cemrom iulie 2018
update 19 Aug 2018

1918 stejari marchează „Pădurea Centenar“ la Vaslui

În data de 17 aprilie 1918 a fost dat startul creării  „Pădurii Centenar“, acțiune care s-a desfășurat concomitent, atât în România, cât și în Republica Moldova. Astfel, pe teritoriul Ocolului Silvic Huși, din zona Dobrina pe o suprafață de 1,3 ha a fost plantat frasin, paltin, dar și lemn câinesc și cireș. Iar pe teritoriul Ocolului Silvic Bujor, întreprinderea silvică Hîncești-Silva (lângă punctul vamal Leușeni) pe o suprafață de 1,7 ha, a fost plantat plop și frasin. La acest eveniment au participat silvicultori din ambele state.

În cadrul evenimentului, au fost plantați 1918 puieți forestieri în România, în zona Dobrina-Huși, din județul Vaslui, și 1918 de puieți forestieri în Republica Moldova, în apropiere de localitatea Leușeni din raionul Hîncești: „Această acțiune se desfășoară în tandem cu colegii noștri de la Agenția  „Moldsilva“ din Republica Moldova. Exact în acest moment încep lucrările de plantare la un șantier de împăduriri pe zona Leușeni din Republica Moldova. Noi le considerăm păduri surori, dedicate Marii Uniri. Un grup format din cinci silvicultori din Republica Moldova sunt astăzi alături de noi pentru a planta la „Pădurea Centenar“, iar o echipă de silviculturi români sunt deja peste Prut la șantierul din Leușeni și plantează“, a precizat în deschiderea evenimentului Dragoș Ciprian Pahonțu, director general Romsilva.

Pădurea: bogăția națională a copiilor și nepoților noștri

plantari3 Ocolul Silvic Husi

La acțiunea de plantare a pădurii memoriale a participat și ministrul Apelor și Pădurilor, Ion Deneș, care se declară mulțumit de inițiativă: „Mă bucur că astăzi aici, împreună cu dumneavoastră participăm la această acțiune care este prima acțiune din „Anul Centenar“, pe care o facem la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor împreună cu Ministerul Apelor și Pădurilor. Evenimentul de astăzi face parte dintr-o serie de acțiuni pe care noi le avem în acest an, și pentru că este prima acțiune a noastră este cea mai încărcată de emoții; de emoții pentru că noi, cei de vârstă medie împreună cu cei de vârsta a treia, cu experiență, alături de cei tineri, participăm la un semn de recunoaștere a sacrificiului pe care l-au făcut strămoșii noștri, cei care au avut un ideal în viață, respectiv idealul de a reuși, ca toți cei care vorbesc aceeași limbă să fie uniți într-o singură țară, numită România. Acest lucru știți foarte bine că s-a întâmplat acum 100 de ani, în 1918 și a început în 27 martie 1918, când Basarabia a hotărât să se unească cu Regatul României. Eu vin dintr-o zonă pe care o știți toți, respectiv regiunea Transilvania, unde înțelegem atât de bine acest act extraordinar de unire într-o singură țară a tuturor celor care sunt vorbitori sau au fost vorbitori de limba română. Să nu uităm asta... și voi tinerilor când veți trece pe acest drum și veți vedea această pădure, pe care noi o să o plantăm astăzi, acești 1918 puieți de stejari, și veți trece și dincolo și veți vedea ceilalți 1918 puieți, tot stejari să vă aduceți aminte că, atât cei de dincoace de Prut, cât și cei de dincolo de Prut suntem frați vorbitori a aceeași limbi. Acest lucru cred că este important și să nu-l uităm niciodată, și mai mult de atât, acest „An Centenar“ să-l marcăm așa cum se cuvine! Acest tip de activitate aduce o plus valoare fiecăruia dintre noi la bogăția națională, pentru că pădurea așa cum știți este una dintre resursele foarte importante pe care le are România, iar aceste resurse dacă știm să le valorificăm, vor beneficia de ele, atât copii, cât și nepoții noștri. Avem datoria sfântă să avem grijă de această bogăție.“

… să trecem Prutul ca frații

plantari1 Ocolul Silvic Husi

Acest eveniment întărește totodată relațiile tradiționale și profesionale și contribuie la dezvoltarea unui bogat schimb de experiență prin care beneficiar trebuie să fie pădurea în contextul schimbărilor climatice: „Suntem prezenți la un eveniment foarte important pentru ambele părți. Eu cred că acțiunea de astăzi va avea ca urmare lucruri mult mai frumoase decât cele pe care le facem astăzi! Să crească stejarii care îi plantăm astăzi, aici și la noi peste Prut, în Basarabia, să fie de bun augur și să trecem Prutul ca frații, ca un neam comun  ... și să ne fie de bine!“, a precizat Nicolae Munteanu, inginer-șef silvic Moldsilva, Republica Moldova.

Prefectul vasluian Eduard-Andrei Popică a plantat și el un stejar, în amintirea unirii de acum 100 de ani: „Astfel de evenimente ar trebui să fie mai dese în județul Vaslui, cât și în toată țara, având în vedere mediul care ne înconjoară și felul în care au fost afectate pădurile, cel puțin în ultimii ani. Salut acest eveniment și ne bucurăm de vizita invitațiilor noștri. Este păcat că, astfel de evenimente nu se organizează mai des, dar cu promisiunea către dumneavoastră că vom reorganiza asemenea acțiuni.“

Acțiuni cu prilejul Centenarului Marii Unirii

plantari4 Ocolul Silvic Husi

Evenimentul, organizat de Ministerul Apelor și Pădurilor din România, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului din Republica Moldova, Regia Națională-Romsilva și Agenția „Moldsilva“ din Republica Moldova, se înscrie în seria de acțiuni prin care este marcat Centenarul Unirii din 1918.

Centenarul Marii Uniri din 1918 va fi marcat de Regia Națională a Pădurilor-Romsilva prin mai multe evenimente în acest an. Astfel, la punctul de întâlnire a celor trei provincii istorice va fi ridicat „Punctul Frăției Neamului Românesc“, un observator deschis publicului larg, iar în toamnă va fi inaugurat la Muzeul Cinegetic al Carpaților „Posada“ expoziția jubiliară „100 de ani de Silvicultură în România“.

Acțiunea de plantare coincide cu „Luna Plantării Arborilor“, în care se desfășoară campania de împăduriri de primăvară. În cursul campaniei de împăduriri de primăvară, Regia Națională a Pădurilor- Romsilva va planta 24,8 milioane de puieți forestieri, regenerând astfel 9.383 de hectare păduri aflate în proprietatea publică a statului. În ultimii  27 de ani, Romsilva a regenerat peste 540.000 de hectare, păduri proprietate publică a statului.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ce, când, cum și unde sădim (II). Plantarea pomilor

Practic, vom începe cu plantarea pomilor. Aceștia se plantează, așa cum am spus, mai departe de casă, undeva unde umbra lor să nu deranjeze alte plante. Se sapă gropi cu o adâncime de aproximativ 50 - 70 cm, cu un diametru de cca 50 cm. Din bătrâni se spune că este ideal ca gropile să fie săpate în toamnă, iar pomii să se planteze abia la începutul primăverii. Probabil că există motive pentru care o astfel de practică poate avea succes, dar practica a demonstrat că pomii cresc foarte bine și în gropi proaspăt săpate.

Odată făcute gropile, există mai multe tehnici de plantare. Dar, toate au câteva puncte comune. Unul dintre ele este acela că pe fundul gropii se presară pământ afânat, astfel încât noile rădăcini să se poată dezvolta ușor. La fel și pe lateralele gropii, în jurul pomului. În momentul plantării, vârfurile rădăcinilor se taie astfel încât bucățile uscate, ofilite să dispară. Adâncimea la care se plantează pomii este dată de locul în care se află altoiul. Ideal este ca altoiul să rămână la doi – trei centimetri deasupra pământului.

Unii grădinari recomandă ca în groapă, la rădăcina pomului, să se adauge și fertilizatori sau stimulatori de creștere. Alții recomandă ca înainte de introducerea în groapă rădăcina pomișorilor să se înnămolească. Procedeul constă în udarea lor abundentă și apoi tăvălirea în noroi moale, până se acoperă cu un strat uniform de câțiva milimetri de noroi. La fel de eficient este și ca groapa să fie umplută cu apă atunci când se așază pomul în ea. Ideea de bază este ca la rădăcină să nu existe cavități cu aer. Pământul de deasupra se tasează bine, de obicei cu picioarele. Tasarea trebuie făcută astfel încât arborele plantat să fie bine fixat, iar groapa să se umple bine, fără să mai rămână goluri.

Pomii se pot planta oricând

Ideal este ca lângă puieții proaspăt plantați să fie instalați și araci, astfel încât, până devin mai mari, să aibă un sprijin în perioadele vântoase. Tehnicile de sprijinire ale pomilor sunt multiple, astfel încât nu vom insista asupra lor. Ceea ce este foarte important este ca puietul să fie legat cu materiale moi, gen textile sau cauciuc, care să nu-l rănească. De asemenea, legarea trebuie făcută cu ochiuri largi, care să nu împiedice creșterea.

În ceea ce privește perioada de plantare a pomilor, părerile specialiștilor sunt împărțite. Este cert că cele mai bune perioade sunt toamna târziu și primăvara devreme. Tradus în termeni calendaristici, lunile optime sunt octombrie – decembrie și martie – aprilie. Cu toate acestea, pomii se pot planta oricând din primăvară și până în iarnă, dacă se respectă regulile elementare. Atâta doar că, eventual, rata de creștere în primul an ar putea fi mai mică la arborii plantați vara. Pe de altă parte, dacă li se asigură necesarul de apă și îngrijirea de care au nevoie, se pot dezvolta foarte bine. Personal am vizitat în județul Alba o livadă de piersici care a fost înființată în întregime pe timpul verii. Rezultatele sunt spectaculoase!

Trandafirii se îngrijesc ca merii

Trandafirii se plantează la fel ca pomii, respectând aceleași reguli. De fapt, pentru nespecialiștii e suficient să rețină că fac parte din aceeași familie ca merii. În consecință, mai mult sau mai puțin, ceea ce face bine merilor folosește și trandafirilor. La fel, regula se aplică și în cazul dăunătorilor.

Important atunci când hotărâm să plantăm trandafiri este să știm exact ce ne dorim. Una este o tufă de trandafiri, alta un trandafir tip pom și cu totul altceva un trandafir cățărător. Fiecare dintre aceste trei tipuri de rozacee are nevoie de un anume spațiu și de o încadrare specifică în peisaj. Dacă tufele de trandafiri, ca și cei tip pom se pot planta foarte bine în zone golașe, ca nucleu al unor ronduri sau, pur și simplu, ca elemente de decor individuale, trandafirii cățărători necesită elemente de sprijin. Un astfel de trandafir se poate planta fie lângă un gard, fie lângă o pergolă, un foișor sau în chip de boltă.

Fiecare tip de trandafir are ritmul său de creștere. Dar, să nu uităm, trandafirii sunt plante care iubesc, prin excelență soarele. Ca atare se plantează în zone care sunt însorite pe tot parcursul zilei.

Cum îi tunzi, așa îi ai!

Se tund în funcție de tipul lor, de vârstă și de gustul proprietarului. Tunderea se face neapărat primăvara, când se curăță crengile ce au înghețat peste iarnă, precum și cele care ar strica ansamblul coroanei. În funcție de vigoarea rădăcinii, la trandafirii tip tufă, ca și la cei cățărători se lasă câte trei – patru tije. Desigur că, pe tot cuprinsul verii, se taie crengile uscate. De asemenea, un secret pentru a stimula înflorirea trandafirilor este ca imediat după ce florile au trecut să tăiem inflorescența uscată. Tăierea se face la cel puțin șapte – zece ochiuri de sub floare. Astfel, planta se va ramifica și va înflori din nou.

Toamna târziu se taie părți din crengile care au crescut foarte lungi și cele care ar putea reține cantități mari de zăpadă care să îngreuneze prea mult planta. De fapt, scopul tunderii de toamnă este de a evita ruperea trandafirului în timpul iernii, din cauza greutății zăpezii sau a vânturilor. Practic, pe lângă rațiunile practice, tunsul trandafirilor este și o chestiune de gust personal. Până la urmă, este o artă în sine și, în funcție de modul de tăiere, se pot obține flori „de fir“ sau buchețele. Cei interesați de subiect au la îndemână numeroase surse de informare. Una dintre cele mai sigure o constituie horticultorii care îngrijesc trandafirii din orașe. Experiența lor este foarte vastă...

Pe lângă trandafiri, în grădină se pot planta și diverși arbuști, care nu necesită prea multă îngrijire, dar dau un aspect plăcut. Foarte folosit în acest sens este liliacul. Acesta se dezvoltă repede și, odată plantați câțiva lăstari, se întinde singur. Poate atinge o înălțime de șase – șapte metri, fără a-și pierde aspectul zvelt. După ce înflorește, în luna mai, arbustul rămâne verde până toamna târziu. Nu este foarte ramificat, ceea ce ne scutește de multe griji. Are o singură cerință specială: după ce s-au scuturat florile, crenguțele pe care apar fructele (un fel de capsule) trebuie îndepărtate. Altfel, vor rămâne în arbust și, dincolo de aspectul inestetic, în anul următor pe crengile respective nu vor mai apărea flori. Puieții de liliac, ușor de obținut de pe lângă arbuștii mari din grădini și parcuri, se pot planta în orice perioadă.

În numărul următor vom vorbi despre iasomie și alți arbuști, ca și despre avantajele și dezavantajele lor.

Alexandru GRIGORIEV

Record la plantat într-o singură zi

Silvicultorii români au stabilit un nou record, peste 1,85 milioane puieți au fost plantați într-o singură zi, în cadrul proiectului ”Plantează pentru România” inițiat de Asociația ”Prietenii Pădurilor din România”, în parteneriat cu Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Asociația Administratorilor de Păduri Private, dar și cu implicarea silvicultorilor din cadrul Gărzilor Forestiere.

Evenimentul s-a derulat vineri, 24 martie a.c. pe raza a 258 de ocoale silvice de stat și private din întreaga țară, cu ocazia Zilei Naționale a Pădurilor, și și-a propus plantarea simultană, la nivel național, a 1,2 milioane de puieți, în pădurile proprietate publică a statului și în cele private.

După centralizarea tuturor datelor, silvicultorii și voluntarii implicați în proiect au plantat într-o singură zi peste 1,85 milioane de puieți forestieri. Din aceștia, 1.448.820 de puieți au fost plantați în fondul forestier proprietate publică a statului, administrat de Romsilva.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva regenerează în acest an 14.252 de hectare fond forestier de stat, numai în campania de primăvară urmând să planteze peste 32 de milioane de puieți, în urma unei investiții de 42,4 milioane de lei. În ultimii 26 de ani, Romsilva a regenerat peste 540.000 de hectare fond forestier proprietate publică a statului.

Acțiune civică DuPon Pioneer - plantare de arbori

DuPont Pioneer este una dintre cele ami cunoscute companii de pe piața agricolă la nivel mondial. Activează cu succes, iar fermierii colaboratori obțin producții care le asigură rentabilitate fermei. Însă pe lângă cercetare și oferirea produselor de calitate, reprezentanții companiei au grijă de mediu, ba mai mult aceasta este una dintre valorile de bază. Din acest motiv în Luna Plantării Arborilor, compania DuPont Pioneer a organizat sâmbătă 18 martie o acțiune de împădurire ce a avut loc cu sprijunul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, pe raza Ocolului Silvic Brănești.

“Una din valorile noastre fundamentale ale comapniei nostre este grija față de mediu. Ne-am adresat Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva sa deveneim parteneri pentru o zi în Luna Plantării Arborilor. Este o campanie la care au participat reprezentații Pioneer alături de familie și de tânăra generație pentru care noi am realizat până la urmă această acțiune și pentru care vrem să devenim un model. Noi cei implicați în domeniul agricol știm faptul că trebuie să avem grijă de sol pentru a asigura hrana de zi cu zi, însă pe lângă hrană, trebuie să ne asigurăm un mediu cât mai sănătos urmașilor noștri.De aceea, țin să mulțumesc Regiei Naționale a Pădurilor pentru sprijinul acordat și îi felicit pe toți cei care în perioada 15 martie- 15 aprilie se implică în campania Luna Plantării Arborilor” , a delarat Maria Cîrjă, director marketing DuPont Pioneer România și Republica Moldova.

plantari arbori

Acțiunea de împădurire a avut loc cu sprijinul reprezentaților Regiei Naționale a Pădurilor, iar arborii au fost plantați sub îndrumarea acestora conform schemei indicate: 2x0.75 metri.

“Ne bucurăm că reprezentații DuPont Pioneer au fost alături de noi în acestă acțiune de regenerare a pădurii. Este bine de știut faptul că Romsilva pune la dispoziție puieți din pepinierele proprii atât pentru campania de primavară, cât și pentru campania de toamnă. Producem anul aproximativ 47 de milioane de puieți, dintre care donăm prin sponsorizare persoanelor îndreptățite cca. 2 milioane, conform Legii 32/94. Țin să precizez faptul că pădurea trebuie privită ca fiind principalul factor de mediu pentru noi oamenii, iar în contextul schimbărilor climatice, consider că rămâne principalul factor de echilibru“, a specificat ing. Emilian Balea - Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

Parcela în care s-a desfășurat activitatea de plantare făcea cândva parte din celebrii Codrii Vlăsiei în care predominau stejarii masivi. Cum de-a lungul timpului au avut loc defrișări și ulterior regenerări naturale sau artificiale, dar cu specii mai puțin rentabile astăzi, acțiunea Romsilva a vizat plantarea de puieți de stejar, însă alături de puiți de frasin, păr și sânger.

plantari arbori RNP Romsilva

Larissa SOFRON

„Pădurea copiilor“. Un puiet pentru fiecare nou-născut

Un proiect al Asociației ViitorPlus pornit de la ideea de a planta și îngriji câte un puiet pentru fiecare nou-născut din țara noastră a început să prindă contur. Cei implicați în această misiune sunt oameni inimoși, cu viziune, dar mai ales sensibilizați de pericolele care pândesc din cauza dezinteresului față de terenurile degradate, aflate în proces de deșertificare sau eroziune. Aceştia speră ca eforturile lor să fie recompensate an de an cu imaginea verde a unor noi suprafețe ajunse la stadiul de masiv. Lucru care se întâmplă deja.

Rezultatele proiectului

Prima campanie de plantări demarată în anul 2008 a dat startul unui fenomen a cărui amploare o vom vedea în timp. Totuși, munca de voluntariat a peste 9.650 de persoane implicate activ în cele 16 campanii, desfășurate în 4 locații, a făcut să înverzească 282.500 de puieți. Din cele 38 ha pe care s-au făcut plantări, 8 ha din Dragoș-Vodă, județul Călărași, împădurite de ViitorPlus au ajuns la stadiul de masiv. Putem spune așadar că avem prima pădure înființată de un ONG din România. Acest lucru a fost posibil și prin susținerea inițiativei de către donatori individuali, companii, alergători, dar și prin organizarea și participarea la evenimente sportive.

„În cadrul proiectului Pădurea copiilor am ales să plantăm numai în sudul țării, în zonele de câmpie, deoarece această regiune este cea mai afectată de lipsa pădurilor. În prezent, suprafața ocupată de păduri este între 2,5 și 5%, în condițiile în care într-o zonă de câmpie se recomandă minimum 2%“, spun reprezentanții asociației ViitorPlus.

Nenumărate semnale de alarmă au fost trase de-a lungul timpului, lipsa perdelelor forestiere din Bărăgan a fost dezbătută de autorități în multe conferințe și întâlniri oficiale, însă fără rezultate remarcabile. Se știe prea bine că absenţa pădurilor din această regiune a determinat apariția fenomenului de deșertificare, reducerea cantităților de precipitații, degradarea solului, schimbarea caracteristicilor florei și faunei specifice zonei. Iar lista problemelor ar putea continua. Din păcate, nu mai este timp. Este imperios ca acum să fie luate măsuri. Până în acest moment asociația ViitorPlus a plantat și îngrijit 4 păduri (Vâlcele și Dragoș-Vodă, județul Călărași, Drăgănești-Vlașca și Poroschia, județul Teleorman) unde s-au folosit atât puieți de talie mare, cât și puieți de talie mijlocie, semimijlocie și mică.

Anul acesta 3 ultramaratonişti – Andrei Roşu, Vlad Tănase și Andrei Gligor – au alergat la două dintre cele mai extreme curse din lume: 6.633 Arctic Ultra, la -50°C (Cercul Polar) și la Marathon des Sables, la +50°C în Deșertul Sahara. Efortul acestor tineri a fost pentru a trage un semnal de alarmă astfel încât oamenii să conştientizeze riscurile la care ne expunem în lipsa pădurilor.

Cum se aleg terenurile

plantari

Pentru ca Pădurea copiilor să existe trebuie trecută prima etapă, cea a identificării terenurilor care respectă criteriile de selecție stabilite de proiect. Conform acestor criterii, terenurile trebuie să fie publice, administrate de Consiliul Local, să permită soluționarea unor probleme de mediu cum ar fi: nivelul scăzut de împădurire la nivel de județ, refacerea terenurilor agricole degradate, asigurarea unor perdele de protecție pentru așezări sau terenuri agricole învecinate, stoparea eroziunii de suprafață. De asemenea, se dorește asigurarea în timp a durabilității proiectului prin parteneriat cu Consiliul Local, care își asumă în acest context obligații pe termen mediu și lung, acceptarea acestui gen de inițiative de către comunitatea locală și implicarea ei în acest sens.

Întregul proiect este realizat din fonduri private, provenite de la persoane fizice și companii.

Plantarea nu garantează împădurirea

Așa cum spun inițiatorii proiectului Pădurea copiilor, „crearea unei păduri reprezintă un proces de lungă durată care se întinde pe parcursul a zeci de ani și nu este de ajuns o plantare pentru ca în locul respectiv să se dezvolte o pădure. Angajamentul pe care ni l-am asumat referitor la principiile dezvoltării durabile ne-a determinat să apelăm la experți silvici și împreună am realizat un proiect tehnic pentru fiecare perimetru împădurit“. Așa se face că toate propunerile privind compoziția de regenerare, schema de plantare, numărul de puieți la hectar, tehnologia de plantare, de pregătire a solului vin din partea unor oameni avizați.

Alegerea speciilor de plantare se face în urma unor analize de sol și ținând cont de condițiile naturale ale zonei, astfel încât acestea să poată supraviețui pe terenul respectiv. În plus, se ține cont de procentele din fiecare specie în parte, pentru ca solul să fie îmbunătățit, biodiversitatea stimulată și pădurea să se dezvolte în condiții cât mai bune.

Înhămarea la un astfel de proiect înseamnă asumarea unei responsabilități pe termen lung pentru că stadiul de masiv se atinge după 5-6 ani în funcție de specii, iar până atunci trebuie făcute nu doar lucrări pentru înființare, ci și lucrări de îngrijire (prașile, mulciri) realizate manual sau mecanizat, revizuiri, completări, descopleșiri.

Instalarea pe cale artificială se poate considera încheiată cu succes în momentul în care cultura forestieră se poate dezvolta singură și nu mai necesită lucrări de îngrijire. După constituirea stării de masiv are loc trecerea de la existența izolată, când fiecare exemplar trebuie să învingă acțiunea dăunătoare a unor factori biotici și abiotici, la existența în comun când fiecare exemplar beneficiază de protecția colectivă a arboretului nou format.

„De fiecare dată când ne-am extins am urmărit să facem lucrurile ca la carte, pentru ca zonele plantate să se transforme în păduri“, spuneau cei de la ViitorPlus, iar acest mod de gândire ca și rezultatele palpabile de care cu toții beneficiem – adică cele 4 păduri – a fost recunoscut și de Gala Societății Civile care a acordat asociației ViitorPlus premiul I pentru activitatea desfășurată în 2010 în cadrul proiectului „Pădurea copiilor – Adoptă un copac“.

aleg sa impaduresc

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 46-47

  • Publicat în Mediu

Când şi cum plantăm legumele

Fie că aveţi o grădină generoasă al cărei teren vă gândiţi să îl valorificaţi punând legume, fie că vă iniţiaţi în legumicultură şi experimentaţi împreună cu copiii acest domeniu la nivel familial, trebuie să ştiţi care este momentul optim de plantare, dar şi ce aveţi de făcut pentru a obţine roadele. Vorbim de această dată despre roşii şi ardei.

Pentru legumicultori activitatea începe odată cu primele zile ale lui Gerar, atunci când sunt achiziţionate seminţele, turba şi lădiţele în care vor creşte răsadurile. Alegerea momentului potrivit este legată de credinţa că germinarea seminţelor este influenţată şi de fazele lunii. Dacă doriţi să ţineţi cont de acest aspect, semănaţi atunci când luna este în creştere, altfel reţineţi că sfatul legumicultorilor experimentaţi este de a semăna răsadurile de roşii şi ardei în funcţie de data la care veţi planta răsadurile în câmp. Acest lucru se face practic atunci când temperatura solului trebuie să atingă şi chiar să depăşească 12° C, lucru care se întâmplă de regulă spre sfârşitul lunii aprilie – prima decadă a lunii mai.

În cazul legumicultorilor profesionişti care dispun de sere încălzite semănarea se face în perioada 10-15 ianuarie. Legumicultura rudimentară încă se mai face în pahare de plastic sau lădiţe, însă, mai nou, producătorii apelează la tăviţe din plastic cu alveole care pot fi comandate de la magazinele specializate la 3-4 lei bucata. Pe lângă această investiţie, este nevoie de turbă, al cărei cost variază între 700 şi 850 lei sacul de 300 litri. „De ce alveole şi de ce turbă? Pentru că răsar mai bine şi nu se pierd seminţe“, explică Costel Dumitraşcu, legumicultor din Vişina Nouă, judeţul Olt.

Iniţial puteţi semăna în tăviţe cu 240 de alveole (găuri). Umpleţi tăviţa cu turbă şi nivelaţi folosindu-vă de o altă tăviţă de aceeaşi dimensiune aşezată deasupra. Apoi puneţi câte o sămânţă în fiecare alveolă, acoperiţi-le cu un strat subţire de turbă, tasaţi încă o dată şi udaţi. Din acest moment, seminţele de roşii au nevoie de 7-8 zile pentru a încolţi, iar ardeii de 12-14 zile. În tot acest timp răsadurile trebuie udate în funcţie de temperatura mediului în care se află. „Cantitatea de apă variază în funcţie de temperatura din seră. Dacă este prea cald răsadurile se usucă mai repede şi atunci trebuie udate mai des. Cât sunt mici nu au nevoie de foarte multă apă, dar totuşi trebuie urmărite. Dacă în prima fază nu le-ai dat apă când trebuie şi pleacă colţul, acesta se usucă. Noi le udăm la 3-4 zile“, spune Costel Dumitraşcu.

Unii producători îşi seamănă legumele pe un strat de gunoi de grajd (bălegar), care dezvoltă în zilele călduroase o temperatură de 28-30°C ori, dacă în aceste condiţii răsadurile nu sunt udate, ele mor.

După 3 săptămâni de la încolţire se trece la operaţiunea de rărire. Practic, fiecare plăntuţă este scoasă din alveolă împreună cu substratul în care se află, fără a se umbla la rădăcină, apoi mutată într-o tăviţă cu un număr mai mic de alveole, dar mai mari în diametru. În felul acesta rădăcinile beneficiază de un spaţiu mai mare şi de mult mai multe elemente nutritive. „Dacă iniţial am folosit tăviţe cu 240 de alveole, acum le rărim şi le punem în tăviţe cu 24 de alveole. Această operaţiune are loc în jurul datei de 15 februarie, când putem folosi o turbă cu granulaţie mai mare decât cea folosită iniţial la semănare. În cazul nostru, plantele rămân în tăviţe udate periodic până în jurul datei de 10-15 martie, când teoretic pot fi plantate în teren. Dar acest lucru va depinde de temperatura de afară“, spune Costel Dumitraşcu.

În cazul în care aţi ales să plantaţi în alt moment din an, ţineţi cont că vârsta optimă de plantare a răsadurilor în câmp la roşii este de 55-60 de zile de la semănat.

Ajunse în câmp, Costel Dumitraşcu spune că „legumele pot fi plantate în sol folosindu-se o folie neagră. Aceasta are rolul de a ţine în frâu buruienile, dăm mai puţin cu sapa, menţine mai mult umezeala în sol şi se previne apariţia bolilor. Practic, se dă gaură în această folie şi se plantează legumele la 35-37 cm una de alta cu distanţă de 40 cm între rânduri, menţinând o potecă de 80-90 cm.“

Este bine de reţinut că temperatura minimă de creştere a plantei este de 12-13°C, iar cea optimă este de 20-22°C. În funcţie de condiţiile de mediu (temperatură, umiditate), regiune şi soiul folosit veţi putea culege primele roade la 10-12 săptămâni de la momentul plantării în câmp. Spor la treabă!

Patricia Alexandra Pop

Plantarea de vară a căpşunului

Două întrebări pentru demnitarii noştri: de ce pleacă românii în Italia să culeagă căpşuni, suportând riscuri de genul celor pe care televiziunile le prezintă şi de ce nu cultivăm căpşuni timpurii folosind experienţa şi tehnologiile fermierilor din Italia, asociaţi în cooperative de profil, pentru a crea locuri de muncă şi venituri sigure în ţara noastră? Se pot realiza culturi protejate ca cele din ţările mediteraneene? Sunt întrebări la care am primit răspunsuri făcând o vizită la Modena, Italia, localitate situată pe paralela 45, unde sunt condiţii climatice asemănătoare cu peste 50% din suprafaţa arabilă a ţării noastre.

La Modena există o uzină chimică a cărei conducere s-a gândit că, pentru a-şi vinde produsele, trebuie să colaboreze direct cu beneficiarii de folie, îngrăşăminte etc. care lucrează în agricultură şi, în acest sens, a construit pe o suprafaţă de 30 ha solarii tip tunel unde, după ce au experimentat tehnologiile pentru toate produsele horticole, s-au asociat într-o cooperativă de producţie, cu realizări remarcabile. Căpşunile sunt cultivate pe 15 ha, după o tehnologie pe care doresc să o prezint în continuare, care poate fi realizata acum şi în ţara noastră deoarece au apărut unităţi specializate care produc, depozitează şi livrează vara stoloni refrigeraţi, veriga de bază în cultura de vară a căpşunului, o cultură care se realizează anual şi care se recoltează în luna aprilie. Spre exemplu, la Modena, în data de 20 aprilie cultura de căpşuni se recoltase în proporţie de peste 50% şi producţia era de circa 25 t/ha, căpşuni de cea mai bună calitate, recoltate în coşuleţe.

Cultura de căpşun, în 7 paşi

Pentru realizarea unor culturi reuşite de căpşuni trebuie să cunoaşteţi şi să respectaţi un anumit scenariu.

Primul pas: Pregătirea terenului, fertilizarea acestuia cu 20 t/ha mraniţă, încorporate prin arătură şi cu 300 kg de îngrăşământ complex 15 25 25. La sfârşit, terenul se nivelează şi nu se modelează.

Pasul doi: Montarea sistemului de fertiirigaţie, acoperirea solului cu folie neagră pentru mulcit cu fâşii late de 100 cm, în care se fac fante pentru plantarea stolonilor. Într-un solar se plantează 6 rânduri de stoloni, la 70 cm între rânduri, pe rând la 15-20 cm, sau 8-10 stoloni pe metru pătrat, deci 300 stoloni pe tronson lung de 60 m şi lat de 5,2 m.

Pasul trei: Alegerea soiurilor care să reziste peste iarna la -10°C -14°C. Un exemplu în acest sens sunt soiurile Elsanta, Sonata, Select care sunt produse în Olanda şi refrigerate de firma Nedarco. Plantarea se realizează în luna august, până la 15 septembrie, şi numai după ce s-au făcut toate pregătirile în primii doi paşi. Pentru plantarea a 1.000 mp de solar, adică trei tronsoane, stolonii reprezintă o cheltuială de circa 500 de euro, iar cheltuielile totale la pasul 1-3 nu vor depăşi 600 de euro.

Pasul patru: Începerea fertiirigaţiei câte jumătate de ora în fiecare zi. Se adaugă în apă la 1.000 mp 100 g îngrăşământ uree 46, timp de 30 de zile, după care se va folosi un amestec din 0.61.0 + 8.0.30 tot 100 g/zi, până vine îngheţul. Folia neagră nu dă voie buruienilor să crească, se va realiza o înrădăcinare puternică pentru ca plantele să reziste peste iarnă. În primul an, pentru siguranţă se poate aşterne peste cultură o folie perforată cu dublu scop – înrădăcinarea stolonilor şi păstrarea unei temperaturi pozitive peste iarnă.

Pasul cinci: Până la venirea îngheţului se montează trei tunele înalte de 70 cm, care cuprind două rânduri plantate; tunelele se confecţionează din sârmă şi vor fi acoperite cu folie de 0,2 mm, acţiune ce trebuie finalizată până la apariţia temperaturilor negative. Se creează un climat favorabil creşterii şi dezvoltării stolonilor, astfel că în luna martie pe lăstari vor apărea formaţiile de rod.

Pasul şase: Învelirea solarului principal cu folie conform recomandărilor făcute asigurându-vă că folia nu se rupe la vânt şi viscol. Zilnic se va asigura aerisirea solarului atât a celui mare cât şi a celor mici, menţinând o temperatură normală. Se vor combate bolile şi dăunătorii, vor fi aduşi bondari pentru polenizare şi confuzoare cu feromoni pentru insecte. Fertiirigarea se va face zilnic, o jumătate de oră pe zi, folosind la 1.000 mp îngrăşăminte complexe. La început cu azot, fosfor, calciu, iar la începerea stadiului de pârgă, fosfor, potasiu şi foarte mult calciu şi magneziu.

Pasul şapte: Recoltarea se va face în aprilie şi mai, când se pot realiza 4 t/1.000 mp pe care se pot încasa 8.000-10.000 de euro, dacă se livrează toate în coşuleţe şi se recoltează zilnic între orele 5 şi 8 dimineaţa. După recoltare, la sfârşitul lunii iulie, cultura de căpşun se desfiinţează, se strâng folia şi sistemul de fertiirigaţie pentru a fi folosite în ciclurile de producţie viitoare.

Avem exemple de succes, cum le urmăm?

Ceea ce m-a impresionat a fost faptul că la cooperativa italiană se cultivă după căpşun tomate timpurii. Două rânduri, palisate şi legate pe sârme montate la 2 m înălţime, puse transversal şi longitudinal, şi care oferă în luna iulie o producţie de circa 2 t pe aceeaşi suprafaţă de 1.000 mp.

Ceea ce surprinde este faptul că producţiile horticole se realizează numai prin asocieri în cooperative în care fiecare producător munceşte pe propria cultură respectând un program convenit cu beneficiarul producţiei. Nimeni nu investeşte dacă nu are sprijin de la bancă şi de la beneficiarii muncii lor, totul este planificat după o înţelegere între partenerii de afaceri. Tot în Italia, la Faentinio, exista o cooperativă, Zani, care produce 100.000 t de piersici, caise şi pere, totul într-o disciplină perfectă privind aplicarea tehnologiilor de producţie şi valorificarea producţiei. O altă cooperativă, la Mantova, produce şi prelucrează anual 30.000 t de struguri, de la limpezire, răcire, îmbuteliere până la livrarea vinului rezultat. În Olanda există cooperative pentru producerea florilor tăiate, dar mai ales la ghivece, ai căror membri duc marfa în depozitul din localitate şi de acolo în toată lumea.

Consider că horticultura se poate dezvolta în cooperative, după modelul din vestul Europei; avem experienţă, inteligenţă şi fonduri europene. Dar cine se ocupă de realizarea unei strategii care să încurajeze realizarea unui astfel de model de organizare? Este a treia întrebare pusă demnitarilor noştri.

Petre EREMIA

Sute de mii de arbori şi arbuşti fructiferi plantaţi

Prahova, cu cele peste 143.000 ha de pădure, dintre care 91.000 ha fond forestier de stat, este astăzi unul dintre cele mai puternice judeţe din ţară, ocupând locul cinci în domeniu atât prin rezultate economice (cu un profit de 50 miliarde lei vechi), cât şi prin dezvoltarea fondului silvic naţional (în anul acesta au fost realizate plantaţii şi regenerări pe 230 ha).

Important de relevat mai este faptul că Direcţia Silvică judeţeană are în patrimoniul său, pe lângă şapte fonduri de vânătoare, o mare păstrăvărie, precum şi o crescătorie de fazani cu 25.000 de exemplare, mare parte rezervată exportului, în principal în Italia şi pentru popularea altor fazanerii din ţară. Direcţia Silvică Prahova mai asigură, anual, peste 200 tone de fructe de pădure, în principal cătină şi ciuperci. Totodată, această unitate se mai distinge şi prin numeroase pepiniere silvice, care asigură puieţii de arbori şi arbuşti necesari cerinţelor proprii, precum şi ale sătenilor din judeţ.

Fiecare pădurar are propria sa pepinieră

„Una dintre obligaţiile de serviciu ale celor 174 de pădurari, dar şi ale celor 40 de şefi de districte ale direcţiei silvice judeţene este aceea de a veghea personal la realizarea de mici pepiniere silvice, de cel puţin un ar, cu diverşi puieţi“, ne spune ing. Dragoş Gabriel Ciomag, directorul general al unităţii. „Aşa se face că, pe lângă marea pepinieră de la Beizadele, în suprafaţă de 60 ha, mai arată inter­locutorul nostru, am ajuns să avem azi un total de pepiniere silvice de 72 ha“...

„Ei, bine, dat fiind excedentul de puieţi din cele mai diferite specii de arbori şi de arbuşti, am fost în măsură ca în această primăvară să oferim, fie prin sponsorizări, fie cu plată, la preţuri accesibile, peste 200.000 de exemplare multora dintre administraţiile locale din judeţ, pe lângă Primăria municipiului Ploieşti, căreia i-am oferit peste 7.000 de puieţi de salcâm, de pin negru şi de diferite specii de arbuşti, cu care s-a realizat o importantă plantaţie forestieră în zona de est a urbei.“ Astfel, Ploieştiul va putea avea aici o perdea forestieră în toată legea care, pe lângă cea existentă, de trei hectare de pin, din zona Gării de Vest, vom putea admira aici, lângă fosta platformă de gunoi menajer, o plantaţie de pin şi de salcâm, dar şi una de măceş, de păducel şi de cătină. Interlocutorul nostru mai spune că au mai fost oferiţi numeroşi puieţi forestieri şi primăriilor din oraşele Vălenii de Munte şi Breaza, precum şi altor administraţii locale. Se poate spune că, prin grija şi eforturile silvicultorilor prahoveni, au fost înnobilate multe dintre satele judeţului cu arbori şi arbuşti fructiferi.

Se vorbeşte mult şi se face prea puţin

Faptul ne este semnalat de însuşi Sorin Mirel Vintilă, şeful compartimentului juridic al Direcţiei Silvice Prahova.

„Strategia noastră este aceea de a dezvolta toate pepinierele pe care le avem. Şi ca suprafaţă, şi ca varietate de specii. Dorim să satisfacem orice solicitare, chiar şi pentru înfiinţarea de perdele de protecţie. Şi cu puieţi, şi cu consultanţă tehnică de specialitate. Ne lovim, însă, de neînţelegerea unor proprietari de terenuri, chiar şi atunci când este vorba de mici suprafeţe în vecinătatea căilor de comunicaţii... Cred, mai spune Sorin Mirel Vintilă, că ar trebui să avem o legislaţie mai clară. Să-i cointeresăm mai mult pe săteni. Şi cu recompense. Fie cu lemn şi cu cherestea, fie cu scutiri la unele obligaţii faţă de stat.“

Astfel că, despre înfiinţarea acestor plantaţii extrem de necesare, în Prahova se pare că se discută prea mult şi se face prea puţin. Este suficient că, în anul în curs, la Direcţia Silvică Prahova nu s-a primit nicio solicitare de material săditor din partea administraţiilor locale interesate. Este timpul faptelor!

Cristea BOCIOACĂ

Avem material săditor, lipsesc dorinţa şi putinţa de a-l planta

La 20 km de Buzău, pe dealurile vârfului Istriţa, în anul 1836 a fost descoperit tezaurul de la Pietroasa (Cloşca cu puii de aur), o inestimabilă comoară. După 50 de ani, în anul 1895, la poalele dealului s-au pus bazele unei alte comori, mult mai valoroasă şi cu efecte imediate. A fost înfiinţată pepiniera Istriţa, care avea să producă mulţi ani material săditor pomicol, urmând să devină un centru reprezentativ pentru judeţul Buzău, având în vedere că îndeletnicirea de bază a locuitorilor din zona Dealul Mare a fost şi este pomicultura.

– Domnule Petre Grivu, sunteţi directorul pepinierei Istriţa. Cum a apărut, cum s-a dezvoltat şi cum a contribuit la dezvoltarea pomiculturii judeţului Buzău această unitate?

– Există documente care atestă că în 1895 la Istriţa a fost plantată o colecţie cu 10 specii de pomi şi 200 de soiuri potrivite zonei în care ne aflăm. La început se adunau sâmburi pentru producerea de puieţi, ce urmau a fi altoiţi şi plantaţi pe o zonă ce se întinde de la apa Buzăului până în Prahova, la Teleajăn. La momentul respectiv, în pepinieră se altoiau pomi, în special din specia prun, pentru a popula gospodăriile locuitorilor, dar şi dealurile din zona Buzăului, Slănic, Teleajăn şi Prahova. Mai târziu, în 1957 a luat fiinţă Staţiunea Experimentală horticolă Istriţa, cea care a pus bazele unei pomiculturi ştiinţifice.

– Pepiniera Istriţa a fost principalul furnizor de material săditor pomicol în judeţ. Cum a contribuit la realizarea de plantaţii moderne?

– Până în anul 1990, pepiniera livra anual peste 175.000 de pomi altoiţi, dintre aceştia 49% fiind din specia prun, 25% măr, iar restul reprezentând exemplare de cireş, cais, piersic şi nuc, astfel că în baza unui program judeţean, în perioada 1968-1990 s-au plantat anual 300-400 ha. Programul prevedea mai întâi amenajarea terenurilor în pantă, prin terasare, pentru ca ulterior să fie plantaţi pomi crescuţi în zonă. În felul acesta s-au înfiinţat 2.000 ha de livezi intensive cu măr, peste 4.000 ha cu prun, 1.000 ha coacăz, zmeur şi s-au plantat specii de cireş, vişin, cais, piersic.

Odată cu apariţia fabricilor de conserve Pârscov, Buzău şi Râmnicu Sărat se produceau anual 1.500 t de magiun, 3.300 t de prune uscate, 3.000 t conserve de fructe şi peste 1.000 t suc de mere concentrat, produse care ajungeau la export, pentru a recupera sumele împrumutate de la Banca Mondială pentru susţinerea programului de înfiinţare a livezilor.

– Cum aţi reuşit să rezistaţi tranziţiei şi astăzi să fiţi asaltaţi de pomicultori?

– Din anul 2004 pepiniera a fost preluată de USAMV Bucureşti, devenind centru de practică pentru studenţii de la Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu – Bucureşti. În acest context, aria de preocupări s-a lărgit. Având şi statutul de cercetare, am urmărit restructurarea patrimoniului pomicol prin reîntinerirea actualelor plantaţii pomicole, extinderea speciilor valoroase, înfiinţarea de livezi super intensive, asigurarea de pomi altoiţi pe port vegetativ din categorii superioare, folosind altoitul la masă. Acest lucru se realizează deocamdată la seminţoase, urmând ca în viitorul apropiat să se întâmple acelaşi lucru şi la sâmburoase.

În concluzie, urmăm tehnologii moderne, cum ar fi fertirigarea prin picurare atât în pepinieră cât şi în livada de pomi, folosim plasă antigrindină şi încercăm să ne dotăm cu utilaje noi, care să permită reducerea forţei de muncă.

– Dacă se aprobă refacerea patrimoniului pomicol prin metoda reconversiei, sunteţi pregătiţi să asiguraţi material de plantare realizat pe port vegetativ, cu soiuri recunoscute pe piaţă?

– Pomicultorii trebuie să ştie că ciclul biologic, pentru a produce un pom, este de minimum 2 ani. De aceea, cine doreşte pomi pentru o livadă trebuie să ni se adreseze din timp şi apoi să ţină permanent legătura cu pepiniera. În ultimii ani am derulat un program cu Banca Mondială (Programul Makis) pentru a construi un biodepozit (două solarii cu dublă acoperire, plantate cu pomi categoria bază) pentru 7 specii: cais, cireş, vişin, măr, nectarin, piersic, prun, păr. În felul acesta, protejăm pomii de insectele care pot transmite boli şi avem corzi pentru altoit libere de boli şi dăunători.

În ceea ce priveşte problema asigurării unei cantităţi suficiente de material pentru port vege­tativ, pot spune că avem pentru seminţoase două marcotiere: una cu port M 9 şi alta cu port M 106, iar pentru sâmburoase avem o colaborare externă cu CAV Faenza Italia şi cu Vitroplant Cesana Italia, care ne pot asigura port altoi produs din meristeme, orice cantitate. Să nu uităm că la institutul de pomicultură de la Piteşti există o preocupare avan­sată şi putem asigura material pe bază de comandă.

Aşadar, există unităţi care coordonează producerea materialului săditor pomicol pentru viitoarele plantaţii. Tot ce au de făcut pomicultorii este să apeleze din timp la aceste pepiniere, pentru a comanda necesarul de pomi pentru plantaţiile din 2015 şi mai puţin la materialul produs în Olanda, Italia sau în alte zone ale globului.

Petre Eremia
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

26 milioane de puieţi vor fi plantaţi în campania naţională de împădurire

Ministrul Mediului, Rovana Plumb, a dat startul unei campanii naţionale de împădurire, 'Împădurim România', prin plantarea a 26 de milioane de puieţi pe circa 5.400 de hectare la nivel naţional.

''Relaţionarea este directă cu agricultura, cu apărarea împotriva inundaţiilor, cu diminuarea poluării, dar şi cu prevenirea în cazul unor eventuale înzăpeziri. Şi este un răspuns clar la seceta care a marcat anul acesta ca impact negativ tot ce înseamnă agricultură. Împădurim, la nivel naţional, în 17 judeţe, în această perioadă, de campanie de toamnă, iar pentru anul viitor, pentru primăvară, ne-am pregătit, de asemenea'', a precizat Rovana Plumb.

Ministrul a adăugat că se vor face împăduriri şi pentru crearea unor perdele forestiere în apropierea şoselelor.

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS