România „deține“ peste 10.000 de urși, mult peste capacitatea arealului natural

La ora actuală, unul dintre cele mai abordate subiecte atât de autorități cât și de publicul larg din România este vânătoarea. Deși activitatea de vânătoare este de multă vreme ceva comun, în ultimul timp a ajuns să stârnească emoții vii, în special printre activiștii de mediu.
Pădurea Albele în cinegetica românească
Printre fondurile renumite în cinegetica românească este pădurea Albele, gestionată de Romsilva. Aceasta a fost cunoscută de-a lungul timpului în special pentru partidele de vânătoare organizate cu oficialități, cu personalul diplomatic străin din România, mai ales în perioada anilor ’70-80. Atunci, specia principală de vânătoare în pădurea Albele, era fazanul. Petre Gărgărea, șeful Serviciului Cinegetică și salmonicultură din Romsilva, ne-a precizat: „În perioada istorică anterioară, pădurea Albele a jucat un rol important în cinegetica românească și în istoria României. Aici au fost organizate de-a lungul deceniilor nenumărate partide de vânătoare cu diplomați străini și conducători de state. După evenimentele din decembrie ’89 aici s-au organizat partide de vânătoare obișnuite. Fondul este unul bine gospodărit și, contrar percepției generale legate de vânătoare, activitatea în sine care se desfășoară și rămâne de cele mai multe ori anonimă este una mult mai laborioasă decât crede lumea. În primul rând este vorba despre multă muncă: întreținerea ogoarelor destinate hranei vânatului, cultivarea și recoltarea acestora, asigurarea apei pentru vânat, asigurarea sării pentru vânat, asigurarea pazei și liniștii pădurii, fondului și faunei, lucruri care se fac prin muncă susținută și cu un mare efort financiar.“
Situația urșilor din România
De asemenea, Petre Gărgarea a explicat modul în care sunt tratați urșii din România: „După evaluarea din 1950, în România erau circa 800 de exemplare de urși, iar în anul 1988 numărul acestora a ajuns la circa 6.000. Având în vedere faptul că, în ultimii 6 ani, nu s-au mai recoltat exemplarele de urși decât în situații extrem de grave – atunci când au produs pagube/daune însemnate gospodăriilor sau au atacat oamenii, numărul acestora a explodat, ajungând la peste 10.000 exemplare de adulți și tineret.“
Populația optimă a speciei urs calculată de cercetători este de circa 4.400 exemplare pentru arealul din România, astfel că, în realitate, la ora actuală numărul acestora este de aproape 3 ori mai mare decât cel optim. Petre Gărgarea a adăugat: „Chiar dacă unii oameni (de obicei din rândul celor situați în afara problemei) consideră că relocarea/mutarea urșilor dintr-o regiune în alta ar rezolva problema, aceasta s-a dovedit a nu fi o soluție viabilă, numărul urșilor rămânând la fel de mare pentru România. Relocarea nu înseamnă decât mutarea problemei dintr-o regiune în alta. Doar controlul numeric al speciei ar putea rezolva problema speciei pentru o perioadă.“
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva gestionează 243 de fonduri, aproximativ 12 % din fondul cinegetic al României. Pe lângă Romsilva, gestionează faună sălbatică în România și asociațiile de vânători, instituțiile de învățământ mediu și superior (liceele silvice și universități), ocoale silvice private, institutul de cercetări și amenajări silvice. Reglementările în domeniul cinegetic din România sunt date de autoritățile din Ministerul Mediului.
Județele în care sunt cele mai multe probleme legate de urși sunt Mureș, Harghita, Covasna și Brașov. Mai sunt semnalați urși și în Botoșani, Suceava, Buzău, Vrancea, Prahova, Gorj, Sibiu, Argeș, Caraș-Severin, Hunedoara și mai puțin în Bihor, Maramureș și Cluj.
Situația urșilor în Europa
Conform statisticilor, pe teritoriul fostei Iugoslavii numărul exemplarelor de urs se ridică la circa 700 de exemplare, iar în Slovacia se ridică la 800 exemplare, acest număr fiind numit de specialiști populație constantă și corespunzătoare arealelor.
Austria și Nordul Italiei dețin aproximativ 40 de exemplare, iar în Munții Pirinei există 30-40 urși. Franța continentală are un număr cuprins între 6-10 exemplare, iar în Germania, ursul ca specie există doar în grădinile zoologice. Un număr mai consistent de urși apare în țările scandive, între 3.000-4.000 de exemplare.
Speciile de vânătoare
În România sunt 2.151 de fonduri cinegetice și, având în vedere configurația teritoriului țării, sunt uniform răspândite pe principalele forme de relief, fie câmpie, deal sau munte, adică 30-33% pe fiecare formă de relief. Speciile cunoscute și recunoscute ca fiind emblematice pentru vânătoarea din România sunt: cerbul comun, mistrețul și căpriorul, fiind oprite vânătorile de urs și cocoș de munte.
Liliana Postica
vanatoare, ursi, areale naturale, Padurea Albele
- Articol precedent: Scurt istoric al sării în România, din vremuri neștiute și până astăzi (II)
- Articolul următor: Plantele medicinale din farmacia Domnului (V)