La țară...

Mediul rural este o temă pe care am mai abordat-o de-a lungul timpului, dar din posturi diferite și la vârste diferite. În această vară, am avut ocazia de a rămâne câteva zile la țară cu familia și pot spune că mi-am redobândit vitalitatea de care aveam nevoie... pentru a continua odată întors la oraș. Atât de multă liniște și pace mi-a oferit acel loc încât mă puteam gândi fascinat doar la cât de frumos văd acum lumea în care am copilărit.

Cel mai frumos este să o iei la pas din fața porții până în centrul satului, acolo unde mai găseai câte un magazinaș, lume nouă și mai multă mișcare. Ușor-ușor, coborând din deal la vale, observam de-a stânga și de-a dreapta mea foarte multă diversitate. Într-o curte se mânca în familie și se auzeau chicotele tuturor, acompaniate de lovirile ușoare ale lingurii cu farfuria, într-o alta se montau diverse prin curte și într-o alta cineva cosea iarba ce nu a fost cosită la timpul ei. O diversitate din gard în gard, pot spune. Ba chiar, un detaliu pe care iată, l-am uitat, îl reprezentau copiii acum pe ulițe, ca niciodată de când am avut posibiltatea de a descoperi această lume a satului.

Mergând mai departe, puteam construi, cu tot ceea ce se afla în fața ochilor mei, un adevărat tablou. Erau dealuri, case, pomi, cerul și un izvor. Toate acestea, puse laolaltă cu mirosul căpițelor de fân ce încă nu au dispărut din curți, cotcodăcitul găinilor, lătratul câinilor și ciripitul păsărilor cerului, creează tabloul ideal, un tablou al simțurilor, care nu poate fi pictat, ci doar trăit.

Satul din care provin părinții mei, respectiv bunicii, nu este unul precum cele din Ardeal, de exemplu, ci are o tentă orășenească pe alocuri. Dar, cu toate acestea, să te plimbi pe ulițe și să saluți oamenii, ce acum o vreme zburdau de tinerețe, iar acum stau liniștiți pe bancă așteptând un salut călduros din partea trecătorilor sau venirea nepoților, este un mare lucru, fapt ce creionează, de asemenea, tabloul trăirilor despre care vorbeam mai înainte.

La țară, toate anotimpurile sunt frumoase, nu contează când te duci, doar du-te! Fă-ți timp, încearcă și cu siguranță te vei simți revigorat de simplitatea pe care ți-o conferă traiul la țară. Vremurile s-au mai schimbat, este adevărat, dar eu, așa tânăr copil cum sunt, încă trăiesc prin vorba bunicilor și oricât de multă tehnologie ar intra în viața noastră sau în societate, tot principiile de bază trebuie să le respectăm.

Să iubim, să ne bucurăm de zilele rămase pe acest pământ, să lăsăm loc de bună ziua și să încercăm schimbarea în bine a vieții, a comunității, a țării sau a lumii în care ne-am născut.

Alex OPREA-BANU