Salcâmul, rentabil pe orice tip de sol

Considerat de unii o „pacoste“ în propria livadă, salcâmul se dovedeşte a fi o specie rentabilă pentru cei care se hotărăsc să înfiinţeze o cultură „ca la carte“. Originar din America de Nord, salcâmul a fost introdus în ţara noastră încă din anul 1852, iar principalul avantaj al acestei culturi este adaptabilitatea foarte mare la orice tip de sol, chiar şi la cele care prezintă un slab potenţial agricol. Pentru a afla cât mai multe detalii despre rentabilitatea şi beneficiile unei culturi de salcâm am apelat la cunoştinţele domnului inginer silvic Ruben Dudău, unul dintre cei mai cunoscuţi promotori ai acestei specii.

Înfiinţarea culturii

Salcâmul este o specie cu valoare silviculturală, socială, economică şi, nu în ultimul rând, ornamentală. Producţiile însemnate de masă lemnoasă, pe care le oferă începând de la vârste mici şi până la 80-100 de ani, plus numeroasele întrebuinţări pe care le poate da lemnului întregesc valoarea acestei specii. De asemenea, salcâmul este considerat una dintre principalele specii melifere din România, mierea de salcâm fiind una dintre cele mai apreciate produse apicole atât de cei din industrie, cât şi de consumatori.

Chiar dacă în popor este cunoscut ca fiind o specie invazivă, pentru a înfiinţa o cultură de salcâm este totuşi nevoie de anumite lămuriri tocmai pentru ca rezultatele să fie conforme cu aşteptările.

Plantarea se realizează fie primăvara, fie toamna, iar atenţia principală trebuie acordată alegerii puieţilor, aceştia având grosimi diferite – 8, 6 sau 4 mm, iar preţul este cuprins între 0,2 lei - 0,.5 lei/bucata. Odată aleşi puieţii, se încep lucrările de pregătire a terenului care, indiferent că a fost utilizat în agricultură ori a devenit disponibil în urma defrişărilor altor specii de arbori, trebuie pregătit corespunzător. Chiar dacă poate părea doar o cultură forestieră, iar terenul nu ar avea nevoie de lucrările ce se aplică în cadrul culturilor agricole, puieţii de salcâm au nevoie ca solul să fie bine pregătit pentru a avea o dezvoltare corespunzătoare. În primul rând terenul trebuie curăţat, apoi arat şi chiar discuit, iar dacă nu a fost folosit foarte mult timp este necesară şi scarificarea. Adâncimea necesară pentru plantare diferă în funcţie de tipul de sol şi este cuprinsă între 8-15 cm, pentru cele cu un conţinut mare de nisip, şi 20-40 de cm pentru solurile care au fost împădurite. Salcâmul se dezvoltă foarte bine dacă beneficiază de un teren bine aerisit.

Pentru înfiinţarea unei culturi ce se întinde pe 1 ha sunt necesari între 5.000-7.000 de puieţi, în staţiuni de bonitate superioară, sau 8.000 – 10.000 în staţiuni de bonitate inferioară. Numărul de puieţi variază nu doar în funcţie de tipul terenului, ci şi în funcţie de tipul de cultură ales. Numărul mai mic de puieţi este recomandat pentru culturile a căror recoltare se va face când lemnul este la maturitate, iar culturile cu până la 10.000 de plante sunt cele agrosilvice, prin care se produce biomasă şi recoltarea se face la 1-2 ani, sistemul de plantare aplicat în cazul acesta fiind de 2 metri între rânduri şi 1 metru între puieţi.

Domnul inginer Dudău a realizat inclusiv un cost mediu pe care l-ar presupune înfiinţarea unui hectar de pădure de salcâm: 1.000 de lei sunt necesari pentru achiziţionarea puieţilor, 5.000 de puieţi cu un cost de 0,2 lei/bucata, la care se adaugă cheltuielile privind pregătirea terenului – 700 de lei şi alţi 300 de lei sunt necesari pentru cultivarea puieţilor în teren, un total de 2.000 de lei care asigură în 3-4 ani de la plantare propria pădure de salcâm.

„Au înnebunit salcâmii...“

Adaptabil la condiţiile de mediu vitrege, salcâmul, faţă de alte specii forestiere, are o creştere rapidă, în 2 ani poate ajunge la înălţimea de 2-3 metri şi are un ritm alert de înmulţire. O astfel de plantaţie devine rentabilă după 2-4 ani dacă lemnul este valorificat pentru cozi de unelte, însă adevărata producţie se poate observa după 15 ani, atunci când lemnul poate atinge volumul dorit. Însă profitul în urma înfiinţării unei plantaţii poate fi resimţit şi mai repede deoarece, la cultura agroforestieră, după 2 ani sunt suficiente flori pentru a obţine miere de salcâm. Însă, după 10 ani, atunci când se spune că „înnebunesc cu adevărat salcâmii“, se pot obţine chiar şi 1.000 de kg/ha. Odată cu trecerea fiecărui an, nectarul este tot mai mult şi mai calitativ.

Recoltarea lemnului poate fi realizată chiar şi după 2 ani de la plantare, însă producţia adevărată se obţine după 10-15 ani. Lemnul de salcâm poate fi folosit pentru foc, în construcţii – pentru mobilă şi parchet sau stâlpi pentru gard.

Chiar dacă acest tip de cultură nu este foarte cunoscută la noi în ţară sunt speranţe că rentabilitatea acesteia va fi dovedită şi vor fi tot mai mulţi adepţi care îşi vor înfiinţa propria pădure de salcâm, valorificând astfel chiar şi terenurile cu potenţial slab.

Loredana Larissa SOFRON