Primăvara știm cu toții că atât fermierii, cât și gospodarii își pregătesc terenurile pentru a-și planta legumele. Fermierii speră să aibă o producție mare pe care să o poată valorifica la un preț avantajos, pe când gospodarii își doresc să aibă întotdeauna legume proaspete pe masă. Indiferent de suprafața pe care doriți să o cultivați, trebuie să știți cum să o faceți într-un mod corect și care sunt legumele valabile pentru această perioadă.

La începutul primăverii putem planta: morcov, pătrunjel, mărar, leuștean, ridichi, ceapă, usturoi, arpagic, mazăre, spanac, salată pentru căpățână.

Morcov

morcov

Morcovul se dezvoltă de minune acolo unde au crescut dovlecei, castraveți, varză, ardei, vinete, tomate, fasole sau mazăre. Terenul trebuie ales în zona în care există mult soare. Solul trebuie să fie fertil, drenat și afânat. Specialiștii recomandă ca PH-ul solului să cuprindă valorile de 5,8-7 pentru o producție mare. Dacă îl cultivați în grădină, atunci săpați terenul de semănat manual. Dacă aplicați îngrășăminte toamna, nutrienții pot fertiliza pământul pe toată durata iernii. Îngrășământul va fi apoi amestecat cu solul în timpul săpatului. Semințele de morcovi germinează la temperaturi începând cu 5 grade Celsius – în acest caz germinarea durează 17 zile. Iar la 25 grade Celsius germinează în 7 zile. Distanța pentru semănarea semințelor de morcovi este de 6 cm între plante, 20 cm între rânduri și 2 cm adâncime. Morcovii sunt iubitori de apă, de aceea necesită o irigare frecventă. Atunci când apar primele frunze trebuie să răriți straturile de morcovi. În luna iunie deja te poți bucura de recoltă.

Pătrunjel

patrunjel

Semințele de pătrunjel au nevoie de o temperatură minimă de 3 grade Celsius pentru a germina, iar temperatura optimă de vegetație este de 20-22 grade Celsius. Solul necesită afânare, dar și să fie bogat în humus, cu un pH slab acid – neutru.

Pentru a se dezvolta, pătrunjelul necesită o udare constantă. Însă, după semănat trebuie să ținem cont să nu le facem udarea direct pentru a nu deranja semințele din sol. Înainte de semănare, semințele se țin în apă caldă 24 de ore și se plantează cu o distanță de 6 cm între ele. Pentru fertilizarea solului se pot utiliza îngrășăminte. Frunzele se recoltează prin tăierea rozetei de frunze sau prin smulgerea plantei din sol. Acestea trebuie recoltate când timpul este uscat.

Mărar

marar

Terenul de plantare a mărarului trebuie să fie unul însorit, iar PH-ul solului e necesar să atingă valoarea de 7. Solul necesită să fie mărunțit, grăpat și curățat de bolovani și buruieni. Semințele se plantează la o adâncime de 3 cm și distanța dintre ele de 50 cm. Pentru a stimula dezvoltarea culturii, plantele de mărar trebuie rărite după răsărire. Distanța optimă dintre plante după rărire trebuie să fie de 20 cm. Se recomandă plantarea mărarului în intervalul lunilor aprilie – mai deoarece temperatura optimă de germinație trebuie să atingă pragul de 22 grade Celsius. Mărarul se recoltează când atinge aproximativ 15 cm.

Leuștean

leustean

Semințele de leuștean germinează în aproximativ 3 săptămâni, la temperaturi de 15-21 de grade Celsius. Solul în care poate fi plantat leușteanul trebuie să fie lutos sau lutos-nisipos, bogat în humus. Irigarea la leuștean se poate face prin picurare. Spațiul de plantare trebuie să fie de 30 cm între tufe și rândurile la distanțe de jumătate de metru. Recoltarea poate fi făcută după 3 luni.

Ridiche

ridichi

Germinarea semințelor de ridiche se face la temperaturi de 7 grade Celsius. De asemenea, pentru dezvoltarea tuberculilor de rădăcină trebuie să țineți cont de o lumină optimă.

Udarea se poate face prin picurare în solarii. În cazul în care nu va primi o cantitate corespunzătoare de apă, atunci riscați să pierdeți cultura deoarece rădăcinile vor crăpa. Solul trebuie să fie afânat cu un pH neutru și bogat în humus. Ridichea se seamănă pe rânduri la o distanță de cca 11 cm între ele și maximum 1 cm adâncime. După 5 săptămâni de la înființarea culturii puteți obține recoltă.

Ceapă

ceapa

Ceapa nu este plantă pretențioasă atunci când vine vorba de lumină. Ceapa verde se poate dezvolta și atunci când este semănată într-un loc mai întunecos. Însă, pentru formarea bulbului de ceapă uscată, lumina este esențială. Ceapa este preten­țioasă la căldură. Dacă temperaturile înregistrează -8 grade Celsius, atunci riscați să înghețe bulbii. Solul trebuie să fie nisipos, cu o componență mare de lut. Plantarea se face pe teren modelat câte 4 rânduri la distanță de 28-30 cm între ele și 4 cm între plante pe rând. Adâncimea de plantare trebuie să fie de 4 cm. Recoltarea se poate face manual sau mecanic.

Liliana POSTICA

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a plantat 19,4 milioane de puieți forestieri și a regenerat, în campania de împăduriri de primăvară, 11.240 hectare fond forestier de stat, din care 7.537 hectare prin regenerări naturale și 3.703 hectare prin regenerări artificiale, respectiv lucrări de împăduriri, inclusiv 90 de hectare perdele forestiere de-a lungul autostrăzii A2.

De asemenea, au fost realizate completări pe 1.515 hectare și lucrări de refaceri a plantațiilor afectate de calamități pe alte 178 hectare.

Față de programul inițial al campaniei de împăduriri de primăvară, la finalul acesteia se înregistrează un plus de 586 hectare regenerate prin lucrări de împăduriri și 410 hectare regenerate natural, programul campaniei de împăduriri de primăvară fiind depășit cu 10,9%.

Programul de regenerare a pădurilor de stat administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva pe tot anul 2022, în cele două campanii de împăduriri, de primăvară și de toamnă, prevede lucrări de regenerare pe 14.057 hectare, din care 9.354 hectare prin regenerări naturale și 4.703 hectare prin lucrări de împăduriri, fiind un alocat un buget total de 220,4 milioane lei.

În ultimii cinci ani, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a regenerat 72.892 hectare fond forestier de stat, din care 47.335 hectare prin regenerări naturale și 25.557 hectare prin lucrări de împădurire, fiind plantați, în total, 141,37 milioane puieți forestieri.  Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,13 milioane hectare păduri proprietatea publică a statului, circa 48% din pădurile țării, și asigură servicii silvice pentru circa un milion hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate. De asemenea, Romsilva administrează 22 de parcuri naționale și naționale, precum și 12 herghelii de stat.

Din totalul pădurilor proprietatea publică a statului, 80% dețin certificarea managementului forestier în standard internațional.

Sera din campus a Disciplinei de Floricultură și Arboricultură din cadrul Facultății de Horticultură (USAMV Cluj-Napoca) propune în această primăvară, în premieră, o varietate bogată de arbuști fructiferi, între care se numără coacăz negru, alb și roșu, Josta, un hibrid între coacăz negru și agriș, precum și mur fără spini sau agriș alb și roșu.

”Atât în grădinile urbane, cât și în cele rurale, trebuie să existe o varietate cât mai mare de plante, care pe lângă rolul decorativ să asigure și o sursă de hrană. În acest sens, plantarea unor arbuști fructiferi nu asigură doar un plus de decor pentru o curte, dar dă și valoare spațiului, și anume, prin furnizarea de fructe proaspete, gustoase și, în general, ecologice, produse de noi înșine. Marele avantaj al cultivării arbuștilor fructiferi este acela că pretind o întreținere minimă, iar spre deosebire de pomii fructiferi cu care ne-am obișnuit, arbuștii fructifică abundent, cu mici variații în fiecare an”, explică Dr. ing. Gelu Moldovan, care se ocupă de sera floricolă din campusul USAMV Cluj-Napoca.

Sortimentele de arbuști fructiferi, care vor intra la comercializare de la această seră în primăvara anului 2021, sunt:

  • coacăz negru (Ribes nigrum), tufă cu înălțimea între 1-1,5 metri și până la 1 metru diametru, cu fructe de culoare violet închis, dulci-acrișoare, cu aromă specifică;
  • coacăz roșu (Ribes rubrum), tufă cu înălțimea între 1-1,2 metri și până la 1 metru diametru, cu fructe de culoare roșu aprins, dulci-acrișoare;
  • coacăz alb (Ribes niveum), tufă cu înălțimea între 1-1,2 metri și până la 1 metru diametru, cu fructe de culoare albă, cu diferite nuanțe de galben sau roz pal, dulci și cu aromă foarte discretă;
  • agriș alb (Ribes uva-crispa), tufă cu înălțimea între 1-1,2 metri și până la 1 metru diametru, care prezintă spini, iar fructele sunt de culoare verde cu diferite nuanțe de galben sau roz pal, atunci când sunt coapte, dulci acrișoare;
  • agriș roșu (Ribes uva-crispa), tufă cu înălțimea între 1-1,2 metri și până la 1 metru diametru, care prezintă spini, iar fructele sunt de culoare verde când sunt în formare și devin roșu-violacee când se coc; gustul, din acru, devine astfel dulce ușor acrișor, foarte savuros;
  • mur fără spini (Rubus fructicosus) - soiuri Loch ness și Chester, foarte valoroase, atât ca productivitate, cât și a calităților gustative ale fructelor.

Acestor sortimente li se alătură și unul mai special, adus și el pentru prima dată în patrimoniul serei, și anume un hibrid între coacăz negru și agriș - Josta (Ribes x nidigrolaria). Este sub formă de tufă, cu înălțimea între 1,5-2,5 metri și până la 1,2 metri diametru, cu fructe de culoare violet închis, dulci-acrișoare, cu aromă mult mai plăcută decât a coacăzei negre și foarte productive.

”Josta este hibridul dintre coacăz negru și agriș, obținut în Germania în anul 1926, într-o formă primară. Apoi, după Al Doilea Război Mondial, din 1946, a fost îmbunătățit timp de 13 ani. Forma finală, așa cum o știm acum, a fost disponibilă publicului din anul 1977. Josta se caracterizează prin vigoare foarte bună, rezistență deosebită la boli și ger, fiind și foarte productiv. Pe de altă parte, agrișul roșu este deosebit, este deja aclimatizat la noi, provine din Finlanda și are câteva particularități atractive. În faza tânără, fructele sunt verzi, iar la maturitate se colorează în vișiniu închis, astfel că este decorativ, dar ne și indică perioada de recoltare. Când sunt verzi, aceste agrișe sunt acrișoare, se pretează la gătit, dar când se coc sunt dulci, doar ușor acrișoare și se pretează la consumul în stare proaspătă”, a mai explicat Dr. ing. Gelu Moldovan.         

În sera Disciplinei de Floricultură și Arboricultură au fost plantați deja circa 600 de puieți, iar aceștia vor ajunge la comercializare în ghivece de plastic cu dimensiunea de 7x7x8 cm. Vânzarea puieților va începe în perioada de primăvară, în care sera comercializează și mușcatele sau plantele anuale. Prețurile puieților de arbuști fructiferi se vor situa între 2-5 lei.

Este pentru prima dată când Disciplina de Floricultură și Arboricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca produce acest tip de material săditor, iar sfaturi privind plantarea arbuștilor fructiferi și întreținerea lor vor fi oferite de specialiștii serei la achiziționare.

Peste 3,5 milioane de puieți forestieri vor fi plantați de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva în cursul campaniei de împăduriri de toamnă în fondul forestier administrat. În această campanie vor fi împădurite 1.081 hectare fond forestier, cu precădere în zonele cu altitudini mai mici, de câmpie și silvostepă, după ce în campania de împăduriri de primăvară au fost regenerate pădurile de la munte și deal.

Cele mai mari suprafețe vor fin împădurite în fondul forestier de stat administrat de direcțiile silvice Tulcea, 178 hectare, Dolj, 125 hectare, Brăila, 123 hectare, Galați, 119 hectare, și Călărași, cu 101 hectare.

Vor fi plantați peste 3,5 milioane puieți de stejar brumăriu și pendunculat, cer, gârniță, plopi albi și hibrizi, salcie sau salcâm, toți puieții forestieri fiind produși în pepinierele Romsilva.

În campania de împăduriri de primăvară s-au regenerat 10.789 hectare fond forestier de stat, din care 7.158 hectare prin regenerări naturale și 3.631 hectare prin lucrări de împăduriri.

Programul anual de regenerare a fondului forestier de stat administrat de Romsilva prevede, în cele două campanii de împăduriri, de primăvară și de toamnă, regenerarea a 12.531 de hectare, din care 8.073 prin regenerări naturale și 4.458 prin regenerări artificiale.

Programul anual de regenerare a pădurilor de stat se va realiza cu o investiție de 199,2 milioane lei.

Harta interactivă a tuturor șantierelor de împăduriri din fondul forestier de stat administrat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva poate fi consultată la următoarea adresă de internet: https://bit.ly/2V82PlF

În ultimii șapte ani, Romsilva a regenerat 111.554 hectare fond forestier de stat și a plantat, în acest interval, peste 200 milioane de puieți forestieri.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,13 milioane hectare fond forestier proprietatea publică a statului, aproximativ 48% din totalul pădurilor la nivel național.

Peste 13,4 milioane de puieți forestieri au fost plantați de specialiștii Romsilva pe perioada stării de urgență, începând cu 16 martie și până în prezent, iar în total, de la începutul campaniei de împăduriri de primăvară, în fondul forestier administrat de Romsilva au fost plantați peste 18,1 milioane de puieți forestieri.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a regenerat de la începutul campaniei de împăduriri de primăvară 6.186 hectare fond forestier, din care 3.857 hectare regenerări naturale și 2.329 hectare regenerări artificiale, prin împăduriri, inclusiv 17 hectare perdele forestiere.

De asemenea, s-au realizat lucrări de refacere a plantațiilor calamitate pe 172 hectare și completări curente pe alte 1.264 hectare.

În fondul forestier aflat în alte forme de proprietate și administrat de Romsilva s-au realizat lucrări de regenerare pe 624 hectare.

Lucrările de regenerare a pădurilor administrate de Romsilva continuă pe raza mai multor direcții silvice, în zonele de munte.

Programul anual de regenerare a fondului forestier de stat administrat de Romsilva prevede, în cele două campanii de împăduriri, de primăvară și de toamnă, regenerarea a 12.531 de hectare, din care 8.073 prin regenerări naturale și 4.458 prin regenerări artificiale. În cele două campanii vor fi plantați peste 28 de milioane puieți forestieri, cu o investiție de 199,2 milioane lei.

În ultimii șapte ani, Romsilva a regenerat 111.554 hectare fond forestier de stat și a plantat, în acest interval, peste 200 milioane de puieți forestieri.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,13 milioane hectare păduri aflate în proprietatea publică a statului, din aceasta 80% având certificarea managementului forestier la nivel internațional. În plus, Romsilva asigură servicii silvice pe bază de contract pentru circa 1 milion de hectare păduri aflate în alte forme de proprietate.

Mă cutremur uneori când aud cât de înfiorătoare sunt lecțiile pe care ni le dă viața pe neașteptate. Însă niciodată întâmplător sau fără motiv. Dacă te detașezi, totuși, de aparențe, fiecare poveste dramatică are speranța ei. În întunericul disperării care ne poate cuprinde în situații-limită există întotdeauna o pâlpâire. Este acel lucru pe care trebuie să îl înveți. De aceea mă înclin de fiecare dată în fața oamenilor care au supraviețuit dramei lor și care au transformat sfârșitul poveștii într-un început. Ma Sanxiao este un bătrân veteran chinez în vârstă de 70 de ani. În 1974, în timp ce era soldat, a fost suferit o infecție a sângelui care s-a înrăutățit în timp. În 1985 i-a fost amputat piciorul drept, iar în 2005 piciorul stâng.

Părea că viața normală s-a terminat. Și poate că așa ar fi fost. Dacă nu și-ar fi înțeles lecția, ar fi fost condamnat pentru totdeauna la suferință și întuneric. Dar a ales lumina speranței. Și, mai mult decât atât, citindu-i povestea am înțeles că a „plantat“ și în sufletul meu speranță. Constrâns de o situație financiară precară, Mao a trebuit să găsească soluții pentru a-și cumpăra tratamentul medicamentos și pentru a-și susține familia.

În pofida handicapului său a început să planteze copaci pe care să îi valorifice pentru masa lemnoasă. Acesta a fost începutul pentru că Mao Sanxiao a găsit prin plantarea copacilor o modalitate de a-și elibera cumva sufletul de povara dramei sale. Astfel, a transformat necesitatea în vocație. A început să urce pe muntele Taihang și să îl reîmpădurească. Până astăzi, bătrânul a plantat mai mult de 17.000 de copaci. Aproape fiecare zi a bătrânului veteran începe la ora 5 dimineața și își petrece fiecare oră, până aproape de apusul soarelui, în sălbăticia muntelui. Doar el, muntele, copacii și speranța. Odată ce ajunge în zona unde va planta copacii, Mao Sanxiao își scoate protezele. Nu se consideră nicidecum un proscris, ci un luptător veritabil. Chiar dacă experiențele sale în sălbăticia muntelui l-au pus de multe ori în pericol, bătrânul spune că atât timp cât va trăi va continua să planteze copaci pentru generațiile viitoare. „Pentru mine nu sunt copaci. Sunt soldați pe care îi am în subordine. Și ei mă fac să mă simt împlinit.“

Laura ZMARANDA

Pe nesimțite, am ajuns la jumătatea toamnei, Chiar dacă până acum ne-am bucurat de temperaturi confortabile pe timpul zilei, trebuie să fim conștienți că nu va fi la fel și de-acum înainte. În orice zi ne putem deja trezi că încep ploile reci, de toamnă, sau că peste noapte a căzut bruma. Ca atare, este cazul să începem o serie de lucrări care să facă ca și în primăvară să avem o grădină cel puțin la fel de frumoasă, dacă nu și mai frumoasă ca cea din anul acesta. Iar până la înrăutățirea vremii putem să ne mai bucurăm de prospețimea pe care multe dintre flori o au în această perioadă. În special unele soiuri de trandafiri „se simt“ foarte bine acum, înflorind la fel de frumos ca primăvara.

Aromele pentru iarnă stau mai bine în congelator

La fel și o serie de plante aromatice, precum menta, salvia și altele asemenea, în această perioadă dezvoltă frunze cu o aromă deosebită. Acest lucru se petrece deoarece temperaturile mai scăzute nu mai fac ca cea mai mare parte a uleiurilor volatile ce dau aroma să se evapore. Ca atare, să profităm de ocazie și să ne facem provizii din frunze de plante aromatice. Recomandăm păstrarea frunzelor acestea congelate, în stare proaspătă. Pentru aceasta, imediat după recoltare se clătesc de praf și alte impurități, se scutură de apă, apoi se pun în pungulițe și se bagă la congelator, la o temperatură cât mai scăzută. Când se folosesc se adaugă congelate în sosuri sau alte preparate. Acest mod de păstrare este valabil în egală măsură și pentru mărar, pătrunjel, leuștean, dar și pentru frunzele de viță destinate sarmalelor. Însă acestea din urmă se dezgheață înainte de utilizare.

Față de frunzele uscate, cele congelate proaspete își păstrează mult mai bine aroma. Ca un ultim sfat referitor la acest aspect, puneți câte o etichetă pe fiecare pachet, astfel încât atunci când este congelat să știți ce conține. Astfel evitați situația în care, eventual, să folosiți de exemplu leuștean în loc de pătrunjel sau salvie în loc de mentă.

E vremea pentru săpatul gropilor

Pentru cei care își doresc să planteze pomi sau trandafiri, se apropie perioada optimă. Deocamdată este bine să vă hotărâți asupra locului unde le veți planta. Așa cum am mai spus, luați în calcul dimensiunea la care vor ajunge plantele când vor fi mature. Un pui de cireș sau măr, când este plantat, e doar un bețisor și pare ușor ridicol să îl sădești la cel puțin patru metri de alt pom. Dar când va ajunge la maturitate, coroana sa va avea nevoie de acest spațiu. Sau frunzele sale vor umbri trandafirii ori alte plante, care nu se vor mai putea dezvolta așa cum v-ați dori.

Dacă deja s-a întâmplat acest lucru, tot acum se apropie perioada în care puteți muta tufe de trandafiri sau alte specii.

După ce v-ați hotărât asupra locului, săpați gropile. Este foarte bine dacă gropile sunt săpate cu ceva vreme înainte, iar în ele se mai toarnă câte o găleată de apă la două-trei zile, dacă nu plouă.

În ceea ce privește dimensiunile gropilor, acestea se fac în funcție de puieții pe care îi vor găzdui. În orice caz, trebuie să fie măcar cu 20-30 de centimetri mai adânci decât lungimea rădăcinii. Asta pentru că pe fundul gropii, sub rădăcină, vom așeza în momentul plantării un strat de pământ afânat, care să permită o mai bună fixare și dezvoltare a rădăcinii. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește diametrul gropii, care trebuie să fie măcar cu 30 de centimetri mai mare decât diametrul rădăcinii. În general, pentru puieți de pomi sau de trandafiri sunt necesare gropi de aproximativ 60-70 cm diametru și cam de aceeași adâncime.

Un alt argument pentru care vă îndemnăm să pregătiți gropile de acum este și acela că e mai plăcut să le săpați pe un timp favorabil, și nu pe ploaie sau cu mâinile înghețate.

Frunzele uscate –  farmec, dar și bătaie de cap

Pentru că tot vorbim despre săpat, tot acum este bine să ne facem o provizie de pământ bine afânat, undeva la îndemână. Acesta va fi necesar în prima parte a lunii noiembrie pentru mușuroirea trandafirilor. Și pentru că în acea perioadă de obicei vremea nu mai este chiar atât de prietenoasă cu grădinarii, e mult mai bine ca pământul să fie pregătit din vreme. Altfel riscăm să creăm tot felul de gropi sau denivelări prin grădină, care ulterior ne vor da bătăi de cap și ne vor crea disconfort.

Tot în această perioadă e indicat să mai tundem gazonul, probabil pentru ultima oară pe anul acesta. Vremea răcoroasă și umedă îl face să crească repede și înalt. Dacă nu îl tundem acum, are mari șanse ca în primăvară, până când terenul va fi suficient de uscat ca să putem intra cu mașina, să fie prea înalt și să-i putrezească rădăcina neaerisită. De asemenea, gazonul mai scurt va înfrăți mai bine și, evident, va fi mai des.

O bătaie de cap pentru cei care au cultivat gazon o reprezintă frunzele uscate. Deși este destul de solicitant, nu este bine să fie lăsate în iarbă, pentru că odată cu ele va putrezi și gazonul. De aceea, măcar la două-trei zile, cu o greblă de frunze trebuie adunate, la fel ca și eventualele fructe căzute pe peluză. Desigur că există și aspiratoare speciale destinate acestei activități, dar dacă nu avem o suprafață prea mare sunt o investiție care nu este foarte rentabilă.

O altă activitate care se face foarte bine acum, la jumătatea toamnei, este săparea acelor zone din grădină unde florile deja s-au uscat. Lujerii mai lungi se îndepărtează înainte de a săpa. Dar, în limita posibilităților, este indicat ca părțile de plantă chiar uscate să fie înglobate în sol. Astfel, prin putrezire în timpul iernii, vor acționa ca un îngrășământ natural.

Săpătura de toamnă nu trebuie să fie urmată și de o mărunțire. Scopul ei este de a permite apei de peste iarnă să pătrundă mai bine și mai adânc în sol. Mare parte dintre bulgării de pământ rămași se vor sparge singuri peste iarnă, iar în primăvară oricum va fi necesară o nouă mărunțire.

În sfârșit, un alt lucru de care trebuie să avem grijă este să ne procurăm materialele de care avem nevoie pentru protejarea unor arbuști de ger. Smochinii tineri, magnoliile, ca și o serie de arbuști sau tufișuri de origine mediteraneeană trebuie protejate pe timpul iernii, dacă nu sunt plantate în ghivece care să permită mutarea lor la interior. În acest scop se folosesc de obicei folii de plastic, paie, tulpini de porumb. Mai indicată este folosirea foliilor speciale, care se pot procura din magazinele de specialitate și care permit o circulație a aerului care previne condensul.

Dar, deocamdată, până la acel moment, haideți să ne mai bucurăm, cât se poate, de farmecul toamnei, care ne-a colorat grădina! (va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Iată că încet-încet a trecut și luna septembrie. Chiar dacă soarele încă ne răsfață cu razele lui, nopțile au devenit reci. Pentru multe plante acesta este un avantaj, căci umezeala se păstrează mai bine, iar arșița de peste zi nu le mai distruge lăstarii. Pentru altele, este semnalul că se apropie sezonul rece, astfel încât se pregătesc ca, în felul lor, să își încheie socotelile cu anul acesta. Pentru grădinari este perioada când se pot bucura de o grădină frumos aranjată și bine gândită cu eforturi minime.

Crizantema – regina toamnei

În acest sezon cei care se îngrijesc de grădini pot beneficia de o pauză binemeritată. Udatul nu mai trebuie făcut atât de des și nici buruienile nu se mai întind la fel de repede. Pentru lucrările de toamnă este încă prea devreme, iar o serie de flori de-abia de acum înainte încep să dea tot ce au ele mai frumos. Singura grijă este de a aduna semințe pentru sezonul următor de la petunii, regina-nopții, zorele, flori de piatră și alte flori care acum oferă cele mai de calitate semințe.

Una dintre florile care vestesc negreșit venirea toamnei este crizantema. Cunoscute și sub denumirea de tufănele, dumitrițe ori margarete de toamnă, sunt, în realitate, o întreagă familie de flori, formată din aproximativ 30 de specii de plante perene, aparținând familiei Asteraceae. Ele sunt originare din Asia și Europa de nord-est, dar deja de multă vreme au cuprins întreaga lume.

Crizantemele au fost cultivate în China încă din secolul al XV-lea î.Hr. Un oraș antic chinez a fost numit Ju-Xian, în traducere „orașul crizantemă“. Planta a fost introdusă în Japonia probabil în secolul al VIII-lea a.d., iar împăratul a adoptat-o ca sigiliu imperial. În Japonia există un „Festival al Fericirii“ dedicat acestei flori. În Europa a fost adusă în secolul al XVII-lea. Linnaeus a numit-o conform prefixului grecesc chrys –, care înseamnă auriu (culoarea inițială a florilor), și – anthemon, însemnând floare.

Sunt plante ce iubesc lumina și de aceea se dezvoltă bine pe terase sau în grădină, la lumină multă, dar fără soare direct. Crizantema în ghiveci trăiește confortabil pe terase acoperite, descoperite sau scoasă din ghiveci și plantată direct în grădină. Se simte bine la temperaturi răcoroase, de 5-10°C, la care alte plante de-abia mai supraviețuiesc.

Înmulțire ușoară și cultivare fără pretenții

Se înmulțește relativ ușor, prin butași care se plantează primăvara, când îi apar lăstarii de la rădăcină. Aceștia se despart prin tăiere de planta mamă și se plantează în alte locuri. Lăstarii trebuie să fie de 8-10 cm lungime și să nu aibă decât 2-3 frunze, pentru ca planta să se canalizeze spre dezvoltarea rădăcinii. Ulterior, dacă nu au fost plantați direct pe locul unde se dorește amplasarea plantei, pot fi răsădiți. În general, multe dintre crizantemele de grădină traversează bine sezonul rece, în primăvară reluându-și ciclul de vegetație. Există însă și specii, mai ales dintre cele la ghiveci, care trebuie replantate în fiecare primăvară, căci iarna îngheață afară. Acestea pot fi plantate în ghivece, iar toamna târziu mutate la interior.

În orice caz, pentru a menține vigoarea plantelor este indicat ca la fiecare doi ani, primăvara, crizantemele să fie divizate, folosind un cuțit pentru a separa bucățile, care se pot planta la o anumită distanță. Astfel se întineresc și se asigură o dezvoltare optimă. Crizantema este sensibilă la atacul păduchilor de frunze, de aceea trebuie examinată periodic pentru a putea interveni cu produse fitosanitare la primele semne ale apariției dăunătorilor.

Ca toate florile de toamnă iubesc umezeala, astfel că trebuie udate des, dar nu în exces.

Suport pentru fantezii

Farmecul crizantemelor este dat de varietatea mare de culori și forme pe care le au. În plus, dimensiunea și numărul de flori sunt la latitudinea grădinarului. Reprezintă un bun prilej pentru cei care doresc să se inițieze în arta subtilă a aranjamentelor florale vii și, în același timp, un exercițiu subtil de răbdare, fantezie și estetică.

Primul pas este plantarea mai multor crizanteme, de culori diferite, astfel încât să obținem o tufă multicoloră. Apoi, mult mai târziu, ne vom folosi de o altă proprietate a acestei plante. Pentru obținerea crizantemei standard, se oprește pe plantă un singur boboc, cel principal sau unul secundar, dar care este cel mai bine plasat, restul fiind eliminați. Pentru obținerea crizantemei-crenguță sau „olandeze“ cum i se mai spune, se elimină bobocul principal și, eventual, o parte dintre bobocii laterali.

Eliminarea bobocilor se face prin rupere, atunci când aceștia sunt suficient de mari pentru a putea fi apucați între degete, dar lucrarea trebuie repetată de mai multe ori, în funcție de particularitățile creșterii soiului. În primul caz, floarea rămasă pe fir se va dezvolta mai mult. În cel de-al doilea, cu cât vor fi mai multe, cu atât mai mici vor rămâne florile, dar își vor păstra în continuare farmecul.

Imaginați-vă doar cum poate arăta o tufă cu flori mari și mici, de culori diferite...

Floarea Sfântului Dumitru

Crizantemele au o simbolistică deosebită. În țări precum Japonia, Statele Unite sau Australia simbolizează sărbătoarea mamelor. În Japonia este considerată floarea luminii și a soarelui, iar pentru chinezi reprezintă odihna, liniștea, dar și viața senină, cu excepția crizantemei albe, care semnifică jelirea sau necazul. În schimb, în multe țări europene este considerată o floare de doliu, fiind folosită la înmormântări. De altfel, în Occident, dar și la noi, în Ardeal, se obișnuiește ca de Ziua Tuturor Sfinților

(1 noiembrie) să se împodobească cu crizanteme mormintele celor dragi.

La români crizantemele roșii, numite și „dumitrițe“, sunt asociate liniștii, împăcării, iertării, dar și tristeții. Românii le consideră „florile Sfântului Dumitru“, celebrat de Biserica Ortodoxă la 26 octombrie.   

În afară de frumusețea lor, crizantemele pot fi folosite și pentru tratarea unor afecțiuni. Consumul regulat de ceai din crizanteme ajută la menţinerea calciului în organism, reglează funcţiile inimii şi reduce nivelul de colesterol din sânge. Sub formă de infuzie este un tonic general al organismului, întărește sistemul imunitar, contribuie la detoxifierea organismului și la tratarea herpesului. De asemenea, infuzia preparată dintr-o lingură de frunze tocate la o jumătate de litru de apă, folosită la clătitul gurii seara, previne paradontoza.

Mugurii și petalele, adăugate în apa pentru îmbăiere, ameliorează unele tulburări nervoase, iar frunzele și petalele au fost folosite cu succes în tratamentul Parkinson-ului. Maceratele de petale cu miere sunt de folos în tratamentul durerilor de genunchi, a tensiunii arteriale, bronșitei și al guturaiului puternic.

Alexandru GRIGORIEV

Iată că, pe nesimțite, a trecut vara și am ajuns deja la mijlocul lunii septembrie. Asta înseamnă că începe sezonul în care trebuie să facem și alte lucrări decât cele curente, de întreținere în grădină. Unul dintre secretele unei grădini reușite – folosim acest termen pentru a desemna o grădină după gustul stăpânilor săi – este ca lucrările din toamnă să fie făcute cum se cuvine și la vreme. În acest fel, pe de o parte ajutăm plantele perene să treacă mai ușor peste sezonul rece, iar pe de altă parte pregătim terenul pentru ca în primăvară dezvoltarea florilor, arborilor și arbuștilor să se facă în cele mai bune condiții.

Încep lucrările de toamnă

Principalele activități asupra cărora trebuie să ne concentrăm de-a lungul sezonului autumnal sunt recoltarea semințelor și a unor bulbi, îngrășarea solului, tunderi de toamnă la trandafiri și pomi, săpatul grădinii, acolo unde este cazul, transplantarea unor pomi și a trandafirilor, reparații în gazon, aplicarea de îngrășăminte, precum și încă alte operațiuni. Cu cât avansează toamna, cu atât sunt mai multe de făcut!

Însă deocamdată, vom atrage atenția doar asupra acelor activități care trebuie desfășurate în perioada 15 – 30 septembrie, pe care o traversăm acum.

În primul rând trebuie să ne concentrăm asupra recoltării semințelor de la plantele anuale pe care le avem în grădină și ne dorim să le cultivăm și la anul. E cea mai nimerită perioadă să adunăm capsulele cu semințe de regina nopții, zorele, petunii, gălbenele și crăițe. Ne vom orienta să adunăm capsulele gata uscate, pe care le vom lăsa întinse pe un ziar, de preferință într-o cameră uscată, câteva zile. Apoi vom extrage din interiorul lor semințele, pe care cel mai bine le putem păstra în cutiuțe de plastic, tablă sau chiar borcănele, închise etanș. Cel mai important este ca până în primăvară să fie ferite de umezeală și de insecte. În ceea ce privește temperaturile, e bine să le păstrăm la rece. Nu trebuie să ne facem griji asupra faptului că ar putea să le fie prea frig. În schimb, la cald, pot încolți și apoi să piară.

De asemenea, e momentul să punem câte un semn în locurile unde avem dalii și gladiole. Astfel, peste aproximativ șase săptămâni, când părțile aeriene ale acestor plante se vor usca, vom ști unde să căutăm ca să le putem extrage bulbii.

Tot în a doua jumătate a lunii septembrie este o perioadă optimă pentru a face reparații în gazon. Acolo unde din diferite motive au apărut porțiuni în care iarba s-a deteriorat, se sapă locul superficial (4-5 centimetri), dar foarte mărunt, se nivelează și se seamănă semințe de gazon. Cel mai bine este să semănați un tip de gazon adecvat terenului. Cum în cuprinsul serialului am scris pe îndelete despre acest subiect, nu vom reveni. Se udă în fiecare zi, dacă e posibil până la inundare. În câteva zile, cel mult o săptămână, noile fire de iarbă ar trebui să apară. Deja la 10–14 zile se face și tunderea.

Pentru că în această perioadă arșița începe să dispară, iar cantitățile de precipitații cresc, gazonul va crește din nou foarte repede și bogat. Prin urmare, tunderea lui trebuie făcută cel mai rar din două în două săptămâni.

Cam acestea sunt operațiunile pe care trebuie să le avem în vedere în această perioadă, când ne ocupăm și de recoltatul nucilor.

Daliile – culoare din iulie până-n octombrie

Și pentru că nu am apucat să vorbim despre ele, vă prezentăm în acest număr o plantă foarte iubită. Cunoscută şi sub numele de gherghină, dalia este o floare ornamentală în cultivarea căreia nici măcar începătorii nu pot da greş. Cu peste 15 specii, care de care mai frumoase şi mai spectaculoase prin formă şi colorit, daliile sunt reginele grădinilor, admirate de la sfârşitul lunii iulie şi până aproape de îngheţ. Albe, roşii, roz, mov sau în nuanţe de galben, într-un curcubeu de culori, aceste flori reprezintă o încântare pentru ochii oricărui privitor. Chiar dacă pare greu de crezut, sunt plante exotice, fiind originare din Mexic.

Dalia preferă un pământ fertil, dar poate să crească şi în condiţii mai puţin prietenoase. Îi place soarele, însă rezistă destul de bine şi într-o umbră parţială, fără vânt.

Perioada optimă pentru plantare este luna mai. Dacă este plantată prea devreme, va produce mai puţine flori. De preferat este ca solul să fie bine drenat şi ajutat cu îngrăşăminte, cu condiţia ca substanțele nutritive să fie puse la jumătate de metru de locul în care va fi plantat tuberculul. Oricât de mare ar fi tentaţia de a avea cât mai multe dalii, una lângă alta, trebuie reţinut că acestea au nevoie de spaţiu. Pentru că rădăcinile lor se extind foarte mult, este recomandat să se păstreze o distanţă de  aproximativ un metru între tuberculii soiurilor mari şi jumătate de metru pentru cele pitice.

Când planta începe să răsară (la o lună după plantare ar trebui să măsoare 5 cm), este esenţial să fie sprijinită, pentru că are tulpinile moi, care se pot frânge foarte uşor. Pot fi  sprijinite cu stâlpi de lemn adânc înfipţi în pământ, cu scărițe de lemn sau cu suporți ornamentali din plastic. Se udă dimineaţa sau seara cu apă din belşug. În perioadele caniculare, udarea se poate face chiar și noaptea. Buruienile din preajma lor trebuie smulse, iar solul afânat, pentru a asigura drenajul apei.

După ce plantei i-au apărut primii boboci, un îngrăşământ uşor, pe bază de azot, îi va grăbi dezvoltarea.

În cazul în care se dorește obţinerea unei singure tulpini, în vârful căreia să se formeze o singură floare mare, este necesar copilitul. Operațiunea constă în îndepărtarea lăstarilor laterali. În acest fel, bobocul central, cel mai viguros, se va dezvolta în mod privilegiat.

După înflorire, când dalia începe să se îngălbenească şi să se usuce, este bine să fie tăiată cu o foar­fecă specială de grădinărit, pentru a lăsa următoarele plante care vor apărea să se hrănească şi să înflorească.

La sfârşitul lunii octombrie, după căderea primei brume, într-o zi însorită şi uscată, fără ploaie, se recoltează rădăcinile tuberizate. Se scot din pământ cu cazmaua, se curăţă de pământ şi se taie tulpinile daliilor, păstrând cam 10 cm. Se lasă câteva ore la soare să se usuce, se învelesc în hârtie şi se depozitează în pivniţă sau magazie. Se mai pot păstra îngropate în nisip, până în primăvară, când se replantează. (va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Cum ar trebui să arate grădina dvs. pentru a fi considerată un paradis de către păsări? În primul rând trebuie să aveți în vedere ca vegetația să fie variată și structurată pe mai multe nivele. Este important să aveți laolaltă copaci bătrâni, tufișuri, specii de plante verzi, decorative și chiar pajiște, acolo unde dimensiunea curții o permite. Specialiștii de la Societatea Ornitologică Română recomandă plantarea unor pomi și arbuști autohtoni precum socul, măceșul sau mărul care au o valoare mult mai mare decât speciile decorative deoarece toamna și iarna le oferă păsărilor care iernează aici fructe. În plus, aceștia reprezintă un habitat ideal pentru o mulțime de insecte care devin sursă de hrană pentru păsări în special în perioada de creștere a puilor.

Arbuști

Unul dintre arbuștii îndrăgiți de păsări este scorușul (Sorbus aucuparia). Acesta este un arbust cu flori mici și albe, cu fructe roșii de dimensiunea bobului de mazăre, prinse în ciorchine. Fructele sale, care se coc în lunile august și septembrie, sunt preferate de sturzi, mierle, mătăsari și codroși. Păsările găsesc în scoruș și un alt tip de hrană. Este vorba despre unele specii de fluturi de noapte care caută scorușul pentru a se hrăni cu omizile de pe frunzele lui. Scorușul preferă locurile cu soare sau semiumbră și se poate planta solitar sau în grupuri. Are avantajul de a fi un arbust rezistent la ger și la secetă.

Păducelul (Crataegus monogyna) este un alt  arbust care atrage un număr mare de specii de păsări. Poate și datorită faptului că peste 150 de specii de insecte colonizează acest arbust. Raportat la acest lucru, meniul păsărilor este unul variat dacă poposesc în păducel. Mierlele, sturzii, cintezele, graurii și presurele galbene consumă fructele lui. Păducelul preferă zonele uscate, ferite de vânt și fără expunere directă în lumină, de aceea este recomandat să fie plantat la umbra unor copaci mai mari, dar cu suficient spațiul liber în jurul lui. Se dezvoltă foarte bine pe solurile calcaroase și fertile, bine drenate

Tot din categoria arbuștilor îndrăgiți de păsări face parte și socul (Sambucus nigra) care este căutat de înaripate – mierle, sturzi – și de unele mamifere mici mai ales pentru fructele sale negre. Acesta preferă solurile umede și zonele ușor umbrite. Este recomandat să fie plantat în zone aerisite, unde să își dezvolte coroana fără a fi înghesuit de alți copaci.

Un alt arbust pe care cei de la SOR îl recomandă este piracanta (Pyracantha coccinea). Din ghivece acesta poate fi plantat în orice perioadă a anului, mai puțin în lunile geroase, când pământul este înghețat. Preferă solurile uscate. Piracanta are rol decorativ, dar pentru păsări este o adevărată comoară datorită încrengăturilor sale dese și spinoase. În special vrăbiile de casă sunt cele care se ascund aici, dar piracanta reprezintă un loc de cuibărire și pentru alte specii de păsări precum măcăleandru sau mierla. Florile sale sunt albe, iar fructele sunt galbene, portocalii și roșii. Este foarte important că aceste fructe rezistă peste iarnă și sunt o sursă de hrană pentru păsările care iernează la noi – mierle, sturzi, florinți, mai rar mugurari.

Plante decorative

Iedera (Hedera helix) este o adevărată comoară pentru viețuitoarele din grădină. Aceasta are și rol de refugiu pentru păsările de talie mică, dar este și o sursă de hrană pe timp de iarnă. Fructele ei mici și negre rezistă chiar până în primăvară și fac parte din meniul mierlelor și sturzilor cântători.

Caprifoiul (Lonicerea sp) este o plantă cățărătoare apreciată de un număr mare de specii datorită beneficiilor variate pe care le oferă.

O altă plantă pe care o recomandă specialiștii de la SOR este caprifoiul. Parfumul florilor sale se răspândește în așa fel încât atrage și fluturii de noapte aflați la 500 de metri distanță. Fluturii de zi și molia colibri sunt alte insecte care iubesc caprifoiul. Biologii spun că peste 19 specii de insecte se hrănesc cu nectarul florilor de caprifoi și, mai mult, pentru 10 dintre ele acest nectar este singura hrană. Frunzele sale sunt consumate de mai multe specii de omizi care ajung în meniul păsărilor. Mierlele, sturzii, cintezele, mugurarii se hrănesc cu fructele sale roșii. Mai mult decât atât, mierlele folosesc foliajul dens al caprifoiului pentru a-și construi cuibul.

Floarea-soarelui (Helianthus annus) este de asemenea o plantă care nu ar trebui să lipsească din grădina dumneavoastră. În afară de faptul că nectarul său atrage foarte multe insecte, uneori chiar și fluturi, semințele de floarea-soarelui reprezintă hrană pentru foarte multe specii de păsări. Și avem câteva exemple: pițigoi, florinți, botgroși, scatii.

Pe lângă faptul că va atrage o multitudine de bondari, albine și fluturi în grădina dvs., echinacea este o plantă îndrăgită și de păsări. Este recomandat ca după uscare florile sale veștejite să nu fie îndepărtate pentru că semințele lor fac parte din meniul sticleților.

Alte plante ale căror fructe sunt consumate de păsări sunt măceșul, tisa, porumbarul, drăcila.

Tăierile se realizează iarna târziu. Dacă se taie florile sau fructele se elimină și beneficiile aduse viețuitoarelor. Nu trebuie tăiate ramurile pe care au fost construite cuiburi și nici cele din jurul lor. Se evită folosirea insecticidelor pentru că acestea decimează insectele și astfel dispare sursa de hrană a păsărilor.

Laura ZMARANDA

În data de 17 aprilie 1918 a fost dat startul creării  „Pădurii Centenar“, acțiune care s-a desfășurat concomitent, atât în România, cât și în Republica Moldova. Astfel, pe teritoriul Ocolului Silvic Huși, din zona Dobrina pe o suprafață de 1,3 ha a fost plantat frasin, paltin, dar și lemn câinesc și cireș. Iar pe teritoriul Ocolului Silvic Bujor, întreprinderea silvică Hîncești-Silva (lângă punctul vamal Leușeni) pe o suprafață de 1,7 ha, a fost plantat plop și frasin. La acest eveniment au participat silvicultori din ambele state.

În cadrul evenimentului, au fost plantați 1918 puieți forestieri în România, în zona Dobrina-Huși, din județul Vaslui, și 1918 de puieți forestieri în Republica Moldova, în apropiere de localitatea Leușeni din raionul Hîncești: „Această acțiune se desfășoară în tandem cu colegii noștri de la Agenția  „Moldsilva“ din Republica Moldova. Exact în acest moment încep lucrările de plantare la un șantier de împăduriri pe zona Leușeni din Republica Moldova. Noi le considerăm păduri surori, dedicate Marii Uniri. Un grup format din cinci silvicultori din Republica Moldova sunt astăzi alături de noi pentru a planta la „Pădurea Centenar“, iar o echipă de silviculturi români sunt deja peste Prut la șantierul din Leușeni și plantează“, a precizat în deschiderea evenimentului Dragoș Ciprian Pahonțu, director general Romsilva.

Pădurea: bogăția națională a copiilor și nepoților noștri

plantari3 Ocolul Silvic Husi

La acțiunea de plantare a pădurii memoriale a participat și ministrul Apelor și Pădurilor, Ion Deneș, care se declară mulțumit de inițiativă: „Mă bucur că astăzi aici, împreună cu dumneavoastră participăm la această acțiune care este prima acțiune din „Anul Centenar“, pe care o facem la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor împreună cu Ministerul Apelor și Pădurilor. Evenimentul de astăzi face parte dintr-o serie de acțiuni pe care noi le avem în acest an, și pentru că este prima acțiune a noastră este cea mai încărcată de emoții; de emoții pentru că noi, cei de vârstă medie împreună cu cei de vârsta a treia, cu experiență, alături de cei tineri, participăm la un semn de recunoaștere a sacrificiului pe care l-au făcut strămoșii noștri, cei care au avut un ideal în viață, respectiv idealul de a reuși, ca toți cei care vorbesc aceeași limbă să fie uniți într-o singură țară, numită România. Acest lucru știți foarte bine că s-a întâmplat acum 100 de ani, în 1918 și a început în 27 martie 1918, când Basarabia a hotărât să se unească cu Regatul României. Eu vin dintr-o zonă pe care o știți toți, respectiv regiunea Transilvania, unde înțelegem atât de bine acest act extraordinar de unire într-o singură țară a tuturor celor care sunt vorbitori sau au fost vorbitori de limba română. Să nu uităm asta... și voi tinerilor când veți trece pe acest drum și veți vedea această pădure, pe care noi o să o plantăm astăzi, acești 1918 puieți de stejari, și veți trece și dincolo și veți vedea ceilalți 1918 puieți, tot stejari să vă aduceți aminte că, atât cei de dincoace de Prut, cât și cei de dincolo de Prut suntem frați vorbitori a aceeași limbi. Acest lucru cred că este important și să nu-l uităm niciodată, și mai mult de atât, acest „An Centenar“ să-l marcăm așa cum se cuvine! Acest tip de activitate aduce o plus valoare fiecăruia dintre noi la bogăția națională, pentru că pădurea așa cum știți este una dintre resursele foarte importante pe care le are România, iar aceste resurse dacă știm să le valorificăm, vor beneficia de ele, atât copii, cât și nepoții noștri. Avem datoria sfântă să avem grijă de această bogăție.“

… să trecem Prutul ca frații

plantari1 Ocolul Silvic Husi

Acest eveniment întărește totodată relațiile tradiționale și profesionale și contribuie la dezvoltarea unui bogat schimb de experiență prin care beneficiar trebuie să fie pădurea în contextul schimbărilor climatice: „Suntem prezenți la un eveniment foarte important pentru ambele părți. Eu cred că acțiunea de astăzi va avea ca urmare lucruri mult mai frumoase decât cele pe care le facem astăzi! Să crească stejarii care îi plantăm astăzi, aici și la noi peste Prut, în Basarabia, să fie de bun augur și să trecem Prutul ca frații, ca un neam comun  ... și să ne fie de bine!“, a precizat Nicolae Munteanu, inginer-șef silvic Moldsilva, Republica Moldova.

Prefectul vasluian Eduard-Andrei Popică a plantat și el un stejar, în amintirea unirii de acum 100 de ani: „Astfel de evenimente ar trebui să fie mai dese în județul Vaslui, cât și în toată țara, având în vedere mediul care ne înconjoară și felul în care au fost afectate pădurile, cel puțin în ultimii ani. Salut acest eveniment și ne bucurăm de vizita invitațiilor noștri. Este păcat că, astfel de evenimente nu se organizează mai des, dar cu promisiunea către dumneavoastră că vom reorganiza asemenea acțiuni.“

Acțiuni cu prilejul Centenarului Marii Unirii

plantari4 Ocolul Silvic Husi

Evenimentul, organizat de Ministerul Apelor și Pădurilor din România, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului din Republica Moldova, Regia Națională-Romsilva și Agenția „Moldsilva“ din Republica Moldova, se înscrie în seria de acțiuni prin care este marcat Centenarul Unirii din 1918.

Centenarul Marii Uniri din 1918 va fi marcat de Regia Națională a Pădurilor-Romsilva prin mai multe evenimente în acest an. Astfel, la punctul de întâlnire a celor trei provincii istorice va fi ridicat „Punctul Frăției Neamului Românesc“, un observator deschis publicului larg, iar în toamnă va fi inaugurat la Muzeul Cinegetic al Carpaților „Posada“ expoziția jubiliară „100 de ani de Silvicultură în România“.

Acțiunea de plantare coincide cu „Luna Plantării Arborilor“, în care se desfășoară campania de împăduriri de primăvară. În cursul campaniei de împăduriri de primăvară, Regia Națională a Pădurilor- Romsilva va planta 24,8 milioane de puieți forestieri, regenerând astfel 9.383 de hectare păduri aflate în proprietatea publică a statului. În ultimii  27 de ani, Romsilva a regenerat peste 540.000 de hectare, păduri proprietate publică a statului.

Beatrice Alexandra MODIGA

Practic, vom începe cu plantarea pomilor. Aceștia se plantează, așa cum am spus, mai departe de casă, undeva unde umbra lor să nu deranjeze alte plante. Se sapă gropi cu o adâncime de aproximativ 50 - 70 cm, cu un diametru de cca 50 cm. Din bătrâni se spune că este ideal ca gropile să fie săpate în toamnă, iar pomii să se planteze abia la începutul primăverii. Probabil că există motive pentru care o astfel de practică poate avea succes, dar practica a demonstrat că pomii cresc foarte bine și în gropi proaspăt săpate.

Odată făcute gropile, există mai multe tehnici de plantare. Dar, toate au câteva puncte comune. Unul dintre ele este acela că pe fundul gropii se presară pământ afânat, astfel încât noile rădăcini să se poată dezvolta ușor. La fel și pe lateralele gropii, în jurul pomului. În momentul plantării, vârfurile rădăcinilor se taie astfel încât bucățile uscate, ofilite să dispară. Adâncimea la care se plantează pomii este dată de locul în care se află altoiul. Ideal este ca altoiul să rămână la doi – trei centimetri deasupra pământului.

Unii grădinari recomandă ca în groapă, la rădăcina pomului, să se adauge și fertilizatori sau stimulatori de creștere. Alții recomandă ca înainte de introducerea în groapă rădăcina pomișorilor să se înnămolească. Procedeul constă în udarea lor abundentă și apoi tăvălirea în noroi moale, până se acoperă cu un strat uniform de câțiva milimetri de noroi. La fel de eficient este și ca groapa să fie umplută cu apă atunci când se așază pomul în ea. Ideea de bază este ca la rădăcină să nu existe cavități cu aer. Pământul de deasupra se tasează bine, de obicei cu picioarele. Tasarea trebuie făcută astfel încât arborele plantat să fie bine fixat, iar groapa să se umple bine, fără să mai rămână goluri.

Pomii se pot planta oricând

Ideal este ca lângă puieții proaspăt plantați să fie instalați și araci, astfel încât, până devin mai mari, să aibă un sprijin în perioadele vântoase. Tehnicile de sprijinire ale pomilor sunt multiple, astfel încât nu vom insista asupra lor. Ceea ce este foarte important este ca puietul să fie legat cu materiale moi, gen textile sau cauciuc, care să nu-l rănească. De asemenea, legarea trebuie făcută cu ochiuri largi, care să nu împiedice creșterea.

În ceea ce privește perioada de plantare a pomilor, părerile specialiștilor sunt împărțite. Este cert că cele mai bune perioade sunt toamna târziu și primăvara devreme. Tradus în termeni calendaristici, lunile optime sunt octombrie – decembrie și martie – aprilie. Cu toate acestea, pomii se pot planta oricând din primăvară și până în iarnă, dacă se respectă regulile elementare. Atâta doar că, eventual, rata de creștere în primul an ar putea fi mai mică la arborii plantați vara. Pe de altă parte, dacă li se asigură necesarul de apă și îngrijirea de care au nevoie, se pot dezvolta foarte bine. Personal am vizitat în județul Alba o livadă de piersici care a fost înființată în întregime pe timpul verii. Rezultatele sunt spectaculoase!

Trandafirii se îngrijesc ca merii

Trandafirii se plantează la fel ca pomii, respectând aceleași reguli. De fapt, pentru nespecialiștii e suficient să rețină că fac parte din aceeași familie ca merii. În consecință, mai mult sau mai puțin, ceea ce face bine merilor folosește și trandafirilor. La fel, regula se aplică și în cazul dăunătorilor.

Important atunci când hotărâm să plantăm trandafiri este să știm exact ce ne dorim. Una este o tufă de trandafiri, alta un trandafir tip pom și cu totul altceva un trandafir cățărător. Fiecare dintre aceste trei tipuri de rozacee are nevoie de un anume spațiu și de o încadrare specifică în peisaj. Dacă tufele de trandafiri, ca și cei tip pom se pot planta foarte bine în zone golașe, ca nucleu al unor ronduri sau, pur și simplu, ca elemente de decor individuale, trandafirii cățărători necesită elemente de sprijin. Un astfel de trandafir se poate planta fie lângă un gard, fie lângă o pergolă, un foișor sau în chip de boltă.

Fiecare tip de trandafir are ritmul său de creștere. Dar, să nu uităm, trandafirii sunt plante care iubesc, prin excelență soarele. Ca atare se plantează în zone care sunt însorite pe tot parcursul zilei.

Cum îi tunzi, așa îi ai!

Se tund în funcție de tipul lor, de vârstă și de gustul proprietarului. Tunderea se face neapărat primăvara, când se curăță crengile ce au înghețat peste iarnă, precum și cele care ar strica ansamblul coroanei. În funcție de vigoarea rădăcinii, la trandafirii tip tufă, ca și la cei cățărători se lasă câte trei – patru tije. Desigur că, pe tot cuprinsul verii, se taie crengile uscate. De asemenea, un secret pentru a stimula înflorirea trandafirilor este ca imediat după ce florile au trecut să tăiem inflorescența uscată. Tăierea se face la cel puțin șapte – zece ochiuri de sub floare. Astfel, planta se va ramifica și va înflori din nou.

Toamna târziu se taie părți din crengile care au crescut foarte lungi și cele care ar putea reține cantități mari de zăpadă care să îngreuneze prea mult planta. De fapt, scopul tunderii de toamnă este de a evita ruperea trandafirului în timpul iernii, din cauza greutății zăpezii sau a vânturilor. Practic, pe lângă rațiunile practice, tunsul trandafirilor este și o chestiune de gust personal. Până la urmă, este o artă în sine și, în funcție de modul de tăiere, se pot obține flori „de fir“ sau buchețele. Cei interesați de subiect au la îndemână numeroase surse de informare. Una dintre cele mai sigure o constituie horticultorii care îngrijesc trandafirii din orașe. Experiența lor este foarte vastă...

Pe lângă trandafiri, în grădină se pot planta și diverși arbuști, care nu necesită prea multă îngrijire, dar dau un aspect plăcut. Foarte folosit în acest sens este liliacul. Acesta se dezvoltă repede și, odată plantați câțiva lăstari, se întinde singur. Poate atinge o înălțime de șase – șapte metri, fără a-și pierde aspectul zvelt. După ce înflorește, în luna mai, arbustul rămâne verde până toamna târziu. Nu este foarte ramificat, ceea ce ne scutește de multe griji. Are o singură cerință specială: după ce s-au scuturat florile, crenguțele pe care apar fructele (un fel de capsule) trebuie îndepărtate. Altfel, vor rămâne în arbust și, dincolo de aspectul inestetic, în anul următor pe crengile respective nu vor mai apărea flori. Puieții de liliac, ușor de obținut de pe lângă arbuștii mari din grădini și parcuri, se pot planta în orice perioadă.

În numărul următor vom vorbi despre iasomie și alți arbuști, ca și despre avantajele și dezavantajele lor.

Alexandru GRIGORIEV

Silvicultorii români au stabilit un nou record, peste 1,85 milioane puieți au fost plantați într-o singură zi, în cadrul proiectului ”Plantează pentru România” inițiat de Asociația ”Prietenii Pădurilor din România”, în parteneriat cu Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Asociația Administratorilor de Păduri Private, dar și cu implicarea silvicultorilor din cadrul Gărzilor Forestiere.

Evenimentul s-a derulat vineri, 24 martie a.c. pe raza a 258 de ocoale silvice de stat și private din întreaga țară, cu ocazia Zilei Naționale a Pădurilor, și și-a propus plantarea simultană, la nivel național, a 1,2 milioane de puieți, în pădurile proprietate publică a statului și în cele private.

După centralizarea tuturor datelor, silvicultorii și voluntarii implicați în proiect au plantat într-o singură zi peste 1,85 milioane de puieți forestieri. Din aceștia, 1.448.820 de puieți au fost plantați în fondul forestier proprietate publică a statului, administrat de Romsilva.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva regenerează în acest an 14.252 de hectare fond forestier de stat, numai în campania de primăvară urmând să planteze peste 32 de milioane de puieți, în urma unei investiții de 42,4 milioane de lei. În ultimii 26 de ani, Romsilva a regenerat peste 540.000 de hectare fond forestier proprietate publică a statului.

DuPont Pioneer este una dintre cele ami cunoscute companii de pe piața agricolă la nivel mondial. Activează cu succes, iar fermierii colaboratori obțin producții care le asigură rentabilitate fermei. Însă pe lângă cercetare și oferirea produselor de calitate, reprezentanții companiei au grijă de mediu, ba mai mult aceasta este una dintre valorile de bază. Din acest motiv în Luna Plantării Arborilor, compania DuPont Pioneer a organizat sâmbătă 18 martie o acțiune de împădurire ce a avut loc cu sprijunul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, pe raza Ocolului Silvic Brănești.

“Una din valorile noastre fundamentale ale comapniei nostre este grija față de mediu. Ne-am adresat Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva sa deveneim parteneri pentru o zi în Luna Plantării Arborilor. Este o campanie la care au participat reprezentații Pioneer alături de familie și de tânăra generație pentru care noi am realizat până la urmă această acțiune și pentru care vrem să devenim un model. Noi cei implicați în domeniul agricol știm faptul că trebuie să avem grijă de sol pentru a asigura hrana de zi cu zi, însă pe lângă hrană, trebuie să ne asigurăm un mediu cât mai sănătos urmașilor noștri.De aceea, țin să mulțumesc Regiei Naționale a Pădurilor pentru sprijinul acordat și îi felicit pe toți cei care în perioada 15 martie- 15 aprilie se implică în campania Luna Plantării Arborilor” , a delarat Maria Cîrjă, director marketing DuPont Pioneer România și Republica Moldova.

plantari arbori

Acțiunea de împădurire a avut loc cu sprijinul reprezentaților Regiei Naționale a Pădurilor, iar arborii au fost plantați sub îndrumarea acestora conform schemei indicate: 2x0.75 metri.

“Ne bucurăm că reprezentații DuPont Pioneer au fost alături de noi în acestă acțiune de regenerare a pădurii. Este bine de știut faptul că Romsilva pune la dispoziție puieți din pepinierele proprii atât pentru campania de primavară, cât și pentru campania de toamnă. Producem anul aproximativ 47 de milioane de puieți, dintre care donăm prin sponsorizare persoanelor îndreptățite cca. 2 milioane, conform Legii 32/94. Țin să precizez faptul că pădurea trebuie privită ca fiind principalul factor de mediu pentru noi oamenii, iar în contextul schimbărilor climatice, consider că rămâne principalul factor de echilibru“, a specificat ing. Emilian Balea - Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

Parcela în care s-a desfășurat activitatea de plantare făcea cândva parte din celebrii Codrii Vlăsiei în care predominau stejarii masivi. Cum de-a lungul timpului au avut loc defrișări și ulterior regenerări naturale sau artificiale, dar cu specii mai puțin rentabile astăzi, acțiunea Romsilva a vizat plantarea de puieți de stejar, însă alături de puiți de frasin, păr și sânger.

plantari arbori RNP Romsilva

Larissa SOFRON

Un proiect al Asociației ViitorPlus pornit de la ideea de a planta și îngriji câte un puiet pentru fiecare nou-născut din țara noastră a început să prindă contur. Cei implicați în această misiune sunt oameni inimoși, cu viziune, dar mai ales sensibilizați de pericolele care pândesc din cauza dezinteresului față de terenurile degradate, aflate în proces de deșertificare sau eroziune. Aceştia speră ca eforturile lor să fie recompensate an de an cu imaginea verde a unor noi suprafețe ajunse la stadiul de masiv. Lucru care se întâmplă deja.

Rezultatele proiectului

Prima campanie de plantări demarată în anul 2008 a dat startul unui fenomen a cărui amploare o vom vedea în timp. Totuși, munca de voluntariat a peste 9.650 de persoane implicate activ în cele 16 campanii, desfășurate în 4 locații, a făcut să înverzească 282.500 de puieți. Din cele 38 ha pe care s-au făcut plantări, 8 ha din Dragoș-Vodă, județul Călărași, împădurite de ViitorPlus au ajuns la stadiul de masiv. Putem spune așadar că avem prima pădure înființată de un ONG din România. Acest lucru a fost posibil și prin susținerea inițiativei de către donatori individuali, companii, alergători, dar și prin organizarea și participarea la evenimente sportive.

„În cadrul proiectului Pădurea copiilor am ales să plantăm numai în sudul țării, în zonele de câmpie, deoarece această regiune este cea mai afectată de lipsa pădurilor. În prezent, suprafața ocupată de păduri este între 2,5 și 5%, în condițiile în care într-o zonă de câmpie se recomandă minimum 2%“, spun reprezentanții asociației ViitorPlus.

Nenumărate semnale de alarmă au fost trase de-a lungul timpului, lipsa perdelelor forestiere din Bărăgan a fost dezbătută de autorități în multe conferințe și întâlniri oficiale, însă fără rezultate remarcabile. Se știe prea bine că absenţa pădurilor din această regiune a determinat apariția fenomenului de deșertificare, reducerea cantităților de precipitații, degradarea solului, schimbarea caracteristicilor florei și faunei specifice zonei. Iar lista problemelor ar putea continua. Din păcate, nu mai este timp. Este imperios ca acum să fie luate măsuri. Până în acest moment asociația ViitorPlus a plantat și îngrijit 4 păduri (Vâlcele și Dragoș-Vodă, județul Călărași, Drăgănești-Vlașca și Poroschia, județul Teleorman) unde s-au folosit atât puieți de talie mare, cât și puieți de talie mijlocie, semimijlocie și mică.

Anul acesta 3 ultramaratonişti – Andrei Roşu, Vlad Tănase și Andrei Gligor – au alergat la două dintre cele mai extreme curse din lume: 6.633 Arctic Ultra, la -50°C (Cercul Polar) și la Marathon des Sables, la +50°C în Deșertul Sahara. Efortul acestor tineri a fost pentru a trage un semnal de alarmă astfel încât oamenii să conştientizeze riscurile la care ne expunem în lipsa pădurilor.

Cum se aleg terenurile

plantari

Pentru ca Pădurea copiilor să existe trebuie trecută prima etapă, cea a identificării terenurilor care respectă criteriile de selecție stabilite de proiect. Conform acestor criterii, terenurile trebuie să fie publice, administrate de Consiliul Local, să permită soluționarea unor probleme de mediu cum ar fi: nivelul scăzut de împădurire la nivel de județ, refacerea terenurilor agricole degradate, asigurarea unor perdele de protecție pentru așezări sau terenuri agricole învecinate, stoparea eroziunii de suprafață. De asemenea, se dorește asigurarea în timp a durabilității proiectului prin parteneriat cu Consiliul Local, care își asumă în acest context obligații pe termen mediu și lung, acceptarea acestui gen de inițiative de către comunitatea locală și implicarea ei în acest sens.

Întregul proiect este realizat din fonduri private, provenite de la persoane fizice și companii.

Plantarea nu garantează împădurirea

Așa cum spun inițiatorii proiectului Pădurea copiilor, „crearea unei păduri reprezintă un proces de lungă durată care se întinde pe parcursul a zeci de ani și nu este de ajuns o plantare pentru ca în locul respectiv să se dezvolte o pădure. Angajamentul pe care ni l-am asumat referitor la principiile dezvoltării durabile ne-a determinat să apelăm la experți silvici și împreună am realizat un proiect tehnic pentru fiecare perimetru împădurit“. Așa se face că toate propunerile privind compoziția de regenerare, schema de plantare, numărul de puieți la hectar, tehnologia de plantare, de pregătire a solului vin din partea unor oameni avizați.

Alegerea speciilor de plantare se face în urma unor analize de sol și ținând cont de condițiile naturale ale zonei, astfel încât acestea să poată supraviețui pe terenul respectiv. În plus, se ține cont de procentele din fiecare specie în parte, pentru ca solul să fie îmbunătățit, biodiversitatea stimulată și pădurea să se dezvolte în condiții cât mai bune.

Înhămarea la un astfel de proiect înseamnă asumarea unei responsabilități pe termen lung pentru că stadiul de masiv se atinge după 5-6 ani în funcție de specii, iar până atunci trebuie făcute nu doar lucrări pentru înființare, ci și lucrări de îngrijire (prașile, mulciri) realizate manual sau mecanizat, revizuiri, completări, descopleșiri.

Instalarea pe cale artificială se poate considera încheiată cu succes în momentul în care cultura forestieră se poate dezvolta singură și nu mai necesită lucrări de îngrijire. După constituirea stării de masiv are loc trecerea de la existența izolată, când fiecare exemplar trebuie să învingă acțiunea dăunătoare a unor factori biotici și abiotici, la existența în comun când fiecare exemplar beneficiază de protecția colectivă a arboretului nou format.

„De fiecare dată când ne-am extins am urmărit să facem lucrurile ca la carte, pentru ca zonele plantate să se transforme în păduri“, spuneau cei de la ViitorPlus, iar acest mod de gândire ca și rezultatele palpabile de care cu toții beneficiem – adică cele 4 păduri – a fost recunoscut și de Gala Societății Civile care a acordat asociației ViitorPlus premiul I pentru activitatea desfășurată în 2010 în cadrul proiectului „Pădurea copiilor – Adoptă un copac“.

aleg sa impaduresc

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 46-47

Fie că aveţi o grădină generoasă al cărei teren vă gândiţi să îl valorificaţi punând legume, fie că vă iniţiaţi în legumicultură şi experimentaţi împreună cu copiii acest domeniu la nivel familial, trebuie să ştiţi care este momentul optim de plantare, dar şi ce aveţi de făcut pentru a obţine roadele. Vorbim de această dată despre roşii şi ardei.

Pentru legumicultori activitatea începe odată cu primele zile ale lui Gerar, atunci când sunt achiziţionate seminţele, turba şi lădiţele în care vor creşte răsadurile. Alegerea momentului potrivit este legată de credinţa că germinarea seminţelor este influenţată şi de fazele lunii. Dacă doriţi să ţineţi cont de acest aspect, semănaţi atunci când luna este în creştere, altfel reţineţi că sfatul legumicultorilor experimentaţi este de a semăna răsadurile de roşii şi ardei în funcţie de data la care veţi planta răsadurile în câmp. Acest lucru se face practic atunci când temperatura solului trebuie să atingă şi chiar să depăşească 12° C, lucru care se întâmplă de regulă spre sfârşitul lunii aprilie – prima decadă a lunii mai.

În cazul legumicultorilor profesionişti care dispun de sere încălzite semănarea se face în perioada 10-15 ianuarie. Legumicultura rudimentară încă se mai face în pahare de plastic sau lădiţe, însă, mai nou, producătorii apelează la tăviţe din plastic cu alveole care pot fi comandate de la magazinele specializate la 3-4 lei bucata. Pe lângă această investiţie, este nevoie de turbă, al cărei cost variază între 700 şi 850 lei sacul de 300 litri. „De ce alveole şi de ce turbă? Pentru că răsar mai bine şi nu se pierd seminţe“, explică Costel Dumitraşcu, legumicultor din Vişina Nouă, judeţul Olt.

Iniţial puteţi semăna în tăviţe cu 240 de alveole (găuri). Umpleţi tăviţa cu turbă şi nivelaţi folosindu-vă de o altă tăviţă de aceeaşi dimensiune aşezată deasupra. Apoi puneţi câte o sămânţă în fiecare alveolă, acoperiţi-le cu un strat subţire de turbă, tasaţi încă o dată şi udaţi. Din acest moment, seminţele de roşii au nevoie de 7-8 zile pentru a încolţi, iar ardeii de 12-14 zile. În tot acest timp răsadurile trebuie udate în funcţie de temperatura mediului în care se află. „Cantitatea de apă variază în funcţie de temperatura din seră. Dacă este prea cald răsadurile se usucă mai repede şi atunci trebuie udate mai des. Cât sunt mici nu au nevoie de foarte multă apă, dar totuşi trebuie urmărite. Dacă în prima fază nu le-ai dat apă când trebuie şi pleacă colţul, acesta se usucă. Noi le udăm la 3-4 zile“, spune Costel Dumitraşcu.

Unii producători îşi seamănă legumele pe un strat de gunoi de grajd (bălegar), care dezvoltă în zilele călduroase o temperatură de 28-30°C ori, dacă în aceste condiţii răsadurile nu sunt udate, ele mor.

După 3 săptămâni de la încolţire se trece la operaţiunea de rărire. Practic, fiecare plăntuţă este scoasă din alveolă împreună cu substratul în care se află, fără a se umbla la rădăcină, apoi mutată într-o tăviţă cu un număr mai mic de alveole, dar mai mari în diametru. În felul acesta rădăcinile beneficiază de un spaţiu mai mare şi de mult mai multe elemente nutritive. „Dacă iniţial am folosit tăviţe cu 240 de alveole, acum le rărim şi le punem în tăviţe cu 24 de alveole. Această operaţiune are loc în jurul datei de 15 februarie, când putem folosi o turbă cu granulaţie mai mare decât cea folosită iniţial la semănare. În cazul nostru, plantele rămân în tăviţe udate periodic până în jurul datei de 10-15 martie, când teoretic pot fi plantate în teren. Dar acest lucru va depinde de temperatura de afară“, spune Costel Dumitraşcu.

În cazul în care aţi ales să plantaţi în alt moment din an, ţineţi cont că vârsta optimă de plantare a răsadurilor în câmp la roşii este de 55-60 de zile de la semănat.

Ajunse în câmp, Costel Dumitraşcu spune că „legumele pot fi plantate în sol folosindu-se o folie neagră. Aceasta are rolul de a ţine în frâu buruienile, dăm mai puţin cu sapa, menţine mai mult umezeala în sol şi se previne apariţia bolilor. Practic, se dă gaură în această folie şi se plantează legumele la 35-37 cm una de alta cu distanţă de 40 cm între rânduri, menţinând o potecă de 80-90 cm.“

Este bine de reţinut că temperatura minimă de creştere a plantei este de 12-13°C, iar cea optimă este de 20-22°C. În funcţie de condiţiile de mediu (temperatură, umiditate), regiune şi soiul folosit veţi putea culege primele roade la 10-12 săptămâni de la momentul plantării în câmp. Spor la treabă!

Patricia Alexandra Pop

Două întrebări pentru demnitarii noştri: de ce pleacă românii în Italia să culeagă căpşuni, suportând riscuri de genul celor pe care televiziunile le prezintă şi de ce nu cultivăm căpşuni timpurii folosind experienţa şi tehnologiile fermierilor din Italia, asociaţi în cooperative de profil, pentru a crea locuri de muncă şi venituri sigure în ţara noastră? Se pot realiza culturi protejate ca cele din ţările mediteraneene? Sunt întrebări la care am primit răspunsuri făcând o vizită la Modena, Italia, localitate situată pe paralela 45, unde sunt condiţii climatice asemănătoare cu peste 50% din suprafaţa arabilă a ţării noastre.

La Modena există o uzină chimică a cărei conducere s-a gândit că, pentru a-şi vinde produsele, trebuie să colaboreze direct cu beneficiarii de folie, îngrăşăminte etc. care lucrează în agricultură şi, în acest sens, a construit pe o suprafaţă de 30 ha solarii tip tunel unde, după ce au experimentat tehnologiile pentru toate produsele horticole, s-au asociat într-o cooperativă de producţie, cu realizări remarcabile. Căpşunile sunt cultivate pe 15 ha, după o tehnologie pe care doresc să o prezint în continuare, care poate fi realizata acum şi în ţara noastră deoarece au apărut unităţi specializate care produc, depozitează şi livrează vara stoloni refrigeraţi, veriga de bază în cultura de vară a căpşunului, o cultură care se realizează anual şi care se recoltează în luna aprilie. Spre exemplu, la Modena, în data de 20 aprilie cultura de căpşuni se recoltase în proporţie de peste 50% şi producţia era de circa 25 t/ha, căpşuni de cea mai bună calitate, recoltate în coşuleţe.

Cultura de căpşun, în 7 paşi

Pentru realizarea unor culturi reuşite de căpşuni trebuie să cunoaşteţi şi să respectaţi un anumit scenariu.

Primul pas: Pregătirea terenului, fertilizarea acestuia cu 20 t/ha mraniţă, încorporate prin arătură şi cu 300 kg de îngrăşământ complex 15 25 25. La sfârşit, terenul se nivelează şi nu se modelează.

Pasul doi: Montarea sistemului de fertiirigaţie, acoperirea solului cu folie neagră pentru mulcit cu fâşii late de 100 cm, în care se fac fante pentru plantarea stolonilor. Într-un solar se plantează 6 rânduri de stoloni, la 70 cm între rânduri, pe rând la 15-20 cm, sau 8-10 stoloni pe metru pătrat, deci 300 stoloni pe tronson lung de 60 m şi lat de 5,2 m.

Pasul trei: Alegerea soiurilor care să reziste peste iarna la -10°C -14°C. Un exemplu în acest sens sunt soiurile Elsanta, Sonata, Select care sunt produse în Olanda şi refrigerate de firma Nedarco. Plantarea se realizează în luna august, până la 15 septembrie, şi numai după ce s-au făcut toate pregătirile în primii doi paşi. Pentru plantarea a 1.000 mp de solar, adică trei tronsoane, stolonii reprezintă o cheltuială de circa 500 de euro, iar cheltuielile totale la pasul 1-3 nu vor depăşi 600 de euro.

Pasul patru: Începerea fertiirigaţiei câte jumătate de ora în fiecare zi. Se adaugă în apă la 1.000 mp 100 g îngrăşământ uree 46, timp de 30 de zile, după care se va folosi un amestec din 0.61.0 + 8.0.30 tot 100 g/zi, până vine îngheţul. Folia neagră nu dă voie buruienilor să crească, se va realiza o înrădăcinare puternică pentru ca plantele să reziste peste iarnă. În primul an, pentru siguranţă se poate aşterne peste cultură o folie perforată cu dublu scop – înrădăcinarea stolonilor şi păstrarea unei temperaturi pozitive peste iarnă.

Pasul cinci: Până la venirea îngheţului se montează trei tunele înalte de 70 cm, care cuprind două rânduri plantate; tunelele se confecţionează din sârmă şi vor fi acoperite cu folie de 0,2 mm, acţiune ce trebuie finalizată până la apariţia temperaturilor negative. Se creează un climat favorabil creşterii şi dezvoltării stolonilor, astfel că în luna martie pe lăstari vor apărea formaţiile de rod.

Pasul şase: Învelirea solarului principal cu folie conform recomandărilor făcute asigurându-vă că folia nu se rupe la vânt şi viscol. Zilnic se va asigura aerisirea solarului atât a celui mare cât şi a celor mici, menţinând o temperatură normală. Se vor combate bolile şi dăunătorii, vor fi aduşi bondari pentru polenizare şi confuzoare cu feromoni pentru insecte. Fertiirigarea se va face zilnic, o jumătate de oră pe zi, folosind la 1.000 mp îngrăşăminte complexe. La început cu azot, fosfor, calciu, iar la începerea stadiului de pârgă, fosfor, potasiu şi foarte mult calciu şi magneziu.

Pasul şapte: Recoltarea se va face în aprilie şi mai, când se pot realiza 4 t/1.000 mp pe care se pot încasa 8.000-10.000 de euro, dacă se livrează toate în coşuleţe şi se recoltează zilnic între orele 5 şi 8 dimineaţa. După recoltare, la sfârşitul lunii iulie, cultura de căpşun se desfiinţează, se strâng folia şi sistemul de fertiirigaţie pentru a fi folosite în ciclurile de producţie viitoare.

Avem exemple de succes, cum le urmăm?

Ceea ce m-a impresionat a fost faptul că la cooperativa italiană se cultivă după căpşun tomate timpurii. Două rânduri, palisate şi legate pe sârme montate la 2 m înălţime, puse transversal şi longitudinal, şi care oferă în luna iulie o producţie de circa 2 t pe aceeaşi suprafaţă de 1.000 mp.

Ceea ce surprinde este faptul că producţiile horticole se realizează numai prin asocieri în cooperative în care fiecare producător munceşte pe propria cultură respectând un program convenit cu beneficiarul producţiei. Nimeni nu investeşte dacă nu are sprijin de la bancă şi de la beneficiarii muncii lor, totul este planificat după o înţelegere între partenerii de afaceri. Tot în Italia, la Faentinio, exista o cooperativă, Zani, care produce 100.000 t de piersici, caise şi pere, totul într-o disciplină perfectă privind aplicarea tehnologiilor de producţie şi valorificarea producţiei. O altă cooperativă, la Mantova, produce şi prelucrează anual 30.000 t de struguri, de la limpezire, răcire, îmbuteliere până la livrarea vinului rezultat. În Olanda există cooperative pentru producerea florilor tăiate, dar mai ales la ghivece, ai căror membri duc marfa în depozitul din localitate şi de acolo în toată lumea.

Consider că horticultura se poate dezvolta în cooperative, după modelul din vestul Europei; avem experienţă, inteligenţă şi fonduri europene. Dar cine se ocupă de realizarea unei strategii care să încurajeze realizarea unui astfel de model de organizare? Este a treia întrebare pusă demnitarilor noştri.

Petre EREMIA

Prahova, cu cele peste 143.000 ha de pădure, dintre care 91.000 ha fond forestier de stat, este astăzi unul dintre cele mai puternice judeţe din ţară, ocupând locul cinci în domeniu atât prin rezultate economice (cu un profit de 50 miliarde lei vechi), cât şi prin dezvoltarea fondului silvic naţional (în anul acesta au fost realizate plantaţii şi regenerări pe 230 ha).

Important de relevat mai este faptul că Direcţia Silvică judeţeană are în patrimoniul său, pe lângă şapte fonduri de vânătoare, o mare păstrăvărie, precum şi o crescătorie de fazani cu 25.000 de exemplare, mare parte rezervată exportului, în principal în Italia şi pentru popularea altor fazanerii din ţară. Direcţia Silvică Prahova mai asigură, anual, peste 200 tone de fructe de pădure, în principal cătină şi ciuperci. Totodată, această unitate se mai distinge şi prin numeroase pepiniere silvice, care asigură puieţii de arbori şi arbuşti necesari cerinţelor proprii, precum şi ale sătenilor din judeţ.

Fiecare pădurar are propria sa pepinieră

„Una dintre obligaţiile de serviciu ale celor 174 de pădurari, dar şi ale celor 40 de şefi de districte ale direcţiei silvice judeţene este aceea de a veghea personal la realizarea de mici pepiniere silvice, de cel puţin un ar, cu diverşi puieţi“, ne spune ing. Dragoş Gabriel Ciomag, directorul general al unităţii. „Aşa se face că, pe lângă marea pepinieră de la Beizadele, în suprafaţă de 60 ha, mai arată inter­locutorul nostru, am ajuns să avem azi un total de pepiniere silvice de 72 ha“...

„Ei, bine, dat fiind excedentul de puieţi din cele mai diferite specii de arbori şi de arbuşti, am fost în măsură ca în această primăvară să oferim, fie prin sponsorizări, fie cu plată, la preţuri accesibile, peste 200.000 de exemplare multora dintre administraţiile locale din judeţ, pe lângă Primăria municipiului Ploieşti, căreia i-am oferit peste 7.000 de puieţi de salcâm, de pin negru şi de diferite specii de arbuşti, cu care s-a realizat o importantă plantaţie forestieră în zona de est a urbei.“ Astfel, Ploieştiul va putea avea aici o perdea forestieră în toată legea care, pe lângă cea existentă, de trei hectare de pin, din zona Gării de Vest, vom putea admira aici, lângă fosta platformă de gunoi menajer, o plantaţie de pin şi de salcâm, dar şi una de măceş, de păducel şi de cătină. Interlocutorul nostru mai spune că au mai fost oferiţi numeroşi puieţi forestieri şi primăriilor din oraşele Vălenii de Munte şi Breaza, precum şi altor administraţii locale. Se poate spune că, prin grija şi eforturile silvicultorilor prahoveni, au fost înnobilate multe dintre satele judeţului cu arbori şi arbuşti fructiferi.

Se vorbeşte mult şi se face prea puţin

Faptul ne este semnalat de însuşi Sorin Mirel Vintilă, şeful compartimentului juridic al Direcţiei Silvice Prahova.

„Strategia noastră este aceea de a dezvolta toate pepinierele pe care le avem. Şi ca suprafaţă, şi ca varietate de specii. Dorim să satisfacem orice solicitare, chiar şi pentru înfiinţarea de perdele de protecţie. Şi cu puieţi, şi cu consultanţă tehnică de specialitate. Ne lovim, însă, de neînţelegerea unor proprietari de terenuri, chiar şi atunci când este vorba de mici suprafeţe în vecinătatea căilor de comunicaţii... Cred, mai spune Sorin Mirel Vintilă, că ar trebui să avem o legislaţie mai clară. Să-i cointeresăm mai mult pe săteni. Şi cu recompense. Fie cu lemn şi cu cherestea, fie cu scutiri la unele obligaţii faţă de stat.“

Astfel că, despre înfiinţarea acestor plantaţii extrem de necesare, în Prahova se pare că se discută prea mult şi se face prea puţin. Este suficient că, în anul în curs, la Direcţia Silvică Prahova nu s-a primit nicio solicitare de material săditor din partea administraţiilor locale interesate. Este timpul faptelor!

Cristea BOCIOACĂ

La 20 km de Buzău, pe dealurile vârfului Istriţa, în anul 1836 a fost descoperit tezaurul de la Pietroasa (Cloşca cu puii de aur), o inestimabilă comoară. După 50 de ani, în anul 1895, la poalele dealului s-au pus bazele unei alte comori, mult mai valoroasă şi cu efecte imediate. A fost înfiinţată pepiniera Istriţa, care avea să producă mulţi ani material săditor pomicol, urmând să devină un centru reprezentativ pentru judeţul Buzău, având în vedere că îndeletnicirea de bază a locuitorilor din zona Dealul Mare a fost şi este pomicultura.

– Domnule Petre Grivu, sunteţi directorul pepinierei Istriţa. Cum a apărut, cum s-a dezvoltat şi cum a contribuit la dezvoltarea pomiculturii judeţului Buzău această unitate?

– Există documente care atestă că în 1895 la Istriţa a fost plantată o colecţie cu 10 specii de pomi şi 200 de soiuri potrivite zonei în care ne aflăm. La început se adunau sâmburi pentru producerea de puieţi, ce urmau a fi altoiţi şi plantaţi pe o zonă ce se întinde de la apa Buzăului până în Prahova, la Teleajăn. La momentul respectiv, în pepinieră se altoiau pomi, în special din specia prun, pentru a popula gospodăriile locuitorilor, dar şi dealurile din zona Buzăului, Slănic, Teleajăn şi Prahova. Mai târziu, în 1957 a luat fiinţă Staţiunea Experimentală horticolă Istriţa, cea care a pus bazele unei pomiculturi ştiinţifice.

– Pepiniera Istriţa a fost principalul furnizor de material săditor pomicol în judeţ. Cum a contribuit la realizarea de plantaţii moderne?

– Până în anul 1990, pepiniera livra anual peste 175.000 de pomi altoiţi, dintre aceştia 49% fiind din specia prun, 25% măr, iar restul reprezentând exemplare de cireş, cais, piersic şi nuc, astfel că în baza unui program judeţean, în perioada 1968-1990 s-au plantat anual 300-400 ha. Programul prevedea mai întâi amenajarea terenurilor în pantă, prin terasare, pentru ca ulterior să fie plantaţi pomi crescuţi în zonă. În felul acesta s-au înfiinţat 2.000 ha de livezi intensive cu măr, peste 4.000 ha cu prun, 1.000 ha coacăz, zmeur şi s-au plantat specii de cireş, vişin, cais, piersic.

Odată cu apariţia fabricilor de conserve Pârscov, Buzău şi Râmnicu Sărat se produceau anual 1.500 t de magiun, 3.300 t de prune uscate, 3.000 t conserve de fructe şi peste 1.000 t suc de mere concentrat, produse care ajungeau la export, pentru a recupera sumele împrumutate de la Banca Mondială pentru susţinerea programului de înfiinţare a livezilor.

– Cum aţi reuşit să rezistaţi tranziţiei şi astăzi să fiţi asaltaţi de pomicultori?

– Din anul 2004 pepiniera a fost preluată de USAMV Bucureşti, devenind centru de practică pentru studenţii de la Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu – Bucureşti. În acest context, aria de preocupări s-a lărgit. Având şi statutul de cercetare, am urmărit restructurarea patrimoniului pomicol prin reîntinerirea actualelor plantaţii pomicole, extinderea speciilor valoroase, înfiinţarea de livezi super intensive, asigurarea de pomi altoiţi pe port vegetativ din categorii superioare, folosind altoitul la masă. Acest lucru se realizează deocamdată la seminţoase, urmând ca în viitorul apropiat să se întâmple acelaşi lucru şi la sâmburoase.

În concluzie, urmăm tehnologii moderne, cum ar fi fertirigarea prin picurare atât în pepinieră cât şi în livada de pomi, folosim plasă antigrindină şi încercăm să ne dotăm cu utilaje noi, care să permită reducerea forţei de muncă.

– Dacă se aprobă refacerea patrimoniului pomicol prin metoda reconversiei, sunteţi pregătiţi să asiguraţi material de plantare realizat pe port vegetativ, cu soiuri recunoscute pe piaţă?

– Pomicultorii trebuie să ştie că ciclul biologic, pentru a produce un pom, este de minimum 2 ani. De aceea, cine doreşte pomi pentru o livadă trebuie să ni se adreseze din timp şi apoi să ţină permanent legătura cu pepiniera. În ultimii ani am derulat un program cu Banca Mondială (Programul Makis) pentru a construi un biodepozit (două solarii cu dublă acoperire, plantate cu pomi categoria bază) pentru 7 specii: cais, cireş, vişin, măr, nectarin, piersic, prun, păr. În felul acesta, protejăm pomii de insectele care pot transmite boli şi avem corzi pentru altoit libere de boli şi dăunători.

În ceea ce priveşte problema asigurării unei cantităţi suficiente de material pentru port vege­tativ, pot spune că avem pentru seminţoase două marcotiere: una cu port M 9 şi alta cu port M 106, iar pentru sâmburoase avem o colaborare externă cu CAV Faenza Italia şi cu Vitroplant Cesana Italia, care ne pot asigura port altoi produs din meristeme, orice cantitate. Să nu uităm că la institutul de pomicultură de la Piteşti există o preocupare avan­sată şi putem asigura material pe bază de comandă.

Aşadar, există unităţi care coordonează producerea materialului săditor pomicol pentru viitoarele plantaţii. Tot ce au de făcut pomicultorii este să apeleze din timp la aceste pepiniere, pentru a comanda necesarul de pomi pentru plantaţiile din 2015 şi mai puţin la materialul produs în Olanda, Italia sau în alte zone ale globului.

Petre Eremia
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Ministrul Mediului, Rovana Plumb, a dat startul unei campanii naţionale de împădurire, 'Împădurim România', prin plantarea a 26 de milioane de puieţi pe circa 5.400 de hectare la nivel naţional.

''Relaţionarea este directă cu agricultura, cu apărarea împotriva inundaţiilor, cu diminuarea poluării, dar şi cu prevenirea în cazul unor eventuale înzăpeziri. Şi este un răspuns clar la seceta care a marcat anul acesta ca impact negativ tot ce înseamnă agricultură. Împădurim, la nivel naţional, în 17 judeţe, în această perioadă, de campanie de toamnă, iar pentru anul viitor, pentru primăvară, ne-am pregătit, de asemenea'', a precizat Rovana Plumb.

Ministrul a adăugat că se vor face împăduriri şi pentru crearea unor perdele forestiere în apropierea şoselelor.

Sursa AGERPRES

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti