Ţesutul şi torsul reprezintă unele dintre cele mai răspândite îndeletniciri casnice care au rezistat trecerii timpului. Trăim vremuri în care cele mai bogate sortimente ale produselor fabricilor de textile n-au reuşit să elimine complet din casa ţărănească un obiect lăsat moștenire de la străbunici: războiul de ţesut. La sate sunt case în care se aude și azi bătaia lui ritmică, în special în zilele friguroase de iarnă.

La Comana se poate vedea și exersa țesutul: covorul, pătura, cuvertura, păretarul, făcute din lână toarsă şi vopsită. Ţesăturile de lână cu motive florale reprezintă produse şi obiecte de zestre îndrăgite la sate. Ţesutul covoarelor vopsite, îndeletnicire reînnoită, prin bogăţia de culori şi motivele ornamentale, este înscris în regimul păstrării tradiţiilor.

Ţesutul artistic ocupă un loc aparte în arta tradiţională. Ţesutul şi cusutul se făceau în familie şi erau ocupațiile de bază ale femeii. De la piesele de port zilnic la cele de sărbătoare şi până la textilele care îmbrăcau locuinţa, totul era lucrat de mâinile harnice ale femeilor de la sate. Femeile ţeseau din materiile prime existente în gospodărie, fibre având origine animală (lâna oilor, părul caprelor, borangic) sau vegetală (cânepă, bumbac, in).

Cele mai importante ţesături decorative ale artei tradiţionale româneşti sunt reprezentate de covoarele de lână şi de scoarţe. Covoarele sunt lucrate la război vertical şi sunt alcătuite din fire înnodate, iar scoarţele sunt ţesute în război orizontal şi sunt mai subţiri. Erau considerate piese foarte valoroase, transmiţându-se prin zestre, de la o generaţie la alta. Culorile folosite la vopsitul firelor de ţesătură erau naturale, obţinute din diferite rădăcini, tulpini şi flori sau insecte. Erau cunoscute proprietăţile fiecărei plante şi insecte, momentul cel mai bun de recoltare şi reţetele de prelucrare pentru a se obţine o anumită intensitate a culorii. Cu timpul, obţinerea pe cale naturală a culorilor a început să devină tot mai rară.

Anca LĂPUȘNEANU

La Comana, județul Giurgiu, există un tărâm de poveste, unde copiii învață cu bucurie și sunt entuziasmați de rezultatele lor. Sunt invitați să participe oricând, împreună cu părinții lor, la ateliere practice în Ansamblul Moara de hârtie – Satul meșteșugurilor, un loc de un farmec aparte, în care aceștia au ocazia să se apropie, cu sufletul și cu mâinile, de meșteșugurile de altădată.

În numerele următoare ale revistei noastre vă propunem să descoperim aceste activități pe rând: pentru că este o zonă de bălți, locuitorii din Comana au avut ca preocupare lucrul cu papura.

Atelierul de păpuși din papură le arată copiilor cum trăiau oamenii în vechime și în ce fel foloseau plantele din împrejurime și vor face o păpușică, un Păpurel sau o Păpurică!

Copiii se împrietenesc cu papura

Stuful și răchita ca materii prime tipice zonei se folosesc la construcția de case, ridicarea pereților, „pusul podului“, acoperiș, construcția anexelor, realizarea împrejmuirilor, confecționarea împletiturilor de uz casnic, coșuri de diferite dimensiuni, rogojini.

Recoltarea papurii se execută în general în perioada iunie-septembrie, în funcție de scăderea nivelului apei care să permită recoltarea și uscarea ei. Recoltarea se poate face mecanic cu combina de recoltat stuf sau manual.

După recoltare se trece la uscarea prin întindere pe sol sau prin legarea în snopi. Pentru a se folosi la împletire, papura se despică sau desfoliază, fir cu fir, așezând separate foile în ordinea desfolierii, până la miez (care seamănă cu o nuia de răchită). Se obțin trei categorii de foi: foi mai aspre și groase; foi lungi și fine, cu un colorit brun-roșcat; miezul.

Din miezul obținut și din foile fine se răsucește, în general, urzeala, iar restul se folosește ca bătătură la împletit. Umezirea papurii se face după despicare și selecționare. Această operație se realizează prin introducerea foilor sortate într-un vas (casa) cu apă rece (pe timpul iernii apa se încălzește), unde se țin 1-2 ore. Foile devin flexibile, fapt ce permite răsucirea și îndoirea lor, fără a se rupe.

Spre deosebire de nuiele, papura crește în mod spontan pe suprafețe întinse, ceea ce facilitează utilizarea ei ca materie primă. Pentru împletiturile din papură se folosesc următoarele modalități de execuție:

  • împletirea cu ajutorul unui ac special (acest tip se utiliza și la împletiturile din pănuși de porumb);
  • împletituri din papură realizate pe calapod, tipar, model sau șablon;
  • împletituri cu ajutorul războiului de țesut papură.

Stuful era și este utilizat la construcția locuinței și a anexelor, la împrejmuiri. Dintre acestea, un rol estetic deosebit îl aveau învelitorile.

Copiii au ocazia să păstreze „munca“ lor tradițională din Satul meșteșugurilor

Anca LĂPUȘNEANU

Daniel Enache din satul Osoi, Comarna, județul Iași, s-a gândit să invite clienții să culeagă cireșele direct din livada sa deoarece duce lipsă de zilieri. În comuna ieșeană sunt cca. 400 de hectare cu cireși, iar aproape fiecare localnic trăiește din comercializarea fructelor, astfel că pentru ei perioada aceasta a anului este cea mai bogată.

Acesta mai spune că județul Iași are o populație numeroasă și, că dacă ar veni clienții în livada din satul Osoi, Comarna, ar putea vinde mai ușor producția de cireșe din acest an. Producătorul ieșean declară că a lansat această invitație pentru că nu reușește să culeagă fructele la timp din cauza lipsei forței de muncă din zonă.

„E imposibil să culeg producția la timp, e foarte greu din cauza lipsei de forță de muncă. Eu am o livadă mixtă, cu cireși (4.000 mp) din soiurile Van și Stela și caiși. Anul acesta am obținut o producție foarte bună, dar, din păcate, doar câteva persoane au răspuns invitației mele de a veni să culeagă cireșele direct din livadă. Comoditatea e prea mare. La piață mă căutau non-stop. Oamenii preferă să plătească un preț dublu, dar să cumpere cireșele direct din piață. M-am gândit că vor veni și își vor alege singuri cireșele mai frumoase“, adaugă producătorul ieșean.

Producătorul are livada de 7 ani și, în ultimii 2 ani, în perioada pandemiei, a făcut livrări la domiciliu. Dacă în anii trecuți îl mai ajutau rudele să culeagă fructele, acum nu are la cine să apeleze.

„În anii trecuți am făcut livrări la domiciliu, dar îmi trebuia o cantitate mai mare de cireșe. Eu nu reușesc să culeg singur 40 de kilograme într-o zi, iar cu mai puțin nu este rentabil din cauza costurilor pentru combustibil. În anii trecuți mai găseam zilieri prin sat, acum nu mai vine nimeni. Toți producătorii de aici se confruntă cu aceeași problemă a lipsei zilierilor“, mai spune Daniel Enache, producător din Comarna.


„Am observat că ieșenii nu sunt prea interesați de oferta mea. Dacă vin direct în livadă le vând cireșele cu 6 lei kg, dar aceștia aleg comoditatea și merg la piață, unde plătesc dublu pentru kilogram.“ – Daniel Enache


Beatrice Alexandra MODIGA

Moara de Hârtie este un loc creat să aducă bucurie. A fost idee și vis, iar acum a devenit realitate. Conceput ca un atelier-muzeu, Moara de hârtie se dezvoltă ca un spaţiu ce reînvie, păstrează şi transmite mai departe tradiţii manufacturiere româneşti şi universale. Fondatorii, Dana și Ion Georgescu, au început toată această aventură cu realizarea hârtiei de mână, legătoria de carte şi tiparul manual, iar din anul 2016 au mai adăugat încă șapte meşteşuguri tradiționale în cadrul ansamblului, care poartă denumirea de Satului meșteșugurilor, din Comana.

cartisor


Ideea a pornit în mintea unor oameni care au locuit la oraș, dar care și-au dat seama că pentru a păstra meșteșugurile și arta de a lucra cu propriile mâini trebuia să facă un spațiu în care să păstreze aceste obiceiuri, să le conserve și să fie prezentate noilor generații.

Sprijin din partea Norvegiei pentru practicarea meșteșugurilor românești

„Povestea noastră a pornit în Comana în anul 2011, când am inaugurat Atelierul Muzeului de Hârtie. Un spațiu în care păstrăm trei meșteșuguri legate de carte, aproape dispărute: manufacturarea hârtiei, tiparul manual pe tehnică veche și legătoria de carte. Noi îi spunem atelier muzeu pentru că avem și echipamente foarte vechi și multe dintre ele sunt folosite. Între timp, ne-am dat seama că și meșteșugurile tradiționale au nevoie să fie păstrate într-un loc și menținute mai departe pentru cei care vor să afle despre acestea sau chiar să practice meseriile de altădată. Am creat un proiect, cu ajutorul unei finanțări de la guvernul Norvegiei, prin care am construit de la zero o serie de ateliere de meșteșuguri. Toate casele au fost ridicate din materiale naturale, pământ și lemn, și construite după un tipar care imită arhitectura tradițională din zona de sud a țării. Fiecare dintre aceste căsuțe adăposteşte câte un atelier de meșteșuguri. Țesem la război, mânuim fierul, lemnul, lutul și papura“, explică fondatorul Moara de Hârtie, Ion Georgescu.

olarit

Ateliere pentru noile generații

Ansamblul este deseori vizitat de către cei mici, care vin în grupuri numeroase. În timpul activităților desfășurate la Moara de Hârtie elevii vor afla informații despre tehnicile vechi de realizare a cărților, dar și despre tehnicile de țesut, olărit sau arta de prelucrare a lemnului. Într-o atmosferă prietenoasă și motivantă, copiii vor învăța să facă singuri hârtie manuală, dar și multe alte obiecte care aparțin artei populare.

atelierul de lemn

„La Moara de Hârtie încercăm să dăm frumusețea mai departe, să creăm obiecte care să ajungă la inima omului. Avem mai multe tipuri de obiecte, de la carnete de însemnări cu motive tradiționale cusute manual de către oamenii din comunitate până la semne de carte, mărțișoare etc. Obiectele pe care le realizăm sunt lucrate de oamenii din localitate. Încercăm ca prin vânzarea produselor să susținem această comunitate atât cât putem“, spune fondatoarea Moara de Hârtie, Dana Georgescu.

dana georgescu

În Ansamblul Moara de Hârtie se lucrează pe tot parcursul anului, dar participarea la ateliere în afara perioadelor de vizitare din weekend-uri se face doar pe baza de programare. Prin plata taxei de vizitare și prin cumpărarea obiectelor manufacturate se susține existența acestui spațiu care promovează valorile satului românesc de odinioară. Un loc creativ, jucăuș și magic în care puteți regăsi o atmosferă de tihnă și bucurie prin intermediul meșteșugurilor și activităților creative desfășurate de oamenii care s-au alăturat acestui proiect.

mestesuguri

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Ing. I. Binder, fost director de IAS, şi ing. Mihai Angelescu (tel.: 0744.487.557) seamănă de aproape zece ani grâu la Comana, cu tasare pe rând la 17,5 cm şi în 2018 au recoltat 8.300 kg/ha folosind o semănătoare simplă la tractor.

Trebuie subliniat că efectele optime pozitive la tasarea pe rând se obţin în anumite condiţii:

  • • Prima este că orientarea direcţiei de semănat faţă de vântul dominant în zona orografică să fie cât mai aproape de idealul perpendicular.

Vântul dominant este cunoscut orientativ de agricultorii locali, dar tehnica are nevoie de unele certitudini. Astfel, am căutat şi brevetat trei invenţii în acest sens.

Determinarea evaporării direcţionate, din care ultima variantă premiată la Geneva, a fost verificată pe Platforma Meteo de la Fundulea, director general fiind prof. dr. Gh. Sin, iar ing. R. Gărgăriţă a adunat citirile în cifre aşezate într-un grafic rezultând săgeata direcţiei ideale de semănat în zonă.

  • A doua condiţie optimă pozitivă este mărimea deschiderii urmei de tasare dată de distanţa dintre rânduri. Aceasta are un reper sever – rezistenţa la colmatare, care în urma întâmplării fericite din ’93 cu adâncime şi deschidere minimă la fenomenul îngheţului, s-a petrecut la şase săptămâni de la semănat. Am înţeles şi că în 2003, după 4 luni de la semănat, totul a fost bine. Amintim că distanţa de 17,5 cm dintre rânduri a fost verificată 10 ani în producţie fără a remarca scăderea, ci creşte­rea producţiei cu peste 10%. Director de excepţie la Amzacea, dr. ing. Dumitru Manole.
  • A treia condiţie optimă este ca impactul atmosferic cu suprafaţa semănată să permită un efect pozitiv asupra suprafeţei semănate, respectiv distanţa de 12,5 cm pe lângă colmatare rapidă este mai apropiată de neted, are o parcurgere a curenţilor scurtă şi astfel mai poate antrena particule de sol, în timp ce la 17,5 cm spaţiul este mai mare, iar parcurgerea se transformă în atenuare şi deci antrenarea de particule de sol este minimă şi merită titulatura de „reducerea drastică a eroziunii de vânt“.
  • Cât priveşte eroziunea de apă, deschiderea mare (17,5 cm) aduce un ajutor deosebit de preţios la acumularea ploilor reduse cantitativ şi în general măreşte acumularea apei în sol. Retenţia apei la pantele mici este deosebit de valoroasă la nivelul versantului rigolei.
  • Temperatura pe suprafaţa rigolată de urme de tasare este de regulă ceva mai mare decât la suprafaţa netedă pentru că pe fundul urmei de tasare mişcarea aerului este foarte redusă, iar diferenţa faţă de terenul neted poate depăşi 10 grade în anumite situaţii. În acest sens s-a făcut un studiu de lungă durată la Staţiunea Valul lui Traian de dr. ing. Mărioara Nicolaescu pe un poligon cu rigole orientate pe cele patru puncte cardinale unde s-a urmărit temperatura în rigolă şi pe terenul neted cu diferenţe permanente. În acest fel se definesc momente de confort termic pentru plante în ferestrele iernii, dar între neted şi zona cu urme există permanent o diferenţă.
  • Atenuarea curenţilor de aer influenţează drastic reducerea evaporării. Iarna, la nivelul solului temperează curenţii de aer, salvând plantele de îngheţ. Aşa s-a întâmplat în 19 noiembrie 1993 şi 27 februarie 2003, la o etapă de 10 ani. Aşa cum decurg fenomenele meteo în prezent, creşte riscul de scurtare a etapelor la mai puţin de 10 ani la calamităţile prin îngheţ. De asemenea, a crescut îngrijorător prezenţa grindinei şi a volumului de apă în timp scurt care fac pagube foarte mari. Tasarea pe rând conduce la o viaţă mai lungă a solului şi la un plus consistent de recoltă, 10% la 8.300 = 830 kg la ha. Un exemplu: 83 tone la 100 ha.
  • Astăzi tasarea pe rând este o componentă a agregatelor complexe de semănat cu pregătire simultană a terenului, fără îndoială o invenţie deosebit de valoroasă şi bine-venită pentru răsărire rapidă, folosindu-se astfel din plin timpul favorabil al toamnei.

Un amănunt disonant este dispozitivul de nivelare simultan care readuce o stare pe care o dorim de mult dispărută. Să ne gândim la efectele ei negative, începând cu pulverizarea solului care-i scurtează viaţa, prin creşterea alarmantă a eroziunii de apă şi de vânt, a pericolului de îngheţ în pragul schimbării catastrofale a climei pe care o trăim. Toate acestea pentru o iluzie diabolică a vitezei care pe șosea şi în câmp aduce nenorocirea.

În cazul de faţă, o creştere a randamentului muncii înseamnă economii la salarii = iluzii hilare, sporul de recoltă pe care o dau urmele... ignorate; toate sunt un dar al impactului atmosferic de neînchipuit. Rezolvarea problemei: o uşoară reducere a vitezei la semănat şi renunţarea la nivelat. Punct.

Fig. 1 – Poligonul în care s-au făcut determinările privind termometria comparativă cu suprafaţă netedă, precum şi evaporarea pe puncte cardinale cu evaporimetre originale.

750 figura1

Fig. 2 – Orientarea optimă a direcţiei de semănat prin direcţia evaporării dominante.

750 figura2

Ing. Eugen Florea

Moara de hârtie. Nu-i aşa că vă intrigă această denumire? Ei bine, Moara de hârtie  este mai mult decât un nume curios, este o poveste frumoasă despre trecut, prezent şi viitor. Toate trei prinse în aceeaşi capsulă a timpului, un fel de atelier-muzeu în care copii au parte de o altfel de educaţie. De fapt, oricine trece de porţile Morii de Hârtie de la Comana, copil mic sau mare, descoperă aici meşteşuguri uitate precum tipărirea cărţilor literă cu literă şi realizarea hârtiei manuale. Magda Rusen, unul dintre fondatorii Morii de hârtie, ne-a vorbit despre experienţele speciale pe care le oferă acest proiect educativ.

Moara de hartie2

Povestea proiectului începe în 2011, atunci când ideile şi visurile au devenit realitatea la care lucrează în fiecare zi câţiva oamenii.

„Moara de hârtie este un proiect care a apărut din pasiunea pentru meșteșugurile legate de carte și din dragostea pentru aceste echipamente de tipar care fac parte din istoria noastră culturală. Am simțit că trebuie să salvăm tot ce putem din ele. Inițial le-am depozitat în alte locuri, dar apoi s-a născut ideea de a face un mic muzeu cu aceste echipamente. Am căutat în jurul Bucureștiului o zonă mai liniștită și mai frumoasă și ne-am îndrăgostit de Comana. Am simțit că acesta este locul pentru proiectele noastre. Şi cred că nu întâmplător am găsit acest loc care se numește Dealul Morii“ – Magda Rusen.

Moara de hartie3

Totul a început cu colecţionarea unor echipamente vechi de tipar (astăzi atelierul-muzeu are zeci de astfel de echipamente funcţionale, iar cel mai vechi este un papşer din 1889 care a fost folosit de la tipografia Universul) şi s-a dezvoltat apoi într-un proiect educaţional mult mai complex, axat iniţial pe tiparul manual, obţinerea hârtiei manuale şi a legătoriei de carte. Pentru ca incursiunea în lumea trecută a tiparului să fie cât mai realist, în moară hârtia este obţinută manual. În cadrul atelierelor organizate, copii au şansa de a recicla hârtia şi de a-i rescrie povestea printr-o tehnică folosită vreme de câteva sute de ani. Într-un atelier special în care există, de asemenea, echipament vechi, hârtia este înmuiată în apă şi apoi măcinată cu atenţie. Astfel se obţine o pastă care este diluată până la o anumită concentraţie. La final, în această pastă se pun petale de flori şi fire de iarbă şi începe realizarea foilor de hârtie, una câte una, folosind o sită și o ramă așa cum s-a făcut sute de ani. În moară, hârtia este apoi folosită în realizarea a tot felul de obiecte culturale precum carneţelele cu motive tradiţionale.  Atelierul de hârtie manuală durează aprox. o oră, timp în care copii au şansa de a afla şi povestea materialelor de scris care au precedat hârtia. În cei şase ani de existenţă Moara cu noroc şi-a extins activitatea, iar cel mai recent proiect este Satul Meșteșugurilor. Pe Dealul Morii au fost construite căsuțe din materiale naturale folosite pe vremuri și fiecare dintre ele este un atelier de creație în care se folosește lutul, lemnul, războiul de țesut sau papura.

Moara de hartie5

Magda Rusen spune că proiectul a fost primit cu bucurie şi că din 2011, când Moara de hârtie a fost înființată la Comana, au venit aici zeci de grupuri de copii din București, dar și din țară. Împreună cu ghizii morii au descoperit în cadrul atelierelor tematice tainele a tot felul de meşteşuguri străvechi, de la hârtie şi tipar manual, până la ţesut şi olărit, activităţi pe care le experimentează în cadrul Satului Meşteşugurilor. Dincolo de componenta educativă , Moara de hârtie are şi un impact economic prin promovarea implicită a comune Comanei.

Moara de hartie4

Există două variante de a vizita Moara de hârtie. În timpul săptămânii, atunci când sunt organizate, cu programare în prealabil, ateliere pentru grupuri de copii şi vizitarea morii în week-end între orele  12 și 19. În acest interval orar se organizează demonstrații interactive de meșteșuguri românești , iar copii şi adulţii deopotrivă sunt încurajaţi să îşi creeze propriile suveniruri pe care să le păstreze ca amintire de la Moara cu noroc.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 54-55

Moara de hartie6

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti