii şi clamidii - (febra butonoasă, febra Q);
  • zoonoze micotice - (dermatofitoze); 
  • zoonoze parazitare - (giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza, cisticercoza, hidatidoza, toxoplasma, toxocaroza, fascioloza, sarcocistoza, cenurozele).

Medicii veterinari membrii ai Colegiul Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii 160 / 1998 cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii) precum și  un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ și  cercetare, în baza responsabilităților ce le revin și pentru a asigura un sprijin concret și eficient, oferă crescătorilor de animale și operatorilor din domeniul alimentar, o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora, sau acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național  de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecția animalelor și a mediului, siguranța alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la :

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale și pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploatațiilor nonprofesionale și comerciale, identificarea și înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • sprijin acordat proprietarilor de animale pentru implementarea dispozițiilor stabilite de autoritățile veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • monitorizarea respectării legislației privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale și la oameni,
  • implementarea măsurilor de reducere a riscului de contaminare a omului care este posibil prin:
  • contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni,
  • manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna, etc);
  • contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;
  • alimentele provenite de la animale bolnave;
  • consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar, sau incorect preparate termic;
  • nerespectarea normelor generale de igienă și profilactice;
  • monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) și a produselor biologice;
  • Întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
  • garantarea calității și salubrității produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene și analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezența reziduurilor din materii prime și din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialiști bine pregătiți profesional și cu experiență în domeniu;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, prin analize și dezbateri organizate, prin participarea la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evoluării unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, a sănătății celor cu care lucrează și sănătatea agențiilor economici cărora le acordă servicii de specialitate. În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.       Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a COVID-19.              

Medicii veterinari în colaborare cu autoritățile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, în protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.        

Dr. Penţea Ioan Viorel -  Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Specialiștii Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală au demarat, la solicitarea instituțiilor responsabile de sănătatea publică, sesiuni de instruire a colegilor din sistemul sanitar, în tehnica Real Time RT-PCR pentru detecția genomului viral SARS COV 2

Date fiind competențele certificate la nivel național și internațional și experiența de peste 18 ani a specialiștilor Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA) în domeniul biologiei moleculare, în cadrul IDSA sunt organizate, începând din această săptămână, sesiuni de instruire a specialiștilor din sistemul de sănătate publică din România.

Instruirile au ca scop formarea de specialiști de laborator, calificați să utilizeze tehnica Real Time RT-PCR, tehnică de biologie moleculară utilizată pentru detecția genomului viral SARS COV 2, responsabil de boala denumită COVID 19.

Primii beneficiari ai instruirilor oferite de IDSA sunt specialiști din cadrul Direcției de Sănătate Publică Prahova, Spitalul Municipal Ploiești, Spitalul de Pneumoftiziologie Roșiorii de Vede, Spitalul Videle, Spitalul Orășenesc Zimnicea.

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti