Logo
Imprimă această pagină

Tratamente naturiste: „Sănătate din farmacia Domnului“ (I)

„Domnul lasă doctoria să crească din Pământ și-un înțelept n-o disprețuiește.“
(Sfânta Scriptură, Sirach 38, volumul 4)

Orice om își poate ajuta propria sănătate și chiar trata, dacă nu a știut sau nu a putut să prevină o anumită afecțiune cu ajutorul leacurilor dăruite din vremuri străvechi de bunul Dumnezeu.

În cărțile sale, preotul Kneipp scrie că Dumnezeu „pentru fiecare boală a crescut o mică plantă“. Astfel, cei care decid să folosească plante medicinale ar trebui să înceapă mai întâi cu plantele depurative, adică cele care curăță sângele: urzici, leurdă, păpădia, pătlagina etc. Firește că, în caz de stare de rău accentuată, febră și alte simptome serioase de boală, trebuie mers la medic pentru a vedea care este problema. Iar atunci când este vorba de o boală grea trebuie urmate recomandările medicilor.

În cartea Sănătate din farmacia Domnului, scrisă de Maria Treben și tradusă în 17 limbi, autoarea reamintește că medicina predată în facultățile de profil a început să se intereseze treptat și de medicina naturistă încă de acum 40 de ani. Profesorul universitar dr. Carl Alken (Universitatea din Saarland, Germania) aduce argumente pentru îndreptarea tot mai puternică a medicinii predate la facultate spre forțele tămăduitoare ale naturii astfel: „După cel de-al Doilea Război Mondial, medicii s-au aflat practic neputincioși în fața tuberculozei sau, de exemplu, a proastei funcționări a rinichilor. A urmat marea schimbare odată cu introducerea antibioticelor, iar astăzi trebuie să ne luptăm deja cu urmările negative ale utilizării parțial exagerate, parțial greșite a acestor «binefăcători». La aceasta se adaugă o creștere de forță a unei avalanșe a micozelor declanșate de o perturbare a echilibrului biologic normal de prea multe medicamente și de alte influențe ale mediului“, se arată în cartea Sănătate din farmacia Domnului, scrisă de Maria Treben.

Atenție la calmante!

Potrivit autoarei, care și-a dedicat întreaga viață fitoterapiei, „mulți medici cu conștiința responsabilității pun în gardă în fața unei folosiri excesive a medicamentelor. Se arată mai ales cât de periculoase pot deveni calmantele. Ele sunt luate de nenumărați oameni fără control medical și pot dăuna foarte serios diferitelor organe. Medicamentele pentru scăderea tensiunii, de exemplu, luate timp îndelungat, provoacă la femei cancer mamar, după cum au constatat trei grupe de cercetători care au lucrat independent unele de altele, la Boston, Bristol și Helsinki“, scria Maria Treben în 1980, anul în care a publicat cartea tipărită în peste opt milioane de exemplare și devenită best-seller în scurt timp.

Când trebuie culese plantele

Dar pentru ca plantele medicinale să fie adevărate leacuri, așa cum ni le-a lăsat bunul Dumnezeu, acestea trebuie să fie culese, păstrate și preparate corect. Astfel, cele mai bune plante medicinale sunt cele proaspăt culese; „ele sunt neapărat necesare pentru o reușită în cazurile de îmbolnăviri grave“. De pildă, ierburile proaspete pot fi culese începând cu primăvara timpurie, uneori deja înainte de sfârșitul lunii februarie, până în luna noiembrie, chiar înainte de intrarea în iarnă. Sunt și plante ce pot fi culese iarna, de sub pătura de zăpadă, dacă li s-a reținut locul. Un exemplu este rostopasca. Maria Treben explică faptul că iarna nu este bine să facem provizii în exces de plante, ci doar atât cât ne trebuie. Care este explicația? Ei bine, plantele trebuie culese în perioada conținutului cel mai mare de substanțe active. Așadar, dacă este nevoie de flori, acestea trebuie culese întotdeauna la începutul perioadei de înflorire, iar dacă folosim frunzele este bine să le culegem înainte și după perioada de înflorire. În ceea ce privește rădăcinile, acestea sunt scoase din pământ la începutul primăverii sau toamna; fructele se culeg în perioada coacerii.


Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).


Simona-Nicole David

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului

Revista Lumea Satului