Rețeta originală a acestui fel de mâncare este cu brânză de burduf (fiind cea mai comună printre ciobanii de la stână). Pentru a te bucura de un bulz adevărat, extrem de gustos, să guști o delicatesă tradițională, avem rețeta de la restaurantele de munte:

• Se gătește o mămăligă vârtoasă și se lasă la răcit câteva minute.
• Se alege o bucată de mămăligă de mărimea unui pumn și se modelează ca un bol.
• Se pune la mijloc brânză de burduf și se acoperă cu a doua bucată de mămăligă.
• Se modelează foarte bine pentru a se contopi cele două bucăți.
• Apoi se face un foc (de preferat din lemn din brad) și se aruncă direct în jar bulgării de mămăligă.

Sfaturi pentru o mămăligă perfectă

• Alege întotdeauna să fierbi mălaiul în apă simplă, nu în lapte sau în supă, pentru ca mămăliga să nu capete un gust aparte.
• Adaugă în apă un vârf de sare.
• Nu pune niciodată tot mălaiul de la început. Se pune o lingură de mălai, iar când apa a dat în clocot, se adaugă și restul.
• Amestecă tot timpul pentru a evita cocoloașele.
• Adaugă o cantitate mare de mălai, circa 1 kg, pentru o mămăligă perfectă pentru bulz.

Anca LĂPUȘNEANU

Un loc aparte în bucătăria românească îl au dulciurile, dulcețurile, plăcintele. Bunătățile străbunicilor zac în caiete prăfuite de rețete abandonate. În zilele noastre, agroturismul este în plină dezvoltare, iar bucătăria tradițională merită să fie cunoscută la nivel internațional. Bucovina este una dintre regiunile cu cea mai mare căutare în rândul turiștilor străini. Un element cheie este ospitalitatea oamenilor, această trăsătură definitorie pentru bucovineni. Datorită unui exces de spațiu în gospodăriile țărănești, cu precădere în zona de munte, există posibilitatea găzduirii turiștilor în casele sătenilor, acestora oferindu-li-se camere aranjate și mobilate în stil bucovinean tradițional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită. În aceste spații agroturistice, turiștii au ocazia să savureze și să servească produse 100% naturale, fără aditivi, conservanți sau compuși chimici sintetici. Bucovina este o regiune în care tradiția populară și folclorul sunt cu sfințenie păstrate și transmise din generație în generație. Se spune că gastronomia bucovineană are la bază bucătăria românească cu influențe din Austro-Ungaria, Polonia, Rusia, Turcia. Călătorii vor fi încântați de preparatele din lapte proaspăt, brânzeturi și chiar dulciuri fine. O rețetă de-a locului este și tortul cu smântână.

Ingrediente:

Foi, 3 pahare de făină, 200 g de unt, zahăr (se poate folosi zaharină), 50 g nuci râșnite, 1 ou întreg (albuș și gălbenuș) și ceva zahăr vanilat

Mod de preparare

Din ingredientele de mai sus se fac patru foi și se coc pe rând. Ultima foaie se lasă în forma de tort, nu se mai scoate.

Umplutura: 300 de grame de smântână proaspătă, 300 de grame de nuci râșnite, 1 pahar de zahăr și vanilie. Se amestecă, se împarte în trei porții, se umple în formă după ce foile s-au răcit.

Se lasă la rece până a doua zi pentru ca umplutura să se întărească și să se poată scoate pe o tavă de tort. Gospodinele spun că adevăratul gust al tortului se va descoperi abia după 5 zile, pentru cei care au răbdare și voință. Explicația ar fi aceea că se întâmplă o adevărată minune a chimiei culinare. Crema de smântână și nuci se transformă în ceva cu totul nou, cu un gust fin și diferit.

Anca LĂPUȘNEANU

Noile tehnologii au lăsat în urmă manopera bunicii, însă gustul fructelor deshidratate rămâne același. Bogdan Ghineţ, un antreprenor ieșean, duce mai departe gustul tradițional al fructelor coapte în cuptor ca pe vremea bunicii. Tânărul, stabilit în Iași după absolvirea studiilor universitare, dezvoltă la granița dintre județele Iași și Vaslui, în comuna Rebricea, o afacere cu fructe feliate și deshidratate numită „Scrijele de mere ca la bunica“, începând cu anul 2015, investițiile ridicându-se la 100.000 de euro.

Antreprenoriatul în sânge se dobândește

Originar din comuna Oituz, județul Bacău, tânărul antreprenor Bogdan Ghineţ, stabilit în Iași după absolvirea studiilor universitare, a lucrat circa cinsprezece ani în domeniul implementării proiectelor cu fonduri europene şi naționale, perioadă în care inevitabil i-a intrat antreprenoriatul în sânge.

„Timp de mai bine 15 ani m-am ocupat de implementare proiecte cu fonduri europene și naționale. În toată această perioadă m-am intersectat cu diferite afaceri realizate de români (și nu numai) care mi-au insuflat dorința de a produce, aici, în România, cu forțe locale, pentru dezvoltarea personală și locală. Și am văzut câte lucruri se fabrică în România și foarte multă lume nu cunoaște. Având posibilitatea de a circula în toată țara, am întâlnit și foarte multe livezi/ferme, părăsite sau îngrijite foarte puțin, dar având producție și o calitate deosebită. Întrebând de curiozitate cum valorifică produsul final, am fost dezamăgit să văd că le exportau ca materie primă, materie ce apoi se întorcea sub diverse forme în România. Din păcate, majoritatea oamenilor din agricultură sunt preocupați doar de producția brută, fără a acorda atenție deosebită valorificării produsului la adevărata valoare. Am decis să încep activitatea de deshidratare deoarece această nișă nu era exploatată. Am ales mărul ca prim fruct pentru deshidratare și l-am comercializat sub denumirea de Scrijele de mere ca la bunica“, relatează Bogdan Ghineţ.

Pașii în deschiderea businessului

După mai multe analize amănunțite, a constatat că o principală problemă în agricultura românească este etapa de valorificare/procesare. Inițial, a dorit să facă un cuptor la Iași, dar, analizând toate costurile implicate și fiind la început, a decis ca, mai întâi, să testez piața pentru a vedea reacțiile oamenilor.

„Astfel, am identificat un procesator în Olt, cu atestat tradițional, care s-a oferit să mă ajute în demersul meu. Merele, caserolele, etichetele erau realizate în Iași, doar procesarea o făceam la ei. În luna octombrie 2015 am intrat pe piață cu acest produs, timid, dar cu mult entuziasm. Lumea a început să cunoască produsul (sau să și-l amintească), iar peste 90% din cei ce știau produsul își aminteau de bunici. Acest fapt mi-a confirmat că alegerea denumirii a fost corectă. Reacțiile oamenilor au fost pozitive, fiind foarte surprinși de apariția produsului. Colaborarea cu partenerul din Olt a durat până în 2016. În această perioadă de timp mi-am dat seama că, pentru a putea intra pe lanțurile de magazine, trebuie să am propriul punct de procesare pentru a putea diminua din costuri. Anul 2017 a fost unul în care activitatea a fost mult diminuată, atenția mea fiind pe încercări nenumărate de a accesa o finanțare pentru a putea realiza punctul de procesare în Iași. La începutul anului 2018 am depus un proiect la Raiffeisen Bank, pe un program intern de susținere a firmelor la început de drum. Am aplicat cu ideea unei afaceri în domeniul deshidratării fructelor și am reușit să fiu printre câștigători. Am identificat un spațiu corespunzător în comuna Rebricea, județul Vaslui, pentru desfășurarea activității, l-am închiriat, l-am amenajat și am achiziționat echipamentele minime necesare pentru desfășurarea activității (pregătirea spațiului a durat din iulie până în noiembrie 2018, locația fiind o fostă fabrică de pâine. Spațiul este unul generos din punctul de vedere al dimensiunii (cca. 200 mp clădirea + 4.000 mp terenul), precum și din punctul de vedere al amplasării: am două mari livezi de mere, pruni și cireși pe un perimetru de aproximativ 10 km. Procesarea efectivă a început în noiembrie 2018. Avem 2 persoane angajate în etapa de producție: una este full time și alta part-time“, adaugă Bogdan Ghineţ.

De la mere la prune, gutui, caise, zmeură, mure și goji

Din noiembrie 2018 până în prezent a început să promoveze produsele și să le introducă în băcănii, existând discuții mai mult sau mai puțin avansate cu magazine mai mari. În momentul de față, tânărul antreprenor ieșean are următoarele produse în portofoliu:

– Mere deshidratate (ambalate în punguțe cu ZIP și sigilate termic – 75 grame), comercializate sub brandul de Scrijele de mere.

– Prune deshidratate (ambalate în punguțe cu ZIP și sigilate termic – 100 grame) comercializate sub brandul de Scrijele de prune.

– Gutui deshidratate (ambalate în punguțe cu ZIP și sigilate termic – 70 grame) comercializate sub brandul de Scrijele de gutui.

– Caise deshidratate (ambalate în punguțe cu ZIP și sigilate termic – 100 grame) comercializate sub brandul de Scrijele de caise.

– Zmeură deshidratată (ambalate în punguțe cu ZIP și sigilate termic – 100 grame) comercializată sub brandul de Scrijele de zmeură.

– Mure deshidratate (ambalate în punguțe cu ZIP și sigilate termic – 100 grame) comercializate sub brandul de Scrijele de mure.

– Goji deshidratate (ambalate în punguțe cu ZIP și sigilate termic – 100 grame) comercializate sub brandul de Scrijele de goji.

Investiția ideală pentru a avea o afacere competitivă, minimum 500.000 euro

Costurile înființării unui astfel de business depind de mai mulți factori: capacitate de procesare, chirie sau proprietate privată; tipurile de fructe pe care dorești să le procesezi, numărul de angajați etc., mai spune tânărul.

„Orientativ, pentru un nivel de dotare minim care să îți ofere posibilitatea să ai cât de cât un nivel competitiv al prețului, investiția în echipamente trebuie să fie undeva la minimum 50.000 euro. Pe lângă acești bani recomand încă cel puțin 50.000 euro capital de lucru pentru costurile operaționale: angajați, materii prime, utilități, promovare etc. După o experiență de aproximativ 5 ani de zile pot spune că investiția ideală pentru a avea o afacere competitivă la nivel internațional este în valoare de minimum 500.000 euro. Fondurile prin care am început investiția au fost/sunt: credit și resurse personale ale investitorilor. Sunt foarte multe aspecte la care trebuie să fii atent când începi: să ai o poveste în spate; să îți cunoști bine clienții; să îți stabilești bine ce produse/grupe de produse dorești să faci; să nu procesezi în avans fără comenzi ferme sau plata unui avans (ma refer la cantități mari); să ai diversitate de produse; să te promovezi“, mai specifică tânărul antreprenor.

Anul trecut, antreprenorul a deshidratat undeva între 5-7 tone de fructe

Deși acesta pare a fi rezultatul unei rețete secrete pe care doar bunicile o știu, antreprenorul mărturisește că rețeta este una cât se poate de simplă:

„Fructele sunt spălate, se elimină cotorul/sâmburii, se feliază, se pun pe tăvi de inox și se lasă la deshidratat ușor, la maximum 45 grade. Anul trecut am deshidratat undeva între 5-7 tone de fructe proaspete în total (atât pentru noi, cât și pentru alte persoane). Anul acesta avem în vedere să procesăm undeva la 10 tone, cel puțin, dacă se concretizează discuțiile aflate în desfășurare. Fructele provin de la producătorii locali, dar și din livada proprie.“

Fructele deshidratate au o perioadă de stagnare

În momentul de față fructele deshidratate ca produs finit (snack) au o perioadă de stagnare/scădere, deoarece clienții sunt interesați în primul rând de produsele de bază și gustările au trecut pe locul doi.

„Probabil că lucrurile vor sta la fel și în 2023, intenția noastră este de a ajunge la un număr cât mai mare de locații unde să le putem comercializa. De asemenea, ne-am adăugat în portofoliu și posibilitatea de a realiza pudră din fructele deshidratate, deoarece dorim să ne adresăm și companiilor care fac alte produse în care sunt necesare astfel de pudre din fructe. Spre surprinderea noastră, am observat că este o piață destul de generoasă, doar că astfel de colaborări se întâmplă într-un termen mai lung de timp decât vânzările prin intermediul băcăniilor“, exemplifică ieșeanul.

Investiția realizată încă nu a fost amortizată, deoarece a prins din plin două evenimente care au determinat direct vânzările în piață: pandemia în 2020-2021 și războiul în 2021 – 2022, adaugă antreprenorul.

„2022 a fost per total un an bun ca urmare a parteneriatului încheiat cu un producător de afine pentru care am început să facem suc din afine, precum și ca urmare a faptului că am intrat pe primul supermarket din activitatea noastră: Mega Image. Costurile cu electricitatea au crescut, însă, la solicitarea noastră, am reușit să obținem o eșalonare pentru o factură foarte mare, eșalonare care ne ajută să suportăm mai bine toată situația. Creșterea a fost de cca 35%“, precizează Bogdan Ghineţ.

În 2-3 ani se vor recupera investițiile realizate

Bogdan Ghineţ adaugă că este în discuții cu diverși parteneri pentru procesare, iar pe viitor îşi dorește să atragă fonduri naționale şi europene, pentru optimizarea fluxului de producție și creșterea capacității de producție.

„Principalul plan este să atragem un număr cât mai mare de parteneri pentru care să procesăm sau să fim prezenți în cât mai multe locații. Începutul de an este promițător, chiar în această perioadă așteptăm niște răspunsuri finale în această direcție. În funcție de aceste răspunsuri, cu siguranță o să fie nevoie să investim în optimizarea fluxului de producție și creșterea capacității de producție. De asemenea, sunt foarte aproape de a realiza primul export pe partea de sucuri sub brandul partenerului nostru. Planurile noastre de dezvoltare vor fi puse în aplicare în funcție de colaborările pe care urmează să le încheiem și a comenzilor ferme pe care le avem. Clar ne dorim dezvoltarea, însă în momentul de față trebuie să gândim foarte bine fiecare cheltuială pe care urmează să o realizăm. Ce pot spune este că în fiecare an am avut o creștere a cifrei de afaceri față de anul anterior, doar în 2021 am avut scădere, iar în 2022 anticipez un mic profit care îmi demonstrează că măsurile luate în timpul anului au avut efect. Eu anticipez că din acest an o să reușim să ne susținem activitatea integral din vânzările realizate, fără a mai fi nevoie să investim din resursele proprii. Dacă lucrurile merg bine, sper ca în 2-3 ani de zile să ne recuperăm investițiile realizate“, explică tânărul antreprenor.

Beatrice Alexandra MODIGA

A fost spectacol culinar la Festivalul Produselor Tradiţionale de Post. Zeci de gospodine au lăsat carnea, laptele şi ouăle şi s-au întrecut în produse de post, care mai de care mai delicioase. De la sarmale sau salată din ciuperci, până la prăjituri şi torturi din produse de post, toate au fost vedetele festivalului tradiţional din localitatea Adâncata.

În curtea Bisericii de Lemn din Adâncata, cele mai pricepute gospodine din comună au scos din cămară vasele moştenite de la bunici şi străbunici şi le-au umplut cu preparate de post.

25 de gospodine au prezentat produse de post la festivalul anual de la Adâncata, iar la final au primit premii din partea oganizatorilor și aprecieri din partea publicului care a fost invitat să guste din preparate

În data de 2 aprilie, la Biserica din lemn din Adâncata a avut loc a IX-a ediție a Festivalului Produselor Tradiționale de Post. Evenimentul s-a derulat în Casa de prăznuire a lăcașului de cult. Alături de Primăria Adâncata, la buna organizare a acestui mult așteptat festival a contribuit preotul paroh Mitu Pascal.

Platourile aranjate cu multă grijă au avut de la iahnie de fasole, sarmale cu miez de nucă, la ciorbă rădăuțeană de post sau răcituri cu ciuperci. Nu au lipsit nici prăjiturile, negresele cu glazură de ciocolată fiind la loc de cinste. Și pentru că la o masă îndestulată merge și un pahar de tărie, gospodinele din Adâncata au avut vin natural, făcut în gospodăria proprie, și diferite sortimente de țuică și pălincă.

Eveniment dedicat înființării punctelor gastronomice locale, la Suceava

„Astăzi este o zi deosebită în viața comunității noastre. Miercuri am făcut avanpremiera la Direcția Agricolă și o avem astăzi lângă noi, ca invitat special, pe doamna director. Împreună cu părintele paroh am participat la o modalitate de a înființa puncte gastronomice locale prin inițiativa doamnei director al Direcției Județene de Agricultură Suceava. Gospodinele noastre s-au întrecut una pe cealaltă în ceea ce privește realizarea produselor tradiționale de post. Vorbim aici de produse din grâu, mălai, orez, leurdă, urzici, fasole, linte, bureți.

Astăzi, avem aici un grup frumos, gospodinele noastre s-au îmbrăcat în tradiționalul port popular, straiele sunt de sărbătoare. Este o zi care face cinste comunității noastre și mă plec în fața gospodinelor din comuna Adâncata pentru modul exemplar în care au înțeles să facem acest eveniment și să dea valoare satului nostru. În spatele nostru avem o biserică care datează de 500 de ani, o biserică care a fost restaurată prin grija, strădania și sârguința preotului paroh Mitu Pascal, un om deosebit, un om pe care l-am adoptat, este de acum un om al satului“, a declarat Viorel Cucu, primarul comunei Adâncata.

Cele peste 20 de gospodine din comuna Adâncata care s-au întrecut în bucate alese, frumos aranjate în platouri tradiționale, au primit diplome și premii din partea organizatorilor și a sponsorilor, apoi și-au prezentat fiecare în parte delicatesele. Acestea au povestit că au rețete vechi, păstrate din generație în generație, dar în același timp încearcă și să reinterpreteze rețele cunoscute cu produse din carne, pe care au înlocuit-o cu ciuperci, cartofi, fasole sau năut.

La eveniment a fost prezentă și Claudia Gogu, directorul Direcției Agricole Suceava, care a ținut să le felicite pe gospodinele din Adâncata pentru că păstrează cu sfințenie rețele tradiționale.

„Țin să mulțumesc domnului primar, părintelui și doamnelor frumoase care ne-au susținut la evenimentul pe care l-am avut miercuri, la Direcția Agricolă, legat de punctele gastronomice locale, dar nu numai pentru prezența la eveniment, ci și pentru faptul că păstrează rețetele noastre tradiționale și pentru că transmit generațiilor următoare tot ceea ce ține de gastronomia noastră tradițională. Comuna Adâncata și doamnele de aici au mare potențial pe deschiderea de puncte gastronomice. Sper ca împreună cu domnul primar și părintele să identificăm într-adevăr persoane care pot face lucrul acesta cu atât mai mult cu cât suntem în apropierea orașului și cred că ne-ar plăcea fiecăruia dintre noi ca într-un weekend să venim să mâncăm ceva tradițional, ceva gustos la Adâncata. Și zona este superbă, și doamnele sunt superbe, așa încât nu văd de ce să nu concretizăm ceea ce am inițiat miercuri“, a transmis Claudia Gogu, directorul Direcției Agricole Suceava.

După prezentare, un juriu le-a oferit tuturor câte o diplomă și un premiu, iar oaspeții au fost invitați să guste din preparate.

Beatrice Alexandra MODIGA

În Moldova se spune despre colțunași că reprezintă mâncarea păcii, deoarece există obiceiul ca oamenii să se reunească la masă pentru a consuma delicioasele preparate în weekenduri. Colțunașii uneau familia, iar dacă rudele erau certate supărarea dispărea după ce degustau bucatele alese.

Aceste plăcințele umplute cu orice – brânză, verdețuri de primăvară și vară, cartofi sau alte rădăcinoase și ciuperci, carne – sunt cunoscute după mai multe nume în funcție de regiunile țării și influențele locale, fiind preparate prin fierbere (în vechime i se spunea opărire), prăjire sau coacere: colțunași, piroște (în Moldova și Bucovina), ghiozlomele (arhaism din Moldova și Muntenia, mai folosit încă prin Dobrogea), tăști (în Banat și Transilvania).

Iată și o rețetă de plăcințele, de la 1916, din cartea lui Mihai Lupescu, Bucătărie țăranului român: „Pentru plăcințele, plăcincioare nu-i nevoie de drojdii și de făcut aluat. Ele se fac așa: se ia făină de grâu, se frământă cu apă călduță și apoi coca se face boțurele și se lățesc cu sucitorul ori se face turtă mare cât masa și se taie pătrățele. În turtițe se pune umplutura din brânză de oi frământată cu ou, în care se pune și ceapă prăjită în unt ori untură. Se strânge coca la mijloc, acoperind umplutura, se apasă pe mijloc să nu se desfacă și, când cuptiorul e potrivit, se dau la cuptior, pe lopata presărată cu făină, să se coacă. Când sunt coape, se scot, se ung pe deasupra cu o peniță cu unt și apoi se dau la masă.“

Rețeta simplă și rapidă de colțunași cu brânză

Aluat: 500 g făină, 250 ml apă (sau lapte), 5 g sare, 10 g zahăr, 1 lingură ulei, 1 ou.

Umplutura: 700 g brânză dulce, 1 linguriță de sare, 3 lingurițe zahăr, 3 ouă.

Mai întâi frământaţi aluatul din făină cu puţină sare, zahărul, laptele sau apa, apoi adăugaţi și oul. În timp ce amestecaţi, adăugaţi apă sau lapte cât este necesar pentru a finaliza aluatul.

Când aluatul este gata frământat se lasă la dospit, timp în care se pregătește umplutura. Amestecăm într-un bol brânza dulce cu ouăle, zahărul, făina și puţină sare, până obţinem o compoziţie moale.

După ce aluatul a dospit, îl întindem până obţinem o foaie subţire pe care va trebui să o tăiem în pătrăţele (ori cercuri cu paharul), iar acestea le vom umple cu compoziţia de brânză. Fierbem apă cu sare şi zahăr într-o oală sau tuci mai mare, apoi, când apa începe să clocotească, adăugăm colţunașii şi îi lăsăm să fiarbă cca 15 minute până când aceştia încep să se ridice la suprafaţă. În acest timp mai amestecăm uşor, având grijă să nu rupem chiroştele pentru ca acestea să nu se lipească de fundul oalei.

Scoatem chiroştele moldoveneşti pe un platou şi le presărăm cu zahăr sau zahăr vanilat, după preferinţă

Poftă bună!

Anca LĂPUȘNEANU

Am tot văzut crochete congelate din pește la magazine, dar știți cât de ușor se pot face și acasă? Ideale pentru cine în familie, dar și pentru mese festive cu musafiri pretențioși, crochetele din pește se fac ușor și sunt delicioase. În plus, acest aperitiv ușor de preparat îi poate convinge și pe cei care nu consumă pește de regulă. Crochetele pot fi făcute atât din pește proaspăt, cât și din conservă. Ce-i drept, sunt mai gustoase dacă se alege un pește proaspăt, din Dunăre.

Iată care sunt ingredientele:

• 300 grame file de pește (crap, somn, caras etc.) sau conservă scursă de zeamă;
• 150 de grame urdă de vaci;
• 100 de grame brânză proaspătă de vaci;
• 50 de grame parmezan ras;
• 100 de grame pesmet;
• 3 ouă;
• 2 linguri amestec pătrunjel, mărar, busuioc;
• sare, piper, enibahar;
• ulei de floarea-soarelui.

Cum se prepară crochetele de pește

Brânza se pune la scurs într-o sită, peștele se spală și se verifică de oase (dacă este din conservă, se scurge bine) și apoi se adaugă două ouă, ierburile aromatice, parmezanul ras, sarea, piperul și enibaharul. Toate acestea se amestecă până se obține o compoziție omogenă. Se lasă câteva minute să se odihnească și se adaugă pesmetul, puțin câte puțin. Se amestecă bine și apoi se modelează crochetele de aproximativ 5-6 centimetri. Se mai tăvălesc prin pesmet și apoi se pun într-o tavă unsă cu ulei sau unt și se introduc în cuptorul preîncălzit la 220 de grade, unde se lasă aproximativ 30 de minute. Crochetele se pot prelucra termic și prin prăjire, variantă aleasă de cei care preferă prăjelile sau nu sunt la o dietă ce interzice alimentele prăjite. În acest caz, pot fi date prin ou bătut și pesmet și puse în tigaie în uleiul încins, unde se lasă câteva minute. Dacă am ales să le prăjim în ulei, le putem scoate pe un prosop de hârtie înainte de a fi consumate.

Se pot servi cu felii de lămâie deasupra și cu garnituri din cartofi, orez, mix de legume. Indiferent de varianta aleasă, țineți minte că peștele adoră să înoate... Drept urmare, adăugați și un vin alb sau rosé. Va intensifica gustul peștelui și va aluneca mai ușor pe gât.

Să aveți poftă bună și să gătiți cu plăcere!

Simona-Nicole David

După mesele îmbelșugate din ultima perioadă, poate că este timpul să adoptăm o dietă mai ușoară, peștele fiind cea mai bună alegere.

În acest număr al revistei ne-am gândit să vă oferim o nouă rețetă cu pește, un deliciu absolut, așa cum am gustat la Corabia, în județul Olt. Dacă sunteți prin zonă, nu ezitați să încercați orice meniu ce conține pește și să luați pește proaspăt, de Dunăre, și acasă pentru a-l prepara pentru cei dragi. Iar dacă aveți musafiri pe care vreți să-i impresionați, această rețetă este ideală. Dar despre ce rețetă este vorba? Ei bine, iată plăcinta cu pește! Poate fi preparată cu orice tip de pește, ideal este peștele cu oase mai puține pentru a fi mai ușor de pregătit. Sau puteți ruga la magazin să vă și fileteze peștele pe care l-ați ales. Aceasta este varianta ideală, mai ales că acasă veți umple chiuveta și pereții de solzi, vă puteți răni și orice ați face nu aveți dexteritatea celor care curăță pește în fiecare zi. Eu, de pildă, îmi aleg peștele, îl plătesc și îi rog pe cei din magazin să-l curețe. Cât mai merg eu prin piață să cumpăr diverse, peștele este gata curățat. Când ajung acasă, mai trebuie doar să-l spăl și să-l prepar așa cum doresc.

Revenind la plăcintă, aceasta poate fi preparată atât cu foi de plăcintă făcute în casă sau cumpărate de la magazin, cât și cu aluat fraged. Recomandarea noastră este aluatul fraged pentru că iese mai gustoasă. Dar fiecare alege în funcție de ceea ce îi place.

Iată care sunt ingredientele:

• Foi de plăcintă sau aluat fraged (un pachet)
• 1 kilogram de pește (crap, caras, plătică, somn etc.);
• 400 ml vin alb sau roze;
• 200 ml apă rece;
• 2 cepe medii;
• 200 grame de brânză telemea de vaci/oaie/capră/ bivoliță (în funcție de preferințe);
• 200 grame de brânză proaspătă de vaci;
• 50 grame de unt;
• 2 ouă;
• O căpățână de usturoi;
• Cimbru, nucșoară, busuioc, foi de dafin, boabe de piper multicolor, sare, piper măcinat.

Mod de preparare:

Ceapa tăiată cubulețe mici se trage într-o tigaie cu unt, se adaugă peștele fiert în prealabil și mărunțit, peste care se adaugă vinul, apa, brânzeturile și condimentele. Se lasă 5 minute la foc domol cu un capac deasupra, după care se stinge focul, se lasă la temperat și se adaugă usturoiul pisat mărunt (ideal este într-un mojar de piatră) și ouăle întregi. Se amestecă bine compoziția și se pune în foile de plăcintă sau în aluatul fraged.

Se dă la cuptorul preîncălzit la 180 de grade Celsius, unde se lasă aproximativ 40 de minute. Opțional, se poate bate un ou cu iaurt sau chefir și se adaugă peste plăcintă când aceasta este aproape gata.

Se scoate și se servește caldă sau rece, în funcție de preferințe.

Să gătiți cu bucurie și să aveți poftă!

Simona-Nicole David

Din bătrâni se spune că în noaptea de Revelion este bine să consumăm pește pentru a trece mai ușor peste necazurile din anul ce vine. Astfel, dacă mâncăm pește, vom aluneca exact cum alunecă peștele prin apă printre problemele și încercările ce urmează. Indiferent dacă dăm sau nu crezare acestor credințe vechi, consumul de pește este sănătos și, după mesele copioase cu mâncare grea din timpul Crăciunului, este bine să alegem și preparate ușoare. Pentru un meniu cu pește pentru masa de Anul Nou vă propunem o rețetă simplă de crap la cuptor. Puteți alege și alt pește, în funcție de preferințe.

Ingrediente:

• 1 crap de Dunăre;
• 2-3 linguri de muștar iute;
• suc de lămâie (de la o lămâie);
• 1 lingură de ulei de floarea-soarelui;
• o linguriță piper multicolor;
• 2-3 foi de dafin;
• 3-4 căței de usturoi;
• câteva felii de lămâie;
• câteva frunze de busuioc;
• o legătură de pătrunjel verde;
• 1 pahar cu apă (250 ml);
• un praf de sare.

Cum se prepară:

Peștele se spală, se curăță de solzi, se scot intestinele, se spală bine din nou, se scurge de apă, se șterge cu un prosop de hârtie, se taie felii groase și se sărează. Se prepară un sos din muștar, sucul de lămâie, ulei, puțină sare și se pune peste feliile de pește. Se lasă câteva ore la frigider, acoperite cu o folie de plastic, iar apoi se pun în tavă. Se adaugă cățeii de usturoi tăiați, boabele de piper, foile de dafin, apa, frunzele de busuioc și se dă peștele la cuptorul preîncălzit în prealabil la 180 de grade Celsius.

Se lasă aproximativ o oră la cuptor, la foc mic, acoperit cu folie de aluminiu. Când este gata, se scoate și se adaugă feliile de lămâie și pătrunjelul tocat mărunt.

Peștele se poate consuma cu garnituri diferite, cum ar fi: cartofi natur, cartofi la cuptor, orez cu legume, orez simplu sau legume trase la tigaie.

Să aveți poftă, petrecere frumoasă și un an nou bun!

Simona-Nicole David

România este o țară cu o cultură gastronomică vastă, iar prima carte de bucate a fost publicată în anul 1841 de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi. Astăzi vă prezentăm o rețetă veche de carne amețită, care merge de minune cu o garnitură de salată de fasole verde. Carne amețită este o rețetă tradițională publicată în anul 1935 în cartea de bucate Carte de bucătărie – 1501 feluri de mâncări, cu prefață semnată de Constantin Bacalbaşa.

Ingrediente

• un kilogram carne de vită;
• 250 grame costiță afumată;
• 2-3 cepe;
• 2 linguri făină;
• un cățel de usturoi;
• un cubuleț de zahăr;
• 1 litru de vin negru;
• ciuperci;
• unt;
• sare, piper.

Carne amețită. Mod de preparare

Iată rețeta de carne amețită exact așa cum este ea scrisă în cartea din 1935:

„Ia un kilogram de carne de vacă tăiată în bucăți mici, apoi 250 grame costiță afumată le tai în bucăți mai mici. Pui unt într-o cratiță și arunci acolo costița pentru a se rumeni, arunci și carnea și câteva cepi tăiate bucăți. Pui sare, piper, două linguri de făină și amesteci mereu până se rumenește totul. Adaogi buchetul, un cățel de usturoi tocat, o bucățică de zahăr. Pui un litru de vin negru și jumătate litru apă. Acoperi și lași să fiarbă 2 ore. În acest timp treci în unt câteva ciuperci și le arunci în cratița cu carne. Când e gata, scoți grăsimea și buchetul și servești.“

În aceeași carte de bucate este publicată și o posibilă garnitură. Iată cum se face:

Salată de fasole verde

„Cureți fasolea, o speli și o pui la foc în apă sărată. După ce a fiert, o lași să se răcească și o pui în castronul în care o servești. Toarnă-i deasupra o parte din apa în care a fiert, adaogi usturoi pisat și o dregi de oțet și ulei. Totul se amestecă.“

Poftă bună!

Beatrice Alexandra MODIGA

Un desert vechi, de pe vremea când rafturile magazinelor nu erau înțesate cu produse gata preparate, delicios și oarecum ușor de preparat este budinca de fructe. În funcție de fructele preferate sau de sezon, deși se poate face și cu fructe congelate, budinca poate fi din fructe de pădure, de lămâie, portocale etc. Pentru prepararea acestui desert delicios avem nevoie de aproximativ o oră, dacă nu avem, suficientă experiență în bucătărie. Pentru bucătarii pricepuți timpul necesar ar putea scădea la aproape jumătate de oră.

Ingrediente:

• 4 ouă
• 500 ml de lapte dulce
• 100 g făină de grâu/secară/năut etc.
• 100 g de zahăr
• 50 g de unt
• 300 g de fructe (căpșuni, afine, mure, zmeură, banane, citrice etc.)
• 2 banane coapte bine (cele mai bune sunt cele care au coaja aproape neagră)
• 1 lingură zahăr pudră
• 3 linguri esență de rom
• 1 plic de zahăr vanilinat

Mod de preparare:

Într-un vas termorezistent se dizolvă făina în jumătate de cantitate de lapte rece, iar apoi se adaugă zahărul, gălbenușurile și cealaltă jumătate de cantitate de lapte ce a fost încălzit înainte. Vasul se pune într-o cratiță în care fierbe apă, astfel compoziția se prepară termic la bain-marie, amestecând în continuu până se leagă. Se ia de pe foc și se lasă la răcit. Între timp, untul se freacă până se obține o spumă. Acesta se adaugă în compoziția răcită. Albușurile se bat cu un praf de sare, cu esența de rom, zahăr pudră și vanilinat până se obține o bezea. Apoi se adaugă și fructele pasate și se amestecă ușor. Se amestecă cele două compoziții, se pun în cupe și se lasă la răcit în frigider câteva ore. La servire se pot adăuga câteva fructe întregi și frunze de mentă.

Poftă bună!

Simona Nicole DAVID

De data aceasta vă prezentăm un desert tradițional de vară care se prepară din fructe acrișoare: vișine, prune, corcodușe, dar și din agrișe, coacăze sau cireșe amare. Ce este chisălița? Cum se face chisălița de fructe? Iată și rețeta!

Chisălița este un preparat tradițional din Țările Baltice (Letonia, Estonia, Lituania), din nordul Europei, dar și din Polonia, Ucraina sau Rusia. La noi a venit pe filieră rusească în primul rând în Bucovina, de unde s-a răspândit și în Moldova sau în nordul Transilvaniei. Se servește atât caldă cât și rece, de la frigider.

Preparatul are o vechime de peste 1.000 de ani, iar cuvântul kissel înseamnă acru, supă acră. Este un fel de compot de vară îngroșat. Înainte de a ajunge cartoful și porumbul în Europa, chisălița s-a îngroșat cu fulgi de ovăz, griș sau făină de grâu. Ulterior au apărut în rețete amidonul (din porumb sau cartofi) sau mălaiul de porumb.

Există variante de chisăliță în care fructele sunt complet mărunțite, motiv pentru care se servește rece, în pahare. Dar fructele se pot lăsa și întregi sau se pot mărunți doar parțial.

Ingrediente

• 200 g de fructe curățate (corcodușe, prune, vișine);
• 25 g de făină de mălai;
• 35 g de zahăr;
• 10 g de amidon;
• 450 ml de apă;
• vanilie, scorțișoară, rom;
• sare.

Cum se face?

În principiu folosim fructe acre: vișine, prune, corcodușe, dar și agrișe, coacăze sau cireșe amare ori combinații ale acestora. În orice caz, fructele se spală, se curăță dacă este cazul și li se scot sâmburii. Eu am folosit corcodușe și din cca 250 g (întregi) am obținut 200 g de corcodușe curățate, fără sâmburi.

Pentru aromă am folosit o jumătate de baton de vanilie (sau 1 linguriță extract de vanilie ori 2 plicuri zahăr vanilat), dar puteți folosi și bastonașe de scorțișoară sau rom.

Cum se fierbe chisălița?

Se pune oala pe foc cu fructele curățate și cu 300 ml apă. Se lasă să dea câteva clocote, aproximativ 3-4 minute. Se ia de pe foc și se adaugă făina de mălai, sarea și vanilia. Se lasă la fiert 10 minute la foc mic. După aceasta se adaugă amidonul desfăcut în 150 ml de apă rece și zahărul. Se mai lasă pe foc 2-3 clocote, până se îngroașă un pic. Gustați ca să vedeți dacă mălaiul este fiert și dacă chisălița este suficient de dulce sau de aromată. Mai puteți completa cu zahăr sau arome.

Servire chisăliță

Chisălița se poate mânca rece sau caldă, în funcție de preferințe. Este fină și cremoasă, dulce-acrișoară și foarte aromată. Un deliciu de vară!

Beatrice Alexandra MODIGA

Chiar dacă ia ceva timp pregătirea ingredientelor și prelucrarea termică, gulașul merită cu prisosință  să fie preparat, căci gustul este absolut minunat. Rețetă ungurească veche, gulașul este o combinație interesantă între supă și tocană, delicios și sățios. Se poate consuma cu legume, orez, mămăligă.

Ingrediente:

• 500 g pulpă de vită;
• 30 ml ulei de floarea-soarelui;
• 2 cepe medii;
• 2 morcovi;
• 3 ardei grași (putem pune roșu, verde, galben);
• 2 ardei iuți (sau în funcție de preferințe);
• 2 linguri pastă de roșii;
• 200 g roșii decojite în suc de roșii;
• 200 ml vin roșu;
• boia de ardei iute;
• sare, piper;
• pătrunjel.

Primul pas în pregătirea gulașului este spălarea și tăierea cărnii în cubulețe mici. Se zvântă pe un prosop de hârtie și apoi se prăjesc puțin în ulei bine încins. Este bine ca uleiul să fie bine încins pentru ca bucățile de carne să rămână suculente la interior. Se adaugă ceapa și ardeiul iute tocate mărunt, apoi se pune puțină apă și se lasă la înăbușit în cratița acoperită cu un capac. După 10-15 minute, se ia spuma și se adaugă morcovii, iar după câteva minute se pune și vinul. Se fierbe în continuare până când carnea este fiartă bine. Când carnea este aproape gata, se adaugă ardeiul gras tăiat fâșii, sare, piper, boia de ardei iute și puțină apă. Se lasă câteva minute la fiert și apoi se adaugă sucul de roșii, pasta de roșii, roșiile tăiate cubulețe.

Gulașul se mai ține pe foc până scade sosul (se poate introduce și la cuptor pentru jumătate de oră), iar apoi se servește fierbinte alături de garnitura preferată.

Vă dorim poftă bună!

Simona-Nicole DAVID

Foarte gustoase și ușor de făcut, uscățelele sau minciunelele sunt bunătățile copilăriei, acele dulciuri pe care le făcea bunica. Crocante și dulci, acele gogoșeli mici acoperite cu zahăr din belșug ne strângeau pe toți în jurul mesei la povești.

Ingrediente:

• Ouă – 3 bucăți;
• sare – un vârf de cuțit;
• făină – cât cuprinde, până se formează un aluat;
• zahăr pudră pentru ornat (2-3 linguri);
• zahăr vanilinat – un pliculeț.

Preparare

Ouăle se bat cu un tel, se adaugă sarea și treptat făină. Se poate folosi orice tip de făină din grâu sau amestec (făină de grâu și secară/ovăz/năut etc.). Când aluatul se întărește suficient pentru a putea fi frământat, nu se mai adaugă făină. Se frământă până când nu se mai lipește de mâini. Trebuie să fie exact ca aluatul pentru paste de casă. Aluatul se lasă câteva minute să se odihnească și apoi se întinde o foaie potrivit de groasă pe care o tăiem în romburi cu un cuțit foarte bine ascuțit. Se crestează fiecare romb pe mijloc, iar apoi unul dintre capetele rombului se introduce prin crestătură pentru a realiza o fundiță.

Separat se pune o tigaie (preferabil un tuci, un ceaun din fontă) cu ulei din floarea-soarelui pe foc și se lasă la încins. După ce s-a încins uleiul se pun minciunelele la prăjit pe ambele părți. Pentru că sunt subțiri, acestea se vor prăji imediat, de aceea trebuie să stăm lângă ele să nu se ardă. După ce s-au prăjit, se scot pe o farfurie acoperită cu prosoape de hârtie pentru a absorbi surplusul de ulei. Se lasă câteva secunde și apoi se tăvălesc prin zahărul pudră în care putem adăuga și zahăr vanilinat. Se pot consuma calde dar, în cazul în care rămân pentru a doua zi, merg perfect și reci. Pot însoți cafeaua aromată de dimineață.

S.D.

Una dintre rețetele vechi, întâlnite des la mănăstirile grecești și cretane, este cea a pâinicilor cu ierburi aromatice – rozmarin, busuioc – și nuci sau muguri de pin. Firește, în funcție de preferințele fiecăruia, în loc de rozmarin și busuioc se pot adăuga orice alte astfel de plante. O variantă ar fi crearea unui amestec de ierburi aromatice diferite pentru obținerea unui gust mult mai interesant.

Ingrediente:

• 1 kilogram de făină* (putem combina făină albă cu făină integrală de grâu, de secară etc.);
• 3 lingurițe de rozmarin uscat;
• 3 lingurițe de busuioc uscat;
• 5 lingurițe de miere încălzită;
• 1 ceașcă de nuci măcinate sau de semințe de pin;
• 90 grame de drojdie de bere;
• o jumătate de ceașcă de untdelemn;
• 250 ml de apă caldă;
• sare (după gustul fiecăruia).

Mod de preparare

Făina se pune într-un lighean, apoi se adaugă sarea, rozmarinul, busuiocul, nucile sau semințele de pin, untdelemnul și mierea. În mijloc se face o adâncitură în care se va pune drojdia ce a fost dizolvată în apă caldă înainte. Se frământă câteva minute, se presară cu făină și se lasă puțin la odihnit aluatul acoperit cu un ștergar curat de bucătărie. După jumătate de oră, se ia din nou la frământat și se formează pâinișoare de un centimetru grosime. Acestea se așază într-o tavă unsă cu untdelemn sau cu hârtie de copt și se mai lasă puțin la crescut, la căldură.

După ce au mai crescut, se înțeapă cu furculița sau cu o scobitoare și apoi se ung cu puțin untdelemn. Pâinicile se introduc în cuptorul preîncălzit la 200 de grade Celsius și se lasă la copt pentru 20-30 de minute. Se scot, se ung cu puțină apă rece și se acoperă cu un ștergar curat de bucătărie.

Se pot consuma calde sau se pot lăsa pentru a doua zi. O variantă interesantă este adăugarea unui vin roșu demisec. Peste pâinea abia scoasă din cuptor se presară zahăr deasupra. Mixul de arome va fi absolut încântător: vin, nuci, ierburi aromatice, dulceața mierii și a zahărului: un deliciu!

După cum vedeți, aceste pâinici se fac foarte ușor și sunt deosebit de gustoase. Dacă v-am convins să vă încercați măiestria în bucătărie, vă dorim spor la treabă și poftă bună!

*Se poate adăuga inclusiv făină de năut; aceasta va merge perfect cu făina de grâu și va da o textură mai omogenă pâinicilor. În plus, făina de năut este și bogată în proteine și va fi mult mai sățioasă.

Simona-Nicole David

Chiar dacă abia au trecut Sărbătorile de iarnă și, poate, ar fi cazul să reducem caloriile, un mic răsfăț nu strică nimănui. Iar pentru cei care au petrecut această perioadă fără cei dragi din familie – fie din cauza pandemiei vieții..., fie din cauză că sunt departe sau nu mai sunt – amintirile din copilărie pot fi soluția pentru o călătorie în timp. Cine nu ar vrea să mai petreacă măcar o zi în preajma bunicilor sau a părinților?

Ei bine, se spune că îi purtăm pe cei dragi în suflete și în minte, indiferent de distanță. De pildă, putem retrăi perioada în care bunica ne cocea fursecuri și ne lăsa să ne jucăm în aluatul fraged, pentru care trudea cu zâmbetul pe buze și în care punea cel mai de preț ingredient: IUBIRE.

Bunica ne surprindea mereu cu fursecuri „din alea bune“, pe care le reinventa mereu adăugând alte ingrediente: nuci sau fructe uscate și hidratate în apă rece câteva ore – inclusiv nucile. Iar dacă adăuga gem, alegea mereu un alt fel de gem sau de dulceață – toate făcute în casă, firește.

Ingrediente:

• 120 g de unt sau untură de porc (la temperatura camerei);
• 100 g de zahăr;
• 150 g de făină;
• 100 g de nuci/alune/semințe de dovleac sau de floarea-soarelui/fructe uscate;
• un ou;
• un praf de sare;
• un plic de zahăr vanilinat;
• un praf de copt/bicarbonat de sodiu;
• 100 grame de gem sau dulceață.

Mod de preparare:

Untul sau untura se mixează cu zahărul și zahărul vanilinat până se obține o cremă, apoi se adaugă gălbenușul și se amestecă iar. După ce s-a încorporat și gălbenușul se adaugă făină (cernută înainte). Un secret al bunicii era ca făina să se amestece cu sarea și praful de copt sau bicarbonatul, iar apoi să se adauge „în ploaie“. Adică, altfel spus, era adăugată ușor pentru ca fursecurile să fie și mai fragede și pufoase.

Se amestecă totul și, între timp, separat, se bate albușul până devine o spumă ca o bezea fină. Și aici era un secret: albușul se bate cu un praf de sare pentru „a se precipita albumina“. Așa spunea bunica. Știa, printre altele, și chimie alimentară.

Din aluatul obținut se formează mici bile care se tăvălesc prin albușul bătut spumă. Ulterior, se dau prin nuci sau ce alte oleaginoase am ales. De asemenea, aluatul poate fi împărțit în mai multe părți și astfel se obțin fursecuri diferite, în funcție de tipul de gem ales sau de fructe. Practic, avem un aluat de bază și apoi se dă drumul la creativitate. Nimic nu se pierde, nimic nu se strică. Totul se transformă! Doar să nu le uităm în cuptor. Se țin doar 15 minute în cuptorul preîncălzit până se rumenesc frumos. Temperatura trebuie să fie medie, în jur de 180 grade Celsius.

Sper să vă placă... Și, dacă v-au plăcut, să știți că pe bunica o chema ANA.

(S.N.David)

Reţeta plăcintelor cu varză călită este simplă, iar varza călită folosită în această reţetă ca umplutură poate fi servită şi ca garnitură alături de o friptură sau cârnaţi.

Ingrediente (12 bucăți)

Aluat dospit vărzări

• 500 g de făină;
• 250 ml de apă călduță;
• 12 g de drojdie proaspătă/5 g de drojdie deshidratată;
• 30 ml ulei de floarea-soarelui;
• ½ linguriță mică rasă de sare;
• 1 galbenuș + 2 linguri lapte.

Varză calită din varză murată

• 700 g de varză murată (cântărită după ce o tocăm);
• 100 ml de ulei de floarea-soarelui;
• 1 linguriță mică rasă de piper măcinat;
• sare;

Mod de preparare aluat vărzări

• Punem făina într-un vas încăpător. Frecăm drojdia cu zahărul și apoi o amestecăm cu apă călduță. Turnăm apa în centrul făinii și începem să frământăm. Când aluatul capătă consistență, adăugăm uleiul și sarea și frământăm în continuare până când aluatul devine elastic și nu se mai lipește de mână.
• Acoperim vasul cu folie de plastic alimentară și lăsăm aluatul să dospească într-un loc călduț, cca 2 ore.

Mod de preparare varză călită

• Punem uleiul într-o cratiță antiaderentă, pe foc mic. Când uleiul s-a încălzit, adaugăm varza murată tocată fin, piperul, sarea și amestecăm.
• Amestecăm varza și o călim, pe foc foarte mic, cca 20 de minute.
• Stingem focul și lăsăm varza călită să se răcească complet.

Asamblare

• Întindem aluatul dospit pe planul de lucru ușor pudrat cu făină și apoi într-o foaie dreptunghiulară de cca 5-6 mm grosime.
• Tăiem aluatul în pătrate de 8-9 cm și adăugăm în centrul fiecărui pătrat câte 1 lingură mare plină cu varză călită rece. Lipim, două câte două, colțurile opuse ale fiecărui pătrat, apoi lungim cu grijă din nou colțurile opuse obținute și le lipim încă o dată.
• Punem plăcintele vărzări în tava de cuptor tapetată cu hârtie de copt, la o distanţă de 4-5 cm una față de cealaltă, le acoperim cu un șervet curat de bumbac și le lăsăm să dospească, într-un loc călduț, încă 30 de minute.
• După ce plăcintele vărzări au dospit, le ungem cu gălbenușul de ou amestecat cu lapte și le coacem, în cuptorul preîncălzit la 180°C, pentru cca 20-25 minute sau până când se rumenesc uniform.

Poftă bună!

Beatrice MODIGA

Dacă nu știați, tocana pentru mahmureală este una dintre cele mai vechi rețete din lume. De origine din Orientul Mijlociu ea datează din anul 900 după Hristos. Fascinația față de Orient a început în perioada Iluminismului și așa au ajuns europenii să se inspire foarte mult din obiceiurile și tradițiile religioase orientale.

Bucătăria occidentală este influențată de cea din Asia Mică, de unde preluăm multe din tehnicile, mirodeniile și condimentele orientalilor. Evul Mediu a cunoscut impactul întâlnirii cu mirodeniile și condimentele orientale prin intermediul Imperiului Otoman. Practic, primeam bogățiile culinare din India, China și Indonezia, iar acest lucru o spun diverse atestări foarte vechi.

Ingrediente

1,400 kg de carne, 230 g de ceapă tocată, 110 grame de verdeață proaspătă tocată, o mână de năut, câteva frunze de spanac, o bucată de ghimbir, iaurt grecesc, suc de struguri neîndulcit, o jumătate de cană de ulei de măsline, 6 g de chimion, 6 g de scorțișoară, 1 g de cuișoare, 1 g de ulei de susan sau nuci.

Preparare tocană de mahmureală

Pentru început punem într-o oală carnea cu jumătate din cantitatea de ceapă. Alături de verdeață punem năutul, ghimbirul și uleiul. Se adaugă apă cât să acoperim ingredientele și o lăsăm pe foc până ce carnea este aproape fiartă. Adăugăm spanacul, iar când carnea este bine gătită, punem și iaurtul. După 5 minute, adăugăm și sucul de struguri, apoi chimionul, scorțișoara și restul de ceapă. După vreo 10 minute, adăugăm cuișoarele și uleiul de susan sau nuci, în funcție de preferințe. Oprim focul, dar lăsăm oala pe aragaz – căldura reziduală va continua gătirea tocanei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Odată cu venirea verii avem tendința de a consuma preparate mai „ușoare“, dar care să fie, în același timp, sățioase, gustoase și gătite cu legume de sezon. În acest sens venim cu o propunere din cartea de bucate a bunicii: supă de ardei roșu cu smântână. Un deliciu, care poate fi preparat în doar patru pași simpli.

Ingrediente:

• Ardei gras roșu – 700 g
• Roșii – 4 bucăți
• Ceapă – 1 bucată
• Usturoi – 2 bucăți
• Ulei de floarea-soarelui – 3 linguri
• Bulion – 3 linguri
• Supă de legume – 700 ml
• Smântână – 4 linguri
• Pastă de ardei roșii – 1 lingură
• Zahăr – 1 linguriță
• Boia – 1 linguriță
• Sare – după gust
• O crenguță de busuioc
• O frunză de dafin
• Creson proaspăt pentru decor

Mod de preparare:

Pasul 1 – Ardeii se taie jumătăți și se scot cotorul și semințele, apoi se adaugă în tava acoperită cu hârtie de copt. Se lasă la copt timp de 15 minute, la o temperatură de 170°C, până când pielița ardeilor se înnegrește.

Pasul 2 – Se scot ardeii și se acoperă cu un șervet umed aproximativ 5 minute. După această etapă ardeii se decojesc. Se scufundă roșiile în apă fiartă și se curăță de pieliță. Se taie roșiile și ardeii în bucățele.

Pasul 3 – Se curăță ceapa și usturoiul, se toacă mărunt și se călesc în uleiul de floarea-soarelui cu foaia de dafin și busuiocul tocat.

Pasul 4 – Se adaugă ardeii, roșiile, bulionul, apoi supa de legume și se lasă la fiert. După 15 minute se scoate foaia de dafin și se mixează bine supa, până când devine cremoasă. Se condimentează cu sare, zahăr, boia și pastă de ardei. Se mai fierbe 5 minute. Se pune în bol cu smântână deasupra și frunzulițe de creson.

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU

Ați auzit vreodată de „lapte de bou?“ Poate denumirea sună puțin ciudat, dar de fapt această mâncarea autohtonă a fost considerată cândva o adevărată delicatesă. Rețeta este una foarte veche și se pregătește în diverse regiuni ale țării și în variante de post, cu apă în loc de lapte, însă cea mai mare priză la public o avea în urmă cu 100 de ani, în Maramureș și în zona Munților Apuseni. Cu toate că această rețetă a fost aproape dată uitării, pierdută în negurile timpului, noi am regăsit ingredientele și modul de preparare pentru cei care vor să o încerce… și le împărtășim cu voi!

Timpi:

• Timp de preparare: 10 min.;
• Timp de gătire: 10 min.;
• Gata în 20 de minute

Ingrediente:

• o cană cu semințe de dovleac, decojite (adică în jur de 800 de grame);
• 1 litru de lapte/apă;
• 1 praf de sare;
• mămăligă.

Prima dată am mâncat lapte de bou la bunica. Și acum țin minte că mi-l aducea fierbinte, într-o strachină de lut, că așa era la țară pe atunci, cu câte o bucată de mămăliga rece, de cu o seară înainte, asezonat cu o linguroaie de lemn… Doamne, ce bun mai era! V-am făcut curioși?

Mod de preparare

Laptele se pune la fiert, iar între timp seminţele de dovleac se prăjesc la cuptor şi se macină până se obţine o făină fină. Făina care rezultă din seminţe de dovleac se adaugă în laptele dat în clocot. Se amestecă aceste ingrediente până când se obţine o pastă groasă. Apoi, se adaugă sare şi se mai fierbe la foc mic timp de 10 minute.

Secretul bucătarului

Mare atenţie! Pentru a nu se afuma, laptele de bou se amestecă permanent pe durata preparării. Pentru ca făina din semințele de dovleac să se amestece cât mai bine cu apa sau cu laptele, semințele prăjite trebuie măcinate cât mai fin.

Mod de servire

Se pregătește o mămăligă tare din mălai, se lasă să se răcească și se taie felii. Cu toate că laptele de bou era servit, în varianta străveche, cu o felie de mămăligă coaptă pe plită, pe sare, ulterior a fost înlocuită de o felie de pâine prăjită.

Poftă bună!

Beatrice Alexandra Modiga

Cantitate – 12 bucăți

Preparare – 45 de minute

Timp de coacere – 50 de minute

Tarta cu orez și mere este o rețetă simplă, iubită și acceptată nu numai de cei mici. Aceasta intră în categoria rețetelor vechi, consacrate în cultura culinară românească și de care mulți, probabil, în zilele noastre, s-au plictisit. Dar pentru cei care vor să-și reamintească gustul copilăriei, rețetele vechi păstrate cu grijă în caiete sau cărți vechi sunt parte din identitatea lor națională. Mai jos, vă lăsăm rețeta!

Ingrediente:

Pentru aluat

• Făină – 250 g
• Unt – 125 g
• Ou – 1 buc
• Sare după gust

Pentru umplutură

• Lapte – 400 de ml
• Pudră de orez (orez pisat) – 100 g
• Zahăr – 80 g
• Smântână – 250 g
• Gălbenușuri – 4 bucăți
• Albușuri – 4 bucăți
• Stafide – 60 g
• Mere – 600 g
• Dulceață de caise – 5 linguri
• Zahăr – 3 linguri
• Unt – 200 g
• Pesmet – 3 linguri
• Prune şi mere uscate – 300 g
• Marmeladă – 3 linguri

Mod de preparare: 

• Peste făină se pune sare, iar în mijloc se face o gaură. Untul se taie bucățele, ce se pun în mijlocul găurii, la fel și oul. Se amestecă cu un cuțit, iar apoi se frământă un aluat care se dă la rece timp de 30 de minute.
• Aluatul se întinde în forma dată cu unt și pesmet. Se amestecă fructele uscate și se lasă cca 10 minute la foc.
• Se fierbe laptele și se adaugă treptat pudra de orez și zahărul. După ce a dat în fiert se amestecă cu gălbenușul și stafidele și se încorporează.
• Merele se curăță și se taie felii. Albușul se bate spumă și se pune în umplutura de orez care se întinde peste aluat, cu feliile de mere în formă de raze.
• Se lasă la cuptor cca 50 de minute, iar cu 15 minute înainte să fie scoasă se unge cu marmeladă și zahăr, apoi se lasă să se răcească în formă.

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU