ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

Rețetă de acum 100 de ani - Carne amețită, un deliciu din bucătăria românească veche

România este o țară cu o cultură gastronomică vastă, iar prima carte de bucate a fost publicată în anul 1841 de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi. Astăzi vă prezentăm o rețetă veche de carne amețită, care merge de minune cu o garnitură de salată de fasole verde. Carne amețită este o rețetă tradițională publicată în anul 1935 în cartea de bucate Carte de bucătărie – 1501 feluri de mâncări, cu prefață semnată de Constantin Bacalbaşa.

Ingrediente

  • un kilogram carne de vită;
  • 250 grame costiță afumată;
  • 2-3 cepe;
  • 2 linguri făină;
  • un cățel de usturoi;
  • un cubuleț de zahăr;
  • 1 litru de vin negru;
  • ciuperci;
  • unt;
  • sare, piper.

Carne amețită. Mod de preparare

Iată rețeta de carne amețită exact așa cum este ea scrisă în cartea din 1935:

„Ia un kilogram de carne de vacă tăiată în bucăți mici, apoi 250 grame costiță afumată le tai în bucăți mai mici. Pui unt într-o cratiță și arunci acolo costița pentru a se rumeni, arunci și carnea și câteva cepi tăiate bucăți. Pui sare, piper, două linguri de făină și amesteci mereu până se rumenește totul. Adaogi buchetul, un cățel de usturoi tocat, o bucățică de zahăr. Pui un litru de vin negru și jumătate litru apă. Acoperi și lași să fiarbă 2 ore. În acest timp treci în unt câteva ciuperci și le arunci în cratița cu carne. Când e gata, scoți grăsimea și buchetul și servești.“

În aceeași carte de bucate este publicată și o posibilă garnitură. Iată cum se face:

Salată de fasole verde

„Cureți fasolea, o speli și o pui la foc în apă sărată. După ce a fiert, o lași să se răcească și o pui în castronul în care o servești. Toarnă-i deasupra o parte din apa în care a fiert, adaogi usturoi pisat și o dregi de oțet și ulei. Totul se amestecă.“

Poftă bună!

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Un desert perfect pentru zilele toride: budincă de fructe

Un desert vechi, de pe vremea când rafturile magazinelor nu erau înțesate cu produse gata preparate, delicios și oarecum ușor de preparat este budinca de fructe. În funcție de fructele preferate sau de sezon, deși se poate face și cu fructe congelate, budinca poate fi din fructe de pădure, de lămâie, portocale etc. Pentru prepararea acestui desert delicios avem nevoie de aproximativ o oră, dacă nu avem, suficientă experiență în bucătărie. Pentru bucătarii pricepuți timpul necesar ar putea scădea la aproape jumătate de oră.

Ingrediente:

  • 4 ouă
  • 500 ml de lapte dulce
  • 100 g făină de grâu/secară/năut etc.
  • 100 g de zahăr
  • 50 g de unt
  • 300 g de fructe (căpșuni, afine, mure, zmeură, banane, citrice etc.)
  • 2 banane coapte bine (cele mai bune sunt cele care au coaja aproape neagră)
  • 1 lingură zahăr pudră
  • 3 linguri esență de rom
  • 1 plic de zahăr vanilinat

Mod de preparare:

Într-un vas termorezistent se dizolvă făina în jumătate de cantitate de lapte rece, iar apoi se adaugă zahărul, gălbenușurile și cealaltă jumătate de cantitate de lapte ce a fost încălzit înainte. Vasul se pune într-o cratiță în care fierbe apă, astfel compoziția se prepară termic la bain-marie, amestecând în continuu până se leagă. Se ia de pe foc și se lasă la răcit. Între timp, untul se freacă până se obține o spumă. Acesta se adaugă în compoziția răcită. Albușurile se bat cu un praf de sare, cu esența de rom, zahăr pudră și vanilinat până se obține o bezea. Apoi se adaugă și fructele pasate și se amestecă ușor. Se amestecă cele două compoziții, se pun în cupe și se lasă la răcit în frigider câteva ore. La servire se pot adăuga câteva fructe întregi și frunze de mentă.

Poftă bună!

Simona Nicole DAVID

  • Publicat în Social

Chisălița cu vișine, corcodușe și prune - rețeta cu mălai

De data aceasta vă prezentăm un desert tradițional de vară care se prepară din fructe acrișoare: vișine, prune, corcodușe, dar și din agrișe, coacăze sau cireșe amare. Ce este chisălița? Cum se face chisălița de fructe? Iată și rețeta!

Chisălița este un preparat tradițional din Țările Baltice (Letonia, Estonia, Lituania), din nordul Europei, dar și din Polonia, Ucraina sau Rusia. La noi a venit pe filieră rusească în primul rând în Bucovina, de unde s-a răspândit și în Moldova sau în nordul Transilvaniei. Se servește atât caldă cât și rece, de la frigider.

Preparatul are o vechime de peste 1.000 de ani, iar cuvântul kissel înseamnă acru, supă acră. Este un fel de compot de vară îngroșat. Înainte de a ajunge cartoful și porumbul în Europa, chisălița s-a îngroșat cu fulgi de ovăz, griș sau făină de grâu. Ulterior au apărut în rețete amidonul (din porumb sau cartofi) sau mălaiul de porumb.

Există variante de chisăliță în care fructele sunt complet mărunțite, motiv pentru care se servește rece, în pahare. Dar fructele se pot lăsa și întregi sau se pot mărunți doar parțial.


Ingrediente

  • 200 g de fructe curățate (corcodușe, prune, vișine);
  • 25 g de făină de mălai;
  • 35 g de zahăr;
  • 10 g de amidon;
  • 450 ml de apă;
  • vanilie, scorțișoară, rom;
  • sare.

Cum se face?

În principiu folosim fructe acre: vișine, prune, corcodușe, dar și agrișe, coacăze sau cireșe amare ori combinații ale acestora. În orice caz, fructele se spală, se curăță dacă este cazul și li se scot sâmburii. Eu am folosit corcodușe și din cca 250 g (întregi) am obținut 200 g de corcodușe curățate, fără sâmburi.

Pentru aromă am folosit o jumătate de baton de vanilie (sau 1 linguriță extract de vanilie ori 2 plicuri zahăr vanilat), dar puteți folosi și bastonașe de scorțișoară sau rom.

Cum se fierbe chisălița?

Se pune oala pe foc cu fructele curățate și cu 300 ml apă. Se lasă să dea câteva clocote, aproximativ 3-4 minute. Se ia de pe foc și se adaugă făina de mălai, sarea și vanilia. Se lasă la fiert 10 minute la foc mic. După aceasta se adaugă amidonul desfăcut în 150 ml de apă rece și zahărul. Se mai lasă pe foc 2-3 clocote, până se îngroașă un pic. Gustați ca să vedeți dacă mălaiul este fiert și dacă chisălița este suficient de dulce sau de aromată. Mai puteți completa cu zahăr sau arome.

Servire chisăliță

Chisălița se poate mânca rece sau caldă, în funcție de preferințe. Este fină și cremoasă, dulce-acrișoară și foarte aromată. Un deliciu de vară!

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Gulaș de vită

Chiar dacă ia ceva timp pregătirea ingredientelor și prelucrarea termică, gulașul merită cu prisosință  să fie preparat, căci gustul este absolut minunat. Rețetă ungurească veche, gulașul este o combinație interesantă între supă și tocană, delicios și sățios. Se poate consuma cu legume, orez, mămăligă.


Ingrediente:

  • 500 g pulpă de vită;
  • 30 ml ulei de floarea-soarelui;
  • 2 cepe medii;
  • 2 morcovi;
  • 3 ardei grași (putem pune roșu, verde, galben);
  • 2 ardei iuți (sau în funcție de preferințe);
  • 2 linguri pastă de roșii;
  • 200 g roșii decojite în suc de roșii;
  • 200 ml vin roșu;
  • boia de ardei iute;
  • sare, piper;
  • pătrunjel.

Primul pas în pregătirea gulașului este spălarea și tăierea cărnii în cubulețe mici. Se zvântă pe un prosop de hârtie și apoi se prăjesc puțin în ulei bine încins. Este bine ca uleiul să fie bine încins pentru ca bucățile de carne să rămână suculente la interior. Se adaugă ceapa și ardeiul iute tocate mărunt, apoi se pune puțină apă și se lasă la înăbușit în cratița acoperită cu un capac. După 10-15 minute, se ia spuma și se adaugă morcovii, iar după câteva minute se pune și vinul. Se fierbe în continuare până când carnea este fiartă bine. Când carnea este aproape gata, se adaugă ardeiul gras tăiat fâșii, sare, piper, boia de ardei iute și puțină apă. Se lasă câteva minute la fiert și apoi se adaugă sucul de roșii, pasta de roșii, roșiile tăiate cubulețe.

Gulașul se mai ține pe foc până scade sosul (se poate introduce și la cuptor pentru jumătate de oră), iar apoi se servește fierbinte alături de garnitura preferată.

Vă dorim poftă bună!

Simona-Nicole DAVID

  • Publicat în Social

Minciunelele copilăriei

Foarte gustoase și ușor de făcut, uscățelele sau minciunelele sunt bunătățile copilăriei, acele dulciuri pe care le făcea bunica. Crocante și dulci, acele gogoșeli mici acoperite cu zahăr din belșug ne strângeau pe toți în jurul mesei la povești.

Ingrediente:

  • Ouă – 3 bucăți;
  • sare – un vârf de cuțit;
  • făină – cât cuprinde, până se formează un aluat;
  • zahăr pudră pentru ornat (2-3 linguri);
  • zahăr vanilinat – un pliculeț.

Preparare

Ouăle se bat cu un tel, se adaugă sarea și treptat făină. Se poate folosi orice tip de făină din grâu sau amestec (făină de grâu și secară/ovăz/năut etc.). Când aluatul se întărește suficient pentru a putea fi frământat, nu se mai adaugă făină. Se frământă până când nu se mai lipește de mâini. Trebuie să fie exact ca aluatul pentru paste de casă. Aluatul se lasă câteva minute să se odihnească și apoi se întinde o foaie potrivit de groasă pe care o tăiem în romburi cu un cuțit foarte bine ascuțit. Se crestează fiecare romb pe mijloc, iar apoi unul dintre capetele rombului se introduce prin crestătură pentru a realiza o fundiță.

Separat se pune o tigaie (preferabil un tuci, un ceaun din fontă) cu ulei din floarea-soarelui pe foc și se lasă la încins. După ce s-a încins uleiul se pun minciunelele la prăjit pe ambele părți. Pentru că sunt subțiri, acestea se vor prăji imediat, de aceea trebuie să stăm lângă ele să nu se ardă. După ce s-au prăjit, se scot pe o farfurie acoperită cu prosoape de hârtie pentru a absorbi surplusul de ulei. Se lasă câteva secunde și apoi se tăvălesc prin zahărul pudră în care putem adăuga și zahăr vanilinat. Se pot consuma calde dar, în cazul în care rămân pentru a doua zi, merg perfect și reci. Pot însoți cafeaua aromată de dimineață.

S.D.

  • Publicat în Social

Pâinici cu rozmarin, busuioc și nuci

Una dintre rețetele vechi, întâlnite des la mănăstirile grecești și cretane, este cea a pâinicilor cu ierburi aromatice – rozmarin, busuioc – și nuci sau muguri de pin. Firește, în funcție de preferințele fiecăruia, în loc de rozmarin și busuioc se pot adăuga orice alte astfel de plante. O variantă ar fi crearea unui amestec de ierburi aromatice diferite pentru obținerea unui gust mult mai interesant.

Ingrediente:

  • 1 kilogram de făină* (putem combina făină albă cu făină integrală de grâu, de secară etc.);
  • 3 lingurițe de rozmarin uscat;
  • 3 lingurițe de busuioc uscat;
  • 5 lingurițe de miere încălzită;
  • 1 ceașcă de nuci măcinate sau de semințe de pin;
  • 90 grame de drojdie de bere;
  • o jumătate de ceașcă de untdelemn;
  • 250 ml de apă caldă;
  • sare (după gustul fiecăruia).

Mod de preparare

Făina se pune într-un lighean, apoi se adaugă sarea, rozmarinul, busuiocul, nucile sau semințele de pin, untdelemnul și mierea. În mijloc se face o adâncitură în care se va pune drojdia ce a fost dizolvată în apă caldă înainte. Se frământă câteva minute, se presară cu făină și se lasă puțin la odihnit aluatul acoperit cu un ștergar curat de bucătărie. După jumătate de oră, se ia din nou la frământat și se formează pâinișoare de un centimetru grosime. Acestea se așază într-o tavă unsă cu untdelemn sau cu hârtie de copt și se mai lasă puțin la crescut, la căldură.

După ce au mai crescut, se înțeapă cu furculița sau cu o scobitoare și apoi se ung cu puțin untdelemn. Pâinicile se introduc în cuptorul preîncălzit la 200 de grade Celsius și se lasă la copt pentru 20-30 de minute. Se scot, se ung cu puțină apă rece și se acoperă cu un ștergar curat de bucătărie.

Se pot consuma calde sau se pot lăsa pentru a doua zi. O variantă interesantă este adăugarea unui vin roșu demisec. Peste pâinea abia scoasă din cuptor se presară zahăr deasupra. Mixul de arome va fi absolut încântător: vin, nuci, ierburi aromatice, dulceața mierii și a zahărului: un deliciu!

După cum vedeți, aceste pâinici se fac foarte ușor și sunt deosebit de gustoase. Dacă v-am convins să vă încercați măiestria în bucătărie, vă dorim spor la treabă și poftă bună!


*Se poate adăuga inclusiv făină de năut; aceasta va merge perfect cu făina de grâu și va da o textură mai omogenă pâinicilor. În plus, făina de năut este și bogată în proteine și va fi mult mai sățioasă.


Simona-Nicole David

  • Publicat în Social

Fursecuri „din alea bune“

Chiar dacă abia au trecut Sărbătorile de iarnă și, poate, ar fi cazul să reducem caloriile, un mic răsfăț nu strică nimănui. Iar pentru cei care au petrecut această perioadă fără cei dragi din familie – fie din cauza pandemiei vieții..., fie din cauză că sunt departe sau nu mai sunt – amintirile din copilărie pot fi soluția pentru o călătorie în timp. Cine nu ar vrea să mai petreacă măcar o zi în preajma bunicilor sau a părinților?

Ei bine, se spune că îi purtăm pe cei dragi în suflete și în minte, indiferent de distanță. De pildă, putem retrăi perioada în care bunica ne cocea fursecuri și ne lăsa să ne jucăm în aluatul fraged, pentru care trudea cu zâmbetul pe buze și în care punea cel mai de preț ingredient: IUBIRE.

Bunica ne surprindea mereu cu fursecuri „din alea bune“, pe care le reinventa mereu adăugând alte ingrediente: nuci sau fructe uscate și hidratate în apă rece câteva ore – inclusiv nucile. Iar dacă adăuga gem, alegea mereu un alt fel de gem sau de dulceață – toate făcute în casă, firește.

Ingrediente:

  • 120 g de unt sau untură de porc (la temperatura camerei);
  • 100 g de zahăr;
  • 150 g de făină;
  • 100 g de nuci/alune/semințe de dovleac sau de floarea-soarelui/fructe uscate;
  • un ou;
  • un praf de sare;
  • un plic de zahăr vanilinat;
  • un praf de copt/bicarbonat de sodiu;
  • 100 grame de gem sau dulceață.

Mod de preparare:

Untul sau untura se mixează cu zahărul și zahărul vanilinat până se obține o cremă, apoi se adaugă gălbenușul și se amestecă iar. După ce s-a încorporat și gălbenușul se adaugă făină (cernută înainte). Un secret al bunicii era ca făina să se amestece cu sarea și praful de copt sau bicarbonatul, iar apoi să se adauge „în ploaie“. Adică, altfel spus, era adăugată ușor pentru ca fursecurile să fie și mai fragede și pufoase.

Se amestecă totul și, între timp, separat, se bate albușul până devine o spumă ca o bezea fină. Și aici era un secret: albușul se bate cu un praf de sare pentru „a se precipita albumina“. Așa spunea bunica. Știa, printre altele, și chimie alimentară.

Din aluatul obținut se formează mici bile care se tăvălesc prin albușul bătut spumă. Ulterior, se dau prin nuci sau ce alte oleaginoase am ales. De asemenea, aluatul poate fi împărțit în mai multe părți și astfel se obțin fursecuri diferite, în funcție de tipul de gem ales sau de fructe. Practic, avem un aluat de bază și apoi se dă drumul la creativitate. Nimic nu se pierde, nimic nu se strică. Totul se transformă! Doar să nu le uităm în cuptor. Se țin doar 15 minute în cuptorul preîncălzit până se rumenesc frumos. Temperatura trebuie să fie medie, în jur de 180 grade Celsius.

Sper să vă placă... Și, dacă v-au plăcut, să știți că pe bunica o chema ANA.

(S.N.David)

  • Publicat în Social

Vărzări plăcinte tradiționale umplute cu varză călită

Reţeta plăcintelor cu varză călită este simplă, iar varza călită folosită în această reţetă ca umplutură poate fi servită şi ca garnitură alături de o friptură sau cârnaţi.

Ingrediente (12 bucăți)

Aluat dospit vărzări

  • 500 g de făină;
  • 250 ml de apă călduță;
  • 12 g de drojdie proaspătă/5 g de drojdie deshidratată;
  • 30 ml ulei de floarea-soarelui;
  • ½ linguriță mică rasă de sare;
  • 1 galbenuș + 2 linguri lapte.

Varză calită din varză murată

  • 700 g de varză murată (cântărită după ce o tocăm);
  • 100 ml de ulei de floarea-soarelui;
  • 1 linguriță mică rasă de piper măcinat;
  • sare;

Mod de preparare aluat vărzări

  • Punem făina într-un vas încăpător. Frecăm drojdia cu zahărul și apoi o amestecăm cu apă călduță. Turnăm apa în centrul făinii și începem să frământăm. Când aluatul capătă consistență, adăugăm uleiul și sarea și frământăm în continuare până când aluatul devine elastic și nu se mai lipește de mână.
  • Acoperim vasul cu folie de plastic alimentară și lăsăm aluatul să dospească într-un loc călduț, cca 2 ore.

Mod de preparare varză călită

  • Punem uleiul într-o cratiță antiaderentă, pe foc mic. Când uleiul s-a încălzit, adaugăm varza murată tocată fin, piperul, sarea și amestecăm.
  • Amestecăm varza și o călim, pe foc foarte mic, cca 20 de minute.
  • Stingem focul și lăsăm varza călită să se răcească complet.

Asamblare

  • Întindem aluatul dospit pe planul de lucru ușor pudrat cu făină și apoi într-o foaie dreptunghiulară de cca 5-6 mm grosime.
  • Tăiem aluatul în pătrate de 8-9 cm și adăugăm în centrul fiecărui pătrat câte 1 lingură mare plină cu varză călită rece. Lipim, două câte două, colțurile opuse ale fiecărui pătrat, apoi lungim cu grijă din nou colțurile opuse obținute și le lipim încă o dată.
  • Punem plăcintele vărzări în tava de cuptor tapetată cu hârtie de copt, la o distanţă de 4-5 cm una față de cealaltă, le acoperim cu un șervet curat de bumbac și le lăsăm să dospească, într-un loc călduț, încă 30 de minute.
  • După ce plăcintele vărzări au dospit, le ungem cu gălbenușul de ou amestecat cu lapte și le coacem, în cuptorul preîncălzit la 180°C, pentru cca 20-25 minute sau până când se rumenesc uniform.

Poftă bună!

Beatrice MODIGA

  • Publicat în Social

E printre cele mai vechi rețete din lume. Tocănița… antimahmureală

Dacă nu știați, tocana pentru mahmureală este una dintre cele mai vechi rețete din lume. De origine din Orientul Mijlociu ea datează din anul 900 după Hristos. Fascinația față de Orient a început în perioada Iluminismului și așa au ajuns europenii să se inspire foarte mult din obiceiurile și tradițiile religioase orientale.

Bucătăria occidentală este influențată de cea din Asia Mică, de unde preluăm multe din tehnicile, mirodeniile și condimentele orientalilor. Evul Mediu a cunoscut impactul întâlnirii cu mirodeniile și condimentele orientale prin intermediul Imperiului Otoman. Practic, primeam bogățiile culinare din India, China și Indonezia, iar acest lucru o spun diverse atestări foarte vechi.

Ingrediente

1,400 kg de carne, 230 g de ceapă tocată, 110 grame de verdeață proaspătă tocată, o mână de năut, câteva frunze de spanac, o bucată de ghimbir, iaurt grecesc, suc de struguri neîndulcit, o jumătate de cană de ulei de măsline, 6 g de chimion, 6 g de scorțișoară, 1 g de cuișoare, 1 g de ulei de susan sau nuci.

Preparare tocană de mahmureală

Pentru început punem într-o oală carnea cu jumătate din cantitatea de ceapă. Alături de verdeață punem năutul, ghimbirul și uleiul. Se adaugă apă cât să acoperim ingredientele și o lăsăm pe foc până ce carnea este aproape fiartă. Adăugăm spanacul, iar când carnea este bine gătită, punem și iaurtul. După 5 minute, adăugăm și sucul de struguri, apoi chimionul, scorțișoara și restul de ceapă. După vreo 10 minute, adăugăm cuișoarele și uleiul de susan sau nuci, în funcție de preferințe. Oprim focul, dar lăsăm oala pe aragaz – căldura reziduală va continua gătirea tocanei.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Supă de ardei roșu cu smântână

Odată cu venirea verii avem tendința de a consuma preparate mai „ușoare“, dar care să fie, în același timp, sățioase, gustoase și gătite cu legume de sezon. În acest sens venim cu o propunere din cartea de bucate a bunicii: supă de ardei roșu cu smântână. Un deliciu, care poate fi preparat în doar patru pași simpli.

Ingrediente:

  • Ardei gras roșu – 700 g
  • Roșii – 4 bucăți
  • Ceapă – 1 bucată
  • Usturoi – 2 bucăți
  • Ulei de floarea-soarelui – 3 linguri
  • Bulion – 3 linguri
  • Supă de legume – 700 ml
  • Smântână – 4 linguri
  • Pastă de ardei roșii – 1 lingură
  • Zahăr – 1 linguriță
  • Boia – 1 linguriță
  • Sare – după gust
  • O crenguță de busuioc
  • O frunză de dafin
  • Creson proaspăt pentru decor

Mod de preparare:

Pasul 1 – Ardeii se taie jumătăți și se scot cotorul și semințele, apoi se adaugă în tava acoperită cu hârtie de copt. Se lasă la copt timp de 15 minute, la o temperatură de 170°C, până când pielița ardeilor se înnegrește.

Pasul 2 – Se scot ardeii și se acoperă cu un șervet umed aproximativ 5 minute. După această etapă ardeii se decojesc. Se scufundă roșiile în apă fiartă și se curăță de pieliță. Se taie roșiile și ardeii în bucățele.

Pasul 3 – Se curăță ceapa și usturoiul, se toacă mărunt și se călesc în uleiul de floarea-soarelui cu foaia de dafin și busuiocul tocat.

Pasul 4 – Se adaugă ardeii, roșiile, bulionul, apoi supa de legume și se lasă la fiert. După 15 minute se scoate foaia de dafin și se mixează bine supa, până când devine cremoasă. Se condimentează cu sare, zahăr, boia și pastă de ardei. Se mai fierbe 5 minute. Se pune în bol cu smântână deasupra și frunzulițe de creson.

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Laptele de bou, o rețetă a moților dată uitării?

Ați auzit vreodată de „lapte de bou?“ Poate denumirea sună puțin ciudat, dar de fapt această mâncarea autohtonă a fost considerată cândva o adevărată delicatesă. Rețeta este una foarte veche și se pregătește în diverse regiuni ale țării și în variante de post, cu apă în loc de lapte, însă cea mai mare priză la public o avea în urmă cu 100 de ani, în Maramureș și în zona Munților Apuseni. Cu toate că această rețetă a fost aproape dată uitării, pierdută în negurile timpului, noi am regăsit ingredientele și modul de preparare pentru cei care vor să o încerce… și le împărtășim cu voi!

Timpi:

  • Timp de preparare: 10 min.;
  • Timp de gătire: 10 min.;
  • Gata în 20 de minute

Ingrediente:

  • o cană cu semințe de dovleac, decojite (adică în jur de 800 de grame);
  • 1 litru de lapte/apă;
  • 1 praf de sare;
  • mămăligă.

Prima dată am mâncat lapte de bou la bunica. Și acum țin minte că mi-l aducea fierbinte, într-o strachină de lut, că așa era la țară pe atunci, cu câte o bucată de mămăliga rece, de cu o seară înainte, asezonat cu o linguroaie de lemn… Doamne, ce bun mai era! V-am făcut curioși?

Mod de preparare

Laptele se pune la fiert, iar între timp seminţele de dovleac se prăjesc la cuptor şi se macină până se obţine o făină fină. Făina care rezultă din seminţe de dovleac se adaugă în laptele dat în clocot. Se amestecă aceste ingrediente până când se obţine o pastă groasă. Apoi, se adaugă sare şi se mai fierbe la foc mic timp de 10 minute.

Secretul bucătarului

Mare atenţie! Pentru a nu se afuma, laptele de bou se amestecă permanent pe durata preparării. Pentru ca făina din semințele de dovleac să se amestece cât mai bine cu apa sau cu laptele, semințele prăjite trebuie măcinate cât mai fin.

Mod de servire

Se pregătește o mămăligă tare din mălai, se lasă să se răcească și se taie felii. Cu toate că laptele de bou era servit, în varianta străveche, cu o felie de mămăligă coaptă pe plită, pe sare, ulterior a fost înlocuită de o felie de pâine prăjită.

Poftă bună!

Beatrice Alexandra Modiga

  • Publicat în Social

Tartă cu orez și mere

Cantitate – 12 bucăți

Preparare – 45 de minute

Timp de coacere – 50 de minute

Tarta cu orez și mere este o rețetă simplă, iubită și acceptată nu numai de cei mici. Aceasta intră în categoria rețetelor vechi, consacrate în cultura culinară românească și de care mulți, probabil, în zilele noastre, s-au plictisit. Dar pentru cei care vor să-și reamintească gustul copilăriei, rețetele vechi păstrate cu grijă în caiete sau cărți vechi sunt parte din identitatea lor națională. Mai jos, vă lăsăm rețeta!

Ingrediente:

Pentru aluat

  • Făină – 250 g
  • Unt – 125 g
  • Ou – 1 buc
  • Sare după gust

Pentru umplutură

  • Lapte – 400 de ml
  • Pudră de orez (orez pisat) – 100 g
  • Zahăr – 80 g
  • Smântână – 250 g
  • Gălbenușuri – 4 bucăți
  • Albușuri – 4 bucăți
  • Stafide – 60 g
  • Mere – 600 g
  • Dulceață de caise – 5 linguri
  • Zahăr – 3 linguri
  • Unt – 200 g
  • Pesmet – 3 linguri
  • Prune şi mere uscate – 300 g
  • Marmeladă – 3 linguri

Mod de preparare: 

  • Peste făină se pune sare, iar în mijloc se face o gaură. Untul se taie bucățele, ce se pun în mijlocul găurii, la fel și oul. Se amestecă cu un cuțit, iar apoi se frământă un aluat care se dă la rece timp de 30 de minute.
  • Aluatul se întinde în forma dată cu unt și pesmet. Se amestecă fructele uscate și se lasă cca 10 minute la foc.
  • Se fierbe laptele și se adaugă treptat pudra de orez și zahărul. După ce a dat în fiert se amestecă cu gălbenușul și stafidele și se încorporează.
  • Merele se curăță și se taie felii. Albușul se bate spumă și se pune în umplutura de orez care se întinde peste aluat, cu feliile de mere în formă de raze.
  • Se lasă la cuptor cca 50 de minute, iar cu 15 minute înainte să fie scoasă se unge cu marmeladă și zahăr, apoi se lasă să se răcească în formă.

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Găluște prăjite cu brânză de burduf

Doriți să vă surprindeți persoanele dragi cu un meniu sățios și gustos? Ce spuneți de un preparat delicios cu brânză de burduf? O rețetă tradițională, veche, care își are originea din zona Moldovei. Urmând doar patru pași simpli, în câteva clipe găluștele sunt gata de savurat. Odată încercate, cu siguranță veți împărtăși și cu ceilalți rețeta.


Cantitate: rețetă pentru 8 persoane
Timp de preparare: 10 minute
Prăjire: 5 minute

Ingrediente:

  • 200 g brânză de burduf
  • 1 ou
  • 3 linguri de fãină
  • ½ lingurițã de praf de copt
  • câteva felii de șuncă pentru decor.

Mod de preparare:

1. Se amestecă toate ingredientele și se frământă până se obține un aluat omogen.

2. Din această compoziție se formează niște bile de mărimea unei linguri care se introduc într-un tuci cu ulei, pe foc, până când devin aurii și plutesc în ulei.

3. Când sunt gata, se scot și se așază pe șervețel ca să se absoarbă excesul de grăsime.

4. Se servesc imediat, așa fierbinți cum sunt, cu smântână, felii subțiri de șuncă și sos de roșii.

Găluștele formează un meniu complet alături de un piure și o salată proaspătă cu ceapă și legume de sezon.

Pont: Pentru prepararea  piureului putem adăuga smântână și unt, apoi continuăm să turnăm  treptat laptele, pe care îl vom pune în funcție de tipul cartofilor. Compoziția trebuie să obțină o textură cremoasă și moale. Gustăm și adăugăm dacă mai este nevoie sare și, opțional, putem presăra un pic de nucșoară, pentru o aromă plăcută și subtilă.

Ruxandra Hăbeanu

  • Publicat în Social

Salata ciobanului

Dacă poftiți ceva bun și sănătos, dar nu prea aveți mult timp la dispoziție pentru a petrece în bucătărie, atunci o idee bună ar fi să preparați salata ciobanului după o rețetă veche de când lumea. Este o gustare delicioasă, rapidă, sățioasă și simplu de realizat. Potrivit maeștrilor bucătari, salata ciobanului este sarea și piperul de pe masa petrecerilor câmpenești.

INGREDIENTE, 3 porții:

  • Mărar – 1/2 legătură
  • Ardei gras – 350 g
  • Castraveți – 350 g
  • Roșii – 350 g
  • Ceapă – 80 g
  • Smântână – 200 g
  • Mămăligă – 600 g
  • Zeamă de lămâie
  • Sare și piper după gust

MODUL DE PREPARARE:

Curățați și tăiați în cubulețe ardeiul, castraveții, ceapa și roșiile, după care le veți adăuga împreună într-un vas adânc. Mămăliga, deja preparată, se lasă la răcit și se pune pe grătar 2-3 minute, până când aceasta va prinde o crustă. Adăugați în vasul cu legumele tăiate zeama de lămâie, sarea, piperul, smântâna și mărarul, apoi amestecați toate ingredientele. La final, așezați salata obținută într-un bol și decorați-o cu două fâșii calde de mămăligă crustată.

salata ciobanului

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Rețete vechi românești. Pelincile Domnului: turte cu julfă vestite în zona Moldovei

Cunoscute sub denumirea de „Pelincile Domnului“, „Pelincile lui Hristos“ sau „Scutecele lui Iisus“, turtele cu julfă sunt vestite în zona Moldovei. Tradiţia spune că moldovencele au creat această reţetă cu gândul la Maica Domnului care nu îşi găsea adăpost nicăieri pentru ea şi pruncul ce urma să se nască şi pentru care nu avea pelinci.

Ingrediente și cantitățile necesare

Pentru aluat (turte):

  • 1.000 g făină de grâu;
  • apă călduţă (aproximativ 300 ml);
  • 1 praf de sare;
  • 1 lingură de ulei.

Pentru julfă:

  • 1.000 g seminţe de cânepă;
  • 500 g de zahăr;
  • 1.000 ml de apă.

Pentru însiroparea turtelor se folosește siropul rezultat în urma fierberii ingredientelor pentru julfă.

Prepararea

Presupune două faze care trebuie neapărat respectate pentru ca rezultatul să fie delicios. Turtele se pregătesc cu cinci-şase zile înainte de a face prăjitura. Din apă, sare şi făină se face un aluat, se amestecă toate ingredientele şi se frământă până la obţinerea aluatului, care se întinde cu făcăleţul ca să fie cât mai subţire. Turtele se coc direct pe plita sobei. Foile, care trebuie să aibă aceeaşi formă şi dimensiune, se păstrează acoperite până în dimineaţa Ajunului. Turtele se pun la uscat într-o pânză.

Pentru julfă semințele de cânepă se usucă pe plita sobei și se pisează. Sămânţa uscată de cânepă (julfa) se pisează într-o piuă, asemenea grâului folosit la colivă, după care se fierbe în apă, adăugând zahărul. Spuma care se ridică la suprafaţă se colectează şi se pune între foile înmuiate la rândul lor cu siropul pregătit anterior. Ultimul pas constă în „asamblarea“ desertului nostru moldovenesc: o turtă, un strat de julfă – laptele de julfă – şi tot aşa până se termină foile din aluat. Pe un platou se presară zahăr, coajă de lămâie rasă, se pune prima turtă, apoi se adaugă julfa. Prăjitura se face cu 20-25 de foi între care se așază umplutura. Se lasă câteva ore la însiropat înainte de a fi consumată.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS