Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 28 Nov 2021

Coada-calului, un leac al naturii pentru boli renale și vezicale grave

Deși a fost dată uitării în decursul timpului, coada-calului este o plantă medicinală apreciată încă din timpuri îndepărtate. Cu multiple beneficii, coada-calului ar trebui să fie una dintre plantele nelipsite din cutia cu ceaiuri.

Cu o putere de leac incredibilă, coada-calului crește cu precădere în păduri și liziere, iar în medicina populară a fost apreciată din vremuri străvechi datorită forței sale hemostatice (ce are puterea de a opri hemoragia), precum și a reușitelor în cazul bolilor renale și vezicale grave. Potrivit preotului Kneipp, medic naturist popular, coada-calului este „unică, de neînlocuit și inapreciabilă“ în cazul hemoragiilor, al vărsăturilor cu sânge, al afecțiunilor vezicale și renale, al pietrei și nisipului. „În o mie de afecțiuni, în răni necrozate, chiar în abcese canceroase sau osteoporoză, coada-calului obține performanțe ieșite din comun. Ea spală, curăță, dizolvă, arde, îndepărtează tot ce este stricat. Adesea, planta umedă, caldă este învelită în cârpe ude și pusă pe locul care trebuie să se vindece“, explică preotul Kneipp, citat de Maria Treben în cartea sa Sănătate din farmacia Domnului.

Ajută și în cazul nevralgiilor

Un alt naturist citat de Maria Treben este preotul elvețian Kunzle, acesta afirmând că toți oamenii începând de la o anumită vârstă ar trebui să ia zilnic ca băutură permanentă o ceașcă cu ceai de coada-calului. „Atunci toate durerile reumatice, artritice și nevralgice ar dispărea și fiecare om ar avea un apus de viață sănătos“, scrie fitoterapeuta Maria Treben în cartea sa citându-l pe preotul elvețian Kunzle. „Cele mai puternice hemoragii și vărsături cu sânge le va vindeca planta, luată intern sub formă de ceai, în scurt timp, ba chiar aproape pe loc“, explică preotul elvețian. Și medicul german dr. Bohn laudă coada-calului și puterile sale: „Pe de o parte, coada-calului este un mijloc împotriva hemoragiilor, pe de alta – și aceasta în măsura cea mai mare – un leac pentru rinichi“.

Un bun remediu și în cazul răcelilor

Această plantă lăsată de bunul Dumnezeu ajută și în cazul răcelilor și al durerilor spastice. „În cazul răcelilor și al durerilor spastice nu există remediu mai bun decât o infuzie de coada-calului ai cărei vapori sunt lăsați să acționeze asupra vezicii, învelindu-se bolnavul 10 minute într-un halat de baie. Repetând această procedură de câteva ori, se produce o dispariție treptată a răului. Bătrânii care deodată nu mai pot urina și se zvârcolesc de durere, întrucât urina nu iese deloc sau doar picătură cu picătură, sunt eliberați de chin grație acestor aburi fierbinți de coada-calului, fără ca medicul să-i sondeze”, notează Maria Treben în cartea sa devenită best-seller.

Băi fierbinți pentru nisip și pietre la rinichi și vezică

Potrivit fitoterapeutei Maria Treben, în cazul nisipului la rinichi, al calculului renal și vezical (pietre la rinichi și vezică) se fac băi de șezut fierbinți, bându-se în același timp ceai cald de coada-calului în înghițituri mici. „În acest fel, piatra se elimină de cele mai multe ori. În legătură cu aceste îndrumări am primit scrisori care nu fac decât să confirme cele de mai sus: metoda a dus la eliminarea calculului renal, respectivii oameni se simt bine și nu-i mai jenează nimic“, scrie Maria Treben.

În situații în care alte mijloace diuretice nu au avut efectul dorit, mai notează botanista Maria Treben, coada-calului a ajutat inclusiv în retențiile de apă în pericard, în pleură sau în tulburările renale după scarlatină și alte boli infecțioase grele cu dereglări în eliminarea apei. „După ce bolnavul a suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada-calului este un mijloc excelent atât intern cât și extern pentru a ajuta funcționarea normală a rinichilor și a vezicii urinare. O singură baie de șezut cu coada-calului face minuni în inflamațiile bazinetului renal și în pionefrită. Pentru aceasta se folosește – deci numai ca uz extern – coada-calului cea înaltă, care are niște tulpini de grosimea degetului și crește în câmpiile mlăștinoase și pășunile alpine și care aduce o ușurare în cazul acestor maladii“, mai explică specialista Treben.


Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).


Simona Nicole DAVID