ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

15 iunie: 132 de ani de la moartea „poetului nepereche”

Moartea poetului național Mihai Eminescu a rămas un mister. În ultimii ani, mai mulți specialiștii au ajuns la concluzia că Eminescu a fost victima unui caz grav de malpraxis, fiindu-i administrat un tratament administrat greșit.

„S-a înmormântat Eminescu”

La data de 15 iunie 1889, în sanatoriul de boli mintale al doctorului Șuțu- situat pe Strada Plantelor din municipiul București, la ora 4 dimineața, poetul nepereche Mihai Eminescu își dădea ultima suflare pe un pat metalic, la vârsta de 39 de ani. Ultima dorință a geniului literaturii a fost un banal pahar cu lapte, pe care medicul de serviciu il dăduse prin vizeta metalică a ”celulei” în care și-a petrecut ultimele ore din viață. Mulți spun că Eminescu i-ar fi șoptit celui care i-a adus paharul: ”sunt năruit”. 

A doua zi, pe 16 iunie, a fost constatat decesul, iar medicii Șuțu și Petrescu fac formele legale și pregătesc un raport oficial, destul de confuz, pentru că nu reiese clar cauza morții poetului. Sunt menționate doar simptomele unei tulburări psihice, nu și fizice. Iar la autopsia efectuată de doctorul Tomescu și mai apoi de Marinescu de la laboratorul Babeș creierul nu a putut fi studiat, fiind uitat de o asistentă cu neglijență pe o fereastră deschisă, unde s-a descompus rapid. 

 ”Din nefericire, nu aș putea să vă dau multe informații în privința creierului marelui şi nefericitului poet Eminescu. Creierul mi s-a adus de la Institutul Șuțu într-o stare de descompunere care nu permitea un studiu fin al structurii circumvoluțiunilor”, îi scria medicul unui ziarist ieșean care-i ceruse date pentru scrierea unui articol. După două zile, Eminescu este și înmormântat. Este depus la biserica Sfântul ”Gheorghe cel Nou” din București, pe un catafalc împodobit cu ramuri de tei. În jurul sicriului, coroane din partea Academiei Române și a prietenilor și mesaje. Mai târziu, după ora 17.00 a urmat înmormântarea, descrisă de Titu Maiorescu, într-o scrisoare trimisă Emiliei Hempel, sora sa.

”Emilia dragă, în Biserica Sf. Gheorghe nou, coșciugul deschis al lui Mihai Eminescu era încins cu crengi de tei, în amintirea poesiilor lui parfumate cu flori de tei. Am rupt o frunză de la cosciug și pentru tine și ţi-o trimit aici. Sub bandă primești și un număr din «Constituționalul» cu descrierea îngropării. Articolul e de Caragiali. Când am însoțit pe jos, cu capetele goale, pe Eminescu, de la biserică pe bulevard, până la cimitirul Belu, Rosetti, Laurianu, Mihăileanu, eu, Anicuţa și vreo 600 de școlari și studenți, admirabilul cor vocal de la Mitropolie, era singura pompă. Era vremea acoperită, liniștită, nu vânt, nu zgomot, câteva picături de ploaie, vreo 5 minute, apoi iar bine. Cortegiul a pornit din biserică pe la 6 ore, a sosit la cimitir pe la 7. S-a luat loc de la Primărie un mormânt de veci pentru el, e ceva mai în fund la dreapta de la tata. Din întâmplare, un mare copac de tei e în apropiere. Pentru grilaj și o piatră de mormânt – eu cred o mare stâncă brută de marmoră cenușie, cu o singură parte netezită, pe care să fie inscripția Mihai Eminescu și poate 4 versuri ale lui, şi un tei înlăuntrul grilajului se vor face subscripții. Părerea mea e de 50 de bani, pentru ca toți școlarii, și din Transilvania, să contribuie. Sâmbătă seara s-a înmormântat Eminescu”, scria junimistul. 

Intoxicația cu mercur   

Din anul 1883, de la așa zisele „crize comportamente deviante„ ale lui Eminescu și până în anul 1886, poetul a fost tratat în Austria și Italia. În anul1886, suferă o cădere nervoasă și ajunge pe mâna medicilor români. S-au grăbit să îi pună diagnosticul cu sifilis. Urmează perioada de calvar. Poetul stă la mănăstirea Neamțului, unde era ospiciu de boli nervoase și este bătut cu frânghia udă și scufundat în butoaie. Se trece la tratamentul cu mercur. Întâi frecții la Botoșani, apoi la București la sanatoriul medicului Şuţu, unde este și injectat cu mercur. 

În zilele noastre știm că aproape sigur Eminescu a fost ucis din cauza intoxicării cu mercur de către medicii din aceea perioadă. I-a provocat stop-cardio-respirator care a fost și cauza morții poetului, după cum susțin medici renumiți de astăzi. Între lunile februarie- iunie 1889, lui Mihai Eminescu i s-a administrat intravenos clorură de mercur la Institutul Şuţu şi, posibil, că aceasta a fost cauza stopului cardiac. Poetul nepereche a fost spitalizat în condiții nepotrivite și tratat de medici incompetenți, a suferit nu doar fizic, dar și moral. Profesorul doctor Irinel Popescu a declarat chiar în presă că mercurul era deja interzis ca și tratament al sifilisului în Europa de Vest în secolul al XIX lea, tocmai din cauza efectelor sale adverse.  

Anca Lăpușneanu