reclama youtube lumeasatuluitv
update 9 Dec 2019

În satele călărăşene, tradiţiile Crăciunului au fost bucuria copiilor

În zilele premergătoare Crăciunului, în Câmpia Bărăganului, din care face parte şi judeţul Călăraşi, deşi foarte scurte, locuitorii devin niște adevărate albine, încât de la ţâncii de la grupa mică şi până la cei vârstnici, fiecare are toate gândurile îndreptate spre ce au de făcut în întâmpinarea Crăciunului şi a Anului Nou. Am trecut prin acele aşezări care au date de naştere strâns legate de vitejia românilor care au luptat în războaiele pentru cucerirea Independenţei – 1877, făurirea României Mari – 1916-1818 şi întregirea patriei cu teritoriile samavolnic ocupate de Tratatul criminal semnat de Ribbentrop şi Molotov, miniştrii de externe ai Germaniei fasciste şi Uniunii Sovietice staliniste (1941-1945). Anii încrustaţi cu sângele vărsat pe câmpurile de luptă de la Griviţa (1977), la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz (1917), la Oarba de Mureş şi Carei (1944), luptând şi pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, sunt pietre de hotar în registrele noilor primării, în care sunt consemnate vetrele aşezărilor întemeiate prin aplicarea reformei agrare din 1924.

Când spun Independenţa din judeţul Călăraşi, am în faţă, în afara acestei „bătrâne“ aşezări, a cărei vatră este consemnată în 1893, spiritul gospodăresc al acestor locuitori harnici, care au ştiut să-şi facă prieten din ogorul Bărăganului şi din vatra satului. Străzile, largi asemenea unor bulevarde, asfaltate şi cu rigole betonate pentru scurgerea apelor provenite din ploi şi topirea zăpezilor, împreună cu casele luminate de varul alb, dar şi de soliditatea construcţiilor, sunt garanţia muncii, căci sunt făcute din trudă şi nu ca ale ciocoilor de acum, din furat, şi care sfidează bunul simţ. La Independenţa, bătăturile gospodăriilor sunt pline cu păsări din toate speciile, adăposturi pentru oi şi vaci, şi nelipsitul coteţ al porcului. Totul dovedeşte hărnicia.

Realizările ultimelor decenii, pentru că la Independenţa oamenii, prin faptele lor, contrazic marile distrugeri ce s-au petrecut în România şi în special în agricultură, sunt strâns legate de numele omului Constantin Anghel, pe care evenimentele din decembrie 1989 l-au prins preşedinte de CAP. Ca şi în celelalte sate din România, şi la Independenţa s-au găsit câţiva, din cei certaţi cu munca şi prieteni cu bărdaca, să ceară desfacerea CAP-ului. Oamenii, foştii cooperatori, au decis însă ca CAP-ul lor să rămână aşa cum este, iar Constantin Anghel să fie în continuare preşedinte. Să gospodărească unitatea aşa cum el ştie şi să pună în aplicare ce le-a spus că au de făcut în toamna lui 1989. Mai mult, l-au ales şi primar şi preşedinte al noii societăţi agricole Agrozootehnica Independenţa, unde să lucreze toţi cei care vor să contribuie la buna exploatare a celor 2.100 de hectare. Pentru cei care şi-au lăsat pământul în societate, având servicii la oraş, a dat produse şi bani în funcţie de recoltele obţinute. Cu o bază mecanizată modernă, ce le-a permis efectuarea lucrărilor în perioadele optime şi conform cerinţelor agrotehnicii de ultimă oră, producţiile au crescut, dublându-se şi chiar triplându-se faţă de cele realizate înainte de 1989. Cu toate acestea, anul agricol 2015-2016, când în lunile iunie şi iulie, perioadă când majoritatea culturilor au mare nevoie de apă, Câmpia Bărăganului s-a confruntat cu o secetă comparabilă cu cea din 1946, a fost unul profitabil. Deşi nu a avut posibilitatea să irige, unitatea a obţinut, prin sacrificiile oamenilor, 6.000 kg de grâu la hectar, pe 700 de ha, rapiţă – 4.200 kg/ha (250 ha), floarea-soarelui – 3.500 kg/ha (300 ha), porumb – 6.500 kg/ha, pe 400 ha. În zootehnie, producţia anuală de la fiecare vacă furajată a fost de peste 9 mii de litri de lapte. Angajaţii societăţii sunt salariaţi cu cărţi de muncă, cu toate taxele plătite la zi, fiecare dintre ei bucurându-se de absolut toate drepturile prevăzute în contractul de muncă. De altfel, în sat se spune că Agrozootehnica este fabrica comunei.

Întrebând cât câştigă un salariat, am fost îndemnat să-i întreb pe ei. Ce am aflat? „Câştigăm după muncă şi rezultate, adică bine. Leafa e confidenţială“, ne-a răspuns un mecanizator, râzând. De ce râdea el am aflat când mi s-a spus că fiecare salariat, în campanie, se bucură de bonusuri, la sfârşitul anului de al 13-lea salariu, iar pentru fiecare copil a primit de Crăciun suma de 200 de lei (2 milioane de lei vechi) pentru daruri. „Pentru copiii celor care au pământul în societate, am asigurat daruri de 300 de mii de lei vechi“. În aceste condiţii, bradul de Crăciun din acest an, destul de măricel şi cu ramurile vânjoase, a fost încărcat cu foarte multe şi diferite daruri. La plecare, pe înserat, am întâlnit grupuri de copii, organizaţi pe vârste şi prietenii, mergând cu Steaua sau repetând Bună-dimineaţa, Pluguşorul şi alte colinde. Zumzetul lor, care nu a contenit pe timpul zilei, a fost acompaniat de guiţatul strident, dar deosebit de plăcut în această perioadă, al porcilor sacrificaţi, spre bucuria celor mici, care abia aşteptau şoriciul şi băşica porcului ca s-o umfle. În mare, cam acelaşi spectacol l-am întâlnit la Dragalina, Drajna şi Perişoru, unde străzile, luminate la lăsarea întunericului ca ziua, şi întreaga ornamentaţie păreau a spune „Bine ai venit, Moş Crăciun, şi tu, An Nou, pe care te vrem mai bun!“. Despre cum arată aşezarea Perişoru, a cărei topografie – ne referim la configuraţia străzilor – este un soare pământean, din mijlocul căruia străzile, asfaltate şi aliniate, ţin loc de raze, vorbesc imaginile surprinse chiar în ziua alegerilor.

GALERIE FOTO


Mihai VIŞOIU

Foto: Elena SLUJITORU

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 44-45

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS