Un spațiu comercial, la parterul unui bloc de locuințe, a fost transformat într-o salină artificială în Bacău. Este ideea inedită a Simonei Andronic, care a transformat un loc banal într-o oază de sănătate. Salina este deschisă din octombrie 2015 și, de peste trei ani, aduce un plus de sănătate comunității căreia se adresează. Terapia de care clienții mari și mici beneficiază aici se numește haloterapie. La salină aerosolii sunt uscați, sarea este uscată și măcinată în granule microscopice.

Haloterapia ne îndeamnă la sănătate

Haloterapia este cunoscută de mii de ani pentru efectele sale benefice asupra aparatului respirator și de peste 100 de ani medicii, întâi în Polonia, recomandau tratamentul bolnavilor în salinele naturale. Haloterapia folosește micropar­ticule de sare naturală pulverizată sub formă de aerosoli pentru tratamentul diferitelor afecțiuni. Aceasta reproduce, în locații mai accesibile mediului urban, microclimatul folosit în speleoterapie, adică tratamentul practicat în minele de sare din Europa de Est încă din secolul al XIX-lea.

Salina Bacău este o salină activă, dotată cu un halogenerator performant produs de o echipă de cercetători din Sankt Petersburg. Acest aparat este, de fapt, o moară care macină sarea în granule microscopice, dimensiunea acestora fiind de 4-5 microni. Sarea măcinată este pulverizată într-o încăpere, unde stau persoanele care au nevoie de această terapie. Acest aparat are rezultate clinice dovedite și cu studii în peste 135 de locații din Estonia, Finlanda, Marea Britanie, Canada, SUA, Germania și alte țări.

Salină „artificială“ în inima Bacăului

O astfel de salină este înființată de Simona Andronic care, după 22 de ani petrecuți în București, s-a întors acasă pentru a-și aduce contribuția la bunăstarea băcăuanilor, construind acest proiect care se adresează persoanelor cu afecțiuni respiratorii. Aceasta are 44 ani și este licențiată a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din București, iar ultimii 21 de ani și i-a petrecut în Capitală, ajungând acum la un CV bogat. Cu toate acestea, Simona s-a gândit să se întoarcă acasă și nu a făcut-o pur și simplu; aceasta a aflat de ideea salinei de la un prieten tot din Bacău, iar după luni de documentare, vizite în saline active similare din București, discuții cu producătorii străini despre halogeneratoare, ea a considerat că o salină „artificială“, dar activă, este o necesitate mare pentru Bacău. Mai exact, în anul 2014, când a aflat de salină, Simona își dorea oricum să se întoarcă în orașul din care a plecat. Așa că în vara lui 2015 a vândut casa din București, iar banii i-a investit, cu curaj și încredere, în ceea ce este astăzi Salina Bacău, un loc unde copiii vin cu bucurie să se joace, inspiră aerosoli salini uscați, iar părinții se relaxează alături de ei. „Salina funcționează într-un spațiu comercial, la parterul unui bloc de locuințe, într-o zonă centrală a Bacăului. Sala este bine izolată, aerisită, are 45 mp și aerul este uscat (se folosește și un dezumificator). Programul începe la ora 16 zilnic, de luni până vineri, intrările la terapie sunt la ore fixe, iar ultima ședință este de la 18 la 19. Sâmbăta, în sezonul rece, este doar o oră de haloterapie, de la 10 la 11. O ședință de haloterapie durează 45 de minute; se recomandă o ședință la două zile pentru ca sarea să aibă timp să topească mucoasele și să aibă timpul ei de acțiune, iar o cură minimă în urma căreia se pot observa rezultate este de 10 ședințe“, a precizat Simona.

Prevenția este cheia succesului

Efectele sunt atât pentru aparatul respirator, cât și pentru sistemul nervos central pentru că, dacă avem un organism bine oxigenat, un creier bine oxigenat, atunci și starea noastră de bine este evidentă. Efectele benefice ale unei cure de haloterapie se mențin timp de 6-12 luni sau chiar mai mult, fiind demonstrate prin studii clinice în Anglia, Rusia, Germania, Estonia și Canada. În acest sens, băcăuanii au fost și ei deschiși deoarece au văzut în această salină o oază de sănătate, ne spune Simona. „Comunitatea din Bacău a reacționat extraordinar în primul an de la deschidere, oamenii au observat rezultate de la primele ședințe: nasul desfundat, tusea sâcâitoare trece în câteva zile, virozele sunt ținute la distanță. Părinții au înțeles că prevenția este cheia succesului! Este o muncă pe care puțini o înțeleg, căci a educa o comunitate în spiritul sănătății prin metode naturiste este uneori copleșitor. Pentru că, din păcate, medicamentele sunt soluția mai comodă, iar oamenii nu se gândesc la consecințe și la contraindicații. Însă, din fericire, însă părinții duc vestea mai departe, reclama se face exclusiv din om în om, și astfel Salina Bacău se bucură de un nume foarte bun în oraș, printre părinți și copii.“

Afecțiunile în care haloterapia are rezultate studiate și dovedite sunt: afecțiuni respiratorii, bronșite, pneumonie, astm, răceli sezoniere, imunitate scăzută, rinită, sinuzită, afecțiuni ORL-otită, laringită, boli de piele-psoriazis, zona Zoster, stres, oboseală, depresie, sforăit și insomnie. Pe lângă tratarea acestor afecțiuni, Simona vrea să facă cunoscut faptul că haloterapia este o terapie complementară în tratarea afecțiunilor respiratorii.

„Ceea ce îmi doresc cel mai mult este ca lumea medicală să acorde mai multă atenție terapiilor alternative și să se aplece asupra studiilor de specialitate, publicate în alte țări și susținute de Societatea Internațională de Pneumologie. Haloterapia este foarte cunoscută în Europa, Australia și America, iar în Rusia sunt zeci de camere unde halogeneratoarele își fac treaba. În câteva țări, această terapie este listată în nomenclatoare și serviciile sunt decontate de casele de asigurări. În România avem un exemplu foarte grăitor: Sanatoriul de boli pneumologice de la Dobrița, Târgu Jiu; acesta are o salină activă cu halogeneratoare în spital, deci medicii de acolo s-au convins de beneficiile majore ale acestei terapii pentru bolnavii cronici. Perspectivele mele de viitor sunt ca în salină să fie din ce în ce mai mulți oamenii pe scaun, să fie copii care scapă de wheezing, tuse, otită și alergii. Și cu îndrăzneală… să existe din ce în ce mai mulți medici care să recomande haloterapia ca terapie complementară în tratarea afecțiunilor respiratorii“, a încheiat Simona Andronic.

Beatrice Alexandra MODIGA

De când avem acces în Uniunea Europeană, ba chiar dinainte, de pe vremea fondurilor de preaderare, ne-am însușit noi, românii, o sintagmă pe care o folosim la orice investiție, mică sau mare, utilă sau mai puțin utilă, costisitoare sau nu: „la standarde europene“. Avem sate la standarde europene, săli de sport și școli la standarde europene, poduri și drumuri, dispensare comunale, sensuri giratorii suspendate, ba chiar am auzit, la o inaugurare, și de toalete la standarde europene. Pesemne acesta este etalonul suprem de raportare sau reflexul de a da greutate unei investiții. Ei bine, așa întrebăm și noi astăzi: o fi stațiunea prahoveană Slănic la standarde europene?

Prahovenii și mai cu seamă autoritățile județene și locale se mândresc cu Salina Slănic, de fapt, cu Mina Unirea. Și au și de ce. Plasată la vreo 200 m sub pământ, mina este ceva extraordinar. Numai că ea a rămas așa cum au realizat-o – ei da, n-o să vă convină! – comuniștii. Ba, în ultimii 28 de ani, am reușit (în fine, „au reușit“ cei care au dirijat treburile locale sau centrale, având în vedere că mina aparține de Salrom) să radem toate construcțiile de deasupra (unități de cazare) și să lăsăm acolo, un loc viran complet neatrăgător. Pe urmă, de câțiva ani, ditamai România nu poate înlocui un lift; accesul se face cu microbuzul, prin galerii. Doar că, acum ceva timp, a avut loc un incident, adică s-a răsturnat un mijloc de transport cu turiști, iar vizitarea a fost suspendată un timp. Pe urmă am aflat că administratorul nu poate găsi o firmă care să construiască liftul! Și tot de câțiva ani, Consiliul Județean Prahova se află în corespondență cu autoritățile centrale, pentru a lua mina în administrare, considerând că dispune de mai mulți bani pentru a da strălucire acestui obiectiv, măcar pe măsura Salinei Turda. Cu toate aceste inconveniente, Mina Unirea, a doua cea mai mare din Europa, are o grămadă de vizitatori; toată vara sunt acolo cozi imense la microbuzul care-i duce pe turiști în adâncuri.

Ce mai are Slănicul? Mai are Baia Baciului, integral privatizată, ca de altfel și cel mai mare hotel din zonă, gestionat de peste 20 de ani de un om de afaceri, cu tot cu baza de tratament. Dar nu mai are Muntele de Sare, cu vestita Grota Miresei, ambele fiind roase de vreme și de vremuri... Grota s-a surpat în urmă cu 15-16 ani. Mai are Baia Verde, administrată de Primăria Slănic, unde s-a investit o căruță de bani. Practic, spațiul a fost reabilitat în perioada 2008-2010, costurile ridicându-se la 3.117.385 euro, din care 2.805.738 euro din fonduri europene (Programul Phare 2004-2006). Investiția a presupus amenajarea unui parc balnear pe o suprafață de 3 ha, cu o clădire administrativă, dotată cu birouri, cabinete medicale, sală pentru activități recreative, un amfiteatru în aer liber cu gradene pentru 300 de spectatori și lacul sărat propriu-zis. În fiecare an autoritățile se chinuie să închirieze, pe bucăți, parcul balnear, dar acesta nu funcționează unitar, ci cam după ureche. Dacă e să punem și muzica alandala care urlă pe-acolo... Ultimul obiectiv de vizitat la Slănic ar fi Muzeul Sării, găzduit de Casa Cămărășiei, clădire monument istoric construită la începutul secolului al XVIII-lea, reședința funcționarului domnesc care se ocupa cu strângerea taxelor pe sare, monopol domnesc. Acesta a fost deschis în 2003, iar în 2018 a fost adăugat expoziției un concept inedit, o călătorie virtuală 3D; așezați  într-un vagonet cu patru locuri, turiștii vor putea, prin intermediul ochelarilor VR, să coboare în salină, printre mineri, urmărind cum este extrasă sarea...

Maria Bogdan

O nouă „vedetă“ se afirmă tot mai puternic pe scena turismului românesc. Este vorba de localitatea Praid, cea mai mare comună din Harghita care înglobează Ocna de Jos, Ocna de Sus şi cătunul Bekastanya. În total, în comuna Praid trăiesc aproximativ 7.250 de suflete, iar în Praid aproximativ 4.000. Iar dacă până acum câţiva ani staţiunea Sovata, aflată la câţiva kilometri de Praid era înţesată de turişti, acum rolurile par să se inverseze. Praidul musteşte de turişti, în timp ce în Sovata cam bate vântul...

Salina cu cinema 3D

Principalul punct de atracţie din Praid este salina din localitate, care este cea mai mare din România şi una dintre cele mai mari din Europa, cel puţin din punctul de vedere al cantităţii de sare aflată în subteran.

Salina, patronată de Societatea Naţională a Sării Bucureşti SA, a fost transformată într-o adevărată bază de agrement care este situată la o adâncime de 120 m faţă de supra­faţă. Transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei pe o distanţă de 1.250 m până la poarta de intrare în baza de agrement.

„Exploatarea de suprafaţă a salinei, sub formă de carieră, a început încă de pe vremea Imperiului roman iar la adâncime, în subteran, a început să se lucreze din 1762. După anul 1947 a fost introdusă metoda prin puşcare care este folosită şi în prezent. Salina este amenajată pentru oricine doreşte să vină la o cură de aer salin. De aceea poposesc aici în special oameni cu boli ale căilor respiratorii, cum ar fi astmul, sau cei care au diferite forme de alergii. Pentru cei cu afecţiuni medicii recomandă să stea în salină, zilnic, aproximativ 4 ore, timp de cel puţin o săptămână. Dar în interiorul salinei sunt oferite mai multe servicii, unele dintre ele în premieră naţională şi nu numai. De exemplu, avem spaţii de joacă pentru copii cu jucării gonflabile, avem amenajat un parc de aventură cu tiroliana, spaţii cu mese de ping-pong şi avem inclusiv un cinema 3D unde rulează în special filme de desene animate. Tot în cadrul salinei oferim vizitatorilor posibilitatea de a vizita un muzeu unde este descrisă istoria salinei, dar şi de a lua masa la restaurantul aflat la ieşire“, a declarat, pentru Lumea Satului, Arpad Vereş, reprezentantul serviciului Turism Salina Praid.

Capelă unicat

Fie vară caniculară sau un ger de crapă pietrele, temperatura medie anuală din subteran este de 16°C. De aceea salina nu are un „sezon“ al ei, fiind vizitată pe tot parcursul anului. În baza de agrement a salinei, pe lângă o farmacie cu produse naturiste există şi o capelă ecumenică.

„Această capelă din salină este unicat în istoria Bisericii. Şi spun asta pentru că mai întâi în salină s-a construit capela şi mai apoi au fost chemaţi reprezentanţii bisericii pentru a sfinţi lăcaşul de cult. Aici, de trei ori pe săptămână, se ţin slujbe ortodoxe, reformate şi catolice, care se bucură de un mare succes în rândul vizitatorilor. Ţin să subliniez că aici sunt ţinute inclusiv slujbe de botez şi cununie. Legat de cununii a apărut chiar şi o vorbă în rândul minerilor care spun că sarea conservă şi de aceea cununia din salină face ca mariajul să fie mai durabil“, ne explică Arpad Vereş.

În privinţa numărului de vizitatori, responsabilii salinei sunt optimişti şi spun că au planuri de dezvoltare a afacerii. „Ca număr de vizitatori, o cifră medie ar fi de 400.000 de vizitatori anual, dar sunt şanse mari ca în următorii ani numărul de vizitatori să depăşească o jumătate de milion. Şi spun asta pentru că avem planuri mari cu salina, în viitor vrem să mai inaugurăm un nivel şi de aceea credem că numărul celor care ne vizitează va creşte. În privinţa minei de producţie, sarea este exploatată la 340 metri adâncime, iar producţia este vândută ca sare industrială“, declară reprezentantul salinei.

De remarcat că pe traseul de ieşire din baza de agrement la punctul numit „Orizontul 60“ se găseşte zona de vizitare Panorama Belvedere „Mina Iosif“, care oferă un peisaj superb. Tot la acest nivel cei interesaţi pot face o degustare de vinuri şi pot servi masa cu produse preparate în restaurantul propriu al salinei.

Ştrandul de lângă salină

Recent, chiar lângă intrarea în salină, a fost inaugurat cel mai mare ştrand cu apă sărată din România. Investiţia de 1,5 milioane de euro a fost realizată integral din fondurile proprii ale Societăţii Naţionale a Sării.

„Capacitatea ştrandului este de aproximativ 600 locuri, dintre care 300 pe şezlonguri. Ce pot să spun este că încă din prima zi am avut peste 300 de vizitatori. Aici trebuie amintit că vechiul ştrand a fost demolat în 2012 şi construcţia a început în primăvara anului 2013. De ce este atât de specială apa din acest bazin? Pentru că are o concentraţie de sare foarte ridicată, salinitatea fiind de 220 g/l apă. Iar acest lucru, şi o spun toţi specialiştii, este foarte benefic pentru sănătate. De fapt, apa este atât de sărată încât nici nu poţi înota, te ţine la suprafaţă apa, atât este de concentrată. În privinţa serviciilor oferite aici, la ştrand, avem un restaurant cu autoservire, punct medical, două baruri şi, o raritate, un bar în piscină. Avem şi conexiune wireless la Internet“, ne-a declarat Arpad Vereş.

Nici cei mici nu au fost uitaţi. Copiii au la dispoziţie două bazine, cu adâncime cuprinsă între 60 cm şi 1,20 m, interconectate cu bazinul pentru adulţi (adâncime 1,20-1,60 m) printr-o zonă de trecere pe sub un podeţ.

Bogdan PANŢURU

Cine n-a fost până acum la Slănic Prahova merită să o facă! Oraş staţiune balneoclimaterică, aflat în zona de curbură a Subcarpaţilor sudici, situat pe malurile râului omonim, la 413 metri altitudine, la 45 km de Ploieşti şi la circa 100 km de Bucureşti, cu o suprafaţă de 40 ha şi cu 7.200 locuitori, înconjurat de dealuri înverzite şi de patru păduri de foioase, dar şi de livezi de pomi fructiferi este, deopotrivă, un loc unic de petrecere a vacanţei, dar şi de tămăduire a multor afecţiuni, între care şi cele reumatismale, pe tot timpul anului. Fie la Complexul balnear ori la cele trei lacuri sărate: Baia Baciului, Baia Roşie şi Baia Verde, fie la Complexul Minier Unirea, unde tratamentele se fac la o adâncime de peste 200 metri. Toate acestea, dar şi climatul său subalpin conferă azi oraşului Slănic Prahova o faimă unică în ţară, o localitate turistică de excepţie din România.

Toate drumurile duc azi la… Complexul balnear

Istoria scrisă a Slănicului de Prahova începe cu prima ocnă de sare deschisă aici de către Spătarul Mihail Cantacuzino în anul 1685. În zapisul din 1685/7193, aprilie 20, prin care moşnenii vând spătarului Mihail Cantacuzino „jumătate din tot hotarul, cu tot locul cu sare, unde este a se face ocnă… cu 700 de taleri“. El este acelaşi boier care a zidit şi Mănăstirea Sinaia, căruia concitadinii din Slănic Prahova i-au ridicat un bust pe una dintre străzile principale ale localităţii. De-a lungul vremii, oraşul s-a dezvoltat mai mult pe seama sării, element care este prezent şi azi în viaţa urbei. După ce Mina Unirea din anul 1970 a fost deschisă publicului şi a devenit un loc preferat de tot mai numeroşi turişti, mai apoi şi de cei veniţi la tratamente balneare complexe, de mai bine de 45 de ani, locul său a fost luat de o nouă mină de sare, cea care lucrează şi astăzi.

Noua mină asigură sarea în bucate pentru populaţia din mai toate judeţele Ţării Româneşti, dar şi pentru parteneri din spaţiul balcanic. Potrivit unor surse, Salina Slănic Prahova ocupă azi unul dintre primele locuri în activitatea de producţie din cele şapte unităţi de profil existente acum din România.

Important este faptul că mina asigură un număr important de locuri de muncă şi, în ciuda crizei din industria extractivă, ea dă semne evidente de înviorare a activităţii. Păcat însă că veştile de aici ajung cu foarte mare greutate la ştirea publicului, dat fiind un embargo de neînţeles stabilit de Centrala sării de la Bucureşti. 

Proceduri medicale diverse şi personal competent

Peste drum de salină, pe un platou înconjurat de mulţime de conifere, se află Complexul balnear, un loc către care urcă, zilnic, zeci şi chiar sute de oameni, veniţi aici, mai ales din satele ţării, în căutarea tămăduirii…Oamenii sunt întâmpinaţi la gară şi autogară de microbuze şi transportaţi la băile sărate şi la Complexul minier Unirea.

Directorul complexului, unitate administrată de către Societatea Valdor, doamna Liliana Manolescu, ne spune că aici vin la tratamente, pe serii de câte 18 zile, oameni din toată ţara, mulţi dintre aceştia din mediul rural. În incinta complexului există un hotel încăpător, cu şase etaje, precum şi o mare bază de tratament balnear. Aici pot fi tratate afecţiuni reumatismale degenerative, dar şi spondiloză, artroză şi poliartroză, pornind de la băi minerale calde, la cadă, băi de plante, băi galvanice, masaj, precum şi multe alte proceduri, între care şi cele cu parafină, gimnastică medicală, ca să nu menţionăm decât o parte dintre aceste proceduri ale tămăduirii.

„Cei care vin odată aici revin cu siguranţă şi în anul următor, mai adaugă directorul complexului. Asta pentru că baza noastră de tratament dispune de personal medical competent şi amabil. În acelaşi timp, complexul balnear mai asigură şi o alimentaţie consistentă şi de calitate, în regim de restaurant. Toate acestea ca şi aerul puternic ozonat, dar şi liniştea din zonă fac din această unitate una dintre cele mai căutate, de profil, din ţară.“

Braţ la braţ prin oraşul staţiune

Urbea balneară de azi a fost la origine… două sate, curate şi chivernisite, de munte, sate vecine, Prăjani şi Groşani, devenite între timp două mari cartiere, dar care şi astăzi îşi mai păstrează parfumul de altădată. Case cu muşcate la fereastră, livezi de pomi şi grădini cu flori, multe dintre aceste case fiind astăzi pen­siuni agroturistice de mai multe crizanteme! Dar urbea are azi şi multe hoteluri în funcţiune sau în construcţie. Există cel puţin 20 de locuri de atracţie pentru turişti. Pe lângă acestea ar merita menţionate Baia Baciului şi Baia Roşie ori Baia Verde, ultima fiind administrată de către Consiliul local (o unitate cochetă şi deosebit de atrăgătoare, devenită loc preferat şi de localnici, unde pot face băi sărate ori alte tratamente, potrivit recomandărilor medicilor balneologi).

Un mare punct de atracţie este şi Casa Cămărăşiei, care găzduieşte Muzeul Sării, cu exponatele sale originale, între care şi colecţia de mostre de diverse minerale, fotografii şi documente care prezintă evoluţia mineritului din această zonă. Turiştii se mai pot opri şi la Fântâna rece ori la un alt veritabil monument al naturii – Piatra verde. Cei care vor să rămână peste noapte pot să se cazeze şi la Pensiunile portocalii ori să soarbă cafeaua la… Marele moft. În acelaşi timp, vizitatorii mai pot să se reculeagă ori chiar să asiste la slujbe la cele două biserici – Sf. Trei Ierarhi şi Naşterea Maicii Domnului, interesante şi vechi monumente de arhitectură românească.

Atracţia urbei rămâne Complexul minier Unirea

Fosta mină de sare, deschisă publicului încă din anul 1970, este poate cea mai atrăgătoare invitaţie pentru oricare turist venit azi la Slănic Prahova, mină cunoscută drept „Complexul minier Unirea“, deschisă în tot timpul anului, cu excepţia zilelor de luni. Vechea exploatare de sare se află la adâncimea de 208 m, temperatura fiind constantă… 12°C. Accesul se face cu două lifturi, care asigură transportul. Mina este formată din 14 camere, foste galerii, a căror înălţime este de 50 m. Impresionează mult camera numită „Sala Genezei“, cu statuile lui Decebal şi Traian, sculptate în sare, dar şi cu basoreliefurile lui Mihai Eminescu şi Mihai Viteazul. În unele dintre încăperi sunt amenajate saloane, utilizate ca sanatoriu subteran, unde se fac şi tratamente pentru bolile respiratorii. Şi nu numai. Tot la adâncime, la peste 200 m, mai există amenajate terenuri de sport, o sală de biliard, o sală de mese, dar şi locuri de joacă pentru copii şi alte spaţii de relaxare.

Dacă nu aţi ajuns încă aici, dar intenţionaţi să o faceţi nu uitaţi să vă echipaţi corespunzător pentru a face faţă temperaturii de… 12°C.

Cristea BOCIOACĂ