Scris de Lumea Satului în . Publicat în Agrotehnica.
Legumele de la Moara, succesul unui tânăr sucevean
Florin Dorel Albu, un tânăr de 29 de ani din comuna Moara, sat Moara Nică, județul Suceava, şi-a găsit drumul în carieră ca legumicultor. Toate legumele pe care le livrează sunt cultivate într-un mod cât mai natural. Tânărul deține o mică exploatație agricolă formată din aproximativ 3.000 mp de solarii, 3.000 mp de legume în câmp deschis și 12 ha de cultură mare (grâu, porumb, cartofi), iar în unele zile muncește la businessul său chiar și câte 16-18 ore.
Lipsa forței de muncă se resimte...
„Uneori îmi este foarte greu pentru că, efectiv, nu am cu cine să lucrez și să fac ceea ce mi-am propus, duc lipsă de forță de muncă. Muncesc în unele zile chiar și câte 16-18 ore. Cu toate acestea, nu m-am gândit niciodată să renunț datorită faptului că îmi place ceea ce fac și o fac cu mult drag, mărturisește Florin Dorel Albu. Cu toate că seceta și, mai ales, majorările de prețuri din anul 2022 au fost mult mai mari față de anii anteriori, am reușit cu ajutorul lui Dumnezeu și eforturi suplimentare să facem față și să încheiem anul cu bine“, specifică tânărul legumicultor.
În solarii cultivă ardei kapia, ardei gras, gogoșar și roșii, iar în câmp deschis cultivă vinete, ceapă și rădăcinoase. Ca utilaje, în solarii acesta folosește propriul tractor la frezat și plugul pentru arat, iar pentru restul culturilor se ajută cu alți fermieri din zonă. Datorită faptului că Florin a crescut în mediul rural și că provine dintr-o familie de oameni iubitori de a cultiva și a lucra pământul, acesta poate spune că este înzestrat cu un mic bagaj de cunoștințe ale agriculturii și legumiculturii.
„Susținut de părinți cu teren, m-am gândit să deschid această mică afacere. Da, pot spune că este o pasiune pentru ceea ce fac în prezent și sper să pot realiza și dezvolta mai mult în viitor, cu gândul că voi putea accesa și niște fonduri europene, pe care să le folosesc în procesarea și conservarea acestor legume, dar și pentru extinderea fermei“, adaugă Florin Dorel Albu.
Produsele și legumele obținute de legumicultor ajung la clienți prin serviciul acestuia de livrări la domiciliu.
„Colaborăm și cu câteva magazine alimentare și restaurante din Suceava, dar suntem prezenți și în Piața Volantă „DIN DRAG DE BUCOVINA“, organizată de către Direcția Agricolă Județeană Suceava, aceasta desfășurându-se în fiecare sâmbătă chiar în parcarea instituției, o instituție ce vine în ajutorul și sprijinul producătorilor locali din județul Suceava“, încheie legumicultorul din comuna Moara, județul Suceava.
Beatrice Alexandra MODIGA
legume, legumicultura, Suceava, Moara Mica
- Articol precedent: Biotehnologiile - soluția viitorului (IV) Prec
- Articolul următor: Ioana Ivan: „Expresia «aurul mov» este o exagerare, nu te îmbogățești cultivând lavandă“ Următor
Alte articole:
Semicentenar la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău
Scris de Lumea Satului în .
Unitatea este singura cu acest profil din Regiunea de Nord-Est a României. Soiurile create aici sunt omologate/ brevetate și valorificate în fermele şi grădinile legumicole. Sămânța certificată este produsă anual de unitate și comercializată în magazinele de profil din toată țara. Printre soiurile consacrate, frecvent solicitate, se numără: Auria Bacăului (fasole urcătoare), Deliciosul (porumb zaharat), Darianabac (ardei gras), Briliant (pepene galben), Daria (cimbru), Silviana (varză de toamnă), Mapamond (castravete), Bacuni (tomate), Ionel (ardei lung) și, mai nou, Tomabac și Cordbac (tomate pentru spaţii protejate), Matiuşca (ardei gras), Marinică (ardei lung). Cultivatorii şi consumatorii au posibilitatea să-şi procure de aici răsaduri, semințe şi legume din diferite specii.
Expertiza și infrastructura de cercetare au permis implicarea unității în consorții naționale și internaționale, în proiecte Horizon2020, European Cooperative Programe for Genetic Resources, Proiecte Complexe şi de Excelență, Cooperări bilaterale, Proiecte Sectoriale ADER, CEC – uri de inovare (proiecte în parteneriat public – privat) pentru abordarea unei game vaste de provocări specifice legumiculturii ecologice şi convenționale: ameliorare, management patogen, practici şi metodici de cultivare, valorificarea superioară a speciilor cu utilitate multiplă.
La începutul anilor 1990, la inițiativa regretatului director Lucian Stoian, a fost înființat primul poligon de agricultură ecologică din România. Certificarea din 1995 a reprezentat debutul cercetărilor ample pentru elaborarea practicilor și metodicilor specifice sistemului ecologic, care sunt continuu îmbunătățite.
În prezent, 4,5 hectare certificate ecologic sunt dedicate cercetărilor specifice acestui sistem de cultivare. Restul suprafeței de teren este alocat câmpurilor experimentale și multiplicării materialului semincer din categorii biologice superioare.
În câmpurile experimentale şi în laboratoare sunt derulate teme de cercetare pentru elaborarea lucrărilor de licență, disertație şi doctorat pe baza a unor acorduri de colaborare cu diferite universități, printre care Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, Universitatea de Ştiinţele Vieţii „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi. Vizite de studiu sunt frecvent organizate la solicitarea universităților, fiind armonizate cu agenda de cercetare a unității.
Elevii liceelor cu profil agricol desfăşoară stagiile de practică în cadrul stațiunii
SCDL Bacău derulează activități în parteneriat cu numeroase grădinițe, şcoli şi licee din Bacău şi din împrejurimi, în cadrul programelor Școala Altfel şi Săptămâna Verde. Cercetătorii unității elaborează teme şi materiale specifice, adaptate grupelor de vârstă şi specificului claselor unităților de învățământ, contribuind la consolidarea conceptului Știința în școli.
În ultimii ani, unitatea a contribuit activ la experimente de tipul Ştiință cu participarea cetățenilor, în cadrul proiectului european INCREASE care, în anul 2024, a primit de la Comisia Europeană „Marele Premiu“ al UE pentru impactul și realizările remarcabile la contribuția şi dezvoltarea unei societăți pluraliste, incluzive și durabile în Europa și la avansarea cunoștințelor prin implicarea societății civile.
În anul semicentenarului, unitatea lucrează la implementarea a două proiecte importante de investiții: construcție seră legumicolă de cercetare și construire centru de cercetare pentru legumicultură ecologică.
Beatrice Alexandra MODIGA
Afacerea cu iepuri l-a motivate pe un tânăr din Suceava să aleagă medicina veterinară
Scris de Lumea Satului în .
Iepurii, pe lângă faptul că atrag privirile și relaxează datorită aspectului, mai pot aduce și profit dacă dezvolți o afacere bine gândită și depui suflet în tot ceea ce faci. Tot mai mulți fermieri sunt tentați să încerce, dar faptul că sunt animale destul de sensibile reprezintă un impediment.
Exemplul lui Alexandru-Daniel Pădurariu, student la Facultatea de Medicină Veterinară USV Iași, în anul I, din localitatea Iacobești, județul Suceava, care și-a dezvoltat o microfermă de iepuri, demonstrează că la baza tuturor lucrurilor stă marea dorință și pasiunea.
Dintr-o pasiune, o mică afacere! Ai încerca?
Tânărul și-a expus prietenii pufoși la expoziția Animal Fest by USV, reușind să atragă privirile oamenilor care nu pot trece indiferenți pe lângă acești „drăgălași”. Astfel, am aflat și noi despre acest business-hobby.
„Pasiunea mea în ceea ce le privește pe aceste mici rozătoare a început încă din copilărie, avându-i ca animăluțe de companie. Mi-au creat niște amintiri plăcute, lăsându-mi un atașament emoțional puternic. După ce am crescut mi-am dat seama că pot face dintr-o pasiune o mică afacere de care să mă ocup în timpul liber“, povestește acesta.
La început suceveanul a achiziționat rasa Californian, fiind o rasă de carne foarte prolifică, apoi pe parcurs, după ce a acumulat experiență, a achiziționat și rasa Berbec German de mai multe culori (albastru, agouty, alb, sallander), iar pentru a înfrumuseța crescătoria a ales spre achiziție și rasa Rex Galben, mai prețioasă întâlnită rar la mulți crescători.
„În momentul de față dețin exemplare care ajung la 100 euro, iar puii la 50 euro. Am achiziționat matcă din țară, dar am procurat și linii din străinătate precum Slovacia, Bulgaria și Cehia“, punctează acesta.
Rozătoare sensibile, cu o dietă specifică
Creșterea iepurilor poate varia în dificultate în funcție de mai mulți factori fie pozitivi, fie negativi, mai adaugă studentul.
„Iepurii nu necesită spații foarte mari pentru a fi crescuți, cresc repede, nasc pui mulți, având o periodă de gestație de 30-32 de zile, iar vârsta optimă de reproducerea este de 6-8 luni, în funcție de talia rasei. Sunt animale sensibile, iar această sensibilitate se manifestă în mai multe aspecte ale sănătății și îngrijirii lor, cum ar fi hrana, adăpostul și tratamentele administrate. De asemenea, necesită o dietă adecvată, la bază fiind fânul, iar cerealele și legumele proaspete trebuie să vină în cantități adecvate. Adăpostul trebuie să fie curat, ferit de temperaturi extreme, calde sau reci, iar tratamentele nu trebuie să le lipsească.
Deparazitările la timp externe-interne, dar și vaccinurile pentru a preveni diferitele boli“, mai transmite Alexandru-Daniel Pădurariu.
Pentru că participarea la concursuri poate oferi recunoaștere pentru munca și dedicarea crescătorilor, tânărul s-a înscris în Asociația Crescătorilor de Păsări și Iepuri de Rasă-Bucovina. „Particip la concursuri cu iepurii, fiind membru în asociație, mai ales că poate fi o oportunitate excelentă de a întâlni alți crescători, de a schimba informații și de a învăța din experiențele altora“, ne spune studentul.
Medicina veterinară este o profesie gratifiantă
Revenind la pasiunea spre acest domeniu, aflăm de la Alexandru că încă din copilărie l-au caracterizat grija şi pasiunea față de animalele neajutorate și a știut de atunci care îi va fi meseria.
„Ca medic veterinar trebuie să asiguri confortul și protecția animalelor tratându-le și oferindu-le afecțiunea necesară. Cunoștințele și abilitățile dobândite la Facultatea de Medicină Veterinară mă vor ajuta să îmi gestionez mai eficient și mai sănătos businessul cu iepuri. Astfel, voi putea diagnostica și trata prompt orice afecțiune, minimizând riscurile de pierderi de animale, dar și costurile asociate cu problemele de sănătate ale iepurilor. În timpul facultății, voi avea ocazia de a-mi clădi o rețea de contacte profesionale, inclusiv profesori, colegi și alți specialiști în domeniu. Această rețea mă poate ajuta să obțin sfaturi, colaborări și oportunități de afaceri. Recomand medicina veterinară pentru că este o profesie gratifiantă și implică lucrul cu animalele pentru a le ajuta să ducă o viață sănătoasă și fericită. Este o oportunitate de a combina pasiunea pentru animale cu munca într-un domeniu care are un impact pozitiv asupra vieții lor și a proprietarilor acestora“, încheie Alexandru-Daniel Pădurariu, crescător de iepuri.
Beatrice Alexandra MODIGA
100 de ani de învățământ agricol la Fălticeni
Scris de Lumea Satului în .
Colegiul „Vasile Lovinescu“ din Fălticeni nu este doar o școală, ci un loc plin de istorie și tradiție în învățământul din Fălticeni. Acest colegiu a crescut și s-a dezvoltat de-a lungul anilor, adaptându-se nevoilor și cerințelor societății contemporane. De la începuturile sale ca școală practică de pomicultură în urmă cu 100 de ani și până în prezent, colegiul și-a extins oferta educațională, oferind specializări variate care răspund diverselor domenii de interes și evoluții economice. Pe lângă specializările de bază – agricultură, mecanic agricol și contabilitate –, oferta educațională s-a diversificat cu domenii ca industrie alimentară, protecția mediului, mecanică, silvicultură, veterinar, turism și alimentație – servicii. Impactul unui liceu cum este Colegiul „Vasile Lovinescu“ în comunitate este vast și semnificativ, influențând educația, economia și coeziunea socială.
Recent, Colegiul „Vasile Lovinescu“ a sărbătorit, printr-un amplu program, împlinirea a 100 de ani de existenţă. Manifestările derulate pe parcursul unei săptămâni au pus în lumină primul secol de activitate prolifică a acestei unităţi de învăţământ şi au reunit o audiență impresionantă, formată din elevi, părinți, prieteni ai colegiului, foști elevi și profesori, oficialități locale și județene, reprezentanți ai mediului universitar din Iaşi şi Suceava și ai diverselor instituții și agenți economici din domeniul agricol, industria alimentară, construcții, mecanică și servicii, din ţară şi din Republica Moldova, o parte dintre ei fiind foşti absolvenţi ai acestei şcoli.
Vasile Lovinescu a pus bazele primei școli practice de horticultură
Bazinul pomicol Fălticeni-Rădășeni s-a făcut cunoscut încă din secolul al XV-lea, când a început comerțul de fructe cu polonii, ca, mai apoi, să apară informații în cronicile „Uricariul“ lui Codrescu și în „Descrierea Moldovei“ a lui Dimitrie Cantemir despre livezile de la Rădășeni și Fălticeni, respectiv despre livezile de la Horodniceni, Brădățel, Botești, Oprișeni, Ciorsaci.
Dezvoltarea bazinului pomicol Fălticeni-Rădășeni, precum și existența unui însemnat număr de livezi în zonă, s-au datorat atât condițiilor de sol și climă favorabile, cât și faptului că majoritatea locuitorilor de aici au fost oameni liberi, cu dragoste și pasiune pentru pomicultură, buni specialiști nu numai în realizarea de soiuri, forme și biotipuri autohtone la măr, păr, prun, cireș, vișin, nuc, cais, ci și în ceea ce privește industrializarea producției de fructe, prin înființarea unor fabrici de marmeladă, dulcețuri și chiar a vinului din mere sau a țuicii din prune şi a rachiului de mere. În 1908, în Groapa Rădășeni, pe un teren cedat gratuit de distinsul învățător și pomicultor Vasile Lovinescu, a fost înființată Pepiniera de stat Fălticeni-Rădășeni, care a avut un rol deosebit în organizarea și dezvoltarea bazinului pomicol şi a învăţământului agricol. Câţiva ani mai târziu, tot Vasile Lovinescu, revizor agricol și consilier tehnic la Ministerul Agriculturii, a pus bazele primei școli practice de horticultură din această zonă cu veche tradiție în cultura pomilor fructiferi și în comerțul cu fructe. Între anii 1924-1932, în clădirea şcolii funcţionează Şcoala Practică de Horticultură înfiinţată în 1920 de Vasile Lovinescu, dar care avea un sediu impropriu.
O școală trainică, deschisă spre cunoaștere și receptivă la schimbările vremurilor
Din 1932 până în 1950 școala are clase de gimnaziu și liceu comercial și Școală medie tehnică de administrație economică, de aici plecând și primele promoții de tehnicieni pomicultori cu cariere remarcabile în bazine pomicole renumite cum ar fi cele de la Pitești – Mărăcineni, Iași, Bistrița sau Voinești. De la înființare și până în prezent, a existat fără întrerupere o școală trainică, deschisă spre cunoaștere, receptivă la schimbările progresiste ale vremurilor, care a avut în anii de existență 13 denumiri. Din 1950 până în 1966 școala agricolă din urbea de pe Șomuz funcționează ca Școală Medie de Tehnică Agricolă, din 1966 până în 1974 ca Liceu Agricol, cu profilurile horticultură, agricultură, contabilitate, merceologie agricolă, mecanică agricolă, veterinar, silvic, morărit – panificaţie, protecţia plantelor, topografie, multe dintre ele fiind păstrate până în prezent. Din 1974 până în 1989 a funcţionat ca Liceu agroindustrial, aici fiind şi una dintre cele mai mari şcoli profesionale de mecanici agricoli, din 1989 până în 2004 ca Grup școlar agricol, din 2004 până în 2012 ca Colegiul Agricol Fălticeni, iar din anul școlar 2012-2013, în urma unei Hotărâri a Consiliului Local Fălticeni, poartă numele celui care a înființat prima pepinieră pomicolă din România, Vasile Lovinescu.
De-a lungul celor zece decenii de activitate didactică, Colegiul „Vasile Lovinescu“ a demonstrat permanența unei misiuni educative şi de continuu apostolat în pregătirea tinerilor pentru lucrul în agricultură și pomicultură, oferind cunoștințe practice și teoretice esențiale pentru sectorul agricol.
Fiecare elev, devenit un lider inovator şi un cetăţean responsabil
De la directorul colegiului, prof. Cristinel-Petrică Acatrinei-Vasiliu, am aflat importanţa acestui moment solemn şi contribuţia personalului didactic al acestei școli, subliniind că amintirea şi învăţăturile profesorilor trecuţi în nefiinţă continuă să inspire generaţiile actuale.
„Astăzi este o zi specială pentru noi, sărbătorim un secol de educaţie şi de contribuţie semnificativă la formarea tinerei generaţii. Fiecare elev care a trecut prin această şcoală a devenit un lider inovator şi un cetăţean responsabil. Aniversarea centenarului nostru este un moment important din istoria acestei şcoli. De-a lungul acestui secol zeci de generaţii de elevi au trecut pragul acestei instituţii, fiecare elev ducând cu el visuri, speranţe, aspiraţii unice şi devenind mai apoi lideri inovatori şi cetăţeni responsabili ai lumii.
Privind în urmă istoria noastră bogată, suntem plini de recunoştinţă faţă de toţi cei care au contribuit la succesul nostru de-a lungul deceniilor: directori, profesori, personal auxiliar, personal nedidactic, autorităţi locale şi centrale, parteneri, părinţi şi elevi. Fiecare a pus o piatră de temelie esenţială în construirea şi menţinerea acestei instituţii de învăţământ de elită şi afirmarea identităţii noastre ca şcoală. Doresc să adresez sincere mulţumiri colegilor noştri pensionari, pentru angajamentul, dedicarea şi devotamentul pentru liceul nostru. Fiecare a adus susţinere, experienţă, cunoştinţe şi pasiune pentru educaţie, fiecare a contribuit în mod unic şi valoros la misiunea noastră de a oferi elevilor o educaţie de calitate şi o experienţă şcolară împlinitoare.
Este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că următoarele generaţii de elevi vor beneficia de aceeaşi educaţie de calitate şi de valorile solide pe care le-am oferit de-a lungul timpului“, consideră directorul colegiului, Cristinel-Petrică Acatrinei-Vasiliu.
Recunoştinţă pentru performanţe din partea Ministerului Educaţiei
În semn de recunoaştere a activităţii desfăşurate şi a performanţelor profesionale înregistrate în cei 100 de ani de existenţă, şeful Inspectoratului Şcolar, prof. Grigore Bocanci, absolvent al acestei instituţii, promoţia 1987, clasa regretatului profesor dr. Mircea Toma, a înmânat Colegiului „Vasile Lovinescu“ Diploma aniversară „Nicolae Iorga“ şi o plachetă omagială din partea Ministerului Educaţiei.
„Colegiul «Vasile Lovinescu» a devenit în aceste decenii un mediu stimulativ care asigură formarea de competenţe, valori şi atitudini atât de necesare tinerilor pentru a face faţă provocărilor unei societăţi în continuă schimbare, promovând egalitatea de şanse şi incluziune socială, susţinând în acelaşi timp o dezvoltare sustenabilă în context rural. Ceea ce individualizează Colegiul «Vasile Lovinescu» în mediul educaţional, precum şi în spaţiul comunitar local şi regional este dimensiunea adaptării la specificul şi dezideratele comunităţii, adeziunea instituţiei de învăţământ la valori autentice care pot gira alinierea la standardele educaţionale naţionale şi europene: profesionalizare şi responsabilitate, cooperare şi colaborare, dezvoltare durabilă.
Cei peste 1.400 de elevi care studiază acum în acest colegiu au şansa de a învăţa, de a se forma ca personalităţi autentice într-o instituţie de învăţământ care susţine şi încurajează performanţa, o instituţie cu o infrastructură în permanentă transformare şi modernizare, adaptată la standardele europene şi internaţionale. Aici elevii au ocazia să înveţe că meseria este într-adevăr o brăţară de aur.“
Colegiul „Vasile Lovinescu“ a rămas la sufletul absolvenţilor basarabeni
Printre participanţi s-au numărat şi absolvenţi din Basarabia, cu funcţii şi responsabilităţi în agricultura din Republica Moldova, care şi-au făcut studiile liceale la Fălticeni şi au descoperit cum se face agricultura modernă la facultăţile de agronomie din Iaşi, Bucureşti şi Cluj.
„Sunt onorat şi recunoscător să fiu absolventul Colegiului «Vasile Lovinescu», o instituție binecuvântată de Dumnezeu, cu dascăli dedicați meseriei şi cu înaintaşi de o valoare inestimabilă. Le mulţumesc din suflet organizatorilor, în numele meu şi al colegilor mei basarabeni, pentru invitația la aniversarea centenarului. Oraşul Fălticeni, Colegiul «Vasile Lovinescu», profesorii, directorii, colegii şi bucovinenii sunt şi vor rămâne în sufletul meu pentru totdeauna!“, ne-a spus Iurii Cărbune.
Specializări variate care răspund diverselor domenii de interes și evoluției economice
De fiecare dată când se vorbeşte de Colegiul „Vasile Lovinescu“, primarul municipiului Fălticeni, prof. Gheorghe Cătălin Coman, îşi aduce aminte cu drag de timpul petrecut aici, în calitate de profesor de educaţie fizică şi sport, între anii 2004-2012, precizând că anul acesta nu sărbătorim doar trecutul, ci şi prezentul şi viitorul unei instituţii educative care reprezintă un adevărat motor al progresului în comunitatea noastră.
„De-a lungul celor zece decenii de activitate didactică, acest liceu a demonstrat permanența unei misiuni educative şi de continuu apostolat în pregătirea tinerilor pentru lucrul în agricultură și pomicultură, oferind cunoștințe practice și teoretice esențiale pentru sectorul agricol.
Cu trecerea anilor, Colegiul «Vasile Lovinescu» și-a adaptat constant oferta educațională pentru a răspunde schimbărilor din societate și cerințelor economice în transformare și pentru a acoperi o gamă mai largă de domenii și interese. Această școală oferă, pe lângă specializările de bază – agricultură, mecanic agricol și contabilitate –, specializări variate care răspund diverselor domenii de interes și evoluții economice: industrie alimentară, protecția mediului, mecanică, silvicultură, veterinar, turism și alimentație – servicii. Această diversitate de specializări reflectă angajamentul colegiului de a pregăti elevii pentru o gamă largă de cariere și oportunități într-o lume în continuă schimbare. Elevii beneficiază nu doar de cunoștințe teoretice și practice solide în domeniile tradiționale, cum ar fi agricultura și mecanica agricolă, ci și de posibilitatea de a se specializa în domenii emergente și de viitor, cum ar fi protecția mediului, IT sau industria alimentară.
Pe lângă programa academică, colegiul promovează și dezvoltarea personală a elevilor prin activități extracuriculare, numeroase stagii de practică și de formare profesională în țări din Uniunea Europeană în cadrul Programelor Erasmus +, proiecte comunitare și colaborări cu agenți economici locali și regionali.
Acest tip de educație holistică și orientată către nevoile actuale ale societății contribuie la formarea unei generații de tineri pregătiți să facă față provocărilor și oportunităților viitoare“, este mesajul primarului municipiului Fălticeni, prof. Gheorghe Cătălin Coman, la aniversarea centenarului.
Silviu BUCULEI
Iepurii crescuți de un sucevean, adevărate „comori“
Scris de Lumea Satului în .
Iustin Grigoraș Crețu, un tânăr de 19 ani din Suceava, student la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, în anul I, este un adevărat pasionat de creșterea iepurilor de rasă, exemplare unice. Pentru tânăr, creşterea iepurilor reprezintă pasiunea lui de-o viaţă, iar acum are exponate din țări precum Slovacia, Olanda și Bulgaria. Din cele cinci rase din portofoliu, preferatele lui rămân exemplarele din rasa Berbec german.
Cadoul perfect de la PetShop
Iustin Grigoraș Crețu, un tânăr din Suceava, crește iepuri de rasă pentru expoziție. Pasiunea sa este mai puțin obișnuită și costisitoare, deoarece cheltuielile nu sunt deloc de neglijat, mai ales că un iepure poate să coste peste 100 de euro.
„Această pasiune a început încă din copilărie, când tatăl meu mi-a adus acasă un iepuraș cumpărat de la un PetShop. Nu era un iepuraș de rasă, dar a fost cadoul perfect. De când sunt mic am avut iepuri, dar de aproximativ doi ani cresc iepuri de rasă pură pentru a participa la concursuri și expoziții cu ei“, transmite Iustin Grigoraș Crețu.
Berbec german, varietatea de culoare „rhon“, rasa preferată
În prezent, Iustin deține cinci rase de iepuri: Berbec german, Californian, Rex de talie mare, Rex pitic și Cap de leu.
„Toți iepurii pe care îi dețin sunt exemplare frumoase, dar pentru mine rasa de iepuri Berbec german, pe varietatea de culoare «rhon», este cea mai prețioasă și cea mai îndrăgită, deoarece această varietate de culoare «rhon» este destul de rară și foarte greu de găsit la noi în țară“, adaugă tânărul crescător de 19 ani.
Rex pitic, exemplar adus din Olanda, cel mai scump din colecția tânărului
În acest domeniu, prețurile pot varia foarte mult de la un exemplar la altul. Spre exemplu, un pui din rasa Berbec german, care se trage din părinți campioni poate porni de la 150-200 lei, mai specifică acesta. De curând, exemplarele de iepuri ai tânărului au fost înscrise în Asociația crescătorilor de iepuri de rasa din Bucovina.
„Alte exemplare care au diferite titluri de campion pot ajunge și la câteva sute de euro. Exemplarele mele sunt achiziționate de la unii dintre cei mai buni crescători de iepuri din țară și din alte țări (Slovacia, Olanda, Bulgaria). Cel mai scump exemplar pe care îl dețin face parte din rasa de iepuri Rex pitic și a fost adus din Olanda, încă de când era pui, prețul lui ajungând la 170 de euro. Rasele pe care le dețin nu sunt pretențioase sau sensibile, dar bineînțeles că pot apărea și neplăceri în momentul în care animăluțului nu îi place ceva.“
Terapie cu animale pentru copii
Iustin a ales Facultatea de Medicină Veterinară pentru că iubește animalele și îi place să se ocupe de ele.
„Mă pasionează să învăț cât mai multe despre ele și să încerc să le înțeleg gesturile și manifestările. Mi se pare extraordinar cât de deștepte pot fi aceste vietăți și cum se pot descurca singure în sălbăticie, un lucru pe care noi, oamenii, nu îl putem face. Cred că facultatea mă va ajuta foarte mult pe viitor în legătură cu această pasiune, deoarece încă sunt lucruri neștiute despre iepuri și sunt dornic să le învăț. Pot învăța tratamente noi pentru animale, care pot fi mai benefice decât ceea ce fac acum și, bineînțeles, odată ce înveți cât mai multe despre un subiect, vei putea fi cel mai bun în domeniul respectiv. Recomand tuturor oamenilor să își achiziționeze sau să adopte un animăluț care îi reprezintă. Animalele sunt suflete calde, cu care putem comunica și cu care putem crea o legătură. De multe ori copiii mici interacționează mult mai bine cu un animăluț decât cu un om, tocmai din acest motiv există și terapie cu animale pentru copilașii cu probleme“, încheie Iustin Grigoraș Crețu.
Beatrice Alexandra MODIGA
Mănăstirea Voroneț, îmbrățișarea pură cuprinsă de fiori binecuvântați
Scris de Lumea Satului în .
Nu foarte departe de Gura Humorului, ca un desen pictat cu acuarelă desprinsă din casa cerească, ni se arată printre mirosul trandafirilor atât de perfecți și pământul proaspăt Mănăstirea Voroneț, maiestuoasa ctitorie a lui Ștefan cel Mare de la sfârșitul anilor 1400.
Compusă din Biserica „Sf. Gheorghe“, clopotniță, zidul de incintă și ruinele chilii, Mănăstirea Voroneț a fost construită în trei luni și trei săptămâni pe locul unei biserici din lemn și este monument istoric al județului Suceava. Biserica poartă hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, și face parte din patrimoniul cultural mondial din anul 1993.
Prezența monahului Daniil la Voroneț a adus insuflare cu adâncă credință acestui lăcaș de cult, ceea ce a făcut ca prezența spiritului monahal să înflorească din ce în ce mai mult. Importante donații sub formă de pământuri ori cărți au fost făcute de către Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Ieremia Movilă, printre acestea Tetravanghelul din 1940, obiecte bisericești, poloboc de vin, monede de cheltuială, zloți la tămâie, catastif de praznic.
La Mănăstirea Voroneț a fost format un atelier de copiat cărți, acestea din urmă fiind folosite la slujbele religioase, dar și o unitate de învățământ unde se predau slavona și româna; aici erau înscriși copiii boierilor și ai preoților ce erau pregătiți pentru a deveni dascăli în lăcașurile de cult, dar și în școli.
Mănăstirea Voroneț a pășit pe o treaptă mai înaltă către mai multe direcții în vremea egumenului Macarie în anii 1700, atunci când a fost reformat aspectul bisericii, cu apariția de noi chilii, reconstrucții ale proprietăților mănăstirești, au fost aduse cărți și au venit noi monahi; tot în acel timp s-a alcătuit și o Condică de avere de către Vartolomei Mayereanu Pomelnicul.
În vremea anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic s-au micșorat beneficiile lăcașurilor de cult ortodoxe, iar în urma acestui aspect reprezentanți ai bisericilor, printre ei și Inochentie al Voronețului, au solicitat împăratului Iosif al II-lea revenirea la vechile drepturi; însă, singura concesie a fost diminuarea numărului de călugări și, totodată, desființarea schiturilor. S-a realizat un fond de venituri prin care erau controlate toate cheltuielile mănăstirilor, inclusiv aici, la Voroneț.
După un timp îndelungat în care biserica Sf. Gheorghe a activat ca biserică parohială, după 1990 Mănăstirea Voroneț a revenit la viața monahală ca o comunitate de călugărițe.
Biserica este printre singurele monumente arhitecturale religioase din zona de nord a Moldovei ce și-a conservat forma inițială. Nu de dimensiuni foarte mari, biserica se mândrește cu o pictură profundă la interior ce rezistă încă din vremea lui Ștefan cel Mare; Cina cea de Taină, Spălarea picioarelor, tabloul închinat domnitorului Ștefan cel Mare sunt doar câteva dintre imaginile ce ne atrag atenția negreșit.
La exterior, ochii nu mai contenesc a se dezlipi de o așa dumnezeiască explozie de frumos, prin pictura din timpul domnitorului Petru Rareș ce reprezintă imaginea extraordinară a artei feudale moldovenești. Toate episoadele biblice sunt reprezentate atât de viu încât personajele tind să iasă din această sferă a frescelor, ba mai mult, au glas și uimesc prin mimica lor privirea oricui calcă pragul mănăstirii. Culorile atât de vii fac să pară că trupurile sunt într-o continuă mișcare, nicidecum statice, verdele și albastrul fac să se simtă bătăile inimilor învăluite de iubire pe de o parte, dar și a chinului pe de altă parte.
Judecata de Apoi de pe fațada de vest este structurată în patru acte, în partea de sus este Dumnezeu Tatăl, apoi Apostolii poziționați pe scaune în scena Deisis; la râul de foc ce pleacă de la picioarele Mântuitorului cei care au săvârșit păcate își află acum chinurile. Etimasia Sfântului Duh, înfățișat de un porumbel, Sfânta Evanghelie, strămoșii neamului românesc și credincioșii îndrumați de Sf. Apostol Pavel, apoi necredincioșii ce au parte de mustrarea lui Moise fac parte din al treilea act. Simbolul justiției, cumpăna, o regăsim în ultimul act, unde faptele bune și cele rele sunt puse în balanța disputei dintre îngeri și demoni pentru sufletele noastre, la nord raiul, iar la sud iadul. Fabuloasa frescă scoate în evidență sclipirea minților creatoare, astfel se împletesc printre aceste acte părți ale folclorului precum arhanghelii ce suflă din buciume.
Soarele o dezmiardă atât de des, ploaia este împinsă de vânt către ea în zilele de toamnă târzie, fulgii de nea cad ca un pieptăn pe creștetul unui copil, glasul cântecului Liturghiei ajunge până la petalele florilor și iarba pe care o călcăm, căci aici, în mijlocul acestui spectacol spiritual, înflorește tot mai mult cu ardoarea credinței și te așteaptă pentru o îmbrățișare pură cuprinsă de fiori binecuvântați Mănăstirea Voroneț.
Aurora GRIGORE
Mănăstirea Putna, vatra sihăstrească unde Sfânta Liturghie te înalță către cer
Scris de Lumea Satului în .
Din vârful muntelui ce umbrește cu-ale sale podoabe creștetele noastre, de pe frumosul Deal al Crucii, se spune că Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt a tras cu arcul, iar unde a țintit săgeata acolo s-a făcut prestolul pentru cea ce urma să fie întâia, dar și cea mai de seamă ctitorie a sa, Mănăstirea Putna.
Situată nu departe de orașul Rădăuți, județul Suceava, Mănăstirea Putna împletește laolaltă cu o surprinzătoare căldură religia, cultura, arta. Ridicarea lăcașului de cult a început în anul 1466, după ce a fost cucerită cetatea Chilia și a fost finalizată trei ani mai târziu. În prezența întregului cler moldovenesc, mănăstirea a primit sfânta slujbă cu binecuvântarea Mitropolitului Teoctist al Moldovei la data de 3 septembrie 1469. Ulterior, până-n anul 1481, au fost ridicate chiliile, Turnul Tezaurului, zidul de apărare și turnurile lor.
Mănăstirea nu a fost ocolită de episoade negre, astfel că ocupațiile străine, incendiile și cutremurele i-au fost călăuze vitregi de-a lungul timpului. Oștile lui Timuș Hmelnițki, fiul cel mare al lui Bogdan Hmelnițki (hatmanul cazacilor), a jefuit biserica mănăstirii. În anul 1484 chiliile au ajuns ruine din cauza unui incendiu, iar biserica a fost și ea afectată.
Reconstrucțiile mănăstirii au fost realizate de-a lungul vremii prin bunăvoința domnitorilor Moldovei, Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan, Eustatie Dabija și Mitropolitul Iacob Putneanul.
Format din parter și etaj, Turnul porții a fost construit în anul 1757 pe când domnitor era Constantin Racoviță; ,mai este denumit și Turnul Eminescu, fiindcă poetul a fost prezent aici la Serbarea de la Putna din anul 1871. Alături de Ioan Slavici, a zăbovit timp de câteva zile în sala de la etaj. Tot pe latura aceasta din partea estică a fost ridicat și Turnul Clopotniță.
Situat în partea de vest a interiorului, Paraclisul mănăstirii poartă hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel; a fost înălțat cu ajutorul mitropolitului Iacov Putneanul, iar pictura a fost realizată în tehnica „al fresco“ de către frații Moroșan.
Spre sfârșitul anilor 1900, sub supravegherea patriarhului Teoctist Arăpașu, Casa Domnească a fost construită pe locul fostei temelii ruinate de Habsburgi.
Biserica poartă amprentele stilului arhitectonic moldovenesc, realizată din pridvor, pronaos, naos, altar, gropniță; componente bizantine, gotice și renascentiste sunt armonios îmbinate. Pentru a intra în biserică se folosesc cele două uși din lateral ale pridvorului frumos decorate cu portaluri din piatră.
În Camera mormintelor, ca în străfundul liniștii unui codru din urma războiului, regăsim mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt învelit cu baldachin din marmură de culoare albă precum caii aceia bravi și al soției sale, Maria. De asemenea, aici mai sunt printre altele și mormintele familiei Mușatinilor, ale domnitorilor Bogdan al III-lea și Ștefăniță.
Pronaosul primește raze luminoase de la două ferestre din partea sudică și nordică; în pridvor soarele abundă prin și mai multe ferăstruici, aici se află mormântul Mitropolitului Moldovei, Iacob Putneanul, și cel al Mitropolitului Sucevei Teoctist.
Altarul este delimitat de naos printr-un iconostas din lemn frumos decorat; deasupra naosului ca un fluture cu aripi deschise zărim turla octagonală și la etajul superior hexagonală. Ferestrele pictate, pardoseala din piatră și marmura presară pe alocuri culoare binecuvântată locului.
Exteriorul este decorat cu arcade oarbe, pilaștri, ferestre dreptunghiulare gotice, un brâu răsucit în torsadă ce împarte zidurile și care semnifică Preasfânta Treime; acest ultim element îl putem observa și în interiorul bisericii.
Acoperișul este îmbrăcat cu bundiță de aramă cusut minuțios ce se aseamănă cu șindrila, iar la exterior brâul cu adâncituri aerisite și ferestrele cu chenare decorative dau privirii o chemare către frumos și, totodată, simplitate. Stâlpii contraforturi de pe fațade marchează solemnitatea și siguranța lăcașului de la poalele muntelui.
Frumusețea aurită ce izvora din pictura de altădată a fost devastată de luptele pentru domnie dintre Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan. Reabilitarea acesteia s-a accentuat spre sfârșitul anilor 1900 cu ajutorul Mitropolitului Iustin Moisescu și al părintelui Sofian Boghiu. Noile picturi au luat amploare pe foițe de aur în stiluri neobizantine, baroce, ale căror culori intensifică aspectul într-un mod atât de fermecător, mai ales unde s-a folosit lemnul de tei.
În Muzeul Mănăstirii Putna sunt conservate manuscrise, broderii, obiecte de cult, însă de o mare însemnătate este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Constantinopol și craniul Sfântului Ierarh Ghenadie.
Aerul pe care-l respiri aici, împrejurul acestei vetre sihăstrești de odinioară te aduc mai aproape de substratul neamului românesc prin amprentele lăsate de domnitori, sfinți rugători, ce nu au lăsat să piară adevăratul rost al vieții, în pofida tuturor piedicilor vremii, ci au continuat într-o virtute sigură ritualul ce duce către înaltul cerului de aici, din mijlocul Sfintei Liturghii cântate cu atâta dăruire la Mănăstirea Putna.
Aurora GRIGORE
Autoritatea Națională Fitosanitară a intesificat acțiunile de control la legume și fructe
Scris de Lumea Satului în .
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF), a suplimentat în acest an cu 42% probele de legume și fructe din producția autohtonă ce vor fi verificate, față de aceeași perioadă a anului 2023. Măsura a fost dispusă întrucât suntem în plin sezon de comercializare a legumelor și fructelor românești, având ca obiectiv principal verificarea acestora din punct de vedere al conformității și al siguranței pentru consum.
Astfel, începând cu luna mai și până în 31 august a.c., numărul de probe care vor fi verificate a fost suplimentat cu 181, față de numărul de probe verificate în aceeași perioadă a anului trecut. Mai exact, pentru urmatoarele legume și fructe: tomate, castraveți, ardei, cireșe, căpșune, caise, pepeni și zmeură vor fi prelevate și analizate 615 probe, față de 434 probe ce au fost verificate în aceeași perioadă a anului 2023.
De asemenea, în perioada 30 mai – 5 iulie, ANF a demarat acțiunea „Cireașa și Căpșuna”. În cadrul acestei acțiuni, vor fi prelevate pentru analize de laborator peste 200 de probe (214 probe) de cireșe și căpșune în plus față de Programul Național de Monitorizare, în scopul verificării conformițății, pentru a nu prezinta niciun risc pentru consumatori. Probele vor fi prelevate atât din piețele bucureștene, cât și din fiecare reședință de județ.
Sursa madr.ro
Cu pasiune, duce afacerea legumicolă a familiei mai departe
Scris de Lumea Satului în .
Pentru tânăra Ioana Iordăchiță, experiența timpurie în agricultură i-a înrădăcinat dragostea pentru pământ și a modelat pasiunea sa pentru acest domeniu. Ne întoarcem în timp, în anul 2007, când familia Iordăchiță, Cristian și Carmen, a decis să-și deschidă un nou domeniu de activitate, investind într-o afacere agricolă în județul Vaslui, în localitatea Muntenii de Jos. În prezent cultivă legume și răsaduri în solariile care au o suprafață de 1.700 mp, precum și în câmp deschis.
„Totul a pornit de la dorința tatălui meu de a găsi o oportunitate de investiție și de a-și asigura un venit stabil pentru familia noastră. Chiar dacă nu avea experiență vastă în acest domeniu, pasiunea și determinarea lui au fost motorul care ne-a condus către această nouă provocare. În același an, am fost înscrisă și eu la școală, iar această afacere a devenit parte integrantă din viața noastră de zi cu zi. Am crescut odată cu fermă, petrecând fiecare vacanță printre plantele din solarii, învățând și contribuind la munca de zi cu zi a părinților mei. Această experiență timpurie în agricultură mi-a înrădăcinat dragostea pentru pământ și a modelat pasiunea mea pentru acest domeniu“, specifică Ioana Iordăchiță, tânăra în vârstă de 23 de ani.
Ferma legumicolă este una sustenabilă
Pentru Ionela, părinții ei au fost adevărați autodidacți în agricultură, învățând tehnicile de lucru din mers.
„La început, ei au aplicat metode de muncă tradiționale, dar cu trecerea timpului și cu experiența acumulată au descoperit și au adoptat tehnici noi și mai eficiente. Fiecare zi petrecută în solarii a fost o oportunitate de învățare și de îmbunătățire a practicilor agricole, iar rezultatele au fost remarcabile. Astfel, ei au reușit să adapteze și să optimizeze procesele de cultivare, asigurându-ne că ferma noastră devine mai sustenabilă în timp.“
Business exclusiv de familie
Investiția în ferma familiei a fost susținută exclusiv din fonduri proprii.
„Fiecare an a fost o nouă provocare din punctul de vedere al investiției, deoarece vremea și condițiile meteorologice au fost factori imprevizibili care au influențat în mod semnificativ planurile și eforturile noastre. Cu toate acestea, am învățat să ne adaptăm și să gestionăm resursele cu înțelepciune, reușind să facem față fluctuațiilor și să continuăm să ne dezvoltăm ferma în ciuda obstacolelor întâlnite pe drum“, adaugă legumicultoarea din județul Vaslui.
Distribuția produselor din ferma familiei Iordăchiței se realizează în principal prin vânzarea la piață sau direct din solar, ne spune tânăra.
„Am experimentat și varianta livrărilor în diferite puncte din oraș, dar am constatat că necesită mult timp, iar în zilele aglomerate de vară prioritățile noastre sunt concentrate pe maximizarea eficienței lucrărilor în fermă. Având în vedere că ne bazăm doar pe resursele interne, adică doar pe membrii familiei pentru a gestiona întreaga fermă, inclusiv vânzarea produselor, nu avem un angajat dedicat exclusiv pentru livrări.“
Vânzare directă către consumatori
Mai mult decât atât, în județul Vaslui nu se găsesc oameni disponibili să vină să lucreze cu ziua, ceea ce îi face pe membrii familiei Iordăchiță să se bazeze în totalitate pe eforturile lor și pe munca în echipă a membrilor de familiei pentru a duce la îndeplinire toate activitățile necesare în fermă.
„De asemenea, este important de menționat că la piață nu vindem la preț en-gros, ci ne concentrăm pe vânzarea directă către consumatori, oferindu-le produse proaspete și de calitate, la prețuri accesibile. Acest aspect ne permite să construim și să menținem relații strânse și de încredere cu clienții noștri“, mai punctează legumicultoarea.
Agricultura este o industrie vitală și plină de oportunități, dar necesită multă muncă, determinare și răbdare pentru a avea succes, mai menționează legumicultoarea din Vaslui.
„Pentru cei care doresc să investească în agricultură, sfatul meu este simplu: este o alegere profitabilă, dar presupune eforturi considerabile. Este important să fiți pregătiți să învățați continuu, să vă adaptați la schimbările de pe piață și să faceți față provocărilor întâmpinate în acest domeniu. Cu toate acestea, cu pasiune și angajament, investiția în agricultură poate aduce satisfacții și recompense pe termen lung.“
Solariile metalice, în defavoarea celor din lemn
În ceea ce privește planurile de viitor, pentru că tânăra are studii superioare în domeniu, absolvind de curând specializarea Protecția consumatorului și a mediului, din cadrul Facultății de Agricultură din Iași, aceasta intenționează să aplice tehnologii mai avansate și să acceseze fonduri europene, pentru a dezvolta și mai mult ferma, respectiv solariile care au o suprafață de 1.700 metri pătrați, precum și culturile din câmp deschis.
„Avem în vedere construirea de solarii metalice, renunțând treptat la cele din lemn. Această schimbare va aduce o serie de beneficii, inclusiv durabilitate crescută și eficiență sporită în gestionarea culturilor noastre. Totodată, intenționez să investesc mai mult în promovarea produselor noastre agricole. În prezent, unele dintre răsadurile noastre au o lună de la semănare, cum ar fi roșiile și ardeii kapia și gras, urmând să fie plantate. De asemenea, am semănat vinete negre și albe, precum și mai multe soiuri de roșii și ardei. În curând, o parte dintre acestea vor fi oferite spre vânzare ca răsad în pahar. Pentru a menține o temperatură optimă în solar, folosim focul la sobe pe bază de rumeguș și lemn, asigurând condițiile ideale pentru creșterea sănătoasă a plantelor noastre în ciuda temperaturilor reci din exterior. În același timp, lucrăm la repararea solariilor unde folia este ruptă și va fi înlocuită. Această muncă de pregătire ne permite să avem solariile în stare optimă pentru plantare, asigurând astfel succesul culturilor noastre.“
Obiectivul pe termen lung pe care și-l dorește Ioana este că speră să ofere clienților produse de calitate, proaspete și sănătoase.
„Tot ceea ce vindem este crescut cu aceeași atenție și dedicare pe care o avem pentru noi și familia noastră. Cinstea este un atribut la care noi ținem foarte mult, iar munca ne reprezintă“, încheie Ioana Iordăchiță, tânăra legumicultoare din localitatea Muntenii de Jos, județul Vaslui.
Beatrice Alexandra MODIGA
Norii puri ai credinței de la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava
Scris de Lumea Satului în .
Bradul verde-argintiu stă aplecat către turla ce pare că se flutură odată cu fragilii nori albi pictați în contrastul cerului ce îmbrățișează cu atâta iubire pe cea care-i este parteneră de drum prin orice anotimp, Mănăstirea „Sântul Ioan cel Nou“ din Suceava.
Ridicată la începutul anilor 1500 pe locul unei vechi biserici ce nu mai există azi, mănăstirea se află nu departe de Cetatea Sucevei. Lăcașul de cult este monument istoric și, alături de alte șapte mănăstiri din Moldova, face parte din patrimoniul mondial UNESCO; aceasta poartă hramurile Sf. Gheorghe și Sf. Ioan cel Nou.
Fost sediu mitropolitan al Moldovei, mănăstirea găzduiește, în prezent, arhiepiscopii Sucevei și Rădăuților. Componentele din incinta ansamblului mănăstirii sunt Biserica „Sf. Gheorghe“, Turnul Clopotniță, clisiarnița-paraclis, chiliile, stăreția.
Ctitorită de domnitorul Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, mănăstirea nu a fost terminată până la moartea acestuia, fapt pentru care fiul său, Ștefăniță Vodă, a îndeplinit lucrarea în anul 1522, așa cum reiese și din pisania în limba slavonă din incintă. Picturile au fost înfăptuite în prima jumătate a anilor 1500, în vremea domniei lui Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare.
Moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse de la Biserica Mirăuți în timpul domnitorului Moldovei, Petru Șchiopul, cel care a avut cea mai lungă domnie din istoria Principatelor Române. În acea perioadă a fost înființată o școală teologică, unde se învățau limbile greacă, slavonă și română.
La sfârșitul anilor 1600, armata regelui Sobieski a luat tezaurul Mitropoliei și moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. După aproape o sută de ani, moaștele Sf. Ioan cel Nou au fost înapoiate mănăstirii pe când era episcop Dosoftei Herescu; acest lucru a fost posibil doar pentru că orașul Suceava făcea parte pe atunci din Imperiul Habsburgic. În vremea Primului Război Mondial, moaștele au ajuns într-o biserică ortodoxă din Viena, fiind readuse în iulie 1918 la Suceava.
Biserica „Sf. Gheorghe“ se remarcă prin turla octagonală ale cărei ferestre sunt orientate către punctele cardinale, dar mai ales picturile ce încă se mai zăresc pe pereții exteriori, precum o carte de povești de la bibliotecă citită cu ardoare de atâtea ori de generații la rând. Țigla-i proptită ca o copertă atinsă mereu de mâinile credincioșilor și ale Celui de Sus.
Picturile interioare în stil bizantin datează din anii 1500; acestea sunt frescele ce aduc armonia, dar în același timp și starea atât de necesară de contemplare pe care o căutăm atunci când atingem covorul bisericesc. Calendarul creștin, Pantocratorul, Profeții, Liturghia, Patimile lui Iisus, cei patru evangheliști sunt doar câteva dintre picturile ce ne conduc pe atâtea drumuri presărate cu dulce și amar din fabuloasa lume creștină. Chipurile pictate, ale lui Bogdan al III-lea, Petru și Ștefăniță Vodă, se mai zăresc încă lângă racla cu moaște.
Pe pereții exteriori, unde vremea neprielnică nu și-a pus amprenta de-a lungul anilor, se zăresc timid fresce precum Acatistul Maicii Domnului, Parabola Fiului risipitor, Cinul, Scara Sf. Ioan Sinaitul și altele. La sfârșitul anilor 1900, picturile au fost restaurate, iar asta este mai vizibil pe fațadele pereților de sud și vest.
Mănăstirea a fost îmbogățită încă din vremurile de demult cu obiecte care mai de care mai valoroase, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, argintăria cu motive florale de la racla Sf. Ioan cel Nou, gravuri în lemn lucrate de monahul Ioan în anii 1600, o cruce sculptată în lemn de chiparos de Popa Nechifor din anii 1500 și icoane dăruite de violonistul bucovinean Grigore Vindereu, în anii 1800.
Fiind ridicat ca poartă de intrare în mănăstire, Turnul Clopotniță măsoară 34 de metri și datează din anul 1589; prin bunăvoința domnului Moldovei Petru Șchiopul, turnul a fost realizat din piatră și cărămidă și se aseamănă cu o căsuță din basmele îngerești prin care intri, iar miracolele se afundă în inima însetată de frumos ce așteaptă să descopere, dincolo de prag, o altfel de tihnă.
Așa cum se mai poate descifra din pisania în limba slavonă, clisiarnița-paraclis datează din anul 1626 și a fost ctitorită de mitropolitul Moldovei, Anastasie Crimca; aceasta era folosită în anotimpul rece pentru îndeplinirea activităților bisericești. În trecut aici a fost întâia școală catehetică clericală din Suceava, iar azi servește ca pangar (loc pentru vânzarea lumânărilor).
O frunză tomnatică se pleacă acum, atingându-mi creștetul, către acest pământ în care se amestecă atât de domol culorile rubinii și gălbui solare, greutățile amare și împlinirile sufletești, toate cu voia Domnului, ce a socotit să lase cortina deschisă către această scenă a păcii, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou“ din Suceava.
Aurora GRIGORE
„Buchetul grădinii“, cu legume din propria fermă
Scris de Lumea Satului în .
Anca Elena Fogoroș, o tânără legumicultoare din județul Vaslui, a găsit o metodă inedită de a promova produsele românești, dar și de a-și valorifica producția din ferma pe care a înființat-o alături de soțul ei, Silviu.
Legumicultoarea creează buchete din legumele cultivate în propriile solarii
Vrei să faci un cadou mai altfel? Anca poate să te ajute cu buchete comestibile și tematice.
Anca Elena Fogoroș este o legumicultoare din comuna Bogdănița, județul Vaslui. Împreună cu soțul ei, Silviu Fogoroș, se ocupă de ferma de legume „Ferma Ursu“, care totalizează 1.500 de ari de spații protejate și alte două hectare cu pomi și viță-de-vie, în jurul casei. Producția obținută este distribuită clienților și prin curier, dar în mare parte se vinde de la poarta fermei. Noutatea, însă, o reprezintă pasiunea pentru crearea de buchete din legume viu colorate, de la ceapă, morcov, vinete, usturoi și altele până la borcane cu murături, sub brandul „Buchetul Grădinii“.
„Ideea buchetelor cu legume a pornit inițial în septembrie 2020 de la o mămică ce a vrut să facă un cadou mai special pentru o doamnă care consumă legume cât mai naturale. Inițial am făcut un coșuleț, dar mi-am dat seama că nu încap foarte multe și le-am aranjat apoi într-un buchet. De atunci am început să fac mai multe buchete, în ideea de a valorifica legumele care rămân, pentru că noi livrăm la domiciliu pachete cu legume“, a spus tânăra legumicultoare din județul Vaslui.
Prețurile unui buchet realizat din diverse legume poate să se încadreze între 70 de lei și 500 de lei, diferența o fac legumele din care este alcătuit buchetul, dar și cantitatea de legume utilizate. În funcție de complexitatea realizării buchetelor, dar și de experiența căpătată, timpul alocat este de minimum 20 de minute și maximum 4-5 ore.
Beatrice Alexandra MODIGA