Chiar dacă abia au trecut Sărbătorile de iarnă și, poate, ar fi cazul să reducem caloriile, un mic răsfăț nu strică nimănui. Iar pentru cei care au petrecut această perioadă fără cei dragi din familie – fie din cauza pandemiei vieții..., fie din cauză că sunt departe sau nu mai sunt – amintirile din copilărie pot fi soluția pentru o călătorie în timp. Cine nu ar vrea să mai petreacă măcar o zi în preajma bunicilor sau a părinților?

Ei bine, se spune că îi purtăm pe cei dragi în suflete și în minte, indiferent de distanță. De pildă, putem retrăi perioada în care bunica ne cocea fursecuri și ne lăsa să ne jucăm în aluatul fraged, pentru care trudea cu zâmbetul pe buze și în care punea cel mai de preț ingredient: IUBIRE.

Bunica ne surprindea mereu cu fursecuri „din alea bune“, pe care le reinventa mereu adăugând alte ingrediente: nuci sau fructe uscate și hidratate în apă rece câteva ore – inclusiv nucile. Iar dacă adăuga gem, alegea mereu un alt fel de gem sau de dulceață – toate făcute în casă, firește.

Ingrediente:

• 120 g de unt sau untură de porc (la temperatura camerei);
• 100 g de zahăr;
• 150 g de făină;
• 100 g de nuci/alune/semințe de dovleac sau de floarea-soarelui/fructe uscate;
• un ou;
• un praf de sare;
• un plic de zahăr vanilinat;
• un praf de copt/bicarbonat de sodiu;
• 100 grame de gem sau dulceață.

Mod de preparare:

Untul sau untura se mixează cu zahărul și zahărul vanilinat până se obține o cremă, apoi se adaugă gălbenușul și se amestecă iar. După ce s-a încorporat și gălbenușul se adaugă făină (cernută înainte). Un secret al bunicii era ca făina să se amestece cu sarea și praful de copt sau bicarbonatul, iar apoi să se adauge „în ploaie“. Adică, altfel spus, era adăugată ușor pentru ca fursecurile să fie și mai fragede și pufoase.

Se amestecă totul și, între timp, separat, se bate albușul până devine o spumă ca o bezea fină. Și aici era un secret: albușul se bate cu un praf de sare pentru „a se precipita albumina“. Așa spunea bunica. Știa, printre altele, și chimie alimentară.

Din aluatul obținut se formează mici bile care se tăvălesc prin albușul bătut spumă. Ulterior, se dau prin nuci sau ce alte oleaginoase am ales. De asemenea, aluatul poate fi împărțit în mai multe părți și astfel se obțin fursecuri diferite, în funcție de tipul de gem ales sau de fructe. Practic, avem un aluat de bază și apoi se dă drumul la creativitate. Nimic nu se pierde, nimic nu se strică. Totul se transformă! Doar să nu le uităm în cuptor. Se țin doar 15 minute în cuptorul preîncălzit până se rumenesc frumos. Temperatura trebuie să fie medie, în jur de 180 grade Celsius.

Sper să vă placă... Și, dacă v-au plăcut, să știți că pe bunica o chema ANA.

(S.N.David)

„Brozbele“ cu semnificația „napi“ se găsesc destul de rar în prezent, fiind cultivate în zone restrânse din Banat (zona Caransebeș - Reșița) și din Ardeal (zona Hunedoara – Valea Jiului). Astfel, „mâncarea de brozbe“ se prepară în special în Banatul de Munte, dar se poate întâlni și în Ardeal (zona Hunedoara). Dacă v-am făcut curioşi, vă lăsăm şi reţeta…

Ingrediente

• brozbe – napi (pot fi înlocuiţi cu sfeclă roșie);
• un ciolan sau carne de porc;
• făină Gold Maya;
• ulei;
• piper și sare după gust;
• smântână (pentru servire).

Mod de preparare

Se curăţă brozbele de coajă şi se rad pe răzătoarea de mere. Se călesc împreună cu puţină ceapă. Peste brozbele rase se adaugă apoi un ciolan crud sau carne de porc şi se călesc împreună până se înmoaie carnea. Se presară cu făină Gold Maya, adăugându-se în mâncare după gust puţin piper măcinat şi se mai lasă pe foc aproximativ 10 minute.

Secretul bucătarului

Pentru o culoare plăcută a mâncării şi având în vedere că napii se găsesc mai greu, în prepararea mâncării de brozbe se poate folosi sfecla roşie în loc de napi; mâncarea va avea o culoare foarte „apetisantă“, însă va păstra gustul dulceag ca şi în cazul în care ar fi fost folosiţi napi.

Mod de servire

În mâncarea gata preparată, când este servită, se mai poate adăuga smântână, pentru un gust dulce-acrişor.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ați auzit vreodată de „lapte de bou?“ Poate denumirea sună puțin ciudat, dar de fapt această mâncarea autohtonă a fost considerată cândva o adevărată delicatesă. Rețeta este una foarte veche și se pregătește în diverse regiuni ale țării și în variante de post, cu apă în loc de lapte, însă cea mai mare priză la public o avea în urmă cu 100 de ani, în Maramureș și în zona Munților Apuseni. Cu toate că această rețetă a fost aproape dată uitării, pierdută în negurile timpului, noi am regăsit ingredientele și modul de preparare pentru cei care vor să o încerce… și le împărtășim cu voi!

Timpi:

• Timp de preparare: 10 min.;
• Timp de gătire: 10 min.;
• Gata în 20 de minute

Ingrediente:

• o cană cu semințe de dovleac, decojite (adică în jur de 800 de grame);
• 1 litru de lapte/apă;
• 1 praf de sare;
• mămăligă.

Prima dată am mâncat lapte de bou la bunica. Și acum țin minte că mi-l aducea fierbinte, într-o strachină de lut, că așa era la țară pe atunci, cu câte o bucată de mămăliga rece, de cu o seară înainte, asezonat cu o linguroaie de lemn… Doamne, ce bun mai era! V-am făcut curioși?

Mod de preparare

Laptele se pune la fiert, iar între timp seminţele de dovleac se prăjesc la cuptor şi se macină până se obţine o făină fină. Făina care rezultă din seminţe de dovleac se adaugă în laptele dat în clocot. Se amestecă aceste ingrediente până când se obţine o pastă groasă. Apoi, se adaugă sare şi se mai fierbe la foc mic timp de 10 minute.

Secretul bucătarului

Mare atenţie! Pentru a nu se afuma, laptele de bou se amestecă permanent pe durata preparării. Pentru ca făina din semințele de dovleac să se amestece cât mai bine cu apa sau cu laptele, semințele prăjite trebuie măcinate cât mai fin.

Mod de servire

Se pregătește o mămăligă tare din mălai, se lasă să se răcească și se taie felii. Cu toate că laptele de bou era servit, în varianta străveche, cu o felie de mămăligă coaptă pe plită, pe sare, ulterior a fost înlocuită de o felie de pâine prăjită.

Poftă bună!

Beatrice Alexandra Modiga

Doriți să vă surprindeți persoanele dragi cu un meniu sățios și gustos? Ce spuneți de un preparat delicios cu brânză de burduf? O rețetă tradițională, veche, care își are originea din zona Moldovei. Urmând doar patru pași simpli, în câteva clipe găluștele sunt gata de savurat. Odată încercate, cu siguranță veți împărtăși și cu ceilalți rețeta.

Ingrediente:

• 200 g brânză de burduf
• 1 ou
• 3 linguri de fãină
• ½ lingurițã de praf de copt
• câteva felii de șuncă pentru decor.

Mod de preparare:

1. Se amestecă toate ingredientele și se frământă până se obține un aluat omogen.

2. Din această compoziție se formează niște bile de mărimea unei linguri care se introduc într-un tuci cu ulei, pe foc, până când devin aurii și plutesc în ulei.

3. Când sunt gata, se scot și se așază pe șervețel ca să se absoarbă excesul de grăsime.

4. Se servesc imediat, așa fierbinți cum sunt, cu smântână, felii subțiri de șuncă și sos de roșii.

Găluștele formează un meniu complet alături de un piure și o salată proaspătă cu ceapă și legume de sezon.

Pont: Pentru prepararea  piureului putem adăuga smântână și unt, apoi continuăm să turnăm  treptat laptele, pe care îl vom pune în funcție de tipul cartofilor. Compoziția trebuie să obțină o textură cremoasă și moale. Gustăm și adăugăm dacă mai este nevoie sare și, opțional, putem presăra un pic de nucșoară, pentru o aromă plăcută și subtilă.

Ruxandra Hăbeanu

Dacă poftiți ceva bun și sănătos, dar nu prea aveți mult timp la dispoziție pentru a petrece în bucătărie, atunci o idee bună ar fi să preparați salata ciobanului după o rețetă veche de când lumea. Este o gustare delicioasă, rapidă, sățioasă și simplu de realizat. Potrivit maeștrilor bucătari, salata ciobanului este sarea și piperul de pe masa petrecerilor câmpenești.

INGREDIENTE, 3 porții:

• Mărar – 1/2 legătură
• Ardei gras – 350 g
• Castraveți – 350 g
• Roșii – 350 g
• Ceapă – 80 g
• Smântână – 200 g
• Mămăligă – 600 g
• Zeamă de lămâie
• Sare și piper după gust

MODUL DE PREPARARE:

Curățați și tăiați în cubulețe ardeiul, castraveții, ceapa și roșiile, după care le veți adăuga împreună într-un vas adânc. Mămăliga, deja preparată, se lasă la răcit și se pune pe grătar 2-3 minute, până când aceasta va prinde o crustă. Adăugați în vasul cu legumele tăiate zeama de lămâie, sarea, piperul, smântâna și mărarul, apoi amestecați toate ingredientele. La final, așezați salata obținută într-un bol și decorați-o cu două fâșii calde de mămăligă crustată.

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU

Cunoscute sub denumirea de „Pelincile Domnului“, „Pelincile lui Hristos“ sau „Scutecele lui Iisus“, turtele cu julfă sunt vestite în zona Moldovei. Tradiţia spune că moldovencele au creat această reţetă cu gândul la Maica Domnului care nu îşi găsea adăpost nicăieri pentru ea şi pruncul ce urma să se nască şi pentru care nu avea pelinci.

Ingrediente și cantitățile necesare

Pentru aluat (turte):

• 1.000 g făină de grâu;
• apă călduţă (aproximativ 300 ml);
• 1 praf de sare;
• 1 lingură de ulei.

Pentru julfă:

• 1.000 g seminţe de cânepă;
• 500 g de zahăr;
• 1.000 ml de apă.

Pentru însiroparea turtelor se folosește siropul rezultat în urma fierberii ingredientelor pentru julfă.

Prepararea

Presupune două faze care trebuie neapărat respectate pentru ca rezultatul să fie delicios. Turtele se pregătesc cu cinci-şase zile înainte de a face prăjitura. Din apă, sare şi făină se face un aluat, se amestecă toate ingredientele şi se frământă până la obţinerea aluatului, care se întinde cu făcăleţul ca să fie cât mai subţire. Turtele se coc direct pe plita sobei. Foile, care trebuie să aibă aceeaşi formă şi dimensiune, se păstrează acoperite până în dimineaţa Ajunului. Turtele se pun la uscat într-o pânză.

Pentru julfă semințele de cânepă se usucă pe plita sobei și se pisează. Sămânţa uscată de cânepă (julfa) se pisează într-o piuă, asemenea grâului folosit la colivă, după care se fierbe în apă, adăugând zahărul. Spuma care se ridică la suprafaţă se colectează şi se pune între foile înmuiate la rândul lor cu siropul pregătit anterior. Ultimul pas constă în „asamblarea“ desertului nostru moldovenesc: o turtă, un strat de julfă – laptele de julfă – şi tot aşa până se termină foile din aluat. Pe un platou se presară zahăr, coajă de lămâie rasă, se pune prima turtă, apoi se adaugă julfa. Prăjitura se face cu 20-25 de foi între care se așază umplutura. Se lasă câteva ore la însiropat înainte de a fi consumată.

Beatrice Alexandra MODIGA