ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

„Sănătate din farmacia Domnului“ (II)

Cu ajutorul leacurilor lăsate de bunul Dumnezeu, orice om își poate ajuta propria sănătate și chiar trata anumite afecțiuni. În scrierile sale, preotul Kneipp amintea de faptul că Dumnezeu a crescut o mică plantă pentru fiecare boală. Totuși, nu trebuie uitat rolul medicinei și cercetările avansate la care s-a ajuns azi. Iar, dacă ne simțim rău și avem febră, este bine să consultăm un medic. Plantele pot ajuta, dar nu trebuie minimalizate știința și investigațiile medicale avansate posibile grație tehnologiei și cunoașterii din zilele noastre.

În numărul anterior al revistei scriam că medicina predată în facultăți a început să ia în considerare și medicina naturistă încă de acum 40 de ani, așa cum menționează autoarea Maria Treben în cartea sa devenită bestseller, Sănătate din farmacia Domnului, tradusă în peste 17 limbi. Astfel, de-a lungul timpului, s-a acordat o mai mare importanță plantelor cu rol medicinal. Potrivit autoarei, care a fost nu doar autoare de cărți, ci și botanistă ce și-a dedicat întreaga viață fitoterapiei, este bine să ne aprovizionăm cu plante doar pentru o singură iarnă deoarece acestea își pierd din proprietăți și din forța tămăduitoare. De aceea fiecare an ne binecuvântează cu noi generații de plante. Dar numai plantele foarte bine uscate se păstrează pentru iarnă. Iar cel mai bine este să le păstrăm în cutii de carton ce pot fi închise bine sau în borcane. Și nu în orice fel de borcane, ci în cele din sticlă închisă la culoare, cum ar fi cele verzi. Plantele trebuie ferite de lumină, de umezeală și nu se păstrează în cutii de tablă sau recipiente de plastic, mai scrie Maria Treben.

Cum pot fi extrase substanțele active din plante

Unele plante nu se pot fierbe sau opări deoarece își pierd din proprietățile curative. Și atunci este indicat extractul rece. De pildă, cașul-popii, vâscul sau obligeana sunt plante medicinale care nu trebuie opărite, ceaiul fiind obținut prin extract rece, macerat. Cantitatea indicată la fiecare plantă se pune la macerat în apă rece (la temperatura camerei), între 6 și 12 ore. De regulă, acest macerat se lasă peste noapte, apoi se încălzește foarte ușor și se consumă așa cum sunt indicațiile terapeutice pentru respectiva plantă. Potrivit Mariei Treben, amestecul de macerat cu infuzie este considerat cel mai eficient mod de utilizare a plantelor medicinale. Astfel, plantele se lasă la macerat peste noapte, în jumătate din cantitatea de apă indicată, iar dimineața se strecoară. Plantele rămase sunt opărite cu cealaltă jumătate a cantității de apă și se strecoară din nou. Se consumă după amestecarea maceratului cu infuzia obținută prin opărirea plantelor. Plantele fiind astfel preparate, se obțin substanțele active care sunt solubile fie numai în apă rece, fie numai în cea fierbinte. Pentru majoritatea plantelor, substanța activă se obține prin fierbere sau doar opărire (infuzie). În acest caz, se taie plantele proaspete și se pun într-un vas de sticlă termorezistentă sau orice alt vas nemetalic și se adaugă apă fiartă. Plantele proaspete se lasă doar jumătate de minut, iar ceaiul trebuie să fie deschis la culoare: galben sau verde deschis. În cazul plantelor uscate, acestea se prepară la fel, dar se lasă 1-2 minute. Ceaiul preparat din plante uscate este și mai sănătos, dar are și o culoare mai plăcută ochilor. O altă metodă este fierberea plantelor, în special atunci când se folosesc rădăcinile. În acest caz, se introduc în apă rece, se dau în câteva clocote și se lasă aproximativ trei minute, după care se strecoară. Acestea sunt cele mai des întâlnite moduri de preparare a plantelor medicinale, dar lista cuprinde și alte modalități prin care se poate extrage substanța activă din plante. Tinctura, sucul proaspăt, terciul de plante, compresele cu aburi din plante, alifiile și unguentele sunt doar câteva dintre modalitățile despre care vom vorbi în numărul viitor al revistei.


Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa, Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).


Simona-Nicole David

  • Publicat în Social

Daruri mănăstirești realizate de măicuțe și călugări

De curând, în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, Simona Lance a readus în uz vechi leacuri tradiționale și mănăstirești, dar și produse precum siropuri, uleiuri, oţeturi, tincturi, ceaiuri, gemuri, condimente și săpun, după reţete cu rădăcini în vechile leacuri tradiţionale şi mănăstireşti. Procesele de preparare au menirea să păstreze proprietăţile naturale ale plantelor folosite, pentru a le transforma în adevărate daruri mănăstirești.

– De ce „produse mănăstireşti“?

– Promovarea „produselor mănăstireşti“ este o idee care a apărut în urmă cu câţiva ani, după ce am vizitat o mănăstire în care existau produse precum siropuri, uleiuri, oţeturi, tincturi, ceaiuri, gemuri, condimente și pesto, săpunuri, creme, loţiuni și ape de față, toate de o calitate excepţională. Aici am aflat că produsele sunt preparate manual, după reţete cu rădăcini în vechile leacuri tradiţionale şi mănăstireşti. Procesele de preparare aveau menirea să păstreze proprietăţile naturale ale plantelor folosite. Între timp, am aflat că, de fapt, sunt foarte multe mănăstiri în ţara noastră unde se găsesc astfel de produse. Singura problemă rămânea dificultatea de a avea acces la ele. Aşa s-a născut ideea promovării produsele mănăstireşti, din dorinţa de a le aduce cât mai aproape de cei care le apreciază şi le doresc în casele lor. Dar de ce „produselor mănăstireşti“? Pentru că suntem români, gândim româneşte, simţim româneşte şi pentru că neamul nostru s-a născut creştin, iar mânăstirile sunt simbolul perpetuării fiinţei/esenţei pure româneşti peste veacuri.

– Cine sunteţi?

– Suntem o mică echipă din Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, care a îndrăznit să privescă dincolo de latura practică a activităţii şi să vadă în acest demers o datorie. Am simţit nu doar că ne promovăm ţara şi valorile ei, ci şi ce are ea mai sfânt: mănăstirile neamului nostru. Compania a fost deschisă de curând, începând cu luna iulie anul acesta.

– Care sunt produsele?

– Avem trei mari categorii de produse: alimente (gemuri, miere, oțeturi, siropuri, ulei, măsline, condimente și pesto); cosmetice (creme, deodorante, loțiuni, pastă de dinți, șampon, săpunuri lichide și solide); leacuri (capsule, ceaiuri, creme, siropuri, tincturi, ulei), produsele fiind recomandate pentru o serie de afecţiuni ale plămânilor, sistemului imunitar, alergii, afecțiuni ale inimii, rinichilor, ficatului etc.

– Ce ne puteți spune despre materia primă cu care se realizează aceste produse? 

– Noi suntem doar distribuitori, nu producătorii acestor produse. Cei care se ocupă de obținerea produselor sunt maicile de la Mănăstirile Nera, Paltin Petru-Vodă și Dragomirna. Ingredientele produselor sunt obținute din ceea ce maicile cultivă în grădinile mănăstirilor sau din pădurile din apropiere.

Beatrice Alexandra MODIGA

Leacuri din „copacul Domnului“

La începutul acestui an, cei interesaţi au putut găsi în librării cartea Flora medicinală a României – Atlas. Volumul masiv, apărut în condiţii grafice de excepţie, este a 33-a carte semnată de prof. univ. dr. Constantin Milică, un specialist de renume în domeniul plantelor, pe care media îl mai numeşte şi „stăpânul buruienilor de leac“.

Specialist în fiziologia plantelor, dl profesor s-a simţit atras de virtuţile vindecătoare ale acestora, le-a studiat şi încă le studiază cu pasiune de peste 35 de ani, iar rezultatul cercetărilor s-a concretizat de-a lungul timpului în realizarea a peste o mie de produse, ceaiuri, tincturi, uleiuri, siropuri, unguente, extracte, toate realizate în laboratoarele USAMV „Ion Ionescu de la Brad“.

„Zilnic, ne spune domnia sa, tot mai mulţi oameni ni se adresează pentru ameliorarea sau vindecarea a numeroase boli. Pe lângă aceştia, şi mulţi medici apelează la serviciile noastre şi ca pacienţi, dovadă că reîntoarcerea la principiile medicinii naturiste câştigă teren.“

De altfel, site-ul profesorului ieşean este vizitat de peste 600 mii de vizitatori din 140 de ţări, „unele dintre ele nu le-am localizat încă pe hartă“, toţi solicitând informaţii legate de utilizarea plantelor medicinale.

În cabinetul de medicină naturistă condus de profesorul Milică lucrează opt oameni. Este o muncă ce nu se încheie niciodată pentru că, explică profesorul, „biochimiştii cu care colaborăm, studiind cele peste 350 de plante cu virtuţi vindecătoare de pe teritoriul României, descoperă noi proprietăţi terapeutice pe care noi le valorificăm în interesul celor suferinzi.“

Plantele medicinale, o afacere

Materia primă pentru produsele obţinute în laboratoarele de aici este asigurată de plantele cultivate pe terenurile universităţii, dar şi de unii producători particulari. Cele din flora spontană sunt oferite de culegători şi supuse unui exigent control înainte de a fi utilizate în fabricarea produselor naturiste.

Cultivarea plantelor medicinale e o afacere? Fără îndoială, vine răspunsul. Un simplu calcul arată că, de pe un hectar cu gălbenele la o producţie de cinci tone, cu un preţ mediu de 10 lei pe kilogram, se poate obţine un venit de şapte-opt ori mai mare ca de pe aceeaşi suprafaţă cultivată, de pildă cu porumb. Mai mult, foşti studenţi ai profesorului au reuşit să cultive în zona subcarpatică plante medicinale valoroase de la munte, cum ar fi, de pildă, arnica şi acţiunea continuă.

Magazinele naturiste, ca ciupercile după ploaie

Interesul pentru medicina naturistă, pentru virtuţile plantelor vindecătoare are şi o altă latură. În toate oraşele, magazinele care comercializează aceste produse se găsesc la orice colţ de stradă.

Dar ce garanţie prezintă, se întreabă retoric profesorul Milică, calitatea produselor oferite celor suferinzi, dacă la nivelul ţării nu există niciun control oficial, în condiţiile în care nerespectarea strictă a proporţiilor dintr-o plantă sau alta utilizate în fabricarea unui remediu nu are niciun efect sau poate face rău pacientului?

Aşa-numitele magazine naturiste apărute ca ciupercile după ploaie pot ascunde de multe ori şi alte preocupări, cum ar fi comercializarea substanţelor interzise, ceea ce impune cu atât mai mult un control strict.

Dai cu vagonul, iei cu sticluţa

Virtuţile plantelor medicinale româneşti nepoluate au atras atenţia şi producătorilor de medicamente naturiste din afara ţării. În loc să valorificăm, accentuează profesorul, această uriaşă bogăţie cu care am fost binecuvântaţi, trimitem în Occident zeci de vagoane sau cisterne de cătină albă, măceşe etc., pentru care luăm te miri ce şi primim, în schimb, sticluţe pentru care plătim de o mie de ori mai mult. Toate acestea când avem materia primă atât de preţioasă şi condiţii să fabricăm şi, de ce nu, să exportăm aceste medicamente. Că este aşa o dovedesc realizările obţinute de colectivul nostru şi prestigiul de care se bucură cercetările româneşti în acest domeniu în tot mai multe ţări ale lumii.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS