reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

Marcel Boța, un oltean cu inimă de băileștean

  • Publicat în Social

Pe Marcel Boța l-am cunoscut anul trecut, la o întâlnire a coregrafilor de dansuri tradiționale românești. E ca și alți băileșteni celebri – m-am gândit la Amza Pellea – vesel și pus mereu pe glume. Un umor de calitate, iubit și gustat de către colegii săi. Și dialogul nostru a fost extrem de relaxat. Dar lui Marcel Boța nu-i place un lucru: lauda în exces. Așa că o să țin seama de această dorință.

Însă n-am cum să nu spun că, înainte de a fi director la Casa de Cultură „Amza Pellea“ din Băilești, Dolj, Marcel Boța e un rapsod bun. Unul care nu urcă pe scenele mari, ci doar acolo unde dorește, de obicei în fața amicilor. Și mai cântă la cobză, instrument de care a fost fascinat din copilărie și pe care l-a învățat singur. Și mai cântă, ei da, și la chitară, pe care de asemeni a studiat-o singur: „Cobza mi-a intrat la suflet după ce l-am văzut și ascultat pe Tudor Gheorghe. Eu aveam, cred, 18 ani, era prin anii ’70, urmam pe-atunci o școală profesională, am mers la spectacol și am fost atât de uluit încât, imediat, am cumpărat toate materialele discografice care se găseau, la acea vreme, pe piață, cu muzica lui Tudor Gheorghe. Am dat fuga la magazin și mi-am luat un magnetofon și am ascultat, am repetat până am început să stăpânesc bine instrumentul. M-a ajutat, e drept, și faptul că am ureche muzicală, dar am muncit mult. De cântat însă nu cânt nicăieri, nici cu cobza și nici cu vocea, pentru că sunt extrem de pretențios, spun că muzica populară e o valoare fantastică și trebuie făcută cu mare respect. De cântat cânt pentru mine și pentru prieteni.“

Înainte vreme, până prin 1985, nimic nu anunța ocupația sa artistică sau managerială. A lucrat ca electrician la Fabrica de celule electrice Băilești (oraș din 1921 și municipiu din 2001). Apoi și-a făcut intrarea la Clubul muncitoresc al sindicatelor, transformat mai apoi în Casa de Cultură Băilești, instituție aflată în coordonarea Primăriei și a Consiliului Local. Se împlinesc 32 de ani așadar de când și-a legat viața și profesia de actul artistic desfășurat într-o localitate „care are destule urme rurale“. La Casa de Cultură a organizat secțiuni (cerc) de teatru pentru copii și adulți, un ansamblu de dansuri populare, „Bobocica, pe numele său, înființat în 1998, care are și doi soliști vocali, o trupă de muzică ușoară. Pentru „Bobocica“ aduce profesori de la Ansamblul „Maria Tănase“ din Craiova, dansatori și coregrafi deopotrivă: „Sunt adeptul unui principiu de la care nu am abdicat niciodată: dacă vrei ca un lucru să iasă cum trebuie, îl faci cu cine trebuie.“ Cât despre dansatori, de regulă copii, înainte vreme trupa era una mixtă, cu călușari, dar băieții au plecat, nu mai vin la dansuri, deci ansamblul se bazează pe fete. La Băilești nu se manifestă dragostea pentru folclor ca în vatra satului, acolo unde aproape că s-a creat o legătură indisolubilă între om și tradiție. Tocmai din acest motiv nu mai sunt mulți elevi care să vină înspre dansurile populare: „De regulă colaborăm cu profesorii și directorii de școli, fac un fel de selecție, iar la urmă rămân cei pasionați cu adevărat. La început, nimeni nu vine de voie bună, ci copiii sunt împinși de la spate, dar când văd că merg la activități artistice, inclusiv în afara țării, sunt încântați. Că lucrurile au reușit și s-au legat bine o dovedește faptul că Ansamblul „Bobocica“ a câștigat, în cei 18 ani de existență, numeroase premii și trofee la concursurile de profil la care a participat.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 52