ipso iunie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

Gulaș de vită

Chiar dacă ia ceva timp pregătirea ingredientelor și prelucrarea termică, gulașul merită cu prisosință  să fie preparat, căci gustul este absolut minunat. Rețetă ungurească veche, gulașul este o combinație interesantă între supă și tocană, delicios și sățios. Se poate consuma cu legume, orez, mămăligă.


Ingrediente:

  • 500 g pulpă de vită;
  • 30 ml ulei de floarea-soarelui;
  • 2 cepe medii;
  • 2 morcovi;
  • 3 ardei grași (putem pune roșu, verde, galben);
  • 2 ardei iuți (sau în funcție de preferințe);
  • 2 linguri pastă de roșii;
  • 200 g roșii decojite în suc de roșii;
  • 200 ml vin roșu;
  • boia de ardei iute;
  • sare, piper;
  • pătrunjel.

Primul pas în pregătirea gulașului este spălarea și tăierea cărnii în cubulețe mici. Se zvântă pe un prosop de hârtie și apoi se prăjesc puțin în ulei bine încins. Este bine ca uleiul să fie bine încins pentru ca bucățile de carne să rămână suculente la interior. Se adaugă ceapa și ardeiul iute tocate mărunt, apoi se pune puțină apă și se lasă la înăbușit în cratița acoperită cu un capac. După 10-15 minute, se ia spuma și se adaugă morcovii, iar după câteva minute se pune și vinul. Se fierbe în continuare până când carnea este fiartă bine. Când carnea este aproape gata, se adaugă ardeiul gras tăiat fâșii, sare, piper, boia de ardei iute și puțină apă. Se lasă câteva minute la fiert și apoi se adaugă sucul de roșii, pasta de roșii, roșiile tăiate cubulețe.

Gulașul se mai ține pe foc până scade sosul (se poate introduce și la cuptor pentru jumătate de oră), iar apoi se servește fierbinte alături de garnitura preferată.

Vă dorim poftă bună!

Simona-Nicole DAVID

  • Publicat în Social

Supă ardelenească de mazăre

Ușor de preparat, gustoasă și sănătoasă, supa de mazăre se poate pregăti în orice anotimp, dar recomandat ar fi la începutul verii, atunci când este mazărea proaspătă. Firește că se poate folosi și mazăre congelată sau din conservă, dar nu este la fel ca cea fragedă. Se pot adăuga crutoane, dacă alegem să o transformăm în supă-cremă, și puțină smântână. De asemenea, se poate face și piure din mazăre, o alternativă excelentă la piureul de cartofi pentru cei care țin diete sau pur și simplu vor să reducă amidonul din alimentație.

Ingredientele necesare

  • 300 grame de mazăre proaspătă sau congelată;
  • 2 cepe medii;
  • 2 morcovi;
  • 2 rădăcini de pătrunjel;
  • 2 păstârnaci;
  • 1,5 litri supă de legume;
  • 100 ml de smântână;
  • pătrunjel, mentă – câteva fire pentru decor;
  • o lingură de ulei;
  • un praf de sare;

Mod de preparare

Ceapa, morcovii, pătrunjelul rădăcină și păstârnacul se pun cu puțin ulei și apă la înăbușit (este mai sănătos decât dacă se călesc doar în ulei); se adaugă apoi mazărea, supa de legume și se lasă la fiert. Dacă alegem varianta supei-creme, o vom pasa după fierbere și vom adăuga smântâna și pătrunjelul ori menta pentru decor. Se poate lăsa și nepasată, gustul este la fel de bun.

Pentru piure se reduce cantitatea de lichid (doar 500 de ml de supă de legume) și se adaugă puțin unt atunci când pasăm mazărea după fierbere.

Originară din Asia Mică și Centrală, mazărea face parte din alimentația noastră de mai bine de 5.000 de ani și este folosită chiar și ca remediu natural pentru conținutul său bogat în fibre, proteine, vitamine, antioxidanți și flavonoide. Cu un profil nutritiv impresionant, mazărea are puține calorii. Astfel, la 170 de grame de mazăre, avem doar 62 de calorii. Aproximativ 70% dintre aceste calorii provin din carbohidrați, iar restul din proteine și o cantitate mică de grăsimi. Conține și o cantitate importantă de fibre, multe minerale și vitamine, de aceea este atât de important să o consumăm atunci când este „sezonul“ său.

Simona-Nicole David

  • Publicat în Social

Coliva tradiţională

Coliva tradiţională este preparatul simbol prezent la toate ceremoniile religioase închinate celor plecați dintre noi. Coliva reprezintă trupul celui dispărut deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul, ingredient din care se fac pâinea și coliva. Dar pentru mulţi alţii este un deliciu de post care se prepară cu mare uşurinţă. Şi pentru că în toate sâmbetele de până în sâmbăta Paştelui „se poartă colivele“, cum se spune în zona de unde vin eu, m-am gândit să structurez pas cu pas rețeta pentru coliva tradițională, ingrediente necesare și mod de preparare, poate vă sunt de folos.

Ingrediente

  • 500 g de arpacaş;
  • 350 g de zahăr;
  • 350 g de nucă;
  • 6 pliculeţe zahăr vanilat;
  • 5 linguriţe coajă de lămâie;
  • 100 g de stafide;
  • 1 pachet zahăr pudră pentru ornat;

Mod de preparare:

  • Pentru început, se spală arpacaşul şi se pune în apă rece la fiert. Pentru a face rețeta de colivă tradițională ai nevoie de trei ori şi jumătate mai multă apă decât arpacaş.
  • Se fierbe încet, la foc foarte mic, circa o oră, până ce bobul de arpacaş crapă sau „înfloreşte“.
  • Între timp, se alege nuca și se separă câţiva mieji mai frumoşi pentru ornat. Se dă prin maşina de tocat sau se macină.
  • În arpacașul care este la foc mic se adaugă zahărul şi un praf de sare şi se amestecă mereu, ca să nu se lipească de fundul vasului.
  • Când arpacașul pentru coliva tradițională este fiert, se dă deoparte şi se lasă la răcit, eventual cu un prosop curat umezit pus deasupra, ca să nu prindă coajă foarte groasă. Arpacașul bine fiert se lasă peste noapte.
  • Dimineaţa începe prepararea propriu-zisă a rețetei de colivă. Acum se amestecă arpacașul cu nuca, zahărul vanilat, coaja de lămâie, stafide, și orice alte ingrediente îți mai sunt pe plac.
  • După ce ai încorporat bine toate ingredientele, coliva tradițională se pune într-o farfurie lată și se ornează. Deasupra se poate presăra cacao, nucă de cocos și se pot așeza bomboane și nucă.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Pască cu ciocolată

Primul fel de mâncare consumat în ziua de Paști trebuie să fie pasca, așa spune tradiția. De fapt, pasca este servită doar în aceste zile și trebuie să ocupe un loc central pe masă, pentru că bine știm că nici bucatele nu se așază oricum în această zi. Există numeroase rețete, în funcție de zonă, însă toate au ca element comun brânza dulce de vacă. Au apărut în ultima perioadă și fel de fel de rețete, de aceea vă propun o rețetă de pască cu ciocolată.

Pentru blat:

  • 1 cană făină;
  • ½ cană zahăr;
  • ½ cană lapte;
  • 1 plic praf de copt;
  • 100 g unt sau margarină;
  • 1 plic zahăr vanilat;
  • 3 linguri cacao;

Pentru cremă:

  • 500 g brânză de vaci;
  • 2 ouă;
  • 1 lingură de făină;
  • zahăr după gust;
  • lămâie;
  • esență de vanilie;
  • stafide;

Pentru glazură:

  • 3 linguri apă;
  • 4 linguri zahăr;
  • 3 linguri cacao;
  • 1 lingură margarină/unt;

Mod de preparare

Blat

Se freacă oul cu zahărul, apoi se încorporează margarina sau untul, se adaugă făina treptat, apoi laptele și cacao, zahărul vanilat și praful de copt.

Crema de brânză

Brânza se dă prin sită sau mixer, se freacă gălbenușurile cu zahăr, după care se bat albușurile spumă și se încorporează în restul compoziției, la final puteți adăuga sau nu stafidele, după gust.

Pentru această prăjitură aveți nevoie de o formă rotundă de silicon, cu gaură în mijloc, ori o tavă rotundă cu diametrul de 20 cm. Compoziția pentru blat se împarte în două jumătăți egale, prima se toarnă în tavă, apoi se adaugă crema de brânză și apoi se adaugă restul compoziției de blat. Se introduce în cuptor și se menține la 180 grade până trece testul scobitorii.

Pasca obținută se răstoarnă pe un platou, se lasă la răcit, timp în care se pregătește glazura. Apa împreună cu zahărul și cacaua se fierbe la foc mic, apoi se lasă la răcit și când temperatura ajunge la valoarea apei de vară se încorporează untul/margarina. Glazura se toarnă peste pască și se introduce la frigider până a doua zi. Spre deosebire de pasca obișnuită, aceasta se servește la finalul mesei, ca desert.

Poftă bună!

Larissa DINU

  • Publicat în Social

Minciunelele copilăriei

Foarte gustoase și ușor de făcut, uscățelele sau minciunelele sunt bunătățile copilăriei, acele dulciuri pe care le făcea bunica. Crocante și dulci, acele gogoșeli mici acoperite cu zahăr din belșug ne strângeau pe toți în jurul mesei la povești.

Ingrediente:

  • Ouă – 3 bucăți;
  • sare – un vârf de cuțit;
  • făină – cât cuprinde, până se formează un aluat;
  • zahăr pudră pentru ornat (2-3 linguri);
  • zahăr vanilinat – un pliculeț.

Preparare

Ouăle se bat cu un tel, se adaugă sarea și treptat făină. Se poate folosi orice tip de făină din grâu sau amestec (făină de grâu și secară/ovăz/năut etc.). Când aluatul se întărește suficient pentru a putea fi frământat, nu se mai adaugă făină. Se frământă până când nu se mai lipește de mâini. Trebuie să fie exact ca aluatul pentru paste de casă. Aluatul se lasă câteva minute să se odihnească și apoi se întinde o foaie potrivit de groasă pe care o tăiem în romburi cu un cuțit foarte bine ascuțit. Se crestează fiecare romb pe mijloc, iar apoi unul dintre capetele rombului se introduce prin crestătură pentru a realiza o fundiță.

Separat se pune o tigaie (preferabil un tuci, un ceaun din fontă) cu ulei din floarea-soarelui pe foc și se lasă la încins. După ce s-a încins uleiul se pun minciunelele la prăjit pe ambele părți. Pentru că sunt subțiri, acestea se vor prăji imediat, de aceea trebuie să stăm lângă ele să nu se ardă. După ce s-au prăjit, se scot pe o farfurie acoperită cu prosoape de hârtie pentru a absorbi surplusul de ulei. Se lasă câteva secunde și apoi se tăvălesc prin zahărul pudră în care putem adăuga și zahăr vanilinat. Se pot consuma calde dar, în cazul în care rămân pentru a doua zi, merg perfect și reci. Pot însoți cafeaua aromată de dimineață.

S.D.

  • Publicat în Social

Pâinici cu rozmarin, busuioc și nuci

Una dintre rețetele vechi, întâlnite des la mănăstirile grecești și cretane, este cea a pâinicilor cu ierburi aromatice – rozmarin, busuioc – și nuci sau muguri de pin. Firește, în funcție de preferințele fiecăruia, în loc de rozmarin și busuioc se pot adăuga orice alte astfel de plante. O variantă ar fi crearea unui amestec de ierburi aromatice diferite pentru obținerea unui gust mult mai interesant.

Ingrediente:

  • 1 kilogram de făină* (putem combina făină albă cu făină integrală de grâu, de secară etc.);
  • 3 lingurițe de rozmarin uscat;
  • 3 lingurițe de busuioc uscat;
  • 5 lingurițe de miere încălzită;
  • 1 ceașcă de nuci măcinate sau de semințe de pin;
  • 90 grame de drojdie de bere;
  • o jumătate de ceașcă de untdelemn;
  • 250 ml de apă caldă;
  • sare (după gustul fiecăruia).

Mod de preparare

Făina se pune într-un lighean, apoi se adaugă sarea, rozmarinul, busuiocul, nucile sau semințele de pin, untdelemnul și mierea. În mijloc se face o adâncitură în care se va pune drojdia ce a fost dizolvată în apă caldă înainte. Se frământă câteva minute, se presară cu făină și se lasă puțin la odihnit aluatul acoperit cu un ștergar curat de bucătărie. După jumătate de oră, se ia din nou la frământat și se formează pâinișoare de un centimetru grosime. Acestea se așază într-o tavă unsă cu untdelemn sau cu hârtie de copt și se mai lasă puțin la crescut, la căldură.

După ce au mai crescut, se înțeapă cu furculița sau cu o scobitoare și apoi se ung cu puțin untdelemn. Pâinicile se introduc în cuptorul preîncălzit la 200 de grade Celsius și se lasă la copt pentru 20-30 de minute. Se scot, se ung cu puțină apă rece și se acoperă cu un ștergar curat de bucătărie.

Se pot consuma calde sau se pot lăsa pentru a doua zi. O variantă interesantă este adăugarea unui vin roșu demisec. Peste pâinea abia scoasă din cuptor se presară zahăr deasupra. Mixul de arome va fi absolut încântător: vin, nuci, ierburi aromatice, dulceața mierii și a zahărului: un deliciu!

După cum vedeți, aceste pâinici se fac foarte ușor și sunt deosebit de gustoase. Dacă v-am convins să vă încercați măiestria în bucătărie, vă dorim spor la treabă și poftă bună!


*Se poate adăuga inclusiv făină de năut; aceasta va merge perfect cu făina de grâu și va da o textură mai omogenă pâinicilor. În plus, făina de năut este și bogată în proteine și va fi mult mai sățioasă.


Simona-Nicole David

  • Publicat în Social

Cheescake cu rodie

Pentru noi, rodia este un fruct exotic pe care îl consumăm cu precădere în lunile de iarnă, atunci când apare pe rafturile din supermarket. Însă, în ultimii ani, rodiul, arbustul care oferă rodiile, a început să fie tot mai cultivat și la noi în țară, ce-i drept mai mult ca plantă de grădină, însă există și studii pentru descoperirea de soiuri care să se preteze climei din România.

Aspectuoase, gustoase și sănătoase, rodiile pot fi consumate în stare crudă, dar există numeroase rețete în care semințele de rodie pot fi incluse. Cel mai întâlnit este sucul de rodie, dar și sosurile ori salatele cu verdețuri sau cu fructe în care se adaugă și câteva semințe de rodie. În rețetele orientale este folosită în asociere cu vinetele, couscous-ul ori peștele.

Însă de data aceasta vă propun o rețetă dulce, cheescake cu rodie.


- Pentru blat avem nevoie de:

  • 150 g de biscuiți digestivi sau simpli
  • 80 g de unt la temperatura camerei

- Pentru cremă avem nevoie de:

  • 2 gălbenușuri
  • 90 g de zahăr fin
  • 200 g de ricotta
  • 100 ml de frișcă lichidă
  • 10 g de gelatină foi

- Pentru jeleu de rodie avem nevoie de:

  • 2 rodii mari
  • 1 linguriță de zahăr pudră
  • 12 g de gelatină foi

Mai întâi se pregătește baza de biscuiți, astfel încât să devină fină precum pesmetul, adică fie se zdrobesc cu un sucitor, fie se mărunțesc în blender. Peste acestea se adaugă untul tăiat cubulețe și se amestecă până când se obține compoziția pe care o așezăm în tava rotundă, de 20 cm, cu marginile detașabile. În timpul în care facem următorii pași, tava se pune la frigider.

Se pregătește sucul de rodie într-un storcător sau un blender și se păstrează doar zeama curată, fără pieliță sau urme de semințe, peste care adăugăm zahărul pudră.

Următorul pas este pregătirea cremei: se bat gălbenușurile cu zahăr până se obține o cremă fină, se adaugă ricotta. Separat se hidratează gelatina conform instrucțiunilor de pe pachet și apoi se adaugă în cremă și se amestecă. Între timp, frișca se bate spumă și se încorporează în cremă. Crema se toarnă peste blat și introducem din nou tava în frigider.

Pentru jeleu procedăm la fel cu foile de gelatină, le hidratăm și apoi încălzim puțin sucul de rodie, nu prea mult însă, cca un minut, și adăugăm gelatina pentru a se dizolva. Scoatem tava, adăugăm compoziția obținută și eventual putem orna deasupra cu câteva semințe de rodie pentru a-i oferi un aspect mai frumos. Apoi lăsăm preparatul la rece pentru cel puțin 2 ore.

Poftă bună!

Larissa Dinu

  • Publicat în Social

Varză călită cu afumătură

Indiferent de anotimp, varza călită este un preparat pe placul tuturor. Până și mofturoșii familiei vor mai cere o porție atunci când o gătești. Numai când te gândești la mirosul de varză călită, gustul dulce-acrișor pare să îți inunde papilele gustative. Dacă și pe tine te-a făcut să zâmbești gândul la o farfurie de varză călită cu afumătură, atunci știi ce vei pregăti pentru următoarea masă.


Timp de pregătire: 4 ore
Număr de porții: 6


 

Ingrediente:

  • 4 kg de varză murată;
  • 1 ½ kg de afumătură;
  • 3-4 linguri ulei de floarea-soarelui;
  • 1 ceapă;
  • 1 morcov;
  • 1 ardei gras roșu;
  • 1 cană de bulion de casă;
  • boia de ardei dulce/iute;
  • sare și piper după gust;
  • 1 linguriță de cimbru uscat.

Mod de preparare:

Pune uleiul la încins într-o cratiță, apoi călește ceapa mărunțită, până când aceasta devine ușor transparentă și începe să se rumenească pe margini. Completează cu morcovul și ardeiul gras, amestecând viguros cu lingura de lemn. Când legumele s-au înmuiat, este momentul să adaugi și afumătura tăiată bucăți. Imediat ce afumătura se rumenește și devine ușor crocantă, adaugă bulionul, învârtind din lingura de lemn, pentru a omogeniza. Apoi lasă bulionul să înceapă să fiarbă. Între timp, ia varza pe care e bine să o lași la desărat într-o oală cu apă rece, scurge-o bine și tai-o de dimensiune medie pentru a-și păstra savoarea. Când dă în clocot, poți pune deasupra varza acră. Adaugă o ceașcă de apă fierbinte peste varză și amestecă cu spor, ajutându-te de lingura de lemn. Dă focul mic și pune un capac, apoi lasă totul să fiarbă preț de câteva ore, până când varza devine foarte moale. Ai grijă să amesteci din când în când, pentru a nu se prinde de oală; dacă scade prea repede în timpul gătirii, mai poți completa cu apă caldă.

Când este aproape gata, adaugă sare, piper, boia și cimbru uscat după gust și amestecă bine.

Între timp, pregătește o mămăligă vârtoasă, ca la mama acasă. Bucură-te de o masă copioasă și gustoasă împreună cu toţi cei dragi din familie, care sigur nu vor refuza un ospăț românesc tradiţional!

Poftă bună!

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Fursecuri „din alea bune“

Chiar dacă abia au trecut Sărbătorile de iarnă și, poate, ar fi cazul să reducem caloriile, un mic răsfăț nu strică nimănui. Iar pentru cei care au petrecut această perioadă fără cei dragi din familie – fie din cauza pandemiei vieții..., fie din cauză că sunt departe sau nu mai sunt – amintirile din copilărie pot fi soluția pentru o călătorie în timp. Cine nu ar vrea să mai petreacă măcar o zi în preajma bunicilor sau a părinților?

Ei bine, se spune că îi purtăm pe cei dragi în suflete și în minte, indiferent de distanță. De pildă, putem retrăi perioada în care bunica ne cocea fursecuri și ne lăsa să ne jucăm în aluatul fraged, pentru care trudea cu zâmbetul pe buze și în care punea cel mai de preț ingredient: IUBIRE.

Bunica ne surprindea mereu cu fursecuri „din alea bune“, pe care le reinventa mereu adăugând alte ingrediente: nuci sau fructe uscate și hidratate în apă rece câteva ore – inclusiv nucile. Iar dacă adăuga gem, alegea mereu un alt fel de gem sau de dulceață – toate făcute în casă, firește.

Ingrediente:

  • 120 g de unt sau untură de porc (la temperatura camerei);
  • 100 g de zahăr;
  • 150 g de făină;
  • 100 g de nuci/alune/semințe de dovleac sau de floarea-soarelui/fructe uscate;
  • un ou;
  • un praf de sare;
  • un plic de zahăr vanilinat;
  • un praf de copt/bicarbonat de sodiu;
  • 100 grame de gem sau dulceață.

Mod de preparare:

Untul sau untura se mixează cu zahărul și zahărul vanilinat până se obține o cremă, apoi se adaugă gălbenușul și se amestecă iar. După ce s-a încorporat și gălbenușul se adaugă făină (cernută înainte). Un secret al bunicii era ca făina să se amestece cu sarea și praful de copt sau bicarbonatul, iar apoi să se adauge „în ploaie“. Adică, altfel spus, era adăugată ușor pentru ca fursecurile să fie și mai fragede și pufoase.

Se amestecă totul și, între timp, separat, se bate albușul până devine o spumă ca o bezea fină. Și aici era un secret: albușul se bate cu un praf de sare pentru „a se precipita albumina“. Așa spunea bunica. Știa, printre altele, și chimie alimentară.

Din aluatul obținut se formează mici bile care se tăvălesc prin albușul bătut spumă. Ulterior, se dau prin nuci sau ce alte oleaginoase am ales. De asemenea, aluatul poate fi împărțit în mai multe părți și astfel se obțin fursecuri diferite, în funcție de tipul de gem ales sau de fructe. Practic, avem un aluat de bază și apoi se dă drumul la creativitate. Nimic nu se pierde, nimic nu se strică. Totul se transformă! Doar să nu le uităm în cuptor. Se țin doar 15 minute în cuptorul preîncălzit până se rumenesc frumos. Temperatura trebuie să fie medie, în jur de 180 grade Celsius.

Sper să vă placă... Și, dacă v-au plăcut, să știți că pe bunica o chema ANA.

(S.N.David)

  • Publicat în Social

Un deliciu simpatic: Prăjitura Cartof

Poate că unii dintre voi își mai aduc aminte de prăjitura cartof din copilărie sau o cunosc pentru că au cumpărat-o de la cofetărie. O prăjiturică simpatică care imită la formă atât de îndrăgita legumă, cartoful. Doar că nu are culoarea lui. Ei bine, această prăjiturică pe care bunicile, mamele sau mătușile noastre o făceau pe vremuri este una foarte, foarte ușor de pus în practică în propria bucătărie.

Reţeta a fost adaptată după cartea Dragăi Neagu, Gospodina şi oaspeţii familiei, apărută în 1977 la Editura Tehnică. Poate fi şi o prăjitură de post dacă alegeţi margarina în locul untului şi dacă folosiţi biscuiţi simpli sau orice variantă de biscuiţi fără ou şi unt.

Ingrediente

  • 200 grame de biscuți populari
  • 100 grame de nucă
  • 100 ml de lapte dulce
  • 75 grame de unt
  • 75 grame de zahăr (eu am folosit melasă)
  • o linguriță cu esență de vanilie
  • 25 grame de cacao (plus încă o lingură pentru tăvălit)
  • Mod de preparare
  • Rupem biscuiții în 2 sau 3 bucăți
  • Punem biscuiții și nuca în vasul robotului de bucătărie și le măcinăm împreună.
  • Din lapte, zahăr, unt și cacao facem un sirop. Le punem într-un vas pe care îl așezăm pe ochiul de la aragaz și îl lăsăm pe foc câteva minute, cât să se încălzească, până când se topește zahărul. Nu trebuie să fierbem compoziția.
  • Adăugăm esența de vanilie și apoi turnăm lichidul fierbinte peste amestecul de biscuiți și nucă.
  • Amestecăm totul bine până obținem un fel de aluat consistent care poate fi modelat cu ajutorul mâinilor.
  • Luăm în mână o parte de aluat, de mărimea unui cartof mai mic, și modelăm dându-i o formă lunguiață, nu rotundă. Procedăm la fel cu restul de aluat.
  • Când am terminat de modelat tot aluatul tăvălim bucățile de prăjitură prin cacao și le așezăm în hârtiuțe speciale, de hârtie, în care se coc brioșele.
  • Punem prăjituricile pe un platou și le dăm la rece până în momentul servirii.

Seamănă cu cartofii adevăraţi?

Doar la formă!

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Vărzări plăcinte tradiționale umplute cu varză călită

Reţeta plăcintelor cu varză călită este simplă, iar varza călită folosită în această reţetă ca umplutură poate fi servită şi ca garnitură alături de o friptură sau cârnaţi.

Ingrediente (12 bucăți)

Aluat dospit vărzări

  • 500 g de făină;
  • 250 ml de apă călduță;
  • 12 g de drojdie proaspătă/5 g de drojdie deshidratată;
  • 30 ml ulei de floarea-soarelui;
  • ½ linguriță mică rasă de sare;
  • 1 galbenuș + 2 linguri lapte.

Varză calită din varză murată

  • 700 g de varză murată (cântărită după ce o tocăm);
  • 100 ml de ulei de floarea-soarelui;
  • 1 linguriță mică rasă de piper măcinat;
  • sare;

Mod de preparare aluat vărzări

  • Punem făina într-un vas încăpător. Frecăm drojdia cu zahărul și apoi o amestecăm cu apă călduță. Turnăm apa în centrul făinii și începem să frământăm. Când aluatul capătă consistență, adăugăm uleiul și sarea și frământăm în continuare până când aluatul devine elastic și nu se mai lipește de mână.
  • Acoperim vasul cu folie de plastic alimentară și lăsăm aluatul să dospească într-un loc călduț, cca 2 ore.

Mod de preparare varză călită

  • Punem uleiul într-o cratiță antiaderentă, pe foc mic. Când uleiul s-a încălzit, adaugăm varza murată tocată fin, piperul, sarea și amestecăm.
  • Amestecăm varza și o călim, pe foc foarte mic, cca 20 de minute.
  • Stingem focul și lăsăm varza călită să se răcească complet.

Asamblare

  • Întindem aluatul dospit pe planul de lucru ușor pudrat cu făină și apoi într-o foaie dreptunghiulară de cca 5-6 mm grosime.
  • Tăiem aluatul în pătrate de 8-9 cm și adăugăm în centrul fiecărui pătrat câte 1 lingură mare plină cu varză călită rece. Lipim, două câte două, colțurile opuse ale fiecărui pătrat, apoi lungim cu grijă din nou colțurile opuse obținute și le lipim încă o dată.
  • Punem plăcintele vărzări în tava de cuptor tapetată cu hârtie de copt, la o distanţă de 4-5 cm una față de cealaltă, le acoperim cu un șervet curat de bumbac și le lăsăm să dospească, într-un loc călduț, încă 30 de minute.
  • După ce plăcintele vărzări au dospit, le ungem cu gălbenușul de ou amestecat cu lapte și le coacem, în cuptorul preîncălzit la 180°C, pentru cca 20-25 minute sau până când se rumenesc uniform.

Poftă bună!

Beatrice MODIGA

  • Publicat în Social

Mâncare de gutui cu carne, o reţetă delicioasă de toamnă

Mâncarea de gutui cu carne este o reţetă tradiţională la cuptor. O mâncare ardelenească veche, de toamnă, parfumată, dulce-acrişoară şi extrem de gustoasă. Gutuile merg grozav cu cubuleţele fragede de carne de pui, viţel sau porc, mai ales când sunt caramelizate şi coapte încet.

Reţeta aceasta de mâncare de gutui este inspirată după cea a regretatului Radu Anton Roman, fiind publicată în monumentala sa lucrare „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti“ la capitolul „Ardealul, la pohta ce pohtim noi“. Iată ce spunea autorul despre această mâncare: „De la gutuie se mănâncă doar mirosul. Dar o tocană de pasăre sau de viţel, aromată cu gutui fragede, aurii-arămii, cu sos gros, iute-dulce-acrişor... La asemenea mâncări de toamnă târzie se îndeasă vinurile licoroase (adică nu chiar licoroase: „demi dulci“) cu parfumuri exaltante de înnebuneşte cerul şi devine violent de poftă!“

Ingrediente:

  • 100 g de unt
  • 1 lingură de făină
  • 3 linguri de vin alb sec
  • 2 linguri de zahăr
  • sare, piper
  • 250 ml supă de carne
  • 25 ml rachiu de fructe
  • 4 kg de gutui
  • 1 kg de carne de pasăre (copane şi piept)

Mod de preparare:

  • Carnea se rumeneşte acoperită în puţin unt.
  • Într-o cratiţă mai mare se încinge făina și se stinge cu zeamă de carne.
  • Se scoate carnea, se scurge de grăsime şi se pune la fiert în zeama de carne cinci-zece minute.
  • Se curăţă gutuile de cotoare şi sâmburi, se taie felii, se pun la prăjit în unt încins, să se rumenească – crustă, ca să nu se mai înmoaie decât în gura pofticioasă (se poate face, aidoma, din mere).
  • Se aşază şi gutuile crocante în cratiţă să dea cărnii gustul lor.
  • Se arde zahărul un pic, până se lichefiază-colorează („caramelizează“), se stinge cu vin, rachiu şi puţină zeamă de la mâncărică, se varsă peste carne.
  • Se sărează, piperează, se pune cratiţa în cuptor, acoperită, la foc mic – zeamă cât de-o cană jumătate – cam o juma’ de oră, să scadă. Poftă bună!

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Rețete culinare de la mănăstirile grecești și cretane. Mâncare de spanac

În numărul trecut am început o serie de rețete inspirate din preparatele culinare realizate în mănăstirile grecești și cretane și, după rețeta pentru Litie, vă propunem un preparat pe bază de spanac.

Gustos și foarte sănătos, spanacul are un conținut important de fier, acesta fiind foarte important pentru organism deoarece face parte din compoziția hemului din hemoglobină și mioglobină, cu rol în transportul oxigenului. Sursă bogată de minerale, vitamine și fitonutrienți, cel mai bun mod de a consuma spanacul este crud, fie sub formă de salată ori de smoothie, dar se poate prelucra și termic, fiind preparat în ciorbe și alte mâncăruri.

Datorită conținutului mare de fier, spanacul este o alegere bună mai ales în perioadele de Post deoarece fortifică organismul. Poate nu degeaba natura ni-l dăruiește primăvara, chiar înainte de începerea Postului Sfintelor Paști.

Pentru mâncarea de spanac se folosesc puține ingrediente. Cât despre modul de preparare, acesta este unul foarte simplu.

Ingrediente:

  • 1 kilogram de spanac proaspăt, spălat și curățat;
  • 2-3 cepe mari;
  • 100 grame de sos roșii (sau bulion, pastă de tomate);
  • 2 linguri untdelemn sau unt*;
  • 2 foi de dafin;
  • 1 linguriță de busuioc;
  • Sare, piper – după gust;
  • Suc de lămâie;
  • 2-3 căței de usturoi tocat mărunt.

Mod de preparare

Ceapa se toacă mărunt și se pune într-un vas cu uleiul și cu puțină apă caldă. Se lasă pe foc domol și se acoperă cu un capac. Când ceapa este gata, se adaugă frunzele de spanac (spălat și scurs de apă), foile de dafin, busuiocul, sarea și piperul. Se amestecă din când în când pentru a nu se prinde de vas. Separat, bulionul sau pasta de roșii se subțiază cu puțină apă rece și se adaugă peste spanac. În cazul în care am ales să folosim suc de roșii, acesta se poate pune direct peste spanac.

Când este totul gata, se ia de pe foc și se adaugă usturoiul și sucul de lămâie (după preferințe, se poate folosi sucul de la o lămâie sau două).

Mâncarea de spanac se poate consuma imediat sau se poate lăsa la răcit. Orice variantă alegem, spanacul rămâne la fel de bun.

În funcție de preferințe, putem completa spanacul cu orez fiert sau cu paste făinoase. Pentru un aport mai redus de calorii, se poate alege orezul brun sau pastele integrale. Iar pentru pasionații de gătit, pastele pot fi realizate în casă. Rețeta este simplă, iar gustul pastelor făcute în casă este absolut minunat. Promitem să vă prezentăm câteva rețete de paste în numerele viitoare. Până atunci, noi vă dorim Poftă bună!


* În cazul în care ținem post, putem prepara spanacul și fără unt sau untdelemn. Ceapa se poate înăbuși în puțină apă caldă în care se adaugă spanacul și restul ingredientelor.


Simona Nicole David

  • Publicat în Social

Rețete culese din mănăstirile grecești și cretane: LITIA

Începând din acest număr, vom publica rețete inspirate din bucatele preparate în mănăstirile grecești și cretane. Arta culinară grecească se bazează pe ingrediente puține și pe un procedeu simplu de preparare. Chiar dacă se folosesc puține elemente, gustul este versatil și desăvârșit, amintind de Orient. Este o dietă mediteraneană simplă și sănătoasă, despre care oamenii de știință spun că reprezintă și un regim alimentar echilibrat. Datorită preparatelor bazate pe carbohidrați, uleiuri de măsline și de pește, legume și fructe proaspete, dar sărac în proteine, regimul mediteranean ajută la reducerea riscului anumitor tipuri de cancer și al afecțiunilor cardiace.

Altfel spus, aceste preparate delicioase înseamnă și sănătate, și o viață de calitate.

Vom începe cu o pâine specială, cu o simbolistică puternică: Litia.

Ingrediente:

  • 2 kilograme de făină din grâu dur
  • 1 kilogram de făină albă (tip 000 nule)
  • 600 grame de zahăr
  • 90 grame de drojdie proaspătă
  • ½ pahar de lichior de mastic
  • 2 linguri rase de anason
  • 1 pahar ulei de măsline
  • sare (după gust)
  • În rețetă mai găsim și coajă rasă de portocală, însă este recomandată coaja portocalelor bio, netratate.

Mod de preparare:

Într-un lighean se pun: făina, sarea, anasonul, zahărul și se amestecă bine cu mâinile. Se face o adâncitură în mijloc și se adaugă uleiul de măsline, lichiorul de mastic și drojdia. Aceasta se dizolvă, în prealabil, în apă caldă. Este foarte important ca apa să fie caldă, nu fierbinte. Dacă temperatura apei este prea ridicată, opărim drojdia și astfel litia nu va crește.

Se mai adaugă puțină apă caldă pentru a se obține un aluat potrivit – nu trebuie să fie nici prea moale, dar nici prea tare. Se acoperă ligheanul cu un prosop de bucătărie și se pune într-un loc cald, ferit de curenți de aer rece. În momentul în care observăm că aluatul și-a dublat volumul, este momentul porționării și așezării în tăvi. Dacă vrem ca pâinile să fie toate la fel, de aceeași mărime și formă, putem cântări aluatul.

Apoi se acoperă aluatul și se lasă la dospit. Și în acest caz este foarte important ca tăvile cu aluat să stea în loc cald, ferit de curenți de aer rece.

După ce au crescut, pâinile se înțeapă cu o scobitoare și se pun la cuptorul preîncălzit, la temperatură potrivită, pentru o oră. În funcție de tipul cuptorului, coacerea poate dura mai mult. Dacă focul este prea iute și încep să se rumenească prea tare, se pot acoperi cu hârtie de copt (hârtie pergament). Sau, pentru a nu deschide cuptorul în timpul coacerii, se poate pune încă de la început – înainte de a se introduce aluatul în cuptor – o tavă cu apă chiar sub tăvile pe care vom coace pâinea.

Simona Nicole David

  • Publicat în Social

Reţetă veche din Banat - mâncare de brozbe

„Brozbele“ cu semnificația „napi“ se găsesc destul de rar în prezent, fiind cultivate în zone restrânse din Banat (zona Caransebeș - Reșița) și din Ardeal (zona Hunedoara – Valea Jiului). Astfel, „mâncarea de brozbe“ se prepară în special în Banatul de Munte, dar se poate întâlni și în Ardeal (zona Hunedoara). Dacă v-am făcut curioşi, vă lăsăm şi reţeta…

Ingrediente

  • brozbe – napi (pot fi înlocuiţi cu sfeclă roșie);
  • un ciolan sau carne de porc;
  • făină Gold Maya;
  • ulei;
  • piper și sare după gust;
  • smântână (pentru servire).

Mod de preparare

Se curăţă brozbele de coajă şi se rad pe răzătoarea de mere. Se călesc împreună cu puţină ceapă. Peste brozbele rase se adaugă apoi un ciolan crud sau carne de porc şi se călesc împreună până se înmoaie carnea. Se presară cu făină Gold Maya, adăugându-se în mâncare după gust puţin piper măcinat şi se mai lasă pe foc aproximativ 10 minute.

Secretul bucătarului

Pentru o culoare plăcută a mâncării şi având în vedere că napii se găsesc mai greu, în prepararea mâncării de brozbe se poate folosi sfecla roşie în loc de napi; mâncarea va avea o culoare foarte „apetisantă“, însă va păstra gustul dulceag ca şi în cazul în care ar fi fost folosiţi napi.

Mod de servire

În mâncarea gata preparată, când este servită, se mai poate adăuga smântână, pentru un gust dulce-acrişor.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

E printre cele mai vechi rețete din lume. Tocănița… antimahmureală

Dacă nu știați, tocana pentru mahmureală este una dintre cele mai vechi rețete din lume. De origine din Orientul Mijlociu ea datează din anul 900 după Hristos. Fascinația față de Orient a început în perioada Iluminismului și așa au ajuns europenii să se inspire foarte mult din obiceiurile și tradițiile religioase orientale.

Bucătăria occidentală este influențată de cea din Asia Mică, de unde preluăm multe din tehnicile, mirodeniile și condimentele orientalilor. Evul Mediu a cunoscut impactul întâlnirii cu mirodeniile și condimentele orientale prin intermediul Imperiului Otoman. Practic, primeam bogățiile culinare din India, China și Indonezia, iar acest lucru o spun diverse atestări foarte vechi.

Ingrediente

1,400 kg de carne, 230 g de ceapă tocată, 110 grame de verdeață proaspătă tocată, o mână de năut, câteva frunze de spanac, o bucată de ghimbir, iaurt grecesc, suc de struguri neîndulcit, o jumătate de cană de ulei de măsline, 6 g de chimion, 6 g de scorțișoară, 1 g de cuișoare, 1 g de ulei de susan sau nuci.

Preparare tocană de mahmureală

Pentru început punem într-o oală carnea cu jumătate din cantitatea de ceapă. Alături de verdeață punem năutul, ghimbirul și uleiul. Se adaugă apă cât să acoperim ingredientele și o lăsăm pe foc până ce carnea este aproape fiartă. Adăugăm spanacul, iar când carnea este bine gătită, punem și iaurtul. După 5 minute, adăugăm și sucul de struguri, apoi chimionul, scorțișoara și restul de ceapă. După vreo 10 minute, adăugăm cuișoarele și uleiul de susan sau nuci, în funcție de preferințe. Oprim focul, dar lăsăm oala pe aragaz – căldura reziduală va continua gătirea tocanei.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Supă de ardei roșu cu smântână

Odată cu venirea verii avem tendința de a consuma preparate mai „ușoare“, dar care să fie, în același timp, sățioase, gustoase și gătite cu legume de sezon. În acest sens venim cu o propunere din cartea de bucate a bunicii: supă de ardei roșu cu smântână. Un deliciu, care poate fi preparat în doar patru pași simpli.

Ingrediente:

  • Ardei gras roșu – 700 g
  • Roșii – 4 bucăți
  • Ceapă – 1 bucată
  • Usturoi – 2 bucăți
  • Ulei de floarea-soarelui – 3 linguri
  • Bulion – 3 linguri
  • Supă de legume – 700 ml
  • Smântână – 4 linguri
  • Pastă de ardei roșii – 1 lingură
  • Zahăr – 1 linguriță
  • Boia – 1 linguriță
  • Sare – după gust
  • O crenguță de busuioc
  • O frunză de dafin
  • Creson proaspăt pentru decor

Mod de preparare:

Pasul 1 – Ardeii se taie jumătăți și se scot cotorul și semințele, apoi se adaugă în tava acoperită cu hârtie de copt. Se lasă la copt timp de 15 minute, la o temperatură de 170°C, până când pielița ardeilor se înnegrește.

Pasul 2 – Se scot ardeii și se acoperă cu un șervet umed aproximativ 5 minute. După această etapă ardeii se decojesc. Se scufundă roșiile în apă fiartă și se curăță de pieliță. Se taie roșiile și ardeii în bucățele.

Pasul 3 – Se curăță ceapa și usturoiul, se toacă mărunt și se călesc în uleiul de floarea-soarelui cu foaia de dafin și busuiocul tocat.

Pasul 4 – Se adaugă ardeii, roșiile, bulionul, apoi supa de legume și se lasă la fiert. După 15 minute se scoate foaia de dafin și se mixează bine supa, până când devine cremoasă. Se condimentează cu sare, zahăr, boia și pastă de ardei. Se mai fierbe 5 minute. Se pune în bol cu smântână deasupra și frunzulițe de creson.

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Laptele de bou, o rețetă a moților dată uitării?

Ați auzit vreodată de „lapte de bou?“ Poate denumirea sună puțin ciudat, dar de fapt această mâncarea autohtonă a fost considerată cândva o adevărată delicatesă. Rețeta este una foarte veche și se pregătește în diverse regiuni ale țării și în variante de post, cu apă în loc de lapte, însă cea mai mare priză la public o avea în urmă cu 100 de ani, în Maramureș și în zona Munților Apuseni. Cu toate că această rețetă a fost aproape dată uitării, pierdută în negurile timpului, noi am regăsit ingredientele și modul de preparare pentru cei care vor să o încerce… și le împărtășim cu voi!

Timpi:

  • Timp de preparare: 10 min.;
  • Timp de gătire: 10 min.;
  • Gata în 20 de minute

Ingrediente:

  • o cană cu semințe de dovleac, decojite (adică în jur de 800 de grame);
  • 1 litru de lapte/apă;
  • 1 praf de sare;
  • mămăligă.

Prima dată am mâncat lapte de bou la bunica. Și acum țin minte că mi-l aducea fierbinte, într-o strachină de lut, că așa era la țară pe atunci, cu câte o bucată de mămăliga rece, de cu o seară înainte, asezonat cu o linguroaie de lemn… Doamne, ce bun mai era! V-am făcut curioși?

Mod de preparare

Laptele se pune la fiert, iar între timp seminţele de dovleac se prăjesc la cuptor şi se macină până se obţine o făină fină. Făina care rezultă din seminţe de dovleac se adaugă în laptele dat în clocot. Se amestecă aceste ingrediente până când se obţine o pastă groasă. Apoi, se adaugă sare şi se mai fierbe la foc mic timp de 10 minute.

Secretul bucătarului

Mare atenţie! Pentru a nu se afuma, laptele de bou se amestecă permanent pe durata preparării. Pentru ca făina din semințele de dovleac să se amestece cât mai bine cu apa sau cu laptele, semințele prăjite trebuie măcinate cât mai fin.

Mod de servire

Se pregătește o mămăligă tare din mălai, se lasă să se răcească și se taie felii. Cu toate că laptele de bou era servit, în varianta străveche, cu o felie de mămăligă coaptă pe plită, pe sare, ulterior a fost înlocuită de o felie de pâine prăjită.

Poftă bună!

Beatrice Alexandra Modiga

  • Publicat în Social

Tartă cu orez și mere

Cantitate – 12 bucăți

Preparare – 45 de minute

Timp de coacere – 50 de minute

Tarta cu orez și mere este o rețetă simplă, iubită și acceptată nu numai de cei mici. Aceasta intră în categoria rețetelor vechi, consacrate în cultura culinară românească și de care mulți, probabil, în zilele noastre, s-au plictisit. Dar pentru cei care vor să-și reamintească gustul copilăriei, rețetele vechi păstrate cu grijă în caiete sau cărți vechi sunt parte din identitatea lor națională. Mai jos, vă lăsăm rețeta!

Ingrediente:

Pentru aluat

  • Făină – 250 g
  • Unt – 125 g
  • Ou – 1 buc
  • Sare după gust

Pentru umplutură

  • Lapte – 400 de ml
  • Pudră de orez (orez pisat) – 100 g
  • Zahăr – 80 g
  • Smântână – 250 g
  • Gălbenușuri – 4 bucăți
  • Albușuri – 4 bucăți
  • Stafide – 60 g
  • Mere – 600 g
  • Dulceață de caise – 5 linguri
  • Zahăr – 3 linguri
  • Unt – 200 g
  • Pesmet – 3 linguri
  • Prune şi mere uscate – 300 g
  • Marmeladă – 3 linguri

Mod de preparare: 

  • Peste făină se pune sare, iar în mijloc se face o gaură. Untul se taie bucățele, ce se pun în mijlocul găurii, la fel și oul. Se amestecă cu un cuțit, iar apoi se frământă un aluat care se dă la rece timp de 30 de minute.
  • Aluatul se întinde în forma dată cu unt și pesmet. Se amestecă fructele uscate și se lasă cca 10 minute la foc.
  • Se fierbe laptele și se adaugă treptat pudra de orez și zahărul. După ce a dat în fiert se amestecă cu gălbenușul și stafidele și se încorporează.
  • Merele se curăță și se taie felii. Albușul se bate spumă și se pune în umplutura de orez care se întinde peste aluat, cu feliile de mere în formă de raze.
  • Se lasă la cuptor cca 50 de minute, iar cu 15 minute înainte să fie scoasă se unge cu marmeladă și zahăr, apoi se lasă să se răcească în formă.

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Găluște prăjite cu brânză de burduf

Doriți să vă surprindeți persoanele dragi cu un meniu sățios și gustos? Ce spuneți de un preparat delicios cu brânză de burduf? O rețetă tradițională, veche, care își are originea din zona Moldovei. Urmând doar patru pași simpli, în câteva clipe găluștele sunt gata de savurat. Odată încercate, cu siguranță veți împărtăși și cu ceilalți rețeta.


Cantitate: rețetă pentru 8 persoane
Timp de preparare: 10 minute
Prăjire: 5 minute

Ingrediente:

  • 200 g brânză de burduf
  • 1 ou
  • 3 linguri de fãină
  • ½ lingurițã de praf de copt
  • câteva felii de șuncă pentru decor.

Mod de preparare:

1. Se amestecă toate ingredientele și se frământă până se obține un aluat omogen.

2. Din această compoziție se formează niște bile de mărimea unei linguri care se introduc într-un tuci cu ulei, pe foc, până când devin aurii și plutesc în ulei.

3. Când sunt gata, se scot și se așază pe șervețel ca să se absoarbă excesul de grăsime.

4. Se servesc imediat, așa fierbinți cum sunt, cu smântână, felii subțiri de șuncă și sos de roșii.

Găluștele formează un meniu complet alături de un piure și o salată proaspătă cu ceapă și legume de sezon.

Pont: Pentru prepararea  piureului putem adăuga smântână și unt, apoi continuăm să turnăm  treptat laptele, pe care îl vom pune în funcție de tipul cartofilor. Compoziția trebuie să obțină o textură cremoasă și moale. Gustăm și adăugăm dacă mai este nevoie sare și, opțional, putem presăra un pic de nucșoară, pentru o aromă plăcută și subtilă.

Ruxandra Hăbeanu

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS