Unbeaten 2021    Adama decembrie 2020
update 27 Jan 2021

Cu un patrimoniu natural uriaș, Tulcea rămâne al treilea cel mai sărac județ din România

Despre Delta Dunării, inclusă în Lista Patrimoniului Mondial Cultural și Natural Universal UNESCO, se spune deseori așa: „Constituie un adevărat muzeu al biodiversității, o bancă de gene naturală de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal.“ Cu o asemenea unicitate pe teritoriul său, județul Tulcea ar trebui să fie printre primele în țară, ca dezvoltare și standard de viață. Sau poate tocmai din cauza limitărilor generate de acest statut a rămas cum îl aflăm astăzi, pe poziția a 39-a între județele României, ca produs intern brut general. În fine, primul impuls e să crezi că turismul, efectuat după toate rigorile statutului de patrimoniu protejat, ar fi (sau ar putea fi) mină de aur pentru toată Dobrogea, nu doar pentru Tulcea. Și n-a fost...

Județul Tulcea se întinde pe 8.499 kmp (3,56% din suprafața țării), fiind al 4-lea cel mai mare din România, după Timiș, Suceava și Caraș-Severin. 3.446 kmp din suprafață (40,54%) reprezintă zone umede – Delta Dunării și Complexul Lagunar Razim-Sinoie. Datele despre populație nu mai sunt certe; în ianuarie 2020 se vorbea despre o populație rezidentă de 192.037 persoane și o populație după domiciliu de 234.243 persoane. Oricum ar fi, densitatea are valori reduse, fiind de 25-50 loc/kmp în jumătatea vestică și sub 25 loc/kmp în est. 53% din populație este concentrată în așezările rurale, unele dintre ele situate în lungul brațelor Dunării. Administrativ, județul este organizat în 46 de comune, 4 orașe și un municipiu.

Economia, dominate de sectorul serviciilor

Din punct de vedere economic, cu o bogăție naturală uriașă (Delta Dunării, Parcul Național Munții Măcinului, Dealul Bujorului, Chilia, Letea, Sulina, Crișan, Murighiol, Perișor-Portița, Sf. Gheorghe, Jurilovca, plajele de pe litoralul marin etc.), Tulcea rămâne una dintre cele mai sărace zone din țară. Deci nici cadrul natural de excepție, nici obiectivele turistice de patrimoniu (mănăstirile Vovidenia și Uspenia, Cocoș, Saon, Celic-Dere, cetățile Troesmis-Turcoaia, Beroe-Ostrov, Arrubium-Macin, Dinogetia-Garvan, Aegyssus-Tulcea etc.) sau multiculturalitatea, nu au reușit să dea strălucire zonei. Cum spuneam, ne-am fi imaginat că turismul ar fi trebuit să fie motorul dezvoltării sau principalul furnizor la alcătuirea PIB. Dar nu este deloc așa. Datele INS pentru 2019 arată astfel: structuri de primire turistică – 298 de unități; capacitate de cazare turistică – 7.522 de locuri; sosiri ale turiștilor în unitățile de cazare – 168.412 de persoane; înnoptări în structurile de cazare – 384.033. E posibil ca numărul vizitatorilor să fie mai mare, dar oricum ar fi, pentru o destinație de-o asemenea unicitate, orice cifră sub milionul de turiști este mică!

Și nici industria (26%) nu are aportul cel mai important în economia județului. Întreprinderile industriale, poziționate în centrele urbane (Tulcea, Babadag, Isaccea, Măcin și Sulina), dar și în unele comune (Niculițel, Topolog, Mihail Kogălniceanu), produc traulere pentru pescuit, vase-dormitor, alumină și feroaliaje, cărămizi refractare, mobilă, cherestea, confecții etc. Cât despre agricultură (9-11% contribuție la valoarea adăugată), în 2019 suprafața cultivată era de 262.833 ha, iar efectivele de animale se cifrau la 29.639 capete. Să nu uităm apoi de podgoriile de la Istria-Babadag și Sarica-Niculițel, de plantațiile de pomi fructiferi, de suprafețele de legume și cartofi. Însă, de departe, vedetele acestui sector sunt pescuitul, piscicultura și industria conexă. În fine, din datele oficiale, cel mai mare aport la PIB-ul județului îl are, cum era de așteptat, sectorul de servicii (44%). Și este explicabil de ce: o mare parte din acesta se bazează pe bugetul de stat.


  • PIB – 8.120 milioane lei ( locul 39 între județele României, depășind Mehedinți și Covasna)
  • PIB/cap locuitor – 8.862 euro (locul 15 la nivel național)
  • Populația civilă ocupată – 77.300 persoane
  • Număr mediu de salariați – 46.400 de persoane
  • Număr de șomeri – 2.900 de persoane
  • Rata șomajului – 3,5% (față de 3.2%, media națională și 4,5%, media pe regiune)
  • Câștigul mediu net salarial – 2.593 lei (față de o medie națională de 2.986 lei)
  • Număr de pensionari – 45.764 pensionari în sistemul public de asigurări sociale de stat și 2.679 de agricultori

Sursa: Comisia Națională de Prognoză și INS, date pentru anul 2019


Infrastructură publică modestă spre mediocră

Ca o consecință a economiei modeste, nici veniturile colectate sau atrase de unitățile administrativ- teritoriale nu sunt extraordinare. În 2019, de exemplu, potrivit datelor Direcției pentru Politici Fiscale și Bugetare Locale din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA), venituri bugetare ale județului Tulcea au fost de 964,37 milioane lei (locul 31 între judetețe României), din care: comune – 440,960 mil. lei; orașe – 110,885 mil. lei; municipii – 166,743 mil. lei;

Consiliul Județean – 245,787 mil. lei. Bugetele primăriilor și ale CJ Tulcea se oglindesc, dacă vreți, în infrastructura publică și de utilități. Iar aici nu există o situație tocmai bună. Cel puțin așa ne arată datele INS din 2019: lungimea drumurilor – 1.355 km, din care, din pământ – 249 km, pietruite-199 km, cu îmbrăcăminți ușoare rutiere – 350 km, modernizate – 557 km; lungimea străzilor orășenești – 310 km, din care modernizate – 196 km; numărul localităților cu sistem de alimentare cu apă – 5 orașe (100%) și 45 de comune (97,82%); numărul localităților cu rețea de canalizare – 5 orașe (100%) și 23 de comune (50%); numărul localităților cu rețea de alimentare cu gaze – 3 orașe (60%) și 1 comună (2,1%). Cifrele ne scutesc de orice comentarii. Dar nici acolo unde, teoretic, gradul de acoperire cu servicii este de 100%, adevărul nu este tocmai acela. Tot INS clarifică acest aspect: populația deservită de sistemul public de alimentare cu apă este de 150.788 de persoane, ceea ce înseamnă 64,37-78,52% din populația județului (procentul fluctuează în funcție de indicatorul la care ne raportăm, populație după rezidență sau domiciliu). Asta înseamnă că nu toate satele și nu toate casele sunt racordate la sistem!

Speranța: fondurile europene și publice atrase

Teoretic, lucrurile – și aici ne referim și la economie – ar trebui să se îmbunătățească după ce vor fi terminate proiectele pe care primăriile, firmele și CJ Tulcea le-au obținut. Vorbim despre investiții în infrastructura școlară, sanitară, rutieră și de utilități, dezvoltate fie din fonduri locale, fie guvernamentale, fie europene. Prin PNDL II, de pildă, primăriile dezvoltă 163 de proiecte, în valoare de 760 mil. lei, la care se adaugă alte 25 de lucrări realizate de Compania Națională de Investiții, respectiv 25 de proiecte, în valoare de peste 35 mil. lei. Prin Programul Operațional Regional, Tulcea a avut fonduri rezervate special în cadrul Asociației pentru Dezvoltare Intercomunitară ITI Delta Dunării; până în septembrie au fost semnate (mediul privat și autoritățile publice) 374 de contracte de finanțare, în valoare de 2.331 mil. lei. Și prin PNDR, și tot prin ITI Delta Dunării, se află în finanțare 1. 036 de proiecte în mediul privat (838 de active fizice plăți directe; 198 non-agricole și GAL-uri), având o valoare totală eligibilă de 130, 82 milioane euro. Tot prin PNDR, ITI DD, autoritățile publice au contractat 76 de investiții, în valoare de aproximativ 300 mil. lei. Fonduri europene au mai fost atrase prin POIM – 5 proiecte, în valoare de 127 mil. lei, și prin POCU – 7 proiecte, în valoare de 75 mil. lei. Printre proiectele publice care au primit finanțare europeană se numără: podul peste Dunăre între Brăila și Tulcea (1.696.947.366,28 lei), modernizarea Portului Tulcea (159.969.733 lei), modernizarea drumului Niculițel-Sarichioi (76.309.480,46 lei), modernizarea Aeroportului „Delta Dunării“ Tulcea (59.415.601 lei), modernizarea traseului Vișina-Ceamurlia de Sus (40.651.516,9 lei) etc.

Maria BOGDAN