ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

Puterea exemplului...

Educația sau mai bine zis acest întreg ciclu de educare a noii generații începe încă din momentul în care ne naștem și poate că nu ar trebui să se oprească niciodată.

Dar, totodată, cred că întregul ciclu este de o asemenea anvergură încât învățarea nu poate fi localizată strict într-un anumit segment. Adică nu putem învăța doar din cărți, filme ori doar din experiența zilnică. De aceea, cred că toate interacțiunile ne pot învăța diferite lucruri. Doar că diferența unei bune educații este dată de modul în care aplicăm ceea ce auzim, simțim ori vedem sau chiar de capacitatea de a selecta corect informațiile care ajung la noi.

Educarea este un proces continuu, dar cum să dăm ceva bun mai departe generațiilor viitoare, când simțurile acestora percep o mulțime de stimuli negativi din cauza exemplelor mai puțin bune ale societății în care trăim?

Probabil că singura soluție este să învățăm ce și de unde să ne inspirăm pentru a putea lua decizii benefice dezvoltării noastre.

Tinerii din noua generație cred foarte mult în puterea exemplului, de aceea acum este mai important ca niciodată să le putem fi modele în tot ceea ce privește construirea unei vieți memorabile.

Dacă nu te gândești la tine sau la viitorul tău atunci când îți afișezi cu nonșalanță viciile, măcar încearcă să te gândești la cum își vor prioritiza adolescenții din jurul tău deciziile bazate pe elementele vizuale remarcate la tine.

Andrei BANU

  • Publicat în Social

Gânduri de peste Prut

Nu m-am gândit niciodată că suntem atât de asemănători și diferiți în același timp, zic despre noi, basarabenii, românii. Poate e total greșit să fac o distincție acum însă, deși suntem frați prin sânge și istorie, totuși granițe ne despart. Astfel, educația și cultura noastră, a moldovenilor de peste Prut, este puțin diferită față de românii de aici, deși tradițiile sunt aceleași.

Nu pot să afirm ferm că am ajuns pe partea cealaltă de Prut doar cu sentimentul de admirație pentru poporul român; lipsa oportunităților de studii calificate din R. Moldova m-a îndemnat să aleg acest drum sau așa mi-a fost destinul... Astfel, călătoria spre o altă lume pentru mine începe de pe băncile facultății.

De când am plecat de acasă, percepția mea că studenții români sunt aroganți m-a făcut să mă integrez mai greu printre colegii noi. Însă, am rămas plăcut surprinsă atunci când am fost salutată într-un mod călduros, făcându-mă să înțeleg într-un final că aveam o părere greșită.

Pentru început, cea mai grea etapă a fost să înțeleg limba română. Pare puțin ciudat deoarece vorbim aceeași limbă, însă faptul că R. Moldova a fost rusificată încă din perioada comunistă își lasă amprenta peste tineri și acum. Nu pot observa, încă, dacă m-am despărțit complet de cuvintele rusești din rutina mea zilnică „Privet“ (Bună!), „Paka“ (La revedere), „Șto delaeș“ (Ce faci?) dar sunt ferm convinsă că am învățat mult mai multe din complexitatea limbii române aflându-mă aici.

De asemenea, mi-a atras atenția faptul că există o legătură mult mai strânsă dintre profesor și elev/student. Tinerii au libertate de exprimare în comparație cu Republica Moldova; astfel, am putut simți că sunt ascultată de cei din jur, iar părerea mea chiar contează. Spun asta cu regret pentru cei de acasă, formați să le fie „frică“ să spună ceea ce gândesc. Dar mă întreb și acum, frică de cine? Și de ce? Probabil educația stanilistă ne va urmări pentru mult timp.

Nu știu dacă m-am obișnuit complet cu ritmul de București... Aglomerația de aici mă face să alerg în urma timpului, nu îmi ajunge niciodată sau nu îl gestionez eu corect. Îmi place România; pe lângă arhitectura frumoasă, locurile frumoase de aici, oamenii sunt la fel de primitori ca și cei de la mine. Dar, în fiecare seară, gândul îmi este acasă... Pentru că nicăieri nu-i ca acasă.

Liliana Postică,
moldoveancă din Republica Moldova

  • Publicat în Social

De departe…

Văzând-o de departe, ca pe-o grea povară,

Am realizat că putem redeveni ca odinioară!

Văd viața încă prin simpli ochi ai unui adolescent uneori plini de lacrimi, alteori de entuziasm ori de înspăimântare datorită multitudinii de situații neprevăzute întâmpinate la mai tot pasul.

De multe ori adolescenții visează mult, apreciind că totul este posibil de realizat într-o perioadă mai scurtă ori mai lungă de timp, visuri pe care uneori le expun celor din jur, motiv pentru unii de a-i considera imaturi, lipsiţi de realism.

Ei bine, tot adolescenții, de cele mai multe ori, sunt și cei care din aproape nimic reușesc să clădescă ceva solid și de durată datorită aspirației către absolut și a curajului nemărginit pe care îl au doar la vârsta lor.

O bună parte dintre aceştia deja și-au pus bazele viitorului, știind ceea ce vor să facă pentru dezvoltarea lor profesională.

Din bătrâni se spune – distrează-te cât ești tânăr, că de muncă ai parte o viață –, o zicală pe care generația din care fac parte nu o poate înțelege pentru că la tinerețe dăm dovadă de o capacitate extraordinară de adaptare, o mentalitate puternică, curaj, dar și de foarte mult entuziasm, lucruri care poate se diminuează odată cu înaintarea în vârstă.

Când ești mic,

Orice lucru poate să zboare,

Dar când crești și ai un vis,

Poți avea toată lumea la picioare!

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Doar o poveste…

Orice om, indiferent de vârstă, are propriile gânduri, idealuri, griji, în fine, propria poveste.

Totuși, ni se întâmplă de multe ori să-i judecăm pe cei din jurul nostru, uneori poate prea devreme, lipsindu-ne timpul, ori capacitatea de a-i înțelege, privind lucrurile doar prin prisma propriilor stări, supărări, de ce nu, chiar frustrări.

Pandemia, cu siguranță, ne-a determinat să fim tot mai individualiști, conservatori, să ne gândim doar la noi, fără să realizăm, să înțelegem că, mai devreme sau mai târziu, vom reveni și vom continua să trăim în aceeași comunitate.

Starea aceasta generală a creat controverse în rândul oamenilor, care au devenit tot mai reci, mai distanți, mai indiferenți și tot mai lipsiți de dorința de a simți o stare de plăcere atunci când ajută, îndeamnă ori fac, spun ceva care, în mod normal, te înveselește. Te face pur și simplu să râzi.

Această perioadă a creat suspiciuni, neînțelegeri și, totodată, foarte multe dezechilibre în rândul semenilor noștri, făcându-i să se teamă chiar și de cei mai apropiați sufletului lor, uitând că, fără oameni, nu vom mai fi oameni.

Omul este o ființă sociabilă, astfel că, nesocializând, este supus unor stări emoționale uneori greu de suportat în singurătate. Astfel de stări generează de cele mai multe ori o degradare a sănătății noastre, așa că multe din afecțiuni, spun specialiștii în domeniu, sunt cauzate de stres, de starea psihică și fizică, în general.

Așadar, să socializăm, să fim optimiști, înțelegători față de semenii noștri și, mai cu seamă, de cei mai apropiați nouă, să ne bucurăm de fiecare clipă trăită pentru a fi sănătoși, viguroși.

Nu cu mult timp în urmă, într-o carte pe care am citit-o cu mare plăcere, era inserat un motto din care am reținut că adevăratele povești sunt cele create și ascultate în timpul vieții, iar cele spuse de părinți sau bunici în timpul copilăriei au scopul de ne pregăti pentru cele pe care le vom crea chiar noi.

Prin noul mod de viață, fă ca povestea ta să fie una memorabilă!

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Opinie de adolescent - Internet

de Andrei Banu

Încerc să fiu puțin discret,
Și să nu apar pe net...
Dar de voi mai apărea,
Măcar să pot schimba ceva!

Pe net, lumea-i prefăcută,
Și s-ar „vrea“ puțin incultă...
Toată lumea vrea mașină,
Nu și munca din „uzină“.
Toți visează la avere,
Fără efortul ce-o cere.
Toți visează la succes,
Dar fără... un lung proces.
Om n-ajungi peste noapte,
D-aia trebuie și carte!

Supărări acum sunt multe,
Dar cine să le asculte,
Când pe net e numai soare,
Lapte, miere – nu sudoare?
Nici mame îndurerate,
Nici copii-n pustietate,
Nici dureri copleșitoare,
Nici boli fără de scăpare!

Totul este fum acum,
Când totul e luat de bun,
Cin’ să simtă și tristețe,
Când pe net totu-i binețe?

Lumea în care noi trăim
Ne face doar să fugim.
Să fugim tot mai departe,
Dar se-ntoarce mai aproape,
Atunci când se face noapte!

Trăiește tu, cum vrei,
Nu te teme de „aprecieri“.
Cu un like nu vei crea,
Toată fericirea ta!

*

Mai puțin pe Internet,
Poate puțin mai discret
Dar privit cu mult respect!

  • Publicat în Social

În căutarea drumului

Oamenii se pot îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci. – Lewis Cass

Se analizează adesea, la diverse niveluri, multitudinea de posibilități pe care le au la dispoziție decidenții pentru a ajuta noua generație să-și aleagă corect viitorul.

Personal, când mă gândesc la viitor, am în vedere profesia, mediul în care urmează să o practic, dar și prietenii, rudele apropiate și, evident, familia. Ei bine, familia, dar mai cu seamă o școală bună, cu dascăli dedicați, ne pot influența pozitiv în ceea ce privește drumul pe care urmează să-l parcurgem în viață, comportamentul în mediile în care vom pătrunde.

O școală bună ne dezvoltă diverse aptitudini și abilități fără de care poate că nu am putea duce la bun sfârșit diversele cerințe ale societății în care urmează să ne desfășurăm...

Activitățile la clasă, atunci când vizualizezi și asculți de pe băncile școlii spusele profesorului, apoi când îți imaginezi cum ar arăta un anumit lucru făcut de tine și mai ales atunci când chiar îl construiești cu propriile mâini în mediul de practică, când simți, atingi fiecare componentă dintr-un întreg ansamblu și realizezi cu adevărat eforturile ce stau la baza creării acestuia pentru a-l face util, cu siguranță este momentul care îți oferă o satisfacție greu de expus în câteva cuvinte.

Am tot menționat sintagma „școală bună“. Prin asta am vrut să mă refer în primul rând și de această dată la liceele tehnologice și profesionale, două structuri de învățământ ce-i sperie pe mulți dintre tinerii ce vor să-și găsească o pasiune sau un scop încă din clasele gimnaziale.

Mă întreb ce îi sperie sau mai corect, de ce îi sperie?

Cred că, în timp, s-a creat o falsă imagine față de aceste structuri, asupra celor care ajung în aceste școli, poate pentru că urmează să muncească de la o vârstă fragedă sau poate pentru că nu vor avea cele mai ușoare și agreabile locuri de muncă.

Majoritatea tinerilor visează la activități comode, munci ușoare și... bănoase. Nu realizează că cea mai mare satisfacție o ai doar atunci când te vezi capabil să creezi, să oferi ceva sustenabil, să aduci plus-valoare, indiferent de activitatea desfășurată. Doar așa ne putem susține și prospera. Avem nevoie de oameni cu experiență, care muncesc zi de zi, care caută soluții, au idei, sunt creativi, care văd chiar și potențialul celor care nu prezintă la un moment dat încredere, iar aceștia se formează inclusiv și, aș zice, mai ales în școli profesionale și licee tehnologice. Pentru asta este nevoie de școală bună, dascăli dedicați și de o societate responsabilă față de tânăra generație. O societate care nu te lasă singur în căutarea drumului în viață.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

De unde?

Toţi avem avem speranţe, visuri, lucruri de făcut, lucruri de care am uitat sau de care ne-am amintit!

O lume ciudată, plină de neînţelegeri şi nonsens, prea multe lucruri vagi ce depăşesc logica raţiunii, de unde atâtea vin, dar nu ştim unde ajung.

Am început vorbind vag despre ceva de care toţi suntem dependenţi, îi folosim deşi nu întotdeauna le ştim provenienţa. Vorbesc chiar despre bani.

De multe ori vedem în jurul nostru tot mai mulţi oameni care îşi etalează bolizii de lux, vorbesc cu superioritate, îşi denigrează semenii şi uită de locurile din care au plecat. Gândesc doar la a avea mai mult. De multe ori o bogăţie de faţadă, goală pe dinăuntru.

Sunt aspecte care te determină să te întrebi de ce aşa diferențe, de ce există oameni care se chinuie să-şi procure o bucată de pâine pentru a le oferi copiilor ceva la pachet, iar alţii huzuresc, au atât cât nu le trebuie, fără să aibă, cei mai mulţi, o sursă legală de câştig. Şi-atunci mă întreb, de unde? De unde atâţia bani, averi, în vreme ce ţara e tot mai săracă?

Fac parte dintr-o generaţie care îşi doreşte ordine în tot ceea ce se face, oameni corecţi, oneşti, cinstiţi în jur, o societate fără corupţie şi corupţi cu oameni care-şi câştigă existenţa cinstit şi nu înşelând sau furând.

Cred că ceea ce resimţim acum este doar efectul creat de ceva ce nu a putut fi oprit la momentul potrivit – o putem face acum – lăsând lucrurile în voia lor, că doar „merge şi așa“. O mentalitate nocivă ce şi-a făcut loc în mintea şi vocabularul nostru.

Sunt oameni care zâmbesc, creează, socializează, dar sunt prea puțini ca să mai conteze. Alții, mulţi din păcate, s-au obişnuit să existe într-o anumită stare: de ce să ies din casă, când pot da un telefon, de ce să salut pe cineva, când îi pot da un mesaj, de ce să mai merg la școală, dacă am Internet?

Acestea sunt doar o parte din „malformațiile“ comportamentale ale generaţiei actuale, cauzate de goana după succes, implicit după bani.

Visăm, creăm, citim, ne informăm, dar să nu uităm de faptul că suntem oameni, avem emoţii, temperamente, priviri, zâmbete, gesturi. Aceştia suntem: semănăm fizic, dar moral suntem atât de diferiti.

Visez să pot aduce oamenii din această lume bulversată în locul din care cei care au creat-o au plecat.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social

Viitorul, pe mâini bune!

Citeam cu ceva zile în urmă un titlu ce mi-a trezit curiozitatea: „Suntem sceptici în privința noii generații!“, titlu care m-a indignat și care m-a determinat să scriu acest articol.

Oare chiar ar trebui să fim priviți ca un „gol“ al societății sau această falsă impresie se datorează curajului, dorinței experimentării unui număr tot mai mare de idei în care credem cu adevărat? Poate că suntem priviți astfel și pentru că majoritatea celor care-și doresc schimbarea apreciază că nu o să fim capabili de asta. Apoi, cei mai mulți privesc lucrurile în ansamblul lor, scăpându-le poate plusurile, faptul că mii de tineri au o capacitate intelectuală, culturală, conceptuală ce depășește uneori cu mult chiar elitele mondiale, fiind capabili să producă schimbări profunde în societate și, de ce nu, în politică. Să privim cu mai multă atenție tânăra generație cu minusurile, dar mai cu seamă cu plusurile ei.

Cu atât de multe oportunități în față, cu putere, curaj și entuziasm se pot schimba multe, de la idei până la industrii. Concepte tot mai revoluționare apar permanent și ceea ce mă face să remarc acest trend, această ascensiune este faptul că se tot diminuează acea goană accelerată după eficientizare. Să fie oare primul semn că noii antreprenori au realizat importanța locurilor de muncă sau că fără oameni în câmpul muncii nu mai avem ce și cui vinde?

Poate suna vag și neimportant la prima vedere, dar fără locuri de muncă oamenii nu vor mai avea surse de venit și, implicit, putere de cumpărare, va scădea nivelul de trai, țara va sărăci, ceea ce va conduce la tensiuni sociale greu de gestionat. Iată problemele pe care generația de azi va trebui să le rezolve!

Fără oameni, nu putem deveni oameni!

Citesc tot mai des despre tineri care vor să creeze, să comunice, să devină tot mai buni. Au însă nevoie de ajutorul celor din jur, al oamenilor, aceștia fiind cea mai importantă resursă a lumii. Vin generații tot mai adaptate noilor condiții, cu o forță surprinzătoare de a se ridica, de a învăța și a evolua chiar și după un eșec.

Fără îndoială, printre cei care fac parte din această generație sunt și exemple negative. Cred însă că este importantă comunicarea și identificarea acestora, încercându-se găsirea de soluții pentru a-i ajuta să depășească acel... clip, care de multe ori poate avea drept cauză anumite probleme emoționale.

Societatea, populația trebuie să ne primească cu brațele deschise și încredere. Să ne ofere drumul, de pietruit și asfaltat ne ocupăm noi.

Și nu uitați: doar împreună putem schimba lucrurile. Avem încredere în voi, în experiența voastră. Fiți-ne aproape!

Andrei OPREA-BANU

  • Publicat în Social

Opinie de adolescent. Adaptarea este cheia?

Mă uit în jur și realizez că, fără să am puterea și capacitatea de a mă adapta, este posibil să eșuez!

Poate pentru unii sunt doar niște cuvinte spuse de un adolescent, poate pentru alții este ceva ce i-ar putea trezi la realitate sau, poate, pur și simplu, doar niște cuvinte spuse ca orice altceva rostit de unul dintre noi!

Se spune că în această perioadă trec și trecem printr-o perioadă de adaptare care, deși este destul de dificilă, ne creează noi aptitudini, și ni le dezvoltă pe cele existente, apar multe oportunități, care sunt văzute de un număr tot mai mare de oameni creativi, în special tineri, dornici de a schimba și de a lăsa ceva bun în urma lor.

Vedem în jurul nostru oameni triști sau fericiți, bogați sau săraci, oameni ce ar vrea ca zilele să treacă mai repede, dar sunt și dintre cei care ar face orice pentru a avea mai mult timp, iar exemplele ar putea continua. Nu vreau să pun accent pe ceea ce este rău în jurul nostru, totul putând ține de o decizie, poate nu chiar simplă. Ai nevoie de muncă, viziune și o dorință suficient de mare pentru a realiza că ai nevoie de mai mult, fie că vorbim de mai multă libertate, energie, bani sau orice alte nevoi pe care vrem să ni le satisfacem.

Oare chiar ne afectează atât de tare ceea ce se întâmplă? Nu cred! Este destul de ușor să observăm faptul că suntem prizonierii propriilor noastre gânduri, parcă nu am mai putea evada din acea zonă de confort, din locul acela în care nimeni nu ne spune nimic... Este trist, toți avem câte un vis, toți ne dorim mai mult și mai bine, dar oare câți dintre noi sunt dispuși să nu mai spună, „lasă că pot și mâine“, sau „oricum nu pot“. Toți avem puteri egale, aceleași 24 de ore în care putem decide dacă vrem să ne fie mai bine decât ne-a fost ieri. Numai că, deși suntem egali, unora ne este mai greu să ieșim din anumite canoane, din acea bulă imaginară, care de multe ori poate deveni toxică. Și totuși rămânem, rămânem de frica singurătății, ne este teamă că nu vom fi acceptați, că vom rămâne singuri într-un colț fără să fim sesizați nici de cei mai apropiați. Cu siguranță aceste gânduri ne dau fiori și stârnesc o mulțime de controverse înăuntrul sufletului nostru, toate acestea îndemnându-ne la a fi siguri, simțindu-ne bine în acel loc, negând și refuzând orice mână de ajutor, soluție sau posibilitate de a evolua!

Am trăit astfel de momente, iar acum realizez că nu este în afara firescului să nu fim înțeleși de toți și de toate, să simți că nicăieri nu este locul tău. Important este să ai capacitatea de a depăși astfel de momente pentru a putea evolua.

Apreciază-ți viața! Dacă nu realizezi importanța acesteia, întreabă un atlet, cât de mult îți poate schimba cursul o milisecundă, întreabă un om bolnav, ce ar face pentru încă o zi în plus, întreabă un părinte, ce ar înseamna încă o zi alături de propriul său copil, întreabă-ți bunica despre valoarea unei îmbrățișări de doar câteva secunde!

Viața este scurtă, iubește, simte, trăiește și acționează!

Andrei BANU

  • Publicat în Social

Adolescența văzută de un... adolescent

Este frumoasă, dar deloc uşoară perioada adolescentină. Avem parte de dezamăgiri, emoţii, gânduri care uneori ne împing la acţiuni întreprinse dintr-un impuls specific vârstei. Sunt fapte care, pentru un adult, având experienţa mai multor ani de viaţă, par poate uşor de depăşit.

Este vârsta la care apar momente în care dorinţa de izolare ajunge să fie pe locul întâi, momente care alternează cu cele în care îţi doreşti să evoluezi, să întreprinzi cât mai multe, să-ţi dovedeşti eficienţa, în fine, să pari cineva. Cu alte cuvinte, să primezi.

În această perioadă este important autocontrolul, puterea de a nu te lăsa copleşit de insuccese, fie ele şi de natură sentimentală, de tot ce te-ar putea doborî psihic. Trebuie să visezi, să vrei mereu mai mult.

Suntem în etapa în care ne formăm pentru viaţa de după această perioadă, ne decidem viitorul sau măcar drumul pe care trebuie să-l parcurgem până să ne conturăm o profesie.

Este vârsta la care ne descoperim prima pasiune, prima iubire, poate primii adevăraţi prieteni, tineri care te înconjoară cu prietenia lor, dar şi dintre cei care la prima „cădere“ emoţională te părăsesc.

Este vârsta schimbărilor, a definirii propriei personalităţi, dar mai ales a întregirii caracterului care ne va fi de bun augur pe tot parcursul vieţii.

Este vârsta la care o simplă decizie, luată prematur – fără a ţine seama de împrejurări, capacitatea reală de evaluare, sfaturile celor de bună credinţă – poate avea consecinţe greu de imaginat.

Este vârsta la care ne putem redescoperi, reinventa, la care descoperim noi oameni, noi idei, noi iubiri şi toate acestea poate şi datorită lucrurilor, faptelor săvârşite ce ne-au încercat şi ne-au trezit la realitate.

Este perioada în care ni se dau teste, ni se „predau“ lecţii de viaţă. Depinde cât de bine ştim să le învăţăm.

Dar, oricât de „grea“ sau controversată este această vârstă, adolescenţa rămâne totuşi cea mai frumoasă perioadă a vieţii, o perioadă în care învăţăm să ne conturăm şi să ne consolidăm educaţia din primii şapte ani de-acasă, din următorii de la şcoală şi în care, cum spuneam, învăţăm să ne croim un drum în viaţă.

Este o perioadă de care, cu siguranţă, ne vom aduce cu plăcere aminte peste ani. S-o trăim frumos!

Andrei OPREA-BANU

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS