Pădurea reprezintă una dintre cele mai importante avuții naționale. Dar, ca orice avuție, dacă nu e gospodărită și utilizată rațional, riscă să se piardă. Acest lucru este din ce în ce mai acut conștientizat atât de către factorii de decizie, cât și de populație.

În acest context, în cadrul Forumului Pădurilor, Industriei Lemnului și Economiei Verzi, s-au reunit reprezentanți ai tuturor celor care, direct sau indirect, își desfășoară activitatea pe seama pădurilor. La manifestare au luat parte atât silvicultori din cadrul ROMSILVA și ai Asociației Administrațiilor de Ocol, cercetători din cadrul ICAS, reprezentanți ai unor asociații patronale și sindicale din industria lemnului și ai altor industrii conexe, reprezentanți ai unor ONG-uri care activează în domeniul protec­ției mediului, cât și reprezentanți ai organismelor de decizie. Între aceștia este de menționat prezența ministrului Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, și a senatorului Cristian Chirteș.

IFN – un instrument prețios

Principala temă a întrunirii a fost prezentarea rezultatelor Inventarului Forestier Național, etapa II. Instrument deosebit de prețios pentru toți cei care doresc să aibă o privire de ansamblu asupra evoluției fondului forestier din țara noastră, Inventarul oferă date privind întinderea, structura și volumul pădurilor. Această etapă cuprinde datele culese și prelucrate în perioada anilor 2013-2018 din codrii din întreaga Românie. Datele sunt defalcate, pentru cei interesați, și pe cele trei provincii istorice, dar și pe forme de relief.

Inventarul forestier Național (IFN) a fost elaborat de către un colectiv din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“ și este principalul instrument de evaluare a resurselor forestiere din țară. El permite întocmirea de studii și scenarii privind dezvoltarea sectorului forestier care să fie utilizate, cu precădere, în procesele de elaborare a politicii forestiere şi de cooperare intersectorială.

De asemenea, IFN este principalul furnizor de date pentru raportarea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor, conform angajamentelor asumate de țara noastră în cadrul unor convenții internaționale.

România este un teren favorabil pentru păduri

După cum a subliniat dl Gheorghe Marin, coordonatorul colectivului ce a realizat IFN, acesta este, în primul rând, un instrument statistic. Cu alte cuvinte, datele cuprinse sunt valori medii raportate pentru indicii respectivi. Ca atare, datele sunt relevante la nivel global ori pe regiunile pentru care sunt prezentate. De aceea, ele se pretează pentru întocmirea unor strategii regionale ori naționale. În schimb, spre dezamăgirea amatorilor de senzațional, nu are niciun fel de relevanță dacă se dorește utilizarea sa pentru ilustrarea unor evoluții locale ori a unor evenimente punctiforme, cum ar fi, de exemplu, tăierile ilegale.

„În ceea ce privește rezultatele, nu putem decât să ne bucurăm pentru că ele arată o creștere față de prima etapă. Faptul că se evidențiază o tendință de regenerare naturală a pădurilor dovedește că sunt bine îngrijite și că ne aflăm pe un drum bun“, a evidențiat Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor.

O altă dovadă că România (mai) este (încă) o țară a pădurilor este și faptul că pădurile s-au extins în mod natural pe aproximativ 500.000 de hectare de terenuri aflate în afara fondului forestier.

IFN este un instrument public și poate fi consultat de către toți cei interesați atât pe site-ul dedicat, www.roifn.ro, cât și pe site-ul ministerului Apelor și Pădurilor.

„Made in Romania“ cu fag elvețian!

În cadrul Forumului au fost dezbătute și alte aspecte legate de activitatea din domeniul industriei lemnului și al gestionării pădurilor. Conform datelor prezentate, exporturile de cherestea de molid ale României au scăzut în ultimii cinci ani de la cca 2 milioane mc la 6 – 700.000 mc/an. În același interval, importurile de buștean de rășinoase s-au triplat, urcând la 1,5 milioane mc, fără a socoti și lemnul de foc! Exporturile, la aceeași categorie, au scăzut sub 20.000 mc. Concluzia indusă de aceste cifre este că volumul tăierilor ilegale a scăzut drastic față de 2013, când s-a înregistrat maximul de tăieri ilegale.

Pe de altă parte, volumul de lemn exploatat din pădurile de stat la sfârșitul lui septembrie 2018 reprezenta doar 6,25 mc, adică 62% din programul anual. Prin programul de licitații pentru exploatare de masă lemnoasă în 2019, până acum a fost adjudecată doar puțin peste 40% din cantitatea disponibilă, față de 87% în anii trecuți.

Cauza o reprezintă decapitalizarea firmelor autohtone de profil. La rândul ei, spun principalii actori de pe piață, aceasta a fost generată de modificările Codului Silvic din 2017, care au condus la o ofertă scăzută. Reacția în lanț a urmat cu creșterea prețurilor de adjudecare, care a generat, mai departe, o creștere a prețurilor produselor semifinite și finite. Astfel, prețurile produselor din lemn românești se situează cu peste 15% și în unele cazuri cu 25% peste cele europene. Ilustrativă pentru urmările acestui lucru este afirmația directorului pentru achiziții al IKEA România: „Acum cinci ani nu aș fi putut crede că vom ajunge să producem spătare de scaun din fag elvețian aici, în România. Din păcate, prețurile au condus la această realitate!“

Bani sunt, dar lipsesc reglementările

La rândul său, Radu Melu, reprezentant WWF România, a evidențiat câteva dintre aspectele care, în optica organizației pe care o reprezintă, aduc disfuncționalități în sector. Unul dintre cele mai importante este subfinanțarea. Deși la nivel european există prevederi și fonduri pentru a veni în sprijinul micilor deținători de păduri, în legislația românească nu există mecanismele care să facă posibil acest lucru. Un exemplu în acest sens îl constituie plata contravalorii serviciilor ecosistemelor forestiere. Teoretic, în Codul Silvic această obligație este stipulată în mai multe locuri. Dar nicăieri nu există vreo enumerare măcar a acestor servicii.

De asemenea, în PNDR există mai multe submăsuri referitoare la activitatea în domeniul silvic. Dar, deși pentru intervalul 2014-2020 PNDR a stabilit o alocare publică de 296.220.504 RON pentru sprijinirea unor anumite categorii de investiții, până la 22 noiembrie 2018 de-abia 97.751.645 RON au fost alocați efectiv. Cât despre plățile compensatorii legate de pierderile de venit apărute în urma aplicării planurilor de management pentru situri cuprinse în rețeaua Natura 2000 ori aflate sub incidența Directivei-Cadru „Ape“ și a D.C. „Păsări“, nici până acum nu s-a dezvoltat o metodologie clară care să permită ca banii să ajungă la destinatari.

În concluzie, și în sectorul silvic se aplică vechea vorbă românească: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă!“, completată cu un adagio, tot din înțelepciunea populară: „Unde nu-i cap, vai de picioare!“.

Alexandru GRIGORIEV

În ultimele două secole, suprafața ocupată cu brad s-a redus major în toată Europa. În România, în urmă cu 150-200 de ani, acesta reprezenta 10-15% din suprafața de pădure, perioadă după care s-a produs o diminuare drastică a suprafețelor. În 1929, de exemplu, bradul reprezenta 6,5% din pădurile țării, în 1984 procentul s-a redus la 5,12%, în 1989 – la 5,1%, iar în 2007, la 5%, ceea ce corespunde unei suprafețe de 315.000 ha. Între rășinoase, bradul ocupă locul al doilea, după molid.

Ca areal de răspândire, cele mai multe suprafețe, pure sau în amestec cu fagul și molidul, se întâlnesc în Carpații Orientali și de Curbură. Urmează, ca pondere ocupată, Carpații Meridionali, Munții Apuseni și Munții Banatului. Bradul vegetează la altitudini diferite: 200-300 m în Nordul Moldovei, 400-500 m în Carpații Orientali, 700-900 m în Carpații Meridionali, 1.000 m în Semenic. Cele mai mici cote la care crește în mod natural se întâlnesc pe Valea Nerei (190-200 m), iar cele mai înalte, în Carpații Meridionali (1.300-1.400 m, rar până la 1.500-1.700 m).

Obținerea seminței de brad

Ceea ce se cunoaște mai puțin este faptul că bradul, ca și alte conifere, molidul sau pinul, crește teribil de greu. Dacă s-ar cunoaște acest lucru pesemne ar scădea apetitul oamenilor de a-l tăia și a-l aduce în casă vreme de o lună, de sărbătorile de iarnă, și în general de a fi tăiat nerațional, dincolo de o planificare realizată de silvicultori. Și ar mai fi ceva: dacă ar fi lăsate în pace, pădurile de brad au capacitatea de a se regenera în mod natural, chiar și atunci când sunt doborâte de fenomene meteo extreme (furtuni violente). Cum nu se întâmplă acest lucru, este nevoie de intervenția omului în ceea ce numește instalarea artificială a bradului (păduri plantate).

Dar haideți să vedem cât de migăloasă este tehnologia de obținere a puietului de brad:

• recoltarea conurilor de brad: lucrarea se efectuează înainte de desfacerea solzilor (faza de prematurație, cu 15-20 de zile înainte de diseminare), perioadă care corespunde datei de 20-25 septembrie, într-o fereastră de timp cam de 10-15 zile. Conurile se recoltează de la brazii de pe pantele însorite, manual, cu foarfeca sau cosorul.
• procesarea: pentru desprinderea solzilor, conurile recoltate se întind la soare, în straturi subțiri, răvășindu-se la fiecare două zile. Dacă vorbim despre cantități mari, acestea se țin 8-10 zile în uscătorii, la temperaturi de maximum 25°C. După ce solzii se desprind de pe axul conului, amestecul se vântură pentru a separa semințele de solzi și de restul impurităților. Urmează dezariparea semințelor, care se face manual, pentru a evita spargerea pungilor de rășină, cu afectarea viabilității embrionilor și o nouă vânturare.
• păstrarea: se face în încăperi neîncălzite, în straturi de 5 cm, timp de trei săptămâni, vreme în care semințele se răvășesc zilnic, de 2-3 ori. Dacă semănatul are loc primăvara (recomandabil este să se facă toamna), peste iarnă, semințele se pot păstra în nisip reavăn, la 2-5°C, cu condiția ca încăperea să fie aerisită permanent.

Semănatul

În practică, silvicultorii se folosesc și de procedeul de a efectua semănatul direct pe suprafața pe care doresc s-o împădurească, fie în cuiburi (20-40-60 semințe/cuib, adică 3-6 g/cuib, pentru a se obține aproximativ 15 plăntuțe/cuib, la adâncimea de 2 cm), fie prin împrăștiere (în cazul amestecului de brad cu fag). În primul caz, puieții obținuți se replantează apoi în gropi.

Metoda cea mai sigură este cea a semănatului în spații special amenajate (pepiniere). Semănatul se face toamna, în septembrie-octombrie (soluție recomandată) sau primăvara, în martie-aprilie. Înainte de încorporarea în substrat, semințele se pregătesc fie prin înmuierea în apă, timp de 18 ore, fie prin prerefrigerare, timp de 21 de zile, la temperaturi de 3-5°C. Semănatul se face în rigole distanțate la 20 cm, la o adâncime de 2-3 cm. Acestea se acoperă cu un amestec format din humus de fag (50%), humus de molid (20%), litieră de molid (20%) și nisip (10%). Pe timpul iernii, rigolele se acoperă cu frunze sau folii de polietilenă pentru a împiedica spulberarea stratului protector și pentru a asigura protecția împotriva gerurilor. Norma de sămânță este de 350-400 de bucăți (peste 20 de grame) la metrul liniar de rigolă, pentru semănăturile de toamnă, sau de 800-1.000 semințe/ml de rigolă, la semănă­turile de primăvară.

Lucrări de îngrijire și plantarea

Cum v-am spus deja, bradul este o specie cu un procent redus de germinație a semințelor. În consecință, și procentul de răsărire este extrem de scăzut, uneori acesta situându-se sub 10%, maximum fiind de 40%. La semănatul din toamnă embrionul apare anul următor, în luna mai. Creșterea este foarte-foarte lentă. După primul an de vegetație, plăntuța are 1,0 mm diametrul la colet și 30-33 mm înălțime. După al treilea an, puieții ating 15-25 cm înălțime și au la colet o grosime de 1,5-3,5 mm. Ei devin apți de plantare după 5-6 ani. Lucrările de îngrijire constau în umbrire, pentru a fi protejați de arșită, udare, afânarea solului, pentru îndepărtarea buruienilor, tratamente cu fungicide pentru evitatea apariției „căderii sau culcării plăntuțelor“, aplicarea îngrășămintelor etc. Ponderea puieților viabili după trecerea primului sezon de vegetație poate fi de 80-90%. După replantare (în gropi de 60 x 60 x 60 cm), nu toți puieții rezistă, procentul de prindere fiind în jur de 60%, iar în al doilea an procentul de uscare este de aproximativ 5%. În anul al 7-lea (5 în pepinieră și 2 după replantare), brăduții ating înălțimea de 50-60, maximum 70 cm. La 12 ani planta atinge 1, 80-2,00 m, fix cât ne place nouă brăduțul de Crăciun. Și-acum vine întrebarea: n-ar fi mai simplu, decât să tăiem brazii din pădure, să îi creștem noi la ghiveci? Cum? Respectând fix tehnologia de mai sus!

Maria BOGDAN

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a inaugurat joi, 13 septembrie, ”Punctul Frăției Neamului Românesc”, un obiectiv ridicat de silvicultori în comuna Gura Teghii din județul Buzău, la punctul de întâlnire al celor trei mari provincii românești, pentru a marca Centenarul Marii Uniri din 1918.

La eveniment au participat Ilie Covrig, Secretar de stat pentru Păduri în Ministerul Apelor și Pădurilor, Ciprian Dragoș Pahonțu, Directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, directorii direcțiilor silvice Buzău, Covasna și Vrancea, reprezentanți ai prefecturilor, consiliilor județene și ai autorităților locale din județele Buzău, Covasna și Vrancea, silvicultori, reprezentanți ai mediului academic și membri ai comunităților locale.

”Punctul Frăției Neamului Românesc” este un observator – refugiu construit din lemn, cu înălțimea de opt metri, ce oferă vizitatorilor o panoramă asupra celor trei provincii istorice locuite de români, Transilvania, Țara Românească și Moldova, în punctul de confluență a acestora, locul fiind ales simbolic, pentru a marca 100 de ani de la Unirea tuturor provinciilor românești într-un singur stat.

În jurul obiectivului sunt amenajate panouri în care sunt prezentate personalitățile ce au contribuit la Unirea tuturor provinciilor românești, precum și personalități ale culturii și științei din Transilvania, Moldova și Țara Românească.

Obiectivul este deschis permanent turiștilor, pentru accesul la observator fiind amenajate și marcate trei trasee turistice, dinspre județele Buzău, Vrancea și Covasna.

Sub egida Ministerului Apelor și Pădurilor, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva marchează Centenarul Marii Uniri din 1918 prin mai multe evenimente, de-a lungul acestui an. Astfel, silvicultori din România și Republica Moldova au plantat în aprilie, pe ambele maluri ale Prutului, ”Pădurea Centenar”, pentru a marca o sută de ani de la decizia Sfatului Țării de la Chișinău de unire a Republicii Democratice Moldovenești cu Regatul României. De asemenea, la începutul acestei luni, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a inaugurat Expoziția Jubiliară ” 100 de ani de silvicultură în România”, găzduită de Muzeul Cinegetic al Carpaților ”Posada”, în care este prezentată, interactiv, în mai multe secțiuni, activitatea silvicultorilor de la Marea Unire din 1918 până în prezent.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,14 milioane de hectare de păduri proprietatea publică a statului și 22 de parcuri naționale și naturale cu o suprafață de aproximativ 850 de mii de hectare.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a inaugurat miercuri, 5 septembrie, la Muzeul Cinegetic al Carpaților ”Posada”, Expoziția Jubiliară ”100 de ani de silvicultură în România”, eveniment dedicat Centenarului Marii Uniri din 1918, când toate provinciile locuite de români s-au unit într-un singur stat.

La vernisajul expoziției au participat Ioan Deneș, ministru al Apelor și Pădurilor, Ciprian Dragoș Pahonțu, director general al Romsilva, reprezentanți ai Agenției ”Moldsilva” din Republica Moldova, silvicultori în activitate sau pensionari, reprezentanți ai sindicatelor din silvicultură, ai mediului academic sau cercetători, membri ai organizațiilor profesionale, precum și reprezentanți ai autorităților locale.

Expoziția Jubiliară ”100 de ani de silvicultură în România” cuprinde peste 600 de piese, între care amenajamente silvice vechi de peste un secol, hărți, cărți vechi, reviste de colecție, unelte și instrumente folosite de-a lungul timpului în silvicultură, uniforme, mașini de calcul, precum și fotografii și filme de epocă, prezentate interactiv. Expoziția prezintă, în detaliu, activitatea silvicultorilor români de-a lungul ultimului secol și modul cum au gestionat pădurile din România, după Marea Unire din 1918.

Evenimentul este organizat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva sub egida Ministerului Apelor și Pădurilor, în colaborare cu Asociația Administratorilor de Păduri din România, Agenția ”Moldsilva” din Republica Moldova, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură ”Marin Drăcea”, Federația Sindicatelor din Silvicultură ”Silva”, Asociația Pensionarilor Silvici din România, Societatea ”Progresul Silvic”, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, Colegiul Silvic ”Theodor Pietraru” din Brănești și Colegiul Tehnic Forestier din Câmpina.

În acest an, Ministerul Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor – Romsilva marchează Centenarul Marii Uniri din 1918 prin mai multe evenimente. Silvicultori din România și Republica Moldova au aniversat în luna aprilie Centenarul Unirii Republici Democrate Moldovenești cu Regatul României, prin plantarea simbolică a ”Pădurii Centenar” pe ambele maluri ale râului Prut, iar în această lună va fi inaugurat ”Punctul Frăției Neamului Românesc”, un obiectiv ridicat de silvicultori la punctul de întâlnire a celor trei mari provincii istorice românești, Țara Românească, Moldova și Transilvania.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,14 milioane de hectare de păduri proprietatea publică a statului și 22 de parcuri naționale și naturale cu o suprafață de aproximativ 850 de mii de hectare.

Indiferent cât de aproape sau de departe de pădure se situează locuințele lor, pentru cel puțin o treime dintre români codrul reprezintă un subiect de primă importanță pentru că aproximativ patru milioane de gospodării folosesc drept sursă de încălzire lemnul de foc. Teoretic, un consum decent ar fi de aproximativ cinci metri cubi pe an, conform standardelor europene. Standarde care pentru majoritatea celor care se încălzesc cu lemne rămân doar un vis îndepărtat, din mai multe motive. Primul, și cel mai important, este că nu își pot permite să plătească atâta lemn. Celălalt motiv este că pădurile României nu pot da o asemenea cantitate de combustibil.

Standarde europene doar în vis

„Printr-o exploatare rațională, putem obține aproximativ 18 milioane metri cubi de lemn, în fiecare an“, spunea recent dl Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor. „Din această cantitate jumătate este lemn de lucru, iar cealaltă jumătate lemn de foc“, mai arăta domnia sa. Așadar, acel standard european nu ar putea fi atins nici măcar pe jumătate.

Pe de altă parte, chiar și în aceste condiții nici măcar ceea ce ar trebui exploatat nu se folosește în totalitate. „Neexploatarea aceasta nu face bine nimănui, nici măcar pădurii“, a atras atenția ministrul Deneș. Într-adevăr, de cele mai multe ori subexploatarea se traduce prin neefectuarea la timp a lucrărilor de curățare, întreținere și întinerire. În timp, efectele sunt dezastruoase. Aceasta contrar a ceea ce unele organizații ecologiste vehiculează în spațiul public.

Pentru cititorii revistei noastre – care sunt, în mare parte, cunoscători într-ale agriculturii – e suficient să spunem că pădurea este o grădină la o scară mai mare. Ca atare, are nevoie de îngrijire pentru o dezvoltare armonioasă. În lipsa acesteia, devine un fel de pârloagă, la scară mare. Desigur că și aceasta are rolul ei ecologic, dar numai într-o proporție rezonabilă. Altfel, așa cum spunea ministrul Apelor și Pădurilor, „pădurea este o resursă strategică, pe care nu ne permitem să nu o exploatăm“. Până la urmă, ce gospodar înțelept își lasă pășunea sau livada să se sălbăticească?

Însă modul de exploatare a pădurilor, naște vii controverse. Dincolo de cele legate de principii, reale sau imaginare, legate de mediu, sunt unele, mai puțin expuse cu sinceritate, pornind de la aspectele economice. Și, de fapt, acestea sunt cele care primează, căci banii fac Pământul să se învârtă. În acest caz este vorba despre o avere uriașă, căci nu degeaba i se spune pădurii „aurul verde“!

Romsilva nu e totul

Vorbind despre dimensiunile acestei laturi economice, trebuie să spunem de la început că doar în depozitele și rampele RNP Romsilva, la jumătatea acestui an, se aflau aproximativ 500.000 m.c. lemn de foc rămas nevândut. Asta deși pe piață este criză de lemn de foc. Pe de altă parte, există riscul ca încă două milioane de metri cubi să rămână neexploatate pentru că nu este posibil accesul în zonele de exploatare. Pentru că una este să te duci cu calul în pădure și să tai trei copaci și alta este să faci o exploatare industrială, ce presupune drumuri de acces și fronturi de exploatare. Or, trebuie să o spunem, de câțiva ani încoace Romsilva nu a mai avut aprobate fonduri pentru investiții decât în limita a câteva procente din profit. Asta cu toate că a înregistrat un profit frumușel. Dar probabil că Guvernul a gândit o altă destinație pentru acești bani... Și, așa cum atrăgea atenția unul dintre membrii echipei manageriale a RNP, în asemenea condiții se poate doar supraviețui pe termen scurt. Pe termen mediu și lung încep să apară probleme!

Dar Romsilva nu administrează decât 3,14 milioane ha de pădure proprietate publică a statului, adică ceva mai puțin de jumătate din totalul pădurilor românești, și încă un milion de hectare de pădure proprietate privată sau a administrațiilor locale. În total, cam două treimi din păduri. Restul se află în diferite forme de administrare, o parte dintre ele reunite sub egida Asociației Administratorilor de Păduri Ocoale de Regim din România.

Însă ceea ce este cel mai grav, este că un milion de hectare de pădure nu au niciun fel de administrator. Acestea sunt cele mai expuse tăierilor ilegale, bolilor și abuzurilor. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, multe dintre aceste păduri incluse în ultima categorie nu au încă niciun proprietar cert. Fie se află în litigiu, fie proprietarul nu este încă identificat cu certitudine, oricât ar părea de paradoxal.

Legat de aceste situații vom aminti că Juriștii Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva au reușit, în ultimii doi ani și jumătate, să mențină sau să reintroducă în proprietatea publică a statului, în urma proceselor, 230.514,25 ha de pădure. Cel mai cunoscut caz este cel de anul trecut, când 166.813 hectare de păduri revendicate de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au rămas în proprietatea statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva. Un alt caz, cel mai recent, este cel în care Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Instituția Prefectului județului Mureș au câștigat, definitiv și irevocabil, procesul cu urmașii baronului Daniel Banffy, menținând astfel în proprietatea statului 9.323,8 ha de pădure din județul Mureș, pe raza comunelor Stânceni, Răstolița și Lunca Bradului.

Modificări doar pentru operatorii economici

În cursul lunii iunie, Codul Silvic a fost modificat pentru a nu știu câta oară în ultimii ani. Principala modificare a fost făcută la articolul 59, aliniatul 5, care suna astfel: „Lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, tăierile de igienă, precum și tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafețe compacte de maximum 3 ha, executate în fondul forestier proprietate publică a statului, se realizează de către administratorii prevăzuți de lege, prin exploatare în regie proprie, cu forțe proprii sau prin prestări servicii cu operatori economici atestați pentru lucrări de exploatare forestieră.“ Acestei prevederi i s-a adăugat posibilitatea exploatării lemnului „la picior“ (adică direct din pădure) de către agenții economici.

Despre fondul problemei, nicio vorbă. După cum se vede, s-a rezolvat doar problema accesului unor agenți economici la lemnul pe picior. Ce se întâmplă însă cu pădurile neaflate în proprietatea publică a statului, despre protecția suplimentară a personalului silvic (împotriva căruia atacurile se înmulțesc exponențial), despre garantarea unui preț maxim al lemnului de foc, nicio vorbă. Sau cum spunea nemuritorul Caragiale, „să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic!“

Din acest motiv Federația Sindicatelor din Silvicultură „Silva“ a pichetat în cursul lunii iulie Parlamentul. Una dintre principalele revendicări este elaborarea de legi coerente și aplicabile, conforme cu realitățile și necesitățile sectorului silvic. Altfel, rămânem în domeniul vorbăriei de paradă!

Alexandru GRIGORIEV

Recent, în spațiul public românesc s-a dus un adevărat război între asociațiile ecologiste și autorități. Motivul l-ar fi constituit lucrările de întreținere dispuse de managerii statului în zona Sarmizegetusa Regia, măsuri considerate abuzive și dăunătoare de către asociația ecologistă Agent Green. Pe de o parte autoritățile sunt acuzate că vor să facă profit din masa lemnoasă tăiată din zona cetății dacice. De cealaltă parte, Romsilva se apără și spune că defrișările au vizat doar arborii foarte bătrâni care ar fi pus în pericol viața vizitatorilor din zonă.

Acuzațiile...

Asociația ecologistă Agent Green și Fundația Dacica atrag atenția, într-un comunicat, că tăierile făgetelor de la Sarmizegetusa Regia afectează ireversibil situl arheologic, monument UNESCO. Situl a fost închis publicului la 22 ianuarie în vederea defrișării, însă imagini surprinse cu drona arată arbori de dimensiuni uriașe care au fost tăiați și s-au prăbușit peste zidurile cetății capitalei dacice. În plus, spun cei de la Agent Green, tăierile realizate sub pretextul protejării sitului arheologic și a vizitatorilor s-au făcut în mare măsură în afara traseului turistic. „Tăierile s-au făcut sub pretextul protejării sitului, dar s-au soldat cu distrugeri ale acestuia. Au urcat cu utilajele mari până pe acropola cetății și în zona sacră. Au răvășit adânc solul, când știau că stratul arheologic se află la doar câțiva centimetri adâncime. Arborii doborâți peste fortificația cetății au afectat porțiuni din zidul antic. E vorba de distrugeri care se sancționează conform legii. Mai mult, administrația sitului nu are un plan de gestiune și protecție a sitului, deși legea nu permite niciun fel de intervenții în sit decât în baza unui asemenea plan. Este vorba de un monument UNESCO, de importanță mondială, care se supune unor legi speciale, de care văd că nu se ține seama. Este halucinant ce se întâmplă acolo“, a explicat  Aurora Pețan, istoric și președinte al fundației Dacica.

Impactul defrișărilor

Potrivit Agent Green și Fundației Dacica, administrația sitului nu ar avea un plan de acțiune pe termen lung, iar autoritățile ar fi recunoscut că nu cunosc impactul defrișărilor asupra solului și asupra nivelului apei freatice. Cu toate acestea, administrația sitului a afirmat că intenționează să defrișeze definitiv 17 din cele 18 hectare pe care se întinde situl UNESCO. Tăierile începute la 22 ianuarie includ primii 103 arbori din care se tăiaseră deja 80 până la 1 februarie. „Administratorul sitului susține că toți arborii doborâți erau uscați, dar în urma observării trunchiurilor duse la depozitul Anines – Grădiște, reprezentanții Agent Green au constatat că marea majoritate a lemnului extras are de fapt o mare valoare economică“, arată Agent Green într-un comunicat. „Am descoperit tăierile pe portalul InspectorulPădurii.ro și m-am dus imediat să văd ce se întâmplă la cetate. Am rămas șocat când am văzut dezastrul. Nu era nevoie să alegem între istorie și natură. Soluția este de fapt istorie și natură. De aceea situl este dublu protejat, fiind atât în zona de protecție integrală a parcului natural Grădiștea – Cioclovina, cât și sit arheologic UNESCO. Mai mult, pădurea făcea parte din inventarul pădurilor virgine din anul 2005, cu arbori monumentali care stabilizau solul. Au doborât arborii fix pe zidurile cetății și i-au tras prin sit cu utilaje mari de tip TAF în condiții de sol îmbibat cu apă, lăsând răni ireversibile în sit. Așa ceva nu trebuia să se întâmple niciodată“, a spus Gabriel Păun, biolog și președinte Agent Green.

Se cer controale

Agent Green și Fundația Dacica fac apel la Ministerul Culturii, Garda Forestieră și Garda de Mediu să suspende orice lucrări în sit, să îl sigileze și să demareze un control amplu. Planurile de defrișare pentru 17 ha trebuie anulate definitiv și un plan de acțiune pe termen lung pentru protejarea sitului trebuie realizat de o echipă de experți relevanți. Organizațiile recomandă păstrarea consistenței pădurii la minimum 0,6 (adică suprafața împădurită a sitului să nu scadă niciodată sub 60% din suprafața sa) și fagul să rămână specia fundamentală de pădure în amestec cu paltinul de munte și laricea, așa cum era pe vremea dacilor.

„Imaginile din dronă vorbesc de la sine, iar situația impune o anchetă amplă a Parchetului și o intervenție rapidă a autorităților care încă mai pot lua măsuri să salveze ce se mai poate și să pedepsească făptașii. Practic, administrația sitului a cerut defrișarea, iar Ministerul Pădurilor i-a mulțumit din pix, aprobând extragerea a 306 metri cubi. Înțelegem și susținem protecția sitului și a vizitatorilor, însă superficialitatea cu care s-au aprobat tăierile și modul în care se realizează lucrările lasă mult de dorit“, conchide Gabriel Păun.

Romsilva răspunde acuzațiilor

Într-un comunicat primit la redacție, Regia Națională a Pădurilor, Romsilva arată că „lucrările silvice efectuate în zona sitului Sarmizegetusa Regia, înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, au loc în zona de management durabil a Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina, în care acestea sunt permise. Planul de Management al Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina, aprobat prin Hotărârea de Guvern 1049/2013, prevede constituirea unei zone de management durabil cu suprafața de 18,3 hectare, care include situl arheologic Sarmizegetusa Regia, unde este permisă tăierea vegetației forestiere numai la solicitarea organelor de specialitate, în scopul efectuării lucrărilor de reparație, întreținere curentă, cercetare arheologică, restaurare, consolidare și conservarea monumentului istoric“. Din același document aflăm că, la solicitarea administratorului monumentului arheologic, Consiliul Județean Hunedoara, au fost inventariați arborii aflați în declin fiziologic, cu vârsta de aproximativ 170 de ani, care puneau în pericol viețile vizitatorilor și integritatea monumentului istoric.

Totul este legal

Potrivit Romsilva, Consiliul Județean Hunedoara a obținut, în ultimul an, toate aprobările prevăzute de legislație, ordine de ministru pentru derogarea de la prevederile amenajamentului silvic, avize de mediu, avize ale administratorului ariei protejate, avize ale Comisiei Naționale de Arheologie și ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. Lucrările și actele de punere în valoare au fost aprobate de Garda Forestieră Timișoara în februarie 2017. „Menționăm că în UP IV Cetate nu are loc o «defrișare» a 18,3 hectare, ci lucrări de îndepărtare a mai multor arbori, cu un volum total de 306 metri cubi.“ Potrivit Romsilva, suprafața respectivă nu a respectat criteriile de includere în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, în urma verificărilor efectuate de către Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea», cu ocazia întocmirii amenajamentului silvic, și de organizația WWF România, cu ocazia studiului de fundamentare pentru Ocolul Silvic Grădiște. În final, reprezentanții Romsilva își exprimă regretul că «organizația» Agent Green lansează din nou acuzații publice false, în lipsa documentării, a cunoștințelor din domeniul silvic sau cu rea-credință.“

Bogdan Panțuru

Perdelele forestiere sunt un subiect care revine periodic în atenția factorilor de decizie din domeniul agriculturii și din cel al mediului. Și este firesc să fie așa, căci ele reprezintă un element deosebit de important în construcția peisajului agricol, urban sau al căilor de comunicație. Revista noastră s-a ocupat în mai multe rânduri de acest subiect. Dată fiind importanța sa, considerăm stringentă reiterarea necesității  înființării acestor perdele și o analiză a stadiului în care se află măsurile care ar încuraja accelerarea activității în acest sens.

Perdelele de protecție, studiate de un secol și jumătate

Privind către istoria României putem afirma fără greșeală că perdelele forestiere, fie că vorbim despre cele din zonele agricole, fie că vorbim despre cele de protecție a căilor de comunicație, constituie o constantă. Acestea aveau un dublu scop. Pe de o parte constituiau un excelent marcaj al hotarelor, iar pe de altă parte permiteau celor care lucrau câmpul să se adăpostească la umbră atunci când era nevoie.

Dar aceste două utilități sunt doar cele care apar la o primă vedere superficială. Efectele de protecție ale perdelelor forestiere de pe terenurile agricole sunt mult mai complexe. Ele au fost evidențiate de specialiști încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Necesitatea perdelelor de protecţie a fost adusă în atenția publică pentru prima oară în anul 1860 de către Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantaţii pentru „adumbriri contra vântului“. Primele propuneri pentru executarea unor perdele de protecţie în cadrul unui proiect concertat aparţin lui B. Pizu. În anul 1881, în Revista Pădurilor, acesta propunea instalarea a 56 fâşii de pădure, de la Dunăre la Podgorii, undeva în zona Bărăganului și a sudului Moldovei. Fâșiile de pădure urmau să fie amplasate la o distanță de circa 20 km între ele.

Marii proprietari și-au plantat singuri perdelele forestiere

Primul care a transpus în practică un astfel de proiect a fost moşierul Sălcudeanu, la Mărculeşti-Ialomiţa (1879-1891). El și-a acoperit proprietatea cu „perdele colectoare de zăpadă şi domolitoare de vânturi“, din salcâm. Peste aproximativ un deceniu, între 1902 și 1907, pe terenurile Domeniilor Coroanei de la Sadova (Dolj) s-au plantat cu salcâm 50 km perdele în lungul drumurilor, cărora li s-au adăugat 500 km în jurul tarlalelor agricole (25 ha fiecare tarla).În 1924, pe fosta moşie a principelui George Stirbei, de la Berteştii de Jos – Brăila, cunoscută pentru faptul că era alcătuită în mare parte din terenuri cu nisipuri zburătoare, au fost plantate perdele forestiere. Aceste exemple au demonstrat eficiența acestor mijloace simple de protecție.

Ca urmare, în 1937, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor iniţiază un studiu privind perdelele de protecţie a câmpului. Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră (ICEF) introduce în programul său de lucru asemenea preocupări, fiindu-i alocată şi o sumă de 300.000 lei din „Fondul pentru încurajarea agriculturii“. S-au efectuat cercetări importante privind influenţa perdelelor asupra vântului, acumulării zăpezii, umidităţii solului, protecţia solului împotriva spulberării stratului superior fertil, asupra recoltelor agricole (grâu, ovăz, porumb etc.).

În afara acestor reţele, au mai fost înfiinţate de către proprietari perdele, la Mărculeşti şi Jegălia (județul Ialomiţa), la Ciocârlia şi Izvoru (județul Constanţa), pe suprafeţe mari, respectiv 367 ha şi 104 ha.

Eficiența, dovedită în 1946 și 1947

Acestea şi-au dovedit eficienţa în cazul secetei din 1946, anul cel mai secetos din secolul al XX-lea, când la adăpostul perdelelor s-a obţinut un spor de recoltă de 300% faţă de câmpul neprotejat. Perdelele au avut efect pozitiv şi în anul 1947, când în Dobrogea grâul a degerat în întregime în câmpurile neprotejate, dar s-au obţinut 600 kg/ha la adăpostul perdelelor.

O acţiune de mari proporţii a fost cea de creare a reţelei de perdele din Dobrogea. Lucrările s-au desfăşurat în perioada 1950-1961, iar pentru executarea lor a fost creată o direcţie silvică specială. Reţeaua a ocupat o suprafaţă de cca 3.000 ha, protejând o suprafaţă de aproximativ 1.000.000 ha.

În 1962, printr-un decret comunist, fără nicio bază științifică, s-a hotărât tăierea tuturor litierelor aflate pe terenurile agricole, sub cuvânt că „sunt o idee stalinistă“.

Oficialitățile fac doar planuri, nu și acțiuni concrete

Abia la începutul anilor '70 s-a reluat chestiunea perdelelor de protecție, dar fără rezultate notabile. Au trebuit să treacă 15 ani de la Revoluția din ’89 pentru ca această problemă să fie abordată din nou cu seriozitate. Mai multe institute au elaborat diverse studii, inclusiv unele de fezabilitate pentru înființarea unor noi perdele de protecție. Ba chiar au existat și unele Ordonanțe de Urgență referitoare la acest domeniu, dar toate au rămas în stadiul de hârtii.

Dar cum acționează, concret, aceste perdele? Unul dintre primele efecte este acela că, dacă sunt plantate așa cum trebuie, constituie o bună protecție împotriva vânturilor. Din aceasta decurg mai multe efecte. Pe timp de iarnă, zăpada nu mai este viscolită, ci rămâne pe tarlaua respectivă. Vara, stratul superficial al solului nu mai este luat de vânt. Pe zonele apărate umiditatea relativă este crescută. La marginile perdelei forestiere se păstrează și o zonă umbrită, care are numeroase implicații. În interiorul perdelei se dezvoltă o faună de prădători care atacă dăunătorii culturilor. În acest fel, este redus impactul asupra producției. Studiile au arătat că plantarea litierelor duce la o creștere de producție, pe același lot, în ciuda scăderii terenului cultivat efectiv.

Cât despre căile de comunicație, efectul de protecție se face simțit mai ales în timpul iernii, când este împiedicată troienirea zăpezii pe șosele sau pe liniile de cale ferată.

Pentru că deocamdată autoritățile au mai mult proiecte decât acțiuni concrete, sunt fermieri, dar și comunități care au trecut la treabă fără să mai aștepte vreun ajutor. Costurile implicate nu sunt foarte mari, având în vedere că puieții pot fi procurați de la Romsilva la prețuri modice sau chiar gratuit. În schimb, plantarea implică muncă destul de multă. Conform unor calcule, realizarea unei litere de cca 100 metri lungime, pe cinci rânduri, ar costa între 300 și 400 de lei. În acest calcul, prețul materialului săditor ar fi de cca 50 RON.

Așa că poate ar fi bine ca fermierii să își amintească vechiul dicton „Ajută-te singur!“ și să încerce ca măcar în parte, până se trezește Guvernul, să recreeze perdelele de protecție. Acum, cât încă pot să o ia înaintea deșertificării!

P.S. Am adresat o solicitare Ministerului Apelor și Pădurilor, prin care rugam să ni se comunice dacă și ce se întreprinde în acest domeniu. Până la închiderea ediției nu am primit niciun răspuns scris. Telefonic ni s-a comunicat că sunt în lucru niște programe și se fac niște studii de fezabilitate pentru realizarea unor perdele de protecție a unor căi de comunicație. Fără comentarii.

Alexandru GRIGORIEV

Campania de împăduriri de toamnă a fost marcată oficial, joi, la Ocolul Silvic Brănești din cadrul Direcției Silvice Ilfov, la eveniment participând domnul Dragoș Ciprian Pahonțu, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, domnul Cezar Răduță, director al Direcției Silvice Ilfov, colegi silvicultori, elevi și cadre didactice ale Colegiului Silvic ”Theodor Pietraru” din Brănești.

Pentru campania de împăduriri de toamnă, Romsilva a planificat plantarea a    4,1 milioane de puieți forestieri, urmând să fie regenerate 2.537 de hectare fond forestier de stat, din care 1.340 de hectare regenerări naturale și 1.233 de hectare prin împăduriri. De asemenea, sunt prevăzute completări curente în plantații pe o suprafață de 207 de hectare și lucrări de refacere a plantațiilor pe alte 141 de hectare.

Programul anual de regenerare a pădurilor de stat administrate de Romsilva, prevedere împăduriri pe o suprafață de 14.252 de hectare, din care 8.721 de hectare prin regenerări naturale și 5.531 de hectare prin împăduriri, completări curente în plantații pe 2.589 de hectare și lucrări de refacere a plantațiilor afectate de calamități pe alte 306 hectare.

În campania de împăduriri de primăvară, Romsilva a regenerat 12.100 de hectare, adică 84,9% din programul anual, 7.629 de hectare fiind regenerate natural, iar 4.471 de hectare au fost împădurite. În campania de primăvară au fost plantați 28,9 miioane de puieți, valoarea investițiilor în regenerarea pădurilor de stat ridicându-se la 70,3 milioane de lei.

În ultimii 26 de ani, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a regenerat natural sau artificial peste 540.000 de hectare păduri de stat. Romsilva administrează 3,14 milioane de hectare păduri de stat, aproximativ 47% din totalul fondului forestier național.

Peste 80.000 de hectare de pădure, aflate în proprietatea statului și administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, au fost afectate în acest an de fenomenele meteorologice extreme, precum vijelii, averse torențiale sau viscole cu ninsori abundente. De la începutul anului, în total, 82.750,79 de hectare au fost afectate de doborâturi sau rupturi de arbori, din care 136,4 hectare au fost doborâturi în masă, suprafețele fiind afectate în totalitate.

Volumul total de lemn din aceste suprafețe afectate de fenomenele meteorologice deosebite se ridică la 234,1 mii de metri cubi. Cele mai multe evenimente de acest fel au avut loc în luna iunie, fiind înregistrate 27.852,32 de hectare. Cele mai mari pagube au fost în județul Suceava, unde, între 23 și 25 iunie, au fost afectate 20.386,1 hectare, din care 53,6 doborâturi în masă, pe raza a 12 ocoale silvice din cadrul Direcției Silvice Suceava.

Anul trecut, fenomenele meteorologice extreme au afectat, în total, în pădurile de stat administrate de Romsilva, o suprafață cumulată de 204.687 de hectare, volumul total de produse accidentale fiind de 1.347,8 mii de metri cubi. Menționăm că aceste suprafețe vor fi refăcute de silvicultori. În cazul doborâturilor în masă, unde distrugerile sunt complete, după obținerea aprobărilor legale și după evacuarea lemnului afectat, terenul va fi reîmpădurit în cel mult doi ani, conform normelor silvice.

Recent, mai mulți parlamentari au solicitat modificarea Codului Silvic. Inițiativa lor a stârnit reacții puternice din partea unor asociații ale forestierilor. Într-un document comun depus la Senat, Asociația Forestierilor „Valea Someșului“ și Asociația Forestierilor „Bucovina“ atrag atenția asupra gravității implicațiilor acestor modificări. În plus, ceea ce este o dovadă de normalitate, chiar dacă o normalitate mai rar întâlnită în România, propun și soluții alternative.

În continuare prezentăm cele mai importante părți din document:

„Constatăm cu regret că propunerile de modificare a Codului Silvic înregistrate la Senat de un grup de parlamentari PSD vor bulversa ireversibil piața lemnului, vor duce la distrugerea capitalului privat din sectorul de exploatare și industrializare a lemnului și vor scumpi lemnul de foc pentru marea majoritate a populației.

Așa cum reiese din motivarea propunerii legislative de modificare a Codului Silvic, necesarul de lemn de foc ar fi de cca 18 milioane mc, în condițiile în care, conform EUROSTAT, anual s-a valorificat ca lemn de foc un volum de cca 5 milioane mc. Cum motivează specialiștii care au redactat textul diferența de 13 milioane mc? Cum vor reuși angajații RNP să sporească volumul de lemn de foc legal recoltat, în condițiile în care volumul ce poate fi recoltat legal din proprietatea publică a statului este de cca 9 milioane mc, din acest volum lemnul de foc reprezentând cca 4 milioane mc?

Cantitatea de lemn de foc recoltată legal este aceiași, indiferent de cine o valorifică.

Am susținut și susținem valorificarea lemnului din pădurile proprietatea publică a statului prin agenți economici pentru a permite competitivitatea, dezvoltarea comunităților locale, dezvoltarea mediului de afaceri și a capitalului românesc.

După 27 de ani de economie de piață este obligatorie valorificarea lemnului în condițiile eficienței economice și, dacă ne referim la lemnul de foc, este obligatorie asigurarea necesarului potrivit nevoilor consumatorului – livrat la domiciliul acestuia, despicat, uscat, paletizat. Utilizând această resursă, am creat un serviciu la îndemâna populației care creează locuri de muncă și aduce taxe și impozite bugetului de stat.

Sub masca populistă a asigurării lemnului de foc pentru populație, un grup de foști angajați ai RNP, acum parlamentari, au strecurat în proiectul de modificare a Codului Silvic prevederi ce contrazic principiile concurenței și liberul acces la resursa de masă lemnoasă.

Prin aceste modificări se forțează facilitarea accesului operatorului economic RNP la peste 70% din volumul de masă lemnoasă din proprietatea publică a statului de care va profita discreționar, pe alese, evitând valorificarea acestuia prin licitație publică, instituindu-se monopolul de stat pe piața lemnului de foc, precum și pe piața lemnului de lucru subțire.

Este inacceptabilă propunerea de la punctul prin care se urmărește vânzarea directă a lemnului rămas nevalorificat, evitându-se astfel concurența unei licitații publice.

Adoptarea acestor măsuri va duce la crearea unei noi clase de privilegiați care vor avea acces, pe bază de recomandare, la lemnul oferit de stat.

Asigurarea lemnului de foc pentru populație este reglementată de Ordinul 413/2001, iar art. 6 (2) prioritizează asigurarea lemnului de foc către «invalizi, bătrâni, familii sărace cu situații deosebite, creșe, grădinițe, case de copii…», suprareglementarea acestui serviciu prin Codul silvic fiind nejustificată.

Considerăm că aprovizionarea cu lemn de foc va fi mult mai dificilă în special în zonele din sudul țării, unde suprafața fondului forestier nu poate acoperi necesarul de lemn de foc, iar agenții economici din centrul și nordul țării nu vor mai dispune de volumele necesare pentru a aproviziona și această regiune.

Pentru rezolvarea problemei lemnului de foc propunem:

1. Eliminarea TVA la vânzarea lemnului de foc către persoane fizice. Măsura va reduce prețul lemnului, dar în același timp va elimina și evaziunea de pe acest segment de piață.

2. Adoptarea Legii biomasei prin care să fie valorificate resursele lemnoase provenite din resturi de exploatare, vârfuri, crengi, din vegetația aflată în afara fondului forestier, a resturilor provenite din agricultură (paie, coceni, resturi).

3. Facilități și sprijin din partea Statului pentru realizarea lucrărilor de izolare termică a clădirilor și utilizarea instalațiilor solare pentru asigurarea apei calde menajare.

4. UAT-urile prin intermediul serviciilor sociale specializate să identifice persoanele nevoiașe și, în baza unui estimat, să lanseze proceduri publice de achiziție a lemnului de foc pe care să îl pună la dispoziția acestora.“

Precizăm că cele două asociații reunesc peste 700 de firme ce dețin atestate de exploatare eliberate de Ministerul Apelor și Pădurilor și, împreună, pot exploata și comercializa un volum de cca două milioane mc masă lemnoasă anual.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 46-47

Fermierii au la dispoziţie, până la 31 martie 2017, bani pentru împăduriri prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020. Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) informează că cei interesați pot accesa Schema de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite“, aferentă Măsurii 8 – „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor“, Submăsura 8.1 – „Împăduriri şi crearea de suprafeţe împădurite“ din cadrul PNDR 2014 – 2020.

Alocarea bugetară, stabilită pentru sesiunea noiembrie 2016 – martie 2017, este de 50.000.000 euro. Sprijinul financiar, acordat fermierilor ca valoare fixă, este reprezentat de costuri standard pe hectar pentru împădurirea de terenuri agricole şi neagricole, sub forma a două prime. Prima de înfiinţare a plantaţiilor forestiere acoperă şi costurile de elaborare a proiectului tehnic de împădurire (denumită Prima 1). Se acordă, de asemenea, o primă anuală (denumită Prima 2), care acoperă lucrările de întreţinere a plantaţiilor pe o perioadă de maximum 6 ani, până la închiderea stării de masiv, efectuarea a două lucrări de îngrijire a arboretelor după închiderea stării de masiv şi pierderile de venit agricol pentru o perioadă de 12 ani pentru suprafața împădurită. Valoarea maximă a sprijinului public pentru un proiect acordat în baza schemei de ajutor de stat, care înglobează toate costurile standard aferente Primei 1, respective Primei 1 și Primei 2, după caz, plătite pe durata de aplicare a contractului de finanțare, este de 7.000.000 euro.

Cine poate primii banii?

Beneficiari pot fi deținătorii publici de teren agricol și neagricol, deținătorii privaţi de teren agricol și neagricol şi forme asociative ce dețin teren agricol și neagricol. În categoria deținătorilor publici de teren sunt incluse unităţile administrativ teritoriale ale comunelor, orașelor, municipiilor și alte persoane juridice de drept public, precum și formele asociative ale acestora.

Pentru a accesa această măsură, fermierii trebuie să demonstreze, pe baza documentelor, că au drept de proprietate şi/sau de deţinere a terenurilor, iar terenurile să se încadreze în anumite criterii. De exemplu, terenul agricol eligibil destinat împăduriri reprezintă o suprafaţă de teren din categoriile de folosinţă teren arabil, culturi permanente şi pajişti permanente, care au fost folosite în scopuri agricole pe parcursul ultimilor 2 ani. Acesta trebuie să fi fost declarat la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) în urmă cu cel puţin 2 ani, iar pentru acest teren trebuie să fi fost respectate în această perioadă standardele de eco-condiţionalitate.

Terenul neagricol eligibil destinat împăduririi reprezintă o suprafaţă de teren care nu este utilizată în scop agricol (dar inclusă în blocurile fizice identificate în LPIS – Land Parcel Identification System) sau care are utilizare agricolă şi are categoriile de folosinţă teren arabil, culturi permanente și pajişti permanente, fiind identificată în LPIS, dar pentru care nu a fost asigurat un nivel minim de întreţinere prin respectarea standardelor de eco-condiţionalitate relevante pe parcursul ultimilor 2 ani.

AFIR precizează faptul că Măsura se va aplica pe întreg teritoriul naţional, dar vor avea prioritate terenurile propuse pentru împădurire situate în zonele deficitare în păduri, precum şi altor factori, cum ar fi mărimea plantaţiei, funcţia plantaţiei forestiere realizate şi diversitatea speciei, a criteriilor de selecție stabilite.

Criterii de selecţie

Criteriile de selecție se vor stabili ţinând cont de principiile:

• amplasarea terenului (se va acorda prioritate terenurilor propuse pentru împădurire situate în zonele deficitare în păduri);

• mărimea plantaţiei (se va acorda prioritate terenurilor propuse pentru împădurire cu suprafaţă mai mare);

• funcția de protecție (se va acorda priori­tate realizării de perdele forestiere de protecție);

• funcţia de reabilitare a terenurilor (se va acorda prioritate împădurii terenurilor situate în UAT afectate de fenomene de aridizare, eroziune sau salinizare, în funcție de valorile indicelui de ariditate, gradului de eroziune sau gradului de salinizare);

• diversitatea speciilor (se va acorda prioritate lucrărilor de împădurire care propun cel puţin două specii de bază în compoziţie).

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 42-44

Garda Forestieră Suceava şi Garda Forestieră Ploieşti sunt primele instituţii de control silvic din ţară care vor utiliza tehnologiile moderne în combaterea tăierilor ilegale de pădure, dar şi în monitorizarea suprafeţelor forestiere, în cazul unor situaţii deosebite. Garda forestieră Suceava are atribuţii de monitorizare şi control a suprafeţelor forestiere din cinci judeţe – Suceava, Bacău, Neamţ, Botoşani şi Iaşi, iar din acest an, cu ajutorul unei drone performante, al tabletelor cu care au fost dotaţi toţi inspectorii silvici şi al unor softuri speciale, vor fi identificate zonele afectate de tăieri ilegale, zonele calamitate şi vor fi depistate mai uşor incendiile forestiere sau focarele de infestare cu dăunători.

În cadrul acestui program-pilot, membrii Gărzii Forestiere Suceava au fost dotaţi şi cu un număr de 47 de tablete, care vor fi folosite pentru eficientizarea activităţii. Dacă programul-pilot demarat la Suceava şi Ploieşti va da rezultate bune, aceste măsuri vor fi extinse la toate Gărzile Forestiere din ţară, mai ales că imaginile obţinute de la înălţime pot fi utilizate foarte bine atât pentru urmărirea evoluţiei în timp a suprafeţelor împădurite, cât şi ca dovadă în diverse situaţii, cum ar fi tăierile ilegale. Drona va mai fi utilizată şi pentru identificarea arboretelor afectate de doborâturi de vânt sau zăpadă, localizarea incendiilor forestiere, precum şi la evoluţia focarelor de infestare cu dăunători. Utilizarea combinată a imaginilor capturate din aer şi a hărţilor forestiere georeferenţiate va permite localizarea şi măsurarea suprafeţelor de fond forestier afectate de perturbări. Imaginile obţinute vor fi corelate şi cu datele din aplicaţia Inspectorul Pădurii.

„Dacă îşi vor dovedi eficienţa, vom utiliza drona şi celelalte dispozitive IT şi în aplicaţii punctuale despre care avem informaţii, cum ar fi fapte care se derulează în fond forestier. Dorim să le surprindem ca probe prin fotografiere sau filmare. În pachetul pe care l-am achiziţionat cu drona este prevăzută instruirea unui număr de 8 persoane din cadrul instituţiei noastre care să poată utiliza acest dispozitiv atât pe raza judeţului Suceava, cât şi pe raza celorlalte patru judeţe de care suntem responsabili.

Pentru a creşte eficienţa utilizării dronelor, Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor ne-a pus la dispoziţie o bază de date cu hărţile georeferenţiate pentru aproximativ 80% din fondul forestier naţional. Aceste hărţi vor fi încărcate pe cele 47 de tablete, tot personalul de control având câte o astfel de tabletă, cu autonomie mare şi dispozitive care pot rula aceste hărţi. Ele vor putea fi folosite în fond forestier pentru identificarea corectă a parcelarului, a poziţiei corecte în care se găsesc sau a poziţiei în care s-au săvârşit anumite fapte ilegale. Corelarea hărţilor georeferenţiate cu imaginile surprinse de dronă va permite o acurateţe mai mare a actelor întocmite de Garda Forestieră şi sperăm ca, odată cu venirea dezgheţului, să putem utiliza noua tehnologie. O astfel de dronă nu poate fi ridicată decât în anumite condiţii meteo“, ne-a declarat inspectorul-şef al Gărzii Forestiere Suceava, Mihai Găşpărel.

După primele două-trei luni de utilizare Garda Forestieră Suceava va informa Ministerul Mediului cu privire la modalitatea de utilizare şi cazurile practice pe care le-a soluţionat cu acest dispozitiv

Drona va fi utilizată şi în situaţii în care sunt alarme în portalul „Inspectorul pădurii“, care este la dispoziţia publicului. În situaţia în care o persoană sesizează o posibilă perturbare în fond forestier, angajaţii gărzii forestiere pot ajunge într-un timp scurt în acel loc, fac filmarea şi pot proba ce s-a întâmplat în acea locaţie.

„Invit persoanele interesate de menţinerea unui fond forestier cât mai puţin lezat de acţiunea umană să consulte acest portal şi, dacă se constată fapte pe care le consideră ilegale sau pot fi semne ale unei tăieri ilegale, să ni le semnaleze pe adresa de email a instituţiei sau la tel verde 0230. 940“, este solicitarea lui Mihai Găşpărel.

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 48-49

Conform unui comunicat de presă emis de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, volumul tăierilor ilegale în fondul forestier proprietatea publică a statului a scăzut anul trecut la 47.788 de metri cubi, cu 16,27% mai puțin față de anul 2015, când s-au înregistrat 57.080 de metri cubi.

La volumul total exploatat de Romsilva, de 8,58 milioane de metri cubi masă lemnoasă, tăierile ilegale în fondul forestier de stat reprezintă 0,5%.

În total, în fondul forestier de stat s-au efectuat anul trecut 14.825 de controale de fond și 1.642 de controale parțiale.

În plus, angajații Romsilva au fost implicați, alături de alte organe ale statului, în 92.776 de acțiuni de control al circulației materialului lemnos, în urma cărora au fost constatate 1.171 de infracțiuni, 14.698 de contravenții și s-au aplicat amenzi în valoare de 21.323.520 de lei. Totodată, au fost confiscați 28.367 de metri cubi de material lemnos și 10.324 de pomi de Crăciun. Alte 517 controale au vizat instalațiile de debitat materialul lemnos, fiind aplicate amenzi în valoare de 726.000 de lei, 4.340 de metri cubi de material lemnos fiind confiscați.

Anul trecut au fost constatate, în total, 1.214 de infracțiuni silvice, 1.150 dintre acestea fiind în curs de soluționare.

Pe data de 19 octombrie, a avut loc la București, Congresul Național al Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România. Desfășurat la Palatul Patriarhiei, congresul a avut pe ordinea de zi mai multe probleme grave cu care se confruntă sectorul forestier din România.

Printre altele, participanții la congres au ținut să sublinieze faptul că industria lemnului din România cunoaște una dintre cele mai proaste perioade din istoria sa, în principal din cauza unor OUG făcute ”pe genunchi”. ”Din acest motiv, România își subminează propria economie, lovind una dintre ramurile cele mai productive”, după cum a arătat unul dintre participanți. Concret, Cătălin Tobescu, vicepreședintele Federației Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România a declarat că ”ultima ordonanță de urgență emisă de Guvern în această toamnă ne-a lovit cel mai puternic. Este vorba de ordonanța care prevede noi sancțiuni în domeniul contravențiilor în sectorul forestier. Concret, dacă un transport este depistat și cu 0,1% material lemnos în plus de către autorități, nu numai că este confiscat lemnul, dar este confiscat și camionul. Iar acum, transportatorii nu mai vor să transporte material lemnos. Este un blocaj fără precedent în sector”.

Ultimul raport Greenpeace România relevă o cifră de-a dreptul îngrijorătoare despre situația numărului de cazuri de tăieri ilegale de arbori înregistrate de autorități în anul 2015. Astfel, anul trecut s-a înregistrat o creștere la 96 de cazuri pe zi, de la 62 de cazuri în perioada 2013-2014. Astfel, potrivit studiului Greenpeace cu privire la evoluția suprafeței acoperite de păduri din România pentru intervalul 2000-2011, aproximativ 280.108 ha au fost despădurite sau degradate. O actualizare din 2015 a hărții arată că ritmul degradării pădurilor s-a menținut la același nivel în perioada 2012-2014, suprafața totală afectată fiind de 361.068 ha.

Topul „campionilor“ la tăierile ilegale

Potrivit raportului, în cursul anului 2015 autoritățile au înregistrat 34.870 de cazuri de tăieri ilegale, ceea ce reprezintă 96 de cazuri/zi. Acest lucru indică o creștere a numărului de cazuri de tăieri ilegale față de perioada anterioară. Din cele 11.060 de infracțiuni la nivel național, cele mai multe s-au înregistrat în județele: Bacău – 697 de infracțiuni, Argeș – 691 de infracțiuni și Gorj – 676. Primele 3 județe după numărul de infracțiuni (Bacău, Argeș și Gorj) totalizează 18,66% din numărul de infracțiuni înregistrate la nivel național în cursul anului 2015. Potrivit lui Valentin Sălăgeanu, coordonator de campanie al Greenpeace România, „prejudiciul adus mediului din România prin exploatarea necontrolată a pădurilor are două componente: tăierile ilegale și nerespectarea normelor tehnice de exploatare. În multe cazuri, chiar și atunci când exploatarea este legală, aprobată, organizarea șantierului este dezastruoasă. Este nevoie ca atât administratorii pădurilor, cât și organismele de control să impună res­pectarea legii și să amendeze orice abateri. Pădurea nu înseamnă doar copaci, ci este un ecosistem complex care trebuie să fie protejat de efectele lipsei de responsabilitate.“

Județ  Cazuri tăieri ilegale

               2015  2013-2014

Argeș        3087  5851

Vrancea     2893  787

Bacău       1882  3538

Suceava    1616  716

Mureș       1614  3351

Amenzi de milioane de euro

În ceea ce privește gravitatea faptelor, din totalul cazurilor de tăieri ilegale înregistrate la nivel național în anul 2015, 32% dintre acestea au fost încadrate ca infracțiuni pentru care au fost întocmite dosare penale, în timp ce 68% au reprezentat contravenții, pentru care s-au aplicat sancțiuni în valoare totală de 29.673.250 lei, ceea ce înseamnă peste 6,5 milioane euro. Din cele 11.060 de infracțiuni la nivel național, cele mai multe s-au înregistrat în județele: Bacău – 697 de infracțiuni, Argeș – 691 de infracțiuni și Gorj – 676. În legătură cu valoarea contravențiilor aplicate de autorități, pe primul loc se situează județul Argeș, cu amenzi în valoare de 2.704.050 lei, ceea ce reprezintă 9,11% din totalul contravențiilor înregistrate la nivel național. Pe locul doi se situează județul Olt, cu amenzi în valoare de 2.369.000 lei, urmat de județul Ilfov, cu 2.033.500 lei. Primele trei județe totalizează aproape un sfert din valoarea amenzilor aplicate la scară națională în domeniul silvic, respectiv 23,94%.

Radarul Pădurilor, bun dar nu perfect

În data de 8 octombrie 2014 a intrat în vigoare Hotărârea nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația şi comercializarea materialelor lemnoase, care prevede obligativitatea înregistrării în sistemul online SUMAL a tuturor transporturilor de material lemnos. Legalitatea oricărui transport de material lemnos poate fi verificată de orice persoană printr-un apel la 112. În cursul anului 2015 au fost efectuate 19.946 de apeluri la numărul de urgență 112 pentru a verifica legalitatea unor transporturi de material lemnos. Din aceste transporturi, 3.388 (16,99%) nu erau înregistrare în baza de date a sistemului de prevenire a tăierilor ilegale (SUMAL), conform prevederilor legale. Județul cu cele mai multe apeluri înregistrate este Gorj, cu 2.761 de apeluri, ceea ce reprezintă 13,84% din totalul apelurilor efectuate la nivel național. Acesta este urmat de județele Brașov, cu 1.940 de apeluri (9,73%), și Hunedoara, cu 1.329 de apeluri (6,66%). Județele cu cele mai puține apeluri înregistrate la nivelul anului 2015 sunt: Constanța (14 apeluri), Teleorman (18), Ialomița (20), Brăila (20) și Călărași (26), datele indicând o corelare direct proporțională între numărul de apeluri și suprafața fondului forestier înregistrată la nivelul fiecărui județ. (Raport Greenpeace)

Bogdan Panțuru

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 46-37

Executivul a aprobat recent o Hotărâre prin care se completează legislația națională cu unele prevederi privind regimul de control și sancționator aplicat operatorilor economici care introduc pentru prima data pe piață lemn și produse din lemn, obligație pe care o au statele membre conform Regulamentului 995/2010 al Parlamentului European.

Practic, prin actul normativ adoptat de Guvern se introduc în legislația națională  prevederi privind controlul comercializării sortimentelor de lemn și produse din lemn corespunzătoare codurilor care intră în competență Gărzii Naționale de Mediu, și care, în prezent, nu intră sub incidență Codului Silvic și Legii contravențiilor silvice nr. 171/2010.

Dacă de mii de ani codrul e frate cu românul, încă de la înfiinţare, din anul 1991, Romsilva a încercat să devină adevăratul „frate“ al codrului. Numai că, de-a lungul ultimului sfert de veac, legi diletante au facilitat jefuirea „ca-n codru“ a pădurilor, cu toate semnalele de alarmă trase de Regia Naţională a Pădurilor. Însă, în anul care s-a încheiat Romsilva s-a organizat mai bine ca oricând, hotărâtă să protejeze „aurul verde“ al României, operând modificări radicale, în special la nivelul managementului administrativ.

Ca urmare a prevederilor OUG nr. 109/2011, privind guvernarea corporativă, anul 2014 poate fi catalogat, în istoria Regiei Naţionale a Pădurilor, drept un an al modificărilor radicale, în special la nivelul managementului administrativ. În virtutea acestui act normativ, începând cu luna ianuarie 2014, Romsilva are un nou Consiliu de Administraţie, format din 7 membri, cu un Plan de administrare pentru perioada 2014-2017, un director general selectat după procedura legală şi numit de către Consiliul de Administraţie, pentru o perioadă de patru ani, şi, totodată, un Plan de Management al directorului general, pe perioada 2014-2017, aprobat de către Consiliul de Administraţie al RNP-Romsilva. În ciuda dificultăţilor întâmpinate datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile, dar şi a altor factori perturbatori, care n-au ţinut de managementul regiei, bilanţul de activitate pe anul 2014 al RNP-Romsilva se prezintă mai mult decât mulţumitor. Astfel, la o cifră de afaceri de 1.255.000 mii lei pe program, s-au realizat 1.440.000 mii lei, în timp ce profitul brut, care fusese programat la 101.206 mii lei, s-a ridicat până la cifra de 130.000 mii lei, adică 30% profit. În ceea ce priveşte masa lemnoasă recoltată a fost uşor sub estimări, fiind luat în calcul un volum de 9.600 mii mc, dar realizându-se numai 9.107 mii mc. Depăşiri au fost şi la lucrările de îngrijire în arborete tinere (96.048 ha) şi la regenerarea pădurilor (regenerări naturale 10.300 ha şi împăduriri 6.025 ha). Şi la fructele de pădure, ciupercile comestibile şi plantele medicinale colectate realizările au fost peste cifrele estimate iniţial. Asta arată că, în condiţiile unui an marcat de profunde schimbări, conducerile unităţilor teritoriale ale regiei au reuşit să mobilizeze resursa umană la nivelul acestora, pentru realizarea indicatorilor şi chiar pentru depăşirea semnificativă a multora dintre aceştia.

Romsilva apără pădurea de… uscături

În ultimii 2 ani, Romsilva a făcut eforturi susţinute în apărarea integrităţii pădurilor proprietate publică a statului. Un tablou general al retrocedărilor de terenuri forestiere din 1 decembrie 2014 arată astfel: suprafaţa de fond forestier validată pentru retrocedare – 3.341.505 ha; suprafaţa de fond forestier pusă în posesie – 3.177.846 ha şi suprafaţa de fond forestier ce mai face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate – 472.517 ha. Din această ultimă suprafaţă: validată prin hotărâri ale comisiilor judeţene de fond funciar, necontestate în instanţă şi nepuse în aplicare – 36.884 ha; validată prin hotărâri ale comisiilor judeţene de fond funciar şi contestate în instanţă – 64.625 ha; restituită prin sentinţe judecătoreşti şi nepuse în aplicare – 130.645 ha; aflate pe rolul instanţelor de judecată – 240.363 ha. În proprietatea publică a statului, graţie cazurilor soluţionate prin hotărâri judecătoreşti definitive, au rămas 269.656 ha dintre terenurile forestiere solicitate. Pe de altă parte, cazurile a căror soluţionare este în curs prin acţiuni în justiţie, aflate în diverse faze procesuale, totalizează 201.673 ha de terenuri forestiere. Există, însă, şi cazuri în care a fost reconstituit dreptul la proprietate cu încălcarea legislaţiei în materie de fond funciar şi care pot fi readuse în proprietatea publică a statului, cu o valoare totală de 15.006 ha. Referitor la forme asociative de proprietate, în care statul a fost coproprietar, suprafaţa este de cca 25.000 ha de teren forestier. Terenurile forestiere deţinute de formele asociative, de felul celor menţionate mai sus, au fost retrocedate unor entităţi înfiinţate după anul 2000, fără ca statul român să fie cooptat ca membru cu drepturi depline. Numai în două cazuri, ca urmare a demersurilor unităţilor din structura Romsilva, statul a devenit membru în forme asociative: în Composesoratul Cisla Borşa – judeţul Maramureş şi în Obştea Moşnenilor Câmpulungeni „Negru Vodă“ – judeţul Argeş.

Băiet fiind, păduri cutreieram...

Pentru o bună informare a societăţii civile Romsilva face câteva clarificări. Astfel, în fundamentarea necesităţii de a se realiza „institutio in integrum“ s-a acreditat ideea falsă că statul deţinea în 1948 cca 1,8 milioane ha de pădure. În realitate, în 1949 (şi nu în 1948), statul deţinea pe lângă aceste suprafeţe încă cca 1 milion hectare. O parte din acestea provenea din pădurile ce au aparţinut Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, Eforiei Spitalelor Civile, Eforiei Spitalului Sf. Spiridon, Casei Şcoalelor etc. desfiinţate prin acte normative anterioare momentului deposedării foştilor proprietari. O altă parte provenea din pădurile ce au aparţinut unor societăţi comerciale (societăţi anonime, bănci) ce nu fac obiectul retrocedării, în conformitate cu prevederile legislaţiei speciale în materie. Iar altele proveneau din pădurile pierdute în favoarea statului prin sentinţe definitive (de exemplu ipoteci), din pădurile naţionalizate, cu plata de despăgubiri, prin aplicarea Reformei agrare din 1921 sau prin alte reglementări legale (optanţii maghiari) sau mai proveneau din bunurile confiscate criminalilor de război, condamnaţi definitiv de instanţe de judecată. Demn de menţionat este însă şi faptul că dezastrul pădurilor României „descoperit“ de Curtea de Conturi a fost documentat pe baza informaţiilor furnizate de RNP-Romsilva, cu ocazia acţiunii de control desfăşurată în anul 2012.

Paul Rogojinaru

Era o vorbă: „România – frumoasă ţară, păcat că e locuită“. O vorbă aruncată de străini şi care jigneşte orgoliul multor români. Şi totuşi, ştim bine că singuri ne aruncăm în derâdere pentru că de multe ori deciziile se iau fără cap şi, aşa cum spune înţelepciunea populară, „acolo unde nu-i cap, vai de picioare“. În cazul nostru, vai de talpa ţării, de oamenii mulţi care sunt nevoiţi să trăiască după reguli negândite, asistând uneori neputincioşi la distrugerea şi dispariţia aurului verde – pădurile.

Trecând prin mijlocul ţării, ne-am abătut pe la Direcţia Silvică Braşov pentru a schimba câteva vorbe cu directorul acestei instituţii, ing. Dan Runceanu. Am ţinut în mod deosebit să purtăm discuţia noastră în natură, pentru că zona este absolut mirifică. Ne-am minunat de peisaj încă de la oprirea motorului maşinii, pentru că ne aflam pe un platou, chiar între Munţii Bucegi şi Piatra Craiului. Ambele masive sunt încă îmbrăcate în frumoase păduri administrate atât de Regia Naţională a Pădurii, cât şi de ocoale silvice private, acolo unde terenurile aparţineau primăriilor sau composesoratelor.

Ne întrebăm cât timp ne vom mai bucura de imaginea atât de optimistă a verdelui pădurilor pentru că, în urma retrocedărilor, aici, la Braşov, din 185.000 ha RNP administrează azi doar 22.000 de ha, restul intrând în grija ocoalelor publice locale, ale primăriilor. „N-ar fi aceasta problema cea mai mare, pentru că în aceste unităţi lucrează colegi care provin tot din Direcţia Silvică, şi nici legislaţia, pentru că ea există şi se aplică, dar uneori este greu să demonstrezi în justiţie o infracţiune“, a declarat Dan Runceanu.

Afirmaţiile domniei sale au stârnit şi mai mult interes discuţiei noastre şi, firesc, am cerut lămuriri. „Vă dau un exemplu. Sunt situaţii în care noi pierdem în justiţie, deşi există procese verbale de infracţiune sau de contravenţie, pentru că nu am avut martor. Or, de unde să ai martor în vârful muntelui?“

Bună întrebare! Dar mă întreb şi eu, la rându-mi: oare aceasta este legislaţia cu care vrem să stopăm defrişarea abuzivă, furtul şi degradarea zonelor muntoase? „Se pare că nu este suficient că pădurarul descoperă infracţiunea în patrularea lui, trebuie să aibă un martor“, ne lămureşte directorul DS Braşov.

Se tot vorbeşte de programe de împădurire care să ne aducă mai aproape de media europeană, însă întregul proces propus de autorităţi cu greu se materializează în teren.

„Există dorinţa de a prelua anumite suprafeţe limitrofe pădurii, terenuri aflate sub pericolul eroziunii, de la persoane fizice sau primării, pentru a fi împădurite, pentru că suntem încă sub media europeană, dar este greu să convingi proprietarul să le împădurească, chiar şi în condiţiile în care noi îi asigurăm materialul săditor şi asistenţa necesară. Poate ar fi mai uşor dacă ar exista o anumită facilitate, o scutire de impozit sau o altă modalitate prin care omul să fie tentat să împădurească“, mărturiseşte Dan Runceanu.

Aşa stând lucrurile, te gândeşti cine o fi mai „catâr“: proprietarul care nu înţelege importanţa pădurii sau autorităţile care nu ştiu sau nu vor să se impună pentru a rezolva problema dispariţiei pădurilor despre care scriem de atâţia ani?

Patricia Alexandra POP

Interviu cu Ion Machedon, responsabil relaţii publice Regia Naţională a Pădurilor

– Domnule doctor, ne vedem nu doar la Regie şi nu numai la simpozioane, şedinţe, conferinţe de presă ci şi, iată, la pădure. Cu ceva vreme în urmă a avut loc o întâlnire a silvicultorilor, ocazionată de Ziua Silvicultorului, ediţia a 24-a. Aţi început imediat după 1989. Cine a fost iniţiatorul?

– Iniţiatorii acestei sărbători a celor care poartă haina verde şi slujesc cu devotament şi credinţă pădurea românească au fost sindicatele din silvicultură, proaspăt constituite atunci. Ţinând cont şi de perioadele în care suntem mai prinşi cu activităţi în sector, s-a stabilit ca această sărbătoare să se ţină în fiecare an în a doua sâmbătă a lunii iunie. Anul acesta, cum spuneaţi, a fost a 24-a ediţie, iar la anul vom avea ediţie jubiliară – 25 de ani. Aceasta va avea o semnificaţie aparte şi, cu siguranţă, se va vorbi şi de istoria acestei zile a breslei silvicultorilor din România.

– Şi nu numai despre aceasta. Cred că se va discuta şi despre ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu pădurea şi ce ar trebui făcut pentru menţinerea, protecţia, dezvoltarea şi susţinerea ei.

– Categoric va fi nevoie de un bilanţ ca pentru un jubileu, pentru că 25 de ani înseamnă ceva, chiar dacă raportăm această perioadă la ciclul pădurii, care este de 100 şi mai bine de ani.

– Ne aflăm acum în mijlocul naturii, al pădurii, mai exact. Respirăm un aer curat şi cât de important şi de benefic este pentru omenire să avem pădure, care ne dă acest aer ozonat şi care reglează mediul în care existăm!

– Aşa este. Se vorbeşte mult de funcţia economică a pădurii – poate şi din necesităţi stringente de ordin economic – şi mai puţin de cea de protecţie. Mă refer acum, efectiv, la protecţia mediului, iar, prin clasificarea ştiinţifică făcută de specialişti, aceasta implică cinci aspecte: protecţie a apelor, a solurilor şi a terenurilor,  protecţia psihicului (prin funcţia de recreere) şi, nu în ultimul rând, funcţia de rezervaţie ştiinţifică şi de conser­vare a genofondului forestier naţional (rezervaţiile, parcurile naturale etc.). Aşadar, este vorba de o multitudine de funcţii de protecţie şi este important să conştientizăm că, pe măsură ce se dezvoltă populaţia, mai ales cea urbană, dar şi industrializarea în ansamblu, cu toate componentele sale, aceste funcţii de protecţie ale pădurii trec din ce în ce mai mult pe primul plan.

– Este foarte important ceea ce spuneţi şi minunat ar fi ca toată lumea să conştientizeze şi să res­pecte aceste cinci funcţii la care făceaţi referire. Şi este iarăşi foarte important ca orice proprietar de teren, mai cu seamă cel de fond forestier, să respecte cu sfinţenie fiecare copac.

– Aveţi dreptate, însă conştientizarea pleacă de la câteva coordonate care sunt esenţiale. Eu sper ca în timp scurt ele să devină o realitate şi să se afle pe tapetul guvernanţilor, politicienilor şi, nu în ultimul rând, al administraţiei silvice. Este vorba, în primul rând, de crearea acelui cadru legislativ, absolut necesar şi eu sper ca noul Cod silvic să aibă în componentele sale o amprentă mai viguroasă decât până acum în legătură cu aceste funcţii de protecţie a pădurii.

După aceea, educarea tinerei generaţii. În acest domeniu RNP are câteva obiective distincte în strategia pe termen mediu pe care a adoptat-o. Atât în ceea ce priveşte cuprinderea elevilor şi studenţilor în acţiuni practice, dar şi în manifestări cu caracter educativ în legătură cu rolul şi importanţa pădurii, pentru formarea acelei conştiinţe forestiere de care marele nostru profesor Marin Drăcea vorbea încă de acum mulţi ani în urmă. Din păcate, a rămas un deziderat.

Apoi este vorba de capacitarea ONG-urilor de profil, care nu sunt puţine la număr. Directorul general al RNP, de la începutul mandatului său, tot face apel în această direcţie şi cred că într-un timp scurt vom asista şi la o revigorare a acestor ONG-uri şi la o strângere mult mai puternică a relaţiilor cu administraţia silvică.

– Sunteţi vechi lucrător în domeniu şi aş vrea să vă întreb: în perioada de după 1990 şi până acum – în timp, pe parcursul anilor, în temeiul legilor fondului funciar şi al altor acte normative – au fost retrocedate pădurile din reţeaua de stat în sistem privat. Ca silvicultor, ştiind că trec dintr-un patrimoniu în altul, neavând (cel puţin la începutul perioadei) siguranţa că vor fi bine administrate, aţi avut o strângere de inimă? Plecau dintr-o zonă sigură în una mai puţin sigură. Ştiu, e o întrebare delicată.

– Mă bucur să continuăm discuţia în aceeaşi zonă de sinceritate şi cred că nu ar servi nimănui ca, în legătură cu această întrebare, răspunsul meu să fie incomplet sau ocolitor. E firesc să fi avut strângere de inimă, mai ales pentru generaţia mea, care a prins şi perioada de dinainte de ’90. Noi aveam obligaţia, pădurile toate fiind ale statului, să avem grijă de ele. În momentul retrocedării, prin natura profesiei, mai ales când am văzut că ce se retroceda în foarte scurt timp dispărea, a fost multă strângere de inimă la mulţi silvicultori. Dar, printr-un efort, nu uşor, am conştientizat faptul că, cel puţin sub aspect principial, nu contează cine este proprietarul pădurii, ci cum este administrată şi gospodărită. Acum suntem vecini, în virtutea a tot ceea ce s-a retrocedat (mai mult de jumătate din suprafaţa forestieră a ţării), cu foarte mulţi proprietari, persoane fizice sau juridice. Vreau să vă spun că riscăm să cădem, la un moment dat, într-o altă extremă, văzând că sunt atâtea atacuri la adresa personalului silvic şi atâta confuzie. Ce se întâmplă negativ tot Romsilva este de vină, există pericolul ca personalul silvic al Romsilva să intre într-o anumită stare de nepăsare faţă de ceea ce se întâmplă în pădurile private. Cu alte cuvinte, personalul silvic să abandoneze misiunea profesiei, şi anume aceea de a lua atitudine faţă de tot ce se întâmplă cu pădurea. Oricare ar fi proprietarul ei.

– Dar există deja în zona privată ocoale silvice private. Nu este responsabilitatea lor?

– Ba da, dar eu mă refeream la acele suprafeţe care nu sunt încă administrate. La acei proprietari care nu au răspuns prevederilor legii. Pentru că şi asta este o problemă – modul în care proprietarii înţeleg să respecte prevederile legislaţiei silvice şi care se ridică la mult peste 500 ha la nivelul ţării.

– În noul Cod silvic, pe care îl aşteptăm cu toţii, dorindu-ne să avem o pădure sănătoasă, sunt prevederi speciale privind modul de organizare şi administrare a pădurilor din sectorul privat?

– În legătură şi cu subiectul din întrebarea anterioară, vreau să vă spun că şi actualul Cod Silvic are prevederi suficient de acoperitoare. Noul Cod Silvic va veni, în mod cert, cu prevederi suplimentare celor existente. La noi problema este alta. Nu numai referitor la silvicultură, ci la respectarea legislaţiei în general. Nu s-a creat acea mentalitate a respectului şi a fricii chiar faţă de lege, ceea ce există la ora actuală în statele Uniunii Europene. Acest lucru se poate realiza prin componenta educativă, dar şi prin partea coercitivă, pentru că instrumentele de control ale statului nu întotdeauna îşi fac datoria. La ora actuală sunt insuficient dimensionate şi ajungem la partea cea mai dureroasă în momentul de faţă: felul cum sunt instrumentate în instanţă cele mai multe dintre sesizările personalului silvic ori ale poliţiei. Aceştia constată actele ilegale, le instrumentează până în instanţă iar aici, din nefericire, se găsesc soluţii în favoarea celor care sunt certaţi cu legea.

– Aşa este, din păcate. Sperăm ca lucrurile să se aşeze pe adevăratul lor făgaş, pădurea să fie respectată de noi toţi şi să plantăm fiecare măcar câte un pom pe an.

Ion BANU