Adama Sultan iulie 2020
update 6 Aug 2020

Între bun gust şi indecenţă

Vă propunem pentru acest număr al revistei noastre să vorbim, la rubrica prezentă, despre „casa tuturor“ dintr-o aşezare rurală, locul de unde se dă ora exactă locală şi unde se iau decizii care afectează fiecare om, fiecare gospodar: primăria. Aproape întotdeauna se spune că aşa cum arată primarul sau aşa cum arată sediul administraţiei publice tot aşa este şi comuna, gospodărită ori ba. La o adică, nici nu poţi cere ordine dacă o primărie nu este ea întâi de toate ordonată. În Prahova, în ultimii şase ani, aproximativ 70% dintre sedii au fost renovate, extinse, modernizate sau refăcute de la firul ierbii. Construcţiile sunt în fel şi chip, care mai scumpe, care mai atipice arhitecturii satului, care mai somptuoase, care mai decente. Mai puţine sunt însoţite şi de grija pentru detalii exterioare.

La Apostolache, sediul administraţiei publice locale este recent construit. Primarul Mihail Bratu, reales de patru ori în funcţie, avea la dispoziţie mai multe soluţii. Cea mai simplă ar fi fost să arunce câteva îmbinări metalice, să le compartimenteze, să le îmbrace în sticlă, marmură şi termopane. Dar domnia sa a ales un proiect nu neapărat modest, dar care dă infinit mai bine: construcţia păstrează o înălţime decentă, este „plină“, solidă, distribuită echilibrat, foloseşte lemn şi se încadrează perfect în peisajul colinar. Şi nu numai în decorul rural, ci şi în nota arhitecturii celorlalte clădiri publice, şcoală, centrul cultural, dispensar uman sau veterinar. În interior, construcţia este cât se poate de modernă, ceea ce înseamnă că stilul clasic ori sobru nu împiedică cu nimic o abordare plină de confort pe dinăuntru. Primarul nu a scos clădirea la stradă, ci a plasat-o mai la interior, atât cât să-i dea voie să amenajeze un mic spaţiu verde de „bun venit“, bine flancat de pavaj.

Olari este o comună înfiinţată în 2004. Şi sediul este, aşadar, nou-nouţ. Trebuie să spunem că localitatea este una de legumicultori, oameni preocupaţi de felul în care arată casele şi curţile interioare. Şi sunt, trebuie să spunem, gospodării una şi una. În aceste împrejurări, nici primăria nu putea fi mai prejos. Construcţia este modestă ca dimensiune, nu ştim cât de inspirată arhitectural, dar în mod cert aerul de curăţenie şi prospeţime este predominant. Mica grădină din faţă prezintă un exces de aranjament peisagistic, dar atâta vreme cât brazii argintii şi ceilalţi arbuşti sunt încă mărunţi, aglomerarea de flori, arboret şi compoziţii nu sufocă. Cum era şi normal, la o aşa bogăţie de solarii, comuna nu duce lipsă de răsaduri cu flori, astfel încât tot timpul anului, de la panseluţe, trecând la trandafiri şi sfârşind cu tufănelele, spaţiul este scăldat în culoare şi parfum. Una peste alta, face o impresie foarte bună ca prima instituţie din comună să fie îngrijită şi extrem de primitoare. Şi încă un amănunt: primarul Milică Voinescu se ocupă personal de grădina administraţiei şi are pretenţia ca toate instituţiile publice să arate la fel de ordonat.

În comuna Măgureni, autorităţile n-au rezistat tentaţiei şi au proiectat un sediu impunător, dar care n-are loc într-un top 10 al celor mai mari primării din judeţ. Construcţia este însă una plăcută, chiar dacă face risipă de spaţiu. În interior, casa scării joacă, dacă vreţi, rol de seră de flori, aspect care îmblânzeşte ambientul rece, oarecum gol şi impersonal al acestei părţi de clădire. De altfel, holurile generoase în exces sunt oarecum estompate cu diverse compoziţii, din care nu lipsesc plantele la ghiveci. Intrarea este proiectată separat, una pentru maşini şi alta pentru salariaţi şi public, aleile fiind despărţite şi flancate de benzi florale. Arborii (sălcii) şi arbuştii sunt plantaţi de curând, astfel că nu şi-au pus în valoare prezenţa. Aleea pietonală este mărginită de bănci (canapele) şi de un fel de mese rustice, robuste, din lemn neprelucrat, un pic nepotrivite ca îmbinare şi culoare, amănunt care poate fi iertat totuşi, având în vedere că primarul Gheorghe Iarca a făcut lucrurile pe rând, iar o parte din mobilier este donat.

La Poienarii Burchii, la fel ca la Apostolache, spaţiul din faţa sediului administraţiei (vechiul local, recâştigat în instanţă de foştii proprietari, era şi este clădire monument istoric) n-a fost spart ori sufocat cu betoane. Notă foarte bună pentru iubitorii de verde, care au înţeles că un gazon face cât o mie de pavaje colorate. Dacă şi gazonul este întreţinut cum se cuvine, şi este, reuşita amenajării unei bucăţi de grădină este ca şi asigurată. Ar fi de reproşat poate faptul că designerii au folosit doar conifere, uitând complet de liliacul sau iasomia specifice zonei. În schimb, fiindcă în zonă există o unitate specializată în producerea butaşilor de trandafir, micul parc este inundat de multe soiuri de rose (trandafiri), care asigură înflorirea din iunie şi până târziu, în octombrie.

Anul trecut, în Prahova au fost inaugurate mai multe sedii ale administraţiei publice locale, printre care Bărcăneşti şi Berceni. Presa locală s-a întrecut în superlative, prima fiind considerată cea mai mare primărie din judeţ, iar a doua – cea mai modernă. La Bărcăneşti era nevoie de construcţie, dat fiind faptul că peste vechea clădire a trecut autostrada, dar nimeni nu s-ar fi gândit că va ieşi un gigant. Cam prea mare şi cam prea ieşită din peisaj, peste măsură de înflorată arhitectural, dacă e să ne întrebaţi pe noi. Cât despre construcţia de la Berceni, să spunem doar că are 15 birouri... De altfel, primăriile din comunele prahovene s-au întrecut, să spunem aşa, în dimensiuni. Cea mai mare rămâne construcţia din Brazi, fiind urmată de primăriile Bărcăneşti, Floreşti, Târgşoru Vechi, Berceni, Gornet Cricov, Bucov, Ceraşu, Tomşani, Colceag, Măgurele etc.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Drumul Sării, o nouă cale turistică

După ce, în ultimii ani, autorităţile judeţene din Prahova au inaugurat un număr de drumuri consacrate agroturismului, şi anume: Drumul Vinului, Drumul Fructelor şi Drumul Voievozilor, iată că acum, când anul se sfârşeşte, după mai bine de trei ani de lucru continuu, la Telega, binecunoscută localitate, care marchează punctul de legătură dintre Valea superioară a Prahovei şi cea a Slănicului, a fost inaugurat Drumul Sării. Un drum străvechi, folosit cu succes încă din timpul Daciei Romane, dar abandonat de mai multă vreme, izolându-se astfel aproape toate localităţile din această importantă zonă turistică a ţării.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Cristea BOCIOACĂ

Sistemele fotovoltaice vor ilumina primăriile prahovene

Consiliul Judeţean Prahova, împreună cu Agenţia pentru eficienţă energetică şi de energii regenerabile – AE3R, Prahova a inaugurat sistemul fotovoltaic din comuna Ariceştii Rahtivani, al doilea din judeţ şi din ţară, aparţinând unei autorităţi publice locale. Cele 19 panouri fotovoltaice, realizate în tehnologie siliciu policristalin, dezvoltă o putere de 4,5 KWp, câte 240 Wp fiecare. Ele au fost instalate în faţa primăriei şi vor avea ca scop asigurarea alimentării cu energie electrică a instituţiei pe întreaga perioadă a anului.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Stelian Ciocoiu
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012

La Brazii de Prahova, deşi câmpul respiră petrol, oamenii trăiesc şi din agricultură

Cine nu cunoaşte azi comuna Brazi, localitate aflată la mai puţin de cinci kilometri de Ploieşti, la o altitudine de numai 73 de metri, acolo unde Prahova, împreună cu Leaotul şi Viişoara, formează o luncă? Alcătuită dintr-o salbă de şase sate, comuna a devenit celebră deopotrivă prin Rafinăria PETROBRAZI şi numeroasele sale unităţi de prelucrare şi distribuţie a petrolului, de producere a energiei termice şi electrice, prin parcuri industriale, prin puzderia de firme comerciale din cele mai felurite domenii (vreo trei sute la număr), dar şi prin câmpurile roditoare. Chiar dacă agricultura-i oarecum în plan secund, aceasta ocupă un loc de frunte, prin recolte mari, contribuitoare şi atunci când vine vorba de susţinerea pieţelor oraşului reşedinţă de judeţ. Cu legume timpurii şi proaspete, cu produse lactate şi altele. O susţinere pe care zeci şi chiar sute de localnici o aduc din plin! Asta, fiindcă aici, la Brazi, pământul – aproape 5.000 ha – este roditor, iar izlazurile au iarbă grasă.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Cristea BOCIOACĂ
LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS