Adama Sultan iulie 2020
update 10 Jul 2020

Noi modificări ale Codului Silvic

La jumătatea lunii martie, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Costel Alexe, a depus în Parlament un proiect de modificare a Legii nr. 46/2008 privind Codul Silvic. Aceste modificări se referă, în primul rând, la combaterea tăierilor ilegale și a furturilor din păduri care, după adoptarea și promulgarea acestui act normativ, vor constitui infracțiuni, vor fi sancționate indiferent de valoare prejudiciului produs și vor intra sub incidență penală.

De asemenea, comercializarea lemnului în România va fi supusă unor noi modificări legislative în urma cărora valorificarea masei lemnoase se va efectua ca lemn fasonat și nu ca lemn pe picior, așa cum se realizează la acest moment. Această noutate adusă Codului Silvic ar permite, în primul rând, o valorificare superioară a lemnului, ar reduce cu mult abuzurile și ar aduce alinierea statului român la majoritatea statelor europene în ceea ce privește această metodă de valorificare și comercializare a lemnului.

O altă noutate adusă Codului Silvic se referă la modalitatea prin care se inventariază și se marchează arborii ce urmează a fi exploatați, precum și la transportul acestora. S-a propus, în acest sens, utilizarea de noi tehnologii și de soluții alternative pentru marcare și inventariere care vor fi folosite, inițial, sub formă de proiect pilot în cadrul ocoalelor silvice, iar echipamentele care își vor dovedi eficiența vor fi implementate ulterior la nivel național. Pentru transportul materialului lemnos care urmează a fi exploatat se va utiliza noul SUMAL, care este în curs de dezvoltare, și monitorizarea cu ajutorul hărților satelitare, pe baza coordonatelor GPS.

Recreerea cetățenilor este un alt punct important pentru care s-au propus o serie de prevederi legislative care prevăd amenajarea în fondul forestier național a unor poteci și trasee pentru mers, alergare și biciclete, care vor fi permise numai în situația în care nu implică tăieri de arbori sau defrișări și care se vor realiza din pământ, lemn sau pietriș.


  • „Ne dorim și vom face tot ceea ce ține de noi ca aceste modificări să intre cât mai repede în vigoare deoarece ele sunt esențiale pentru îndeplinirea programului de guvernare în domeniul silvic. Măsurile sunt deja prezentate și asumate în fața partenerilor europeni, unele dintre ele fiind esențiale pentru clasarea procedurii de infringement deschisă de Comisia Europeană împotriva țării noastre, pentru domeniul forestier. Acestea, împreună cu dezvoltarea SUMAL, implementarea monitorizării prin hărți satelitare și întărirea capacității personalului silvic, vor duce, cu siguranță, la reducerea drastică a tăierilor ilegale de lemn din România“, Costel Alexe, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Laura ZMARANDA

Mii de controale efectuate de specialiștii Romsilva pe perioada stării de urgență

Pe perioada stării de urgență, specialiștii Romsilva au participat, începând cu 16 martie, alături de reprezentanți ai Poliției Române și Gărzilor Forestiere, la 3.741 de controale la circulația materialului lemnos. În urma acestor controale s-au constatat 76 de infracțiuni, 487 de contravenții silvice și s-au confiscat 841,18 metri cubi de lemn.

Tot pe perioada stării de urgență, angajații Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva au efectuat 2.720 de controale de fond sau parțiale în fondul forestier administrat.

În primele trei luni acel acestui an, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a efectuat, în fondul forestier administrat, 6.180 de controale de fond și parțiale.

În urma controalelor efectuate în fondul forestier proprietatea publică a statului au fost constatate tăieri ilegale cu un volum cumulat de 6.538 metri cubi, în scădere cu 9,32% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,13 milioane hectare păduri aflate în proprietatea publică a statului, din aceasta 80% având certificarea managementului forestier la nivel internațional. În plus, Romsilva asigură servicii silvice pe bază de contract pentru circa 1 milion de hectare păduri aflate în alte forme de proprietate.

Sursa: RNP-Romsilva

Costel Alexe: Pădurea este o resursă regenerabilă, pe care avem datoria să o protejăm printr-un management sustenabil

Ministrul mediului, apelor și pădurilor, Costel Alexe, a avut consultări cu specialiștii din cadrul ministerului, precum și cu mai mulți operatori economici, organizații și asociații, pentru a se analiza varianta stopării tăierilor legale din păduri, pe durata stării de urgență, solicitată de o parte din societatea civilă.

„Înteleg emoția și temerile oamenilor. Tocmai de aceea, am inclus, în ultima ordonanță militară emisă, prezența gărzilor forestiere la verificarea transportului de material lemnos. Am emis un ordin de ministru prin care li se retrage atestatul de exploatare tuturor celor care taie lemn ilegal”, spune demnitarul.

După analizarea aprofundată a situației, s-a constatat că măsura interzicerii tăierilor legale pe durata stării de urgență nu ar fi benefică pentru oameni, mediu și economie. „Studiul de impact pe care l-am făcut ne-a arătat că am avea o mulțime de consecințe negative pe care țara și noi cetățenii nu ni le permitem acum”, subliniază ministrul.

Astfel, pe plan social, măsura ar afecta 3,5 milioane de gospodării din România, care se încălzesc cu lemne. Mai mult, peste 100.000 de oameni vor intra în șomaj tehnic sau vor fi concediați. O estimare a arătat că aproximativ jumătate de milion de români, care sunt direct sau indirect dependenți de sectorul silvic, ar fi sever afectați financiar și social prin aceasta măsură. Micii operatori economici, cei cu câte 10-20 angajați, vor falimenta imediat. Este vorba de 4.600 de mici firme de exploatare și 7.000 de firme de prelucrare și din industria mobilei.

Aceste consecințe ar adânci criza cu care se confruntă România acum. Pe plan economic, România ar avea mult de suferit, având în vedere faptul că sectorul forestier și al prelucrării lemnului reprezintă 3,5% din PIB.

Stoparea tăierilor legale ar avea consecințe negative și pentru mediu. Cele aproximativ două milioane de metri cubi de lemn proveniți din doborâturi de vânt ar ajunge să infesteze pădurea sănătoasă, așa cum s-a mai întâmplat și în alte țări din Europa, iar consecințele au fost extrem de grave.

52% dintre pădurile României sunt proprietate privată. Ar însemna să se dea o interdicție asupra fructificării proprietății private. Falimentul administratorilor de păduri, adică al celor care asigură acum paza, îngrijirea și regenerarea pădurilor private, ar însemna o deteriorare a pădurilor și imposibilitatea de a mai preveni tăierile ilegale.

„Nu este bine și nici constituțional să luăm această măsură extremă. Pădurea este o resursă regenerabilă, pe care avem datoria să o protejăm printr-un management sustenabil, atât pentru valorificare, cât și pentru regenerare, pentru a proteja mediul și a combate schimbările climatice. Vom sta permanent în teren pentru că stoparea tăierilor ilegale rămâne cel mai important obiectiv asumat în acest mandat!”, a mai spus ministrul Costel Alexe.

Sursa: mmediu.ro

  • Publicat în Mediu

Sectorul forestier și industria lemnului sunt esențiale, trebuie să-și continue activitatea!

Sunt zile critice, iar greșelile au costuri economice și sociale imense!

Sectorul forestier și industria lemnului sunt esențiale, trebuie să-și continue activitatea!

Domenii considerate esențiale în România în această perioadă, cum sunt cel al  energiei, cel  alimentar și medical,  depind de activitatea din sectorul forestier și a industriei lemnului. Pentru a nu exista blocaje care să îngreuneze situația economică și socială actuală, organizațiile reprezentative din domeniu avertizează că sectorul forestier și industria lemnului sunt esențiale și trebuie să-și poată continua activitatea!

Federația  Proprietarilor  de Păduri  și  Pășuni  din România – Nostra  Silva și Comunitatea Forestierilor din România – Fordaq solicită listarea sectorului forestier și a industriei lemnului între activitățile esențiale, lăsând la latitudinea antrepenorilor decizia de a continua sau nu activitatea, în raport cu condițiile efective și  cererea pentru  produsele sectorului, de maximă importanță în:

  • industria celulozei și hârtiei, industrie care contribuie inclusiv la fabricarea de măsti de protecție, în contextul epidemiei de Covid-19 prin furnizarea de materia primă, pornind de la lemn brut transformat în  celuloză (a se vedea implicarea companiei Taparo -  unul dintre liderii industriei mobilei din România).
  • industria ambalajelor - de care este legată funcționarea industriei alimentare.
  • industria paleților - de asemenea industrie suport pentru industria alimentară și transporturile de marfă.

Ca toate acestea să funcționeze în condiții optime, sectorul de exploatare și de prelucrare primară a lemnului trebuie să rămână active.

Mai mult de atât, în România avem specificul dependenței populației, într-o proporție de peste 50%, de încălzirea  directă cu lemne de foc. Suplimentar, avem  comunități întregi, instituții publice, spitale, administrații publice și gospodării care au  ca furnizor  pentru apă caldă și căldură sisteme  centralizate  bazate pe  biomasă  lemnoasă .  De  menționat  în context  și  sistemele  de încălzire  bazate  pe  peleți  si  bricheți.

Peste 117.000 ha de pădure afectate de codul roșu de vânt din februarie

Codul roșu de furtună din prima decadă a lunii februarie a lăsat urme în pădurile României. Atunci vântul a suflat cu puterea unui uragan, înregistrând viteze de peste 150 km/oră. Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a făcut primele evaluări ale pagubelor pe 19 februarie, iar câteva filmări cu drona, unele din zona Cheia, la limita județelor Prahova și Brașov, arată proporțiile dezastrului.

„La omul sărac, nici boii nu trag“. Bine, proverbul nu prea ar merge la noi, fiindcă săraci în păduri nu suntem, ci mai degrabă crunt de neglijenți. Sau hoți. Sau indolenți. Sau incapabili să punem capăt distrugerilor pădurilor din cauze umane. Așadar: după ce, anual, se defrișează ori se taie ilegal aproximativ 20 de milioane de metri cubi de lemn din toate pădurile țării, fie că sunt ale statului, ale persoanelor fizice sau ale autorităților publice locale, natura ne-a făcut și ea figura, stârnind o furtună atipică pentru această parte a Europei, care a doborât arbori de pe 117.524 ha de pădure. Atenție, aceasta este evaluarea doar de pe suprafețele gestionate de Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, respectiv: 3,13 milioane hectare păduri aflate în proprietatea publică a statului român (48% din totalul pădurilor la nivel național) și 1 milion de hectare păduri aflate în alte forme de proprietate, dar pentru care Romsilva asigură servicii silvice. Altfel spus, nimeni nu știe ce s-a întâmplat pe diferența de 2,799 milioane hectare de pădure, până la 6,929 mil. ha, cât este suprafața totală de pădure a României, aflată în proprietatea primăriilor și a altor persoane juridice și fizice și pentru care Romsilva nu asigură servicii silvice. Așadar, furtuna a afectat 98.000 ha păduri de stat administrate de Romsilva; după o primă evaluare a pagubelor, s-a calculat un volum al arborilor doborâți de vânt de circa 748.000 metri cubi. Pe o suprafață de 1.058 de hectare, se scrie în comunicatul de presă al Romsilva, „s-au înregistrat doborâturi în masă, volumul estimat al pagubelor fiind de circa 290.000 metri cubi”. Cele mai mari pagube s-au înregistrat în Mureș (12.590 ha, cu un volum de masă lemnoasă doborâtă de vânt de 208.000 mc), Argeș (4.057 ha, cu 152.000 mc de doborâturi) și Prahova (10.165 ha, cu 145.000 mc doborâturi).  Pagube însemnate s-au înregistrat și în pădurile de stat din Bacău, Covasna, Harghita, Maramureș, Neamț și Suceava. „De asemenea – mai spune Romsilva – în pădurile aflate în alte forme de proprietate și administrate de Romsilva s-au înregistrat, în total, doborâturi de vânt pe 19.524 hectare, cu un volum total al arborilor de 253.000 mc.“ Dezastrul este unul evident. Dar ne și așteptăm ca, în acest an, masa lemnoasă autorizată de Romsilva spre recoltare să scadă semnificativ, având în vedere că tocmai trebuie să scoată din păduri și să valorifice arborii culcați de vânt la pământ.


Nu se știe care este paguba de pe 2,7 mil. ha din proprietatea primăriilor și a persoanelor fizice și juridice.

Maria Bogdan

  • Publicat în Mediu

Prima hartă globală care arată impactul climatic al reîmpăduririlor

„Când ultimul copac va cădea...“ (așa începe un vechi proverb indian) oamenii vor înțelege că orice țel al așa-zisei lor civilizații este inutil și că megalomania care stă în spatele tuturor distrugerilor pe care le-au provocat nu îi va salva. Ultimul copac nu a căzut încă, deci mai avem timp să reflectăm asupra faptelor noastre. Și nu doar atât, ci să și acționăm. Este drept să spunem că, într-adevăr, în ultimii ani s-au desfășurat la nivel mondial proiecte importante de reîmpădurire. În 2017, spre exemplu, India și-a doborât propriul record prin plantarea a 66 milioane de copaci în doar 12 ore. Dacă fiecare stat ar urma această „politică verde“ lupta cu schimbările climatice ar fi câștigată, cel puțin parțial, spun oamenii de știință. În urma unui studiu, o echipă de cercetători de la Laboratorul Crowther din Zurich, Elveția, a reușit să realizeze prima hartă globală care arată cât din suprafața Terrei este împădurită și care sunt regiunile unde este nevoie de reîmpăduriri pentru a avea câștig de cauză în lupta cu schimbările climatice.

Cea mai eficientă alternativă

„Inspirați de natură, conduși de știință“, este motto-ul echipei care a realizat această primă hartă a pădurilor existente și a zonelor unde se poate planta. Miza cercetărilor pe care oamenii de știință elvețieni le-au făcut a fost însă mult mai mare pentru că harta, deși reprezintă epicentrul studiului lor, este doar o parte din observațiile pe care vor să le aducă în atenția oamenilor. Natura se poate vindeca prin ea însăși. Ce înseamnă asta? Că prin reîmpăduriri strategice am aplica practic cea mai eficientă metodă de combatere a schimbărilor climatice. Pădurile au capacitatea extraordinară de a reține carbonul emis în atmosferă, de aceea oamenii de știință pledează pentru această soluție 100% naturală. Prin harta pe care au realizat-o au arătat pentru prima oară care sunt regiunile de pe Terra unde ar trebuie să se reîmpădurească și cât carbon ar putea stoca aceste păduri nou plantate.

Autorul acestui studiu, Jean-François Bastin spune că unul dintre aspectele importante de care a ținut cont echipa din care a făcut parte a fost că din acest studiu au fost excluse orașele sau regiunile agricole și că unul dintre obiectivele proiectului a fost și identificarea exactă a acelor regiuni care, dacă vor fi reîmpădurite corespunzător, vor avea un impact climatic mai mare.

Potrivit profesorului Thomas Crowther, fondatorul laboratorului de cercetare și coautorul acestui studiu „toți știm că împădurirea ar fi decisivă în combaterea schimbărilor climatice, dar nu știm totuși cât de mare ar fi impactul.

Studiile noastre demonstrează că reîmpăduririle sunt deocamdată cea mai bună alternativă pe care omenirea o are la îndemână. Dar trebuie să acționăm rapid, pentru că pădurile nou plantate au nevoie de ani întregi pentru a ajunge la maturitate și pentru a-și atinge potențialul maxim de a reține carbonul.“

Harta padurilor pe Terra

Cât ar trebui să împădurim și unde

În urma cercetărilor pe care le-au întreprins, cercetătorii elvețieni au ajuns la concluzia că, în contextul actualelor schimbări climatice, Terra ar putea fi împădurită pe o suprafață de 4,4 miliarde de hectare și asta fără să afecteze în vreun fel ritmul ecosistemelor naturale deja existente. În momentul de față, suprafața împădurită a planetei Albastre este de 2,8 miliarde de hectare. Din cele 1,6 miliarde de hectare care ar putea fi împădurite, 0.9 miliarde de hectare nu sunt folosite în niciun scop de către oameni. Practic, o suprafață de mărime Statelor Unite ale Americii este liberă de orice activitate antropică și poate fi împădurită fără rezerve vizavi de deranjul pe care l-ar produce omenirii. Odată ajunse la maturitate aceste păduri noi ar putea stoca aproximativ 205 miliarde de tone de carbon. Adică aproape două treimi din cantitate de 300 miliarde de tone de carbone emisă în atmosferă în urma activităților umane, începând cu Revoluția industrială (sfârșitul secolului al XVIII-lea). În studiu sunt identificate și regiunile care s-ar preta pentru această inițiativă de reîmpădurire globală. Potrivit echipei de la Laboratorul Crowther, acest proiect și-ar putea atinge 50% din potențialul maxim în doar șase țări. Este vorba despre Rusia unde pot fi împădurite 133 milioane hectare, SUA cu o suprafață de 103 milioane de hectare, Canada cu 78,4 milioane de hectare, Australia 58 milioane de hectare, Brazilia care ar putea împăduri 49,7 milioane de hectare și China cu 40,2 milioane de hectare (aceasta din urmă deja derulează programe ample de reîmpădurire). Pe lângă observațiile menționate, studiul mai avertizează asupra faptului că multe dintre modalitățile actuale, în urma cărora se așteaptă ca suprafața reîmpădurită să crească, nu vor avea succes. Se mizează, spre exemplu, pe creșterea suprafeței împădurite din regiunea nordică a pădurilor boreale, respectiv Siberia, dar acolo copacii acoperă în medie doar o suprafață de 30-40%.  Ca urmare, această creștere ar putea fi declasată de defrișările din pădurile tropicale care au o acoperire cu copaci de 90-100%.


  • Laboratorul Crowther a realizat primele hărți globale în care sunt consemnate cu date și imagini suprafața împădurită a Terrei și densitatea pădurilor. Aceste hărți au arătat că la nivel global există aproximativ 3 trilioane de copaci, din care aproximativ 1, 30 trilioane de copaci se regăsesc în pădurile tropicale și subtropicale, 0,74 trilioane de copaci se regăsesc în regiunea boreală, iar 0,66 trilioane în regiunile temperate. Pe bază măsurătorilor densității copacilor, s-a stabilit că peste 15 miliarde de copaci sunt tăiați în fiecare an și că aproximativ 46% din numărul global al copacilor au fost tăiați de la începutul civilizației și până acum.

  • O aplicație (momentan doar în limba germană) de pe website-ul laboratorului permite celor care o folosesc să vadă pe hartă orice regiune a Terrei, să afle câți copaci ar trebui plantați într-o anumită zonă și cât carbon ar stoca ei ulterior. Este publicată, de asemenea și o listă a organizațiilor care se ocupă de reîmpăduriri.

Laura ZMARANDA

Situații confuze privind pădurile României

A făcut înconjurul țării anunțul (sau consternarea) noului ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor, Costel Alexe. Citând datele din Inventarul Forestier Național II, întocmit de IFN, o structură ce activează în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“, aflat în subordinea Ministerului Educației și Cercetării Științifice, Alexe a declarat că, în perioada 2013-2018, „ȋn România se taie, ȋntr-un an, aproximativ 38,6 milioane de metri cubi de lemn, cu 20 de milioane peste cifrele oficiale. Diferența de la 18,5 milioane de metri cubi la 38,6 milioane metri cubi reprezintă tăieri neautorizate“.

Această cifră este dătătoare de fiori reci pe șira spinării. Și vine cumva să întărească punctul de vedere al organizațiilor non-guvernamentale care acuză defrișări ilegale de păduri de ani de zile. Declarația ministrului și studiul în sine (IFN II) au fost însă primite și privite cu rezervă în special de reprezentanții Romsilva. Și atunci a apărut nuanțarea: „Astăzi, cele mai mari probleme de tăieri neautorizate le avem în pădurile proprietate privată, apoi în pădurile autorităților publice locale și, pe locul trei, în pădurile administrate de RNP Romsilva (declarație ministrul Costel Alexe).“ Acum, cei care au călătorit prin zonele montane ale României știu că adevărul este pe undeva la mijloc; realitatea este că masive sau dealuri întregi, altădată pline de codri, sunt acum dezolant de golașe (vezi Suceava, Argeș, Vâlcea, Hunedoara, Alba).

Dar ce să vedeți, chiar statistica, adică datele oficiale ale statului, contrazic și Inventarul Forestier Național, și ceea ce uneori vedem noi cu ochiul liber. Să detaliem:

  • în 1990, atunci când pădurile ocupau inclusiv zone întinse în câmpie, potrivit Institutului Național de Statistică, România avea 6,685 milioane ha păduri și altă vegetație forestieră. Tot INS ne spune că în 2014, ultimul inclus în statistică, suprafața de păduri era de 6,734 mil. ha;
  • un raport al Ministerului Mediului, denumit Starea Pădurilor României, indică faptul că în 2017 suprafața forestieră era de 6,565 mil. ha;
  • Inventarul Forestier Național II vine cu alte date: România dispune de 6,929 mil. ha terenuri acoperite cu arbori, la care se adaugă 0,108 mil. ha terenuri destinate împăduririi sau goale, urcând totalul suprafeței la 7,037 mil. ha.

Așadar, ce date, care raportări și ce instituții să credem? După INS și INF, chiar pe fondul acesta al defrișărilor masive, reclamate inclusiv în IFN II, România are mai multe păduri astăzi ca acum 30 de ani; după Ministerul Mediului, suprafața împădurită este mai mică în 2017, comparativ cu 1990, cu 0,12 mil. ha, situație oarecum plauzibilă, punând față în față, fie și mental, imaginile de astăzi cu cele de acum 25-30 de ani.


La sfârșitul anului 2017, structura fondului forestier, pe forme de proprietate, arăta în felul următor: proprietate publică a statului (Romsilva) – 48,6% (3,138 mil. ha); proprietate publică a unităților administrativ teritoriale – 15,9%; proprietate privată a persoanelor fizice și juridice – 34,1%; proprietate privată a UAT – 1,4%. Având această ultimă oglindă, putem oarecum accepta disculparea Romsilva, care spune că tăierile ilegale se produc în special în pădurile nepăzite ale proprietarilor persoane fizice și mult mai puțin la stat. Oare???

Maria Bogdan

La pas prin pădurea colorată

Dacă te afli în mașină, pe drumul care duce de la Horezu spre Târgu-Jiu, Novaci sau Transalpina, e imposibil să nu oprești pentru a admira un peisaj pe care nu l-ai mai întâlnit niciunde. Este vorba de Pădurea colorată sau proiectul ArtLand „Grădina Paradisului“ din Poienari, județul Gorj. Un loc magic, plin de culoare, optimism, care te îndeamnă să o iei la pas printre copaci, indiferent ce aveai în gând să faci în acel moment. Este o galerie în aer liber realizată de artistul plastic Mihai Țopescu și reprezintă un manifest împotriva defrișărilor abuzive și conservarea naturii cu toate frumusețile ei.

Am ajuns acolo într-o zi de toamnă, unde în peisajul ruginiu trunchiurile copacilor atent vopsite parcă mă invitau să-i descopăr de aproape. Așa am și făcut! M-am apropiat de copaci și am început să merg de la unul la altul, fiecare părându-mi tot mai frumos. Îmi veneau în minte în acele momente pădurile copilăriei mele, în care copacii păreau infiniți când îi priveam în înaltul lor. Și atunci mai vedeam urme de vopsea pe unii dintre ei, cel mai adesea roșie, semn că urmează a fi tăiați. Acum senzația era alta, cu totul nouă, care transmitea mai ales veselie. Momentele de rătăcire în universul colorat erau întrerupte doar de frânele mașinilor care opreau brusc atunci când zăreau pădurea. Cel mai mult m-au bucurat reacțiile copiilor care zburdau printre copaci și zăboveau mai ales lângă cei vopsiți în culoarea preferată.

Spațiul acesta de vis nu este tocmai mare, însă este suficient pentru a avea o altfel de plimbare în natură. Proiectul a fost realizat cu grijă de artist, care a ales vopsea ecologică, care să nu dăuneze copacilor. Mai mult decât atât, în atelierul său Mihai Țopescu a vopsit și alte crenguțe, pe care le-a așezat în copaci, pe suporturi speciale, sub formă de cuib. A avut și sprijin, chiar și voluntari care s-au alăturat proiectului manifest, iar bucuria cu care răspunde atunci când este întrebat despre acești copaci este asemănătoare acelor copii care pășesc acolo pentru prima oară.

Acum gândiți-vă la o zi cu soare, la culoarea favorită și la cartea preferată. Nu-i așa că ați vrea să citiți lângă un copac din pădurea colorată?

Larissa SOFRON

  • Publicat în Turism

Războiul din pădurile României

Probabil că niciodată expresia „a fura ca-n codru“ nu a fost mai bine pusă în practică ca în zilele noastre în pădurile României. Nu atât cantitățile care dispar (și despre mărimea cărora părerile sunt împărțite), cât modul brutal și agresiv, fără teamă de lege, de pădurari, de forțele de ordine, impresionează. Situația a devenit atât de gravă încât chiar și în România lui „nu e treaba mea“ a ajuns să determine acțiuni în stradă, cum au fost cele care au marcat sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie.

Pădurarii au ajuns să fie uciși la datorie

Palatul Parlamentului a fost, la sfârșitul lunii octombrie, pichetat de aproximativ 200 de membri ai Federației Sindicatelor din Silvicultură. Acțiunea de protest a fost împletită cu una de comemorare a colegilor uciși de hoții de lemne. Șase cruci imense, împreună cu șase capace de sicriu, au fost depuse în fața intrării în Camera Deputaților. Pe fiecare dintre ele era înscris numele și se afla fotografia câte unuia dintre cei șase silvicultori care au fost asasinați de hoții de lemne în timp ce își exercitau activitatea. Numai în ultimele șase săptămâni doi pădurari, Liviu Pavel Pop în Maramureș și Răducu Gorcioaia în județul Iași, au fost uciși. Primul a fost împușcat cu propria-i armă, iar al doilea a fost răpus cu lovituri de topor.

În Neamț, în aceeași perioadă, maistrul de vânătoare Mihai Bostan a fost bătut și urmărit de hoții de lemne surprinși asupra faptului. Aceștia i-au furat arma și au încercat să-l împuște cu ea. Doar faptul că a găsit puterea să fugă și să se ascundă de agresori i-a salvat viața.

În Dolj, pădurarul Aurel Pârvu a fost accidentat intenționat cu mașina de către o bandă specializată în furtul de lemne, care îl urmărea. Lângă Turda, o altă grupare de hoți de lemne, care fuseseră sancționați în mod repetat, nu a ezitat să îl atace cu cuțitele și să-l amenințe cu moartea pe pădurarul Raul Fratean. Un alt episod, parcă desprins din filmele de groază, a fost cel în care un infractor surprins la furat de lemne i-a atacat cu drujba pe inginerul Johannes Schuszler și pădurarii Mădălin Mitulescu și Ciprian Pop, angajați ai Ocolului Silvic Lipova.

Cu mâinile goale în fața infractorilor

Toate aceste fapte, petrecute, după cum se poate vedea, în toate zonele țării, au un numitor comun: silvicultorii agresați s-au aflat în imposibilitatea de a riposta pe măsura atacului din cauza cadrului legislativ, La ora actuală, personalul silvic nu mai are în dotare decât arme de vânătoare sau cu gaz, care sunt inutile împotriva agresorilor. Pe lângă aceasta, personalul silvic nu deține stații de emisie recepție, astfel încât în zonele fără acoperire GSM, așa cum sunt, în mare parte pădurile, comunicațiile sunt imposibile. Dar cel mai grav este că legea nu prevede pedepse suficient de aspre pentru a-i descuraja pe cei care ies la furat. Dimpotrivă, faptul că dacă silvicultorii sunt în echipă niciunul dintre ei nu poate avea calitatea de martor îi încurajează pe infractori. Așa cum spunea unul dintre sindicaliștii manifestanți: „În pădure, de unde să iau eu martor, dacă nu sunt decât hoții și eu cu un coleg?“. Un altul întreba retoric:„Credeți că ăla care sare la tine cu toporul sau cu drujba se sperie de legitimație sau de pistolul cu gaze?“

Hoția cu cravată la gât

Pe lângă hoția măruntă, ca să o numim astfel, mai există și o altă formă de hoție, mult mai periculoasă, mult mai puțin vizibilă, dar cu efecte dezastruoase. Este marea hoție, care se materializează prin retrocedări ilegale sau făcute prin legi îndoielnice către persoane care, apoi, exploatează pădurile până la dispariție. O hoție care se face discret, pe hârtie, de pe fotolii de parlamentari, din birouri de judecători, în cabinete de șefi de partide, de înalți funcționari din ministere. În total, aproximativ 1,85 milioane hectare de păduri riscă să intre sub incidența unor astfel de legi. În același timp, cei care administrează pădurile, respectiv Regia Națională Romsilva (care administrează pădurile aflate în proprietatea statului, pe cele fără stăpân și o parte dintre cele aflate în posesia unor entități administrative) și ocoalele silvice de regim (care administrează mai ales pădurile aflate în proprietate privată) nu au beneficiat de o legislație stabilă și care să le garanteze o funcționare eficientă și predictibilă. De multă vreme încoace legislația privind administrarea și exploatarea pădurilor se schimbă cel puțin o dată pe an, în general după cum dictează interesele unor grupuri oculte. Pe de altă parte, silvicultorii mai atrag atenția că a nu exploata pădurea este la fel de rău ca a o supraexploata. Pădurea trebuie exploatată, căci este o resursă prețioasă. Numai că acest lucru trebuie făcut rațional, respectând reguli stricte. În acest context, proiectul unei legi, adoptate recent de Senat și trimisă Camerei Deputaților, prin care se interzice pentru zece ani exportul de bușteni, lemn rotund, cherestea și lemn de foc apare ca un instrument sigur de falimentare a sectorului silvic din România, susțin sindicaliștii.

După declarații vor urma și fapte?

Acțiunii sindicaliștilor li s-a alăturat și directorul general al Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, care a venit alături de ei, în semn de solidaritate. Președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, a coborât la rândul său printre manifestanți. O delegație a silvicultorilor a fost invitată la discuții. După aceea, parlamentarul a promis că în circa trei săptămâni vor fi discutate propunerile legislative ale sindicaliștilor, iar problemele vor fi rezolvate. Probabil că, în cel mai bun caz, doar în parte. E puțin probabil ca probleme care trenează de decenii să se rezolve în doar trei săptămâni. Opinia publică, la rândul ei, reclamă cu tărie reglementarea situației pădurilor, precum și a statutului celor care o păzesc. Acest lucru este dovedit fie și numai prin participarea largă a bucureștenilor la marșul pentru păduri, organizat la începutul lunii în Capitală. Căci, până la urmă, „codru-i frate cu românul“. Și, chiar dacă mare parte dintre noi nu avem nevoie de lemne sau de vânat, nu putem supraviețui fără aerul furnizat de pădure și ne bucurăm uneori de relaxarea pe care numai o plimbare printre copacii bătrâni ți-o poate da.

Casetă

În ultimii ani, șase pădurari au fost uciși, iar 650 de silvicultori au fost agresați de hoți. Probabil că nici unitățile speciale ale MI nu au înregistrat un asemenea bilanț...

Alexandru GRIGORIEV

Pădurea, plămânul perfect al pământului

Echilibrul bioecologic se poate păstra în natură atunci când componentele mediului ambiant sunt judicios repartizate și cu mare atenție menținute.

Se apreciază că limita fertilității pământului este determinată, în primul rând, de coeficientul folosirii energiei solare prin plantele verzi. Acestea captează energia solară pe care o transformă în energie chimică și o depozitează în substanțele complexe pe care le sintetizează.

Din imensa cantitate de energie solară numai o mică parte ajunge pe pământ și din aceasta cca 1/3 absorb frunzele, iar 2/3 este reflectată sau străbate frunzele.

Din energia solară absorbită de frunze cca 90% se transformă în energie termică utilizată, în cea mai mare parte, în fenomenul de transpirație, iar restul este iradiată în mediu și 10% se transformă în energie chimică prin procesul de fotosinteză.

Există un paralelism între fotosinteză și respirație:

  • intensitatea fotosintezei este de 12-20 mg CO2/dm2/oră cu eliberare de oxigen;
  • intensitatea respirației este de 0,5-2 mg CO2/dm2/oră cu eliberare de CO2.

Se știe că în atmosferă se găsesc 21% oxigen și 0,03% CO2.

Acest raport se menține prin fenomenul de fotosinteză și respirație.

Valorile intensității de mai sus arată un raport fotosinteză/respirație 6/1-10/1. În realitate, acest raport este mai mic deoarece fotosinteza se realizează numai ziua și numai de componentele verzi ale plantelor,  pe când respirația are loc în toate organele plantelor, atât ziua cât și noaptea, ajungând la un raport de 4/1 sau 2-3/1, depinzând de condițiile climatice.

Plantele au această capacitate de fotosinteză datorită clorofilei care se găsește în citoplasma celulelor, câte 15-200 cloroplaste, acele baterii solare care convertesc energia fotonilor în substanțe organice.

Referindu-ne la pădure trebuie avut în vedere că aceasta conține o suprafață mai mare de frunze, iar procesul de fotosinteză este mai mare.

De ce socotim pădurea un plămân perfecționat al pământului?

Pentru că pădurea este mai eficientă decât culturile agricole, producând de 3-4 ori mai multă biomasă, ceea ce înseamnă că produce și mai mult oxigen, elementul atât de necesar tuturor viețuitoarelor, dar și consumă CO2 care, în concentrație mai mare, devine toxic.

Fotosinteza netă în pădure este de 580 g/m2/an, iar pe teren agricol 290 g/m2/an.

Se apreciază că un hectar de pădure, pe timp de un an, absoarbe 30-80 tone praf, fixează 8-10 t carbon și degajă 10-12 tone oxigen.

Pădurea asigură o îmbunătățire generală a climatului, atenuează extremele de temperatură, mărește umiditatea atmosferică, reduce viteza vântului și transpirația plantelor, reduce eroziunea solului și alunecările de teren.

Urmărind situația precipitațiilor în pădure se constată că 65% le reține solul, 15% ajung în pânza freatică, 15% sunt restituite prin respirație și numai 5% se scurg la suprafața solului. Dacă pe un teren în pantă solul spălat prin eroziune este de 2,5-5 cm, în pădure este numai de 0,002 cm.

Exploatată în regim silvic corect, pădurea asigură lemne pentru construcții și foc. Totodată, asigură fructe de pădure, ciuperci, plante medicinale, vânat etc.

În trecut, suprafața mare de pădure pe glob a făcut ca o secetă să apară la 50 de ani, iar pe măsură ce s-a redus suprafața apare la 40-25-10 ani iar în prezent, cum aprecia acad. D. Davidescu, din 10 ani 4 sunt foarte secetoși, 2 secetoși și 4 ploioși.

În aprecierile FAO, în ultimii 50-60 de ani frecvența secetei a crescut de 8 ori.

În țara noastră, în anul 1800 existau 8,5 mil. ha pădure, în anul 1948 aveam 6.486.000 ha, iar în 2014 au scăzut la 6.387.000 hectare.

La nivelul Europei suprafața împădurită este de 29,3%, în România este de 26%, repartizată astfel: 66% la munte, 27% în zona de deal și sub 6% la câmpie.

Acoperirea optimă cu pădure în zona de câmpie ar fi de 14-16%, însă în realitate este de 6,8% în Câmpia Transilvaniei; 5,5% în Câmpia Olteniei; 4,1% în Câmpia Moldovei; 3,2% în Câmpia de Vest și 3,5% în Câmpia Bărăganului.

Pe județe este: 4,4% Călărași; 5% Constanța; 5,1% Teleorman; 5,8% Ialomița; 4,3% Brăila; 10,2% Giurgiu; 9% Tulcea și 9,8% Galați.

Cunoscând multiplele avantaje oferite de pădure, este necesar să fie urgent lichidate tăierile ilegale și să se treacă masiv la împădurirea suprafețelor defrișate și a terenurilor improprii pentru agricultură și în paralel să se realizeze atât de necesarele perdele forestiere de protecție.

Asigurând suprafețe masive de pădure și caroiaje de perdele forestiere de protecție pe tot cuprinsul țării, vom beneficia de un climat mai echilibrat și de un regim de viață favorabil omului și celorlalte viețuitoare.

Organismele vegetale nu creează energie, ci numai o transformă, iar prin procesul de respirație eliberează energia chimică necesară proceselor de sinteză, de circulație și proceselor de creștere.

Dr. ing. Vasile POPESCU

  • Publicat în Mediu

Cadastrarea pădurilor și invitație adresată UNESCO

În ultimii ani, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a avut parte de mai multe atacuri concertate, venite în special din partea unor ONG-uri pe mediu. Este vorba de confuzia creată în legătură cu statutul unor păduri (stat sau privat), dar și de scandalurile „defrișărilor ilegale“ care ar avea loc în parcuri naturale și naționale, administrate de Regia Națională a Pădurilor.

O clarificare necesară

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a demarat procesul de înscriere a dreptului de proprietate publică a Statului Român asupra fondului forestier aflat în proprietatea publică și administrat de Romsilva în Sistemul Integrat de Cadastru și Carte Funciară, în baza prevederilor Codului Silvic și a Legii 7/1996 a Cadastrului și Publicității Imobiliare, după cum se arată într-un document primit la redacție.

Romsilva are înregistrate datele în format geospațial – GIS – pentru aproximativ 2,7 milioane de hectare fond forestier aflate în proprietatea publică a statului și în cursul acestui an își propune să înscrie provizoriu la Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară dreptul de proprietate a Statului Român pentru circa un milion de hectare, în evidențele special constituite. Potrivit Romsilva, procesul de înscriere a dreptului de proprietate în numele Statului Român asupra fondului forestier proprietatea publică a statului urmează să fie finalizat în următorii doi ani. Înscrierea dreptului de proprietate se face în baza procedurii operaționale „Intabularea dreptului de proprietate publică a statului asupra fondului forestier“ elaborată de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Procedura folosește elementele de identificare puse la dispoziție de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, iar înregistrarea dreptului de proprietate a Statului Român asupra fondului forestier aflat în proprietatea publică a statului este gratuită. Precizăm că Romsilva administrează 3,14 milioane de hectare fond forestier proprietatea publică a statului.

Evaluarea modului de administrare a pădurilor de patrimoniu

Într-un alt comunicat, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, invită specialiștii Comisiei comune ai Centrului pentru patrimoniul mondial al UNESCO și specialiștii în monitorizare reactivă ai Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii – IUCN – să evalueze modul în care se respectă regulile de administrare a obiectivelor înscrise în situl UNESCO „Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei“, în pădurile UNESCO aflate în proprietatea publică a statului român și administrate de Romsilva. Trebuie spus că invitația survine după ce în spațiul public au apărut informații privind presupuse îngrijorări exprimate în cursul celei de-a 43-a sesiuni a Comitetului patrimoniului mondial al UNESCO. „Menționăm că Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a furnizat de fiecare dată, prompt și detaliat, toate informațiile solicitate de partenerii internaționali ai proiectului «Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei»“, după cum se arată în comunicatul Regiei. Pentru corecta informare a publicului interesat, Romsilva publică pe pagina sa de Internet harta în sistem digital și interactiv a șapte situri UNESCO, cele aflate în proprietatea publică a statului și administrate de Regia Națională a Pădurilor. România a înscris, în urmă cu doi ani, opt situri în Lista patrimoniului mondial natural al UNESCO „Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei“, cu o suprafață totală de 23.982,77 hectare, dintr-un total de 92.023,24 hectare, înscrise de unsprezece state la nivel european. Din cele 23.982,77 hectare din România înscrise în Lista patrimoniului mondial natural al UNESCO, 23.644,53 hectare, adică șapte din cele opt situri UNESCO, sunt păduri aflate în proprietatea publică a statului și administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva asigură publicul că administrează corect, conform obligațiilor asumate, și protejează pădurile valoroase de fag aflate în Patrimoniul mondial natural al UNESCO. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 22 de parcuri naționale și naturale cu o suprafață cumulată de circa 850 de mii de hectare.

Acuzațiile...

Principalele acuzații la adresa Romsilva au venit din partea ONG-ului de mediu Agent Green. În luna noiembrie a anului trecut, organizația publica un raport făcut „în urma unor ample investigații, derulate în ultimii 2 ani“. Spicuim din concluziile de atunci ale amplului raport Agent Green.

  • din 2014 și până în prezent din Parcurile Naționale ale României au fost exploatate peste 1,2 milioane de metri cubi, cantitate de lemn care a fost încărcată și transportată de peste 60.000 de camioane, adică o coloană de camioane pline cu bușteni de la București până la Nădlac
  • parcurile naționale cele mai afectate de exploatările agresive și care au pierdut cel mai mult din biodiversitate sunt Călimani, Domogled Valea-Cernei și Semenic – Cheile Carașului, arii naturale unde sunt adăpostite chiar și păduri seculare de fag incluse în patrimoniul Unesco, cât și cea mai mare pădure virgină din UE! (Izvoarele Nerei);
  • investigațiile Agent Green au dezvăluit practicile ilegale: distrugerea albiilor râurilor de munte care au fost utilizate ilegal pentru transportarea buștenilor, exploatări ilegale în interiorul rezervațiilor sau a pădurilor virgine, încălcarea prevederilor planului de management a parcurilor, lipsa ordinelor de ministru pentru planurile de amenajament, distrugerea iremediabilă a unor situri de importanță europeană, tăieri de arbori fără documente legale, interpretarea abuzivă a unor articole de lege pentru a motiva exploatări în arii protejate;
  • prin exploatarea industrială a acestor arii naturale protejate și a pădurilor seculare, statul român a obținut în ultimii 5 ani venituri de cel puțin 60 de milioane de euro. (Suma este rezultatul unui calcul care a luat ca reper cel mai ieftin sortiment de lemn pus pe piață – lemnul de foc – 50 de euro prețul unui metru cub. Veniturile reale pot să depășească cifra de 100 de milioane de euro, bani care sunt obținuți prin exploatarea și vânzarea masei lemnoase, deoarece lemnul de calitate superioară este vândut la prețuri duble sau triple față de lemnul de foc.), dar a investit în reconstrucția ecologică mai puțin de 15% din venituri. (Agent Green).

Bogdan PANȚURU

Dialog despre starea faunei pădurilor din Prahova

Acum, după debutul sezonului de vânătoare, pare firească o discuție despre starea de facto a efectivelor faunei pădurilor noastre despre care se vorbește atât de mult, ca de altfel și despre incursiunile ursului brun, fie în localitățile de pe Valea superioară a Prahovei, fie a altora din județele vecine. În dialogul avut zilele acestea cu ing. Ioan Domșa, șeful compartimentului de profil de la Direcția Silvică Prahova, aflăm astfel că ursul brun de pe cele patru fonduri de vânătoare ale Direcției Silvice Prahova pe care habitează acesta se prezintă astfel: efectivul optim se află în număr de 90 de exemplare, efectivul evaluat în anul 2018 este de 156 exemplare, iar efectivul evaluat pe 2019 este de 170 exemplare.

– Așadar, cât de liniște este acum în pădurile Prahovei?

– Noi socotim că acum, la debutul sezonului de vânătoare, fauna un prezintă niciun semn de neliniște. Asta chiar dacă, pe ici, pe colo, ar putea exista și ceva motive de neliniște, când lumea mai vorbește despre faptul că vine ursul. Ursul, nechemat pe la noi, adică, pe domeniile noastre. Asta chiar dacă fenomenul ar putea fi chiar invers, deoarece în multe păduri apar case noi, vile sau felurite cabane, acolo unde altădată erau domeniile ursului brun.

– Chiar așa?

– Chiar așa! Pentru că,ursul știe bine ce face!

– Unii oamenii cred că am avea prea mulți urși, dar și alte specii prin pădurile noastre.

– Nu este adevărat! Fauna de la noi este pe potriva naturii. Spunem că în Prahova, în anul de față, statisticile la această specie sunt acum la nivelul optim.

– Chiar așa, cât e de mare pădurea în Prahova?

– Avem în acest județ peste 91.000 ha de păduri ale statului. În plus, mai avem încă alte 20.000 ha ale cetățenilor!

– Să le luăm, așadar, pe rând... Câte fonduri de vânătoare avem acum în județ?

– Șase fonduri care aparțin Direcției Silvice, și anume în zona de câmpie, la Drăgănești și la Sicrita, iar alte patru fonduri de vânătoare la munte, la Șețu, la Azuga, pe Telejenel și la Slon. Cât privește numărul de urși, nu este nicidecum prea mare. Fondurile de vânătoare stabilite de lege, deținute pe baza legii, deținute prin licitație atât de asociații profesionale cât și de altă natură. De aceea de ceva vreme nu au mai fost stabilite ca altădată cote de recoltă, ci numai cote de intervenție.

În ceea ce privește celelalte două specii mari, cerbii și căpriorii, acestea au crescut, an de an, pe fondurile de vânătoare existente, ajungându-se în anul 2015 la 665 de exemplare la cerb. Cele mai numeroase exemplare din această specie sunt pe fondurile de vânătoare deținute de către Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv Prahova. Pe fondurile acesteia nu există însă nici măcar o capră neagră. În schimb, pe fondurile de vânătoare ale Direcției Silvice Prahova există acum 163 de exemplare de capră neagră și tot atâtea exemplare pe celelalte fonduri de vânătoare de la Azuga, Vălenii de Munte, Valea Doftanei și Valea Prahovei.

– Ce ne puteți spune despre situația existentă la specia cerb, care se află într-un număr satisfăcător? Adică în pădurile noastre există acum 3.629 de cerbi, cei mai mulți dintre aceștia, adică 1.539 de exemplare, de astă dată sunt pe fondurile AJVPS PRAHOVA. Totodată, avem aici și un număr mare de mistreți, cu peste 2.000 de exemplare mai mulți decât numărul optim necesar. Care este situația altor specii tradiționale? Sunt ceva probleme la altele?

– Din datele pe care le deținem, nu există probleme decât la efectivele de iepuri și la cele de potârniche. Motivele acestor situații sunt prea bine cunoscute, cu deosebire în zona de câmpie, pe fondurile de vânătoare de la Sicrita și de la Drăgănești. Aici, de la an la an, avem tot mai puțini iepuri și potârnichi. Tot aici sunt cunoscute pierderile de efective în urma atacurilor frecvente ale câinilor, ogarilor și ogarilor hibrizi. Totodată, se semnalează, îndeosebi atacuri frecvente ale câinilor de la stânele din zonă, unde se încalcă frecvent legea. Apare nefiresc și faptul că în zona de câmpie avem în prezent doar 250 de iepuri și doar câteva zeci de potârnichi.

Ar trebui să se știe că Legea vânătorii este prea permisivă și în zonă există prea mulți cetățeni care-și plimbă pe aici nestingheriți câinii, afectând astfel direct efectivele de iepuri și de potârnichi. Sunt, așadar, necesare măsuri urgente pentru respectarea legii.

Cristea BOCIOACĂ

Aproape 1.500 ha de pădure cu proprietari necunoscuţi, în pază la ocoalele silvice sucevene

În anul 2018, în judeţul Suceava au fost preluate în pază 758 ha de pădure deţinute de proprietari identificaţi. Pentru o suprafaţă de 1.428 ha pădure, în cazul căreia proprietarii nu mai pot fi identificaţi ori cu proprietari decedaţi şi dezbatere succesorală neefectuată, preluarea în pază s-a făcut în baza unor acte de constatare întocmite de ocoalele silvice.

O activitate cu impact major în gospodărirea durabilă a pădurilor este cea de asigurare a pazei pădurilor prin ocoale silvice. Această activitate are două componente, respectiv asigurarea serviciilor silvice pentru proprietarii de pădure identificaţi, precum şi preluarea în pază a pădurilor cu deţinători neidentificaţi. Pentru deţinătorii de pădure care nu au asigurate serviciile silvice prin contract s-au trimis notificări privind această obligaţie, iar în cazurile în care deţinătorii nu s-au conformat s-au întocmit 109 procese-verbale de constatare a contravenţiei, majoritatea cu avertisment, dându-se termene de conformare şi de revenire.

„În ceea ce priveşte preluarea în pază a suprafeţelor de fond forestier, la nivelul judeţului Suceava am reuşit să preluăm 10% din suprafaţa neadministrată, respectiv 1.450 ha. Această operaţiune este destul de dificilă pentru că implică cunoaşterea proprietarilor actuali de fond forestier, iar aceasta necesită eforturi deosebite. Este vorba de proprietăţile care au fost puse în posesie prin Legea nr. 18 din 1991 şi în care, de cele mai mult ori, proprietarul nu a urmărit menţinerea limitelor de proprietate și gospodărirea acelor păduri. La această dată suntem nevoiţi să le preluăm pentru a asigura paza şi pentru a nu permite executarea de tăieri ilegale pe aceste suprafeţe. Pentru realizarea acestui deziderat am avut o corespondenţă destul de intensă cu 63 de unităţi administrativ-teritoriale de pe raza judeţului Suceava pentru preluarea cu servicii silvice a suprafeţei totale de 12.776 ha, solicitând situaţia actuală a proprietăţilor şi informaţii suplimentare pentru că preluarea în pază trebuie să fie obligatoriu corelată cu datele referitoare la proprietar. Ea este permisă doar în situaţia când proprietarul a decedat şi nu s-a realizat dezbaterea succesorală sau nu este cunoscut la această dată proprietarul. Principiul de la care s-a plecat este cel de asigurare a suprafeţei pădurilor constantă. În plus, suprafeţele fără pază au constituit de regulă un debuşeu pentru tăierile ilegale. Câtă vreme se asigură acea pază şi statul şi-a asumat acest lucru, posibilitatea de a tăia ilegal este mult diminuată“, ne-a asigurat Mihai Găşpărel, şeful Gărzii Forestiere Suceava.

Sprijin pentru servicii silvice şi compensaţii

Cu 437.903 ha, judeţul Suceava are cea mai mare suprafaţă de fond forestier din ţară, reprezentând 6,8% din cel al ţării şi 51,2% din suprafaţa judeţului.

Conform Codului silvic, serviciile silvice trebuie obligatoriu asigurate pentru fondul forestier privat de maximum 30 ha, inclusiv pentru suprafeţele la care dreptul de proprietate nu este clarificat. În cazul în care proprietarii unor suprafeţe de pădure de sub 30 ha refuză încheierea contractelor de servicii silvice, pădurea respectivă va fi predată de către Garda Forestieră în pază unui ocol silvic autorizat, prin control silvic de fond.

„S-a acordat atenţie analizei documentaţiei privind acordarea sprijinului pentru servicii silvice, în special pentru pază, prin aplicarea Hotărârii de Guvern nr. 864 din 2016. În acest sens au fost verificate 1.622 de solicitări şi a fost alocată de la buget o sumă de 84.000 lei pentru servicii de pază. De asemenea, s-au acordat compensaţii pentru funcţiile de protecţie, cum este cazul proprietarilor care deţin suprafeţe de fond forestier situate în zone de protecţie şi de pe care nu poate recolta masă lemnoasă. În acest caz vorbim de 24 de solicitări aferente unei suprafeţe de 578 ha şi care au beneficiat de sume compensatorii în valoare de 196.000 lei. Consider că prin aceste măsuri statul încearcă şi îşi arată dispoziţia în a sprijini proprietarii de păduri pentru a le proteja şi pentru a asigura o gestionare durabilă a fondului forestier. În ceea ce priveşte împădurirea terenurilor forestiere, în judeţul Suceava, în cursul anului 2018, au fost aprobate 280  de devize pentru împădurire, realizându-se împădurirea unei suprafeţe de 325 de hectare suprafeţe din fond forestier proprietate privată“, ne-a precizat Mihai Găşpărel (foto).

Prevenirea tăierilor ilegale

Paza pădurilor, intensificarea controalelor, prevederile legislative care au sporit numărul şi valoarea sancţiunilor, implicarea societăţii civile în procesul de semnalare şi creşterea rolului instituţiilor statului în procesul de constatare şi sancţionarea au dus la scăderea numărului de cazuri de tăieri ilegale şi a numărului de infracţiuni la regimul silvic. Potrivit lui Mihai Găşpărel, şeful Gărzii Forestiere Suceava, în ceea ce priveşte activitatea de control, în anul 2018 Garda Forestieră Suceava a efectuat 2.800 de acţiuni de control pe raza celor cinci judeţe din subordine (Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău), care s-au soldat cu 1.067 de contravenţii, ceea ce înseamnă că la mai puţin de trei controale s-a aplicat o contravenţie.

„Valoarea amenzilor aplicate se ridică la 2.800.000 lei, iar volumul de lemn confiscat este semnificativ, 13.000 m.c. În ceea ce priveşte volumul arborilor tăiaţi ilegal, acesta totalizează 4.900 m.c. Dacă ar fi să facem o corelaţie, şi cred că este relevantă, volumul confiscat este de 3 ori mai mare decât cel tăiat ilegal. O parte  din acest lucru se datorează faptului că nu ai posibilitatea pe parcursul unui an să identifici tot ceea ce s-a tăiat ilegal, iar o altă explicaţie este că au existat confiscări generate de necunoaşterea sau nerespectarea unor proceduri de diminuare a riscului care nu au fost respectate de către operatorii economici.

Valoarea prejudiciilor generate de tăierile ilegale a fost cuantificată la suma de 2.5000.000 lei, numărul sesizărilor penale este de 98, iar la nivelul Gărzii Suceava au fost înregistrate şi verificate 186 de petiţii. Pentru a avea o imagine mai clară asupra activităţii gărzii trebuie să precizez că avem un număr de 81 de posturi şi lucrăm cu 70 de angajaţi. Avem 11 posturi vacante şi acest lucru se simte în activitate, în special în judeţele Bacău şi Botoşani. Încercăm, dacă legea ne va permite, să facem concursuri pentru angajarea personalului“, ne-a spus Mihai Găşpărel.

Silviu Buculei

Peste 21.000 ha în catalogul pădurilor virgine și cvasivirgine

Ministerul Apelor și Pădurilor a publicat ediția 2018 a Catalogului național al pădurilor virgine și cvasivirgine din România. Până în luna octombrie erau înscrise în această categorie 21.091,52 ha, din care 5.898,92 ha păduri virgine și 15.192,6 ha păduri cvasivirgine. La noul catalog se lucrează din anul 2012, o primă ediție – să-i zicem interimară – fiind publicată în 2016. Nici baza de date de acum nu este definitivă, dat fiind faptul că în continuare sunt depuse solicitări de avizare și încadrare a unor suprafețe în această categorie protejată prin lege. În afară de cele peste 21.000 de hectare încadrate, România mai are 17.000 ha de pădure neincluse încă în catalog, dar care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, 4.000 ha avizate în amenajamentele silvice, dar necuprinse în catalog, și 23.000 ha în diferite faze de avizare la autoritățile din teritoriu. Cei mai mulți codri neatinși sau rar atinși de mâna omului (în fine, în ultima vremea au intrat prin anumite zone drujbele, dar asta e o altă poveste) sunt în parcurile naționale Semenic-Cheile, Retezat, Grădiștea Muncelui – Cioclovina, Cindrel, Apuseni, Defileul Jiului, Buila – Vânturarița, Cozia, Piatra Craiului, Bucegi, Cheile Nerei – Beușnița, Domogled – Valea Cernei, Munții Maramureșului și Munții Rodnei.

Pădurile virgine (cele care s-au format și dezvoltat exclusiv sub acțiunea factorilor naturali și în care procesele ecosistemice în dinamica lor se produc fără nicio influență antropică directă sau indirectă) se regăsesc în 7 județe: Bihor: Pădurea Aleu și Galbena; Caraș-Severin: Olteana, Gâsca, Petroasa, Șes, Valea Craiului,  Valea Mare, Valea Morii; Maramureș: Corha, Preluci, Paulic, Gura Socolou, Gropșoara, Răoaia și Ciormolina, Izvorul Negru, Izvorul Alb, Văratec, Pr. Ulmului, Cisma Mare, Cisma Mică, Pițigoi, Prisăcele, Petreasa, Poetaua, Sălătrucoasa; Suceava: Hlibochi, Stujinoasa, Mieluşoaia, Ciribuc, Pr. Calului, Fața Gardului-Răchitiș, Curmătura Tihului; Hunedoara: Valea Buții; Sibiu: Joagăre-Dobrei, Arpașu Mare, Arpășel, Tr. Mare; Mehedinți: Obrejeru.

Pădurile cvasivirgine (pădurea din trecut care, între timp, a suferit modificări antropice observabile, nesemnificative asupra structurii, stațiunii și proceselor ecosistemice) dominate se regăsesc în: Bacău: pădurile Dobrele – Fata Moartă și Păcura; Bihor: Boceasa, Iadolina, Valea Iadului; Caraș-Severin: Og. Ursului, Manioasa, Izv. Mehadicii, Halisag, Boii Mici, Covașa Mică, Covașa Mare, Nerganița, Varcipolea, Străneac, Pârgu Mare, Culmea Varniței – Dealul Negrii; Hunedoara: Meleia, Valea Mică, Lacurel, Tabla, Scheiu, Gaieru; Prahova: Glodeasa; Sibiu: Contu, Rindibou, Piatra Craiului, Sebeșu de Jos, Pleașa de Sebeș; Suceava: Curmătura Tihului și Fața Gardului-Răchitiș; Brașov: Ciucaș, Doftana, Bărc, Culmea Banciului, Stânișoara, Pr. Calului, Belia Mare, Pr. Laptelui, Pr. Gongu, Culmea Izvorului, Pr. Strâmbișoara; Argeș: Valea Vâja, Valea Oboarelor, Valea lui Coman, Valea Marginea Domnească, Mușeteica; Dâmbovița: Negrița; Mehedinți: Vârful lui Stan; Maramureș: Frasinului, Dosul Gutinului, Mingheț, Oușoru Mare, Izv. Șurii, Izv. Halaurilor, Izv. Zimbrului, Izv. Negru, Izv. Alb, Paltinului, Văratec, Prisăcele, Fundu Roii, Câmpul Măriuchii; Neamț: Dobreanu; Gorj: Cerna, Ivanu, Mocirliu, Olănelu, Olanul, Rădoteasa, Scurtu, Valea Cărbunelui; Vâlcea: Fața Bună, Valea Curpănului; Covasna: Pr. Șoimului.

• Păduri în Patrimoniul Mondial UNESCO: Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beușnița, Domogled-Valea Cernei (Caraș-Severin), Masivul Cozia, Lotrișor (Vâlcea), Codrul secular Șinca (Brașov), Codrul secular Slătioara (Suceava), Groșii Țibleșului și Strâmbu Băiuț (Maramureș).

Maria BOGDAN

Romsilva, bilanț 2018 - mai multe drumuri noi decât CNDR!

Pentru Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA 2018 a fost un an greu, plin de provocări cărora pădurarii au trebuit să le facă față. Primele provocări au venit, așa cum era de așteptat, din partea naturii. Vremea atipică din anul care tocmai s-a încheiat a pus probleme și silvicultorilor, la fel ca și agricultorilor. Alte probleme le-a creat modificarea – din nou – Codului Silvic. O oarecare neliniște, trecătoare, a generat și modificarea componenței Consiliului de Administrație și schimbarea echipei manageriale.

Lucrările de reîmpădurire întârziate de secetă

Seceta din prima parte a anului, dar și cea din toamnă au făcut ca lucrările de reîmpădurire planificate să se desfășoare mai greu și în alte perioade decât cele planificate. Cu toate acestea, în cele două campanii din acest an Romsilva a regenerat 13.278 de hectare de păduri de stat, depășind programul anual de regenerări, prevăzut pentru 12.881 de hectare. Dintre acestea, 8.991 de hectare de pădure au fost regenerate natural, iar 4.287 de hectare prin regenerări artificiale, cu lucrări de plantare a puieților forestieri.

În campania de primăvară s-au regenerat 10.779 de hectare, 7.212 prin regenerări naturale și 3.567 prin împăduriri. Lucrările de împădurire de toamnă au fost întârziate de seceta prelungită și de condițiile meteorologice nefavorabile, dar tot s-a reușit regenerarea a 2.499 hectare.

În total, s-au plantat în pădurile de stat 25,5 milioane de puieți forestieri. Cu toții provin din pepinierele Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, unde se produc anual peste 45 de milioane de puieți forestieri. Bugetul alocat pentru lucrările de împăduriri a fost de 167,4 milioane de lei.

În ultimii cinci ani, în pădurile de stat administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva au fost plantați peste 187 de milioane de puieți forestieri, fiind regenerate 50.034 de hectare pe cale naturală și 31.836 de hectare prin împăduriri.

În sfârșit: perdele de protecție pentru șosele!

Pe lângă reîmpăduriri, specialiștii Romsilva au fost implicați și în realizarea unor perdele forestiere pentru protecția unor căi de comunicație. Primele au fost plantate în această primăvară, fiind împădurite 7,2 hectare pe autostrada A2, în dreptul localităților Dor Mărunt și Jegălia din județul Călărași, pe o lungime de aproximativ 10 kilometri. Procedurile de expropriere pentru alte terenuri, cu o suprafață totală de 87,62 hectare, sunt deja în derulare. În cursul acestei primăveri, pe ele se vor înființa alte perdele de protecție.

Aceste activități se încadrează într-un program mai larg de realizare a perdelelor forestiere de protecție a căilor de comunicații, care prevede înființarea acestora pe 594,5 hectare, pe o lungime de 198,3 km, din care 120,6 kilometri pentru protecția autostrăzilor A1, A2 și A3, și 77,7 kilometri pentru protejarea Centurii București, a drumurilor naționale DN1, DN2, DN2B, DN3, DN4, DN7 și DN21, pe raza județelor Argeș, Dâmbovița, Ilfov, Giurgiu, Călărași, Ialomița, Constanța, Brăila, Buzău și Vrancea.

Lupte în instanțe

În cursul anului 2018 juriștii Regiei au fost implicați în mai multe litigii, care au avut ca scop menținerea unor importante suprafețe de pădure în proprietate publică. În total, aproape 30.000 de hectare de fond forestiere au fost menținute în proprietatea statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, ca urmare a celor 317 procese de fond funciar finalizate. Cele mai mari suprafețe recuperate sau menținute în patrimoniul statului sunt 9.530 de hectare fond forestier în județul Mureș, 4.694 de hectare în Buzău, 3.898 în Suceava, 2.231 de hectare în Bacău, 1.770 de hectare în Giurgiu și 1.088 de hectare în Gorj.

În litigiu se află încă o suprafață totală de 475.806 hectare fond forestier. Pe rolul instanțelor se află 1.641 de dosare, în diferite stadii. Doar în județul Suceava, Fondul Bisericesc Român Ortodox al Bucovinei a recurs la o cale extraordinară de atac pentru dobândirea a 185.557 de hectare. Alte 63.435 de hectare de pădure sunt în litigiu în Bihor, 46.252 de hectare în Bacău, 29.300 în Covasna și 28.300 hectare în Mureș.

Până în prezent, în baza legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate au fost puse în posesia unităților administrative, formelor asociative sau persoanelor fizice 3.165.598 de hectare terenuri forestiere.

2.703 tone fructe de pădure, livrate

Administrarea celor 3,14 milioane de hectare de păduri proprietate publică a statului a implicat în 2018 și construirea a 340,5 kilometri de noi drumuri forestiere, reabilitarea a 1.351,4 kilometri de drumuri forestiere și refacerea obiectivelor afectate de calamități. Pentru aceste activități, bugetul alocat a fost de 165 de milioane lei, dintre care 100 de milioane lei din fondul de accesibilizare și 65 de milioane lei din fonduri proprii.

Pe lângă livrările de masă lemnoasă, Romsilva a livrat 2.703 tone fructe de pădure, 501 tone ciuperci comestibile, 495,3 tone plante medicinale, 220,6 tone carne de vânat, 372,4 tone păstrăv și peste 32 de mii de fazani și potârnichi vii.

În ceea ce privește lemnul de foc, Romsilva a furnizat direct populației aproximativ 1,7 milioane de metri cubi. În ultimii doi ani s-a înregistrat o creștere a volumului de lemn pentru foc vândut direct populației, de aproximativ 840 de mii de metri cubi în 2016 și 1 milion de metri cubi în 2017. Această creștere a devenit posibilă ca urmare a modificării Codului Silvic și creșterii ponderii lucrărilor de îngrijire și igienizare a pădurilor de stat executate prin forțe proprii sau contracte de prestări servicii.

În același timp, tăierile ilegale în pădurile administrate de Romsilva au confirmat tendința descrescătoare din ultimii ani. În 2018 angajații Regiei au efectuat 84.105 acțiuni de control, o parte din ele în comun cu polițiști. În urma acestora au fost constatate 1.284 de infracțiuni și au fost aplicate 9.020 de amenzi pentru contravenții silvice, în valoare totală de 18,8 milioane lei. De asemenea, în urma acestor controale în fondul forestier, la circulația materialului lemnos și la instalațiile de debitat, au fost confiscați 13.137 de metri cubi.

Din ultimele date centralizate la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, în pădurile de stat administrate s-a înregistrat un volum al tăierilor ilegale de lemn de 20.431 de metri cubi, în scădere cu 29,7% față de perioada similară a anului trecut, când s-au înregistrat 29.080 de metri cubi tăiați ilegal. Conform datelor existente, valoarea pagubelor rezultate din tăieri ilegale și pășunat abuziv în pădurile de stat se ridică la 9,3 milioane de lei.

Infractorii devin tot mai agresivi

Din păcate, s-a înregistrat și un fenomen alarmant: înmulțirea agresiunilor asupra personalului silvic. 36 de pădurari din cadrul Romsilva au fost victimele unor agresiuni produse de persoane suspecte de tăieri ilegale și furt de lemne. 19 dintre ei au nece­sitat îngrijiri medicale, iar autoturismele a cinci pădurari au fost avariate în cursul agresiunilor. În acest an s-a înre­gistrat și o tentativă de furt a armamentului din dotarea personalului silvic.

Chiar mai grav decât atât, s-au înregistrat și agresiuni în afara fondului forestier. Grupări infracționale au atacat cu premeditare personalul silvic care păzește pădurile în județele Caraș-Severin, Suceava și Vaslui.

Regia Națională a Pădurilor a preluat în pază, conform Codului Silvic, 74.555 de hectare de pădure care nu aveau contracte de servicii silvice cu niciun ocol silvic, 23.463 de hectare prin încheierea de contracte de prestări silvice și 51.092 de hectare în baza actelor de constatare. În plus, Romsilva asigură servicii silvice pentru 37.518 hectare aflate în litigiu, pentru care s-a suspendat serviciul public cu specific silvic.

În ultimii zece ani, peste 600 de angajați ai Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva au fost victime ale agresiunilor.

Deși a fost un an secetos, în 2018 s-au înregistrat doar 102 incendii de pădure, față de 294 de evenimente de acest fel înregistrate în 2017. Suprafața totală afectată a fost de 1.012 hectare, din care 884 de hectare de litieră și 128,6 hectare de păduri regenerate. Valoarea pagubelor înregistrate a fost estimată la 312.508 lei.

Cele mai multe incendii, 18, s-au înregistrat în județul Caraș-Severin, unde a fost afectată și cea mai mare suprafață, de 827 hectare, din care 741,7 hectare de litieră. În județul Dolj s-au produs 11 incendii, fiind urmat de Olt, cu 8 incendii și Hunedoara, cu 7.

Alexandru GRIGORIEV

Forumul Pădurilor - Avem noul Inventar Forestier Național, dar rămânem fără industria lemnului!

Pădurea reprezintă una dintre cele mai importante avuții naționale. Dar, ca orice avuție, dacă nu e gospodărită și utilizată rațional, riscă să se piardă. Acest lucru este din ce în ce mai acut conștientizat atât de către factorii de decizie, cât și de populație.

În acest context, în cadrul Forumului Pădurilor, Industriei Lemnului și Economiei Verzi, s-au reunit reprezentanți ai tuturor celor care, direct sau indirect, își desfășoară activitatea pe seama pădurilor. La manifestare au luat parte atât silvicultori din cadrul ROMSILVA și ai Asociației Administrațiilor de Ocol, cercetători din cadrul ICAS, reprezentanți ai unor asociații patronale și sindicale din industria lemnului și ai altor industrii conexe, reprezentanți ai unor ONG-uri care activează în domeniul protec­ției mediului, cât și reprezentanți ai organismelor de decizie. Între aceștia este de menționat prezența ministrului Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, și a senatorului Cristian Chirteș.

IFN – un instrument prețios

Principala temă a întrunirii a fost prezentarea rezultatelor Inventarului Forestier Național, etapa II. Instrument deosebit de prețios pentru toți cei care doresc să aibă o privire de ansamblu asupra evoluției fondului forestier din țara noastră, Inventarul oferă date privind întinderea, structura și volumul pădurilor. Această etapă cuprinde datele culese și prelucrate în perioada anilor 2013-2018 din codrii din întreaga Românie. Datele sunt defalcate, pentru cei interesați, și pe cele trei provincii istorice, dar și pe forme de relief.

Inventarul forestier Național (IFN) a fost elaborat de către un colectiv din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“ și este principalul instrument de evaluare a resurselor forestiere din țară. El permite întocmirea de studii și scenarii privind dezvoltarea sectorului forestier care să fie utilizate, cu precădere, în procesele de elaborare a politicii forestiere şi de cooperare intersectorială.

De asemenea, IFN este principalul furnizor de date pentru raportarea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor, conform angajamentelor asumate de țara noastră în cadrul unor convenții internaționale.

România este un teren favorabil pentru păduri

După cum a subliniat dl Gheorghe Marin, coordonatorul colectivului ce a realizat IFN, acesta este, în primul rând, un instrument statistic. Cu alte cuvinte, datele cuprinse sunt valori medii raportate pentru indicii respectivi. Ca atare, datele sunt relevante la nivel global ori pe regiunile pentru care sunt prezentate. De aceea, ele se pretează pentru întocmirea unor strategii regionale ori naționale. În schimb, spre dezamăgirea amatorilor de senzațional, nu are niciun fel de relevanță dacă se dorește utilizarea sa pentru ilustrarea unor evoluții locale ori a unor evenimente punctiforme, cum ar fi, de exemplu, tăierile ilegale.

„În ceea ce privește rezultatele, nu putem decât să ne bucurăm pentru că ele arată o creștere față de prima etapă. Faptul că se evidențiază o tendință de regenerare naturală a pădurilor dovedește că sunt bine îngrijite și că ne aflăm pe un drum bun“, a evidențiat Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor.

O altă dovadă că România (mai) este (încă) o țară a pădurilor este și faptul că pădurile s-au extins în mod natural pe aproximativ 500.000 de hectare de terenuri aflate în afara fondului forestier.

IFN este un instrument public și poate fi consultat de către toți cei interesați atât pe site-ul dedicat, www.roifn.ro, cât și pe site-ul ministerului Apelor și Pădurilor.

„Made in Romania“ cu fag elvețian!

În cadrul Forumului au fost dezbătute și alte aspecte legate de activitatea din domeniul industriei lemnului și al gestionării pădurilor. Conform datelor prezentate, exporturile de cherestea de molid ale României au scăzut în ultimii cinci ani de la cca 2 milioane mc la 6 – 700.000 mc/an. În același interval, importurile de buștean de rășinoase s-au triplat, urcând la 1,5 milioane mc, fără a socoti și lemnul de foc! Exporturile, la aceeași categorie, au scăzut sub 20.000 mc. Concluzia indusă de aceste cifre este că volumul tăierilor ilegale a scăzut drastic față de 2013, când s-a înregistrat maximul de tăieri ilegale.

Pe de altă parte, volumul de lemn exploatat din pădurile de stat la sfârșitul lui septembrie 2018 reprezenta doar 6,25 mc, adică 62% din programul anual. Prin programul de licitații pentru exploatare de masă lemnoasă în 2019, până acum a fost adjudecată doar puțin peste 40% din cantitatea disponibilă, față de 87% în anii trecuți.

Cauza o reprezintă decapitalizarea firmelor autohtone de profil. La rândul ei, spun principalii actori de pe piață, aceasta a fost generată de modificările Codului Silvic din 2017, care au condus la o ofertă scăzută. Reacția în lanț a urmat cu creșterea prețurilor de adjudecare, care a generat, mai departe, o creștere a prețurilor produselor semifinite și finite. Astfel, prețurile produselor din lemn românești se situează cu peste 15% și în unele cazuri cu 25% peste cele europene. Ilustrativă pentru urmările acestui lucru este afirmația directorului pentru achiziții al IKEA România: „Acum cinci ani nu aș fi putut crede că vom ajunge să producem spătare de scaun din fag elvețian aici, în România. Din păcate, prețurile au condus la această realitate!“

Bani sunt, dar lipsesc reglementările

La rândul său, Radu Melu, reprezentant WWF România, a evidențiat câteva dintre aspectele care, în optica organizației pe care o reprezintă, aduc disfuncționalități în sector. Unul dintre cele mai importante este subfinanțarea. Deși la nivel european există prevederi și fonduri pentru a veni în sprijinul micilor deținători de păduri, în legislația românească nu există mecanismele care să facă posibil acest lucru. Un exemplu în acest sens îl constituie plata contravalorii serviciilor ecosistemelor forestiere. Teoretic, în Codul Silvic această obligație este stipulată în mai multe locuri. Dar nicăieri nu există vreo enumerare măcar a acestor servicii.

De asemenea, în PNDR există mai multe submăsuri referitoare la activitatea în domeniul silvic. Dar, deși pentru intervalul 2014-2020 PNDR a stabilit o alocare publică de 296.220.504 RON pentru sprijinirea unor anumite categorii de investiții, până la 22 noiembrie 2018 de-abia 97.751.645 RON au fost alocați efectiv. Cât despre plățile compensatorii legate de pierderile de venit apărute în urma aplicării planurilor de management pentru situri cuprinse în rețeaua Natura 2000 ori aflate sub incidența Directivei-Cadru „Ape“ și a D.C. „Păsări“, nici până acum nu s-a dezvoltat o metodologie clară care să permită ca banii să ajungă la destinatari.

În concluzie, și în sectorul silvic se aplică vechea vorbă românească: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă!“, completată cu un adagio, tot din înțelepciunea populară: „Unde nu-i cap, vai de picioare!“.

Alexandru GRIGORIEV

Cum a crescut din credință o pădure

„Atât timp cât mă vor ține puterile voi planta copaci. Îmi doresc să fac tot ce îmi stă în putere pentru a le face oamenilor viața mai bună.“ – Sadiman

Undeva prin anul 1960 pădurea Gendol din Indonezia avea să fie mistuită complet de un incendiu. Dispariția acestei păduri a determinat o reacție în lanț, iar repercusiunile acestui eveniment s-au resimțit zeci de ani de la întâmplarea tragediei. Natura și-a desfășurat cu furie forțele, iar satul Dali, aflat în apropierea aceste regiuni, a trebuit să îndure toate supliciile ei, secetă sau inundații. Apoi, la fel ca într-un scenariu apocaliptic, peste sat s-a abătut foametea. Părea că nimeni nu înțelegea de ce se întâmplă asta. Mai puțin un om. Un fermier care înțeles că sursa tuturor problemelor este dispariția pădurii Gendol. Zeci de ani mai târziu, teoria lui avea să se confirme. Și pentru că a înțeles problema, Sadiman a găsit și soluția, replantarea pădurii.

Fără a avea la dispoziție mijloace financiare care să îi permită acest lucru, Sadiman a găsit o alternativă. La începutului anului 1990 a început să facă schimb de semințe cu alți fermieri. Pentru semințele de cuișoare pe care le dădea primea semințe de banian, specia de copaci din pădurea Gendol, a cărei principală proprietate era aceea de a reține apa în sol. Credința lui a făcut ca în 20 de ani pe locul mistuit de flăcări să crească o altă pădure de banian. În cele două decenii, Sadiman a plantat semințele și a îngrijit copacii răsăriți. La finalul misiunii sale, au fost reîmpădurite peste 100 de hectare cu aproximativ 11.000 de copaci. Și abundența s-a revărsat din nou asupra satului Dali. În prezența apei dezvoltarea agriculturii a fost posibilă, iar satul a ieșit de sub semnul foametei. Pentru că visul său de a replanta pădurea Gendol s-a împlinit, Sadiman și-a propus să ajute și alte sate prin plantarea a altor 20.000 de copaci.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Magazin

Alba-Neagra cu pădurile patriei

Agenția de Investigații de Mediu (EIA – Environmental Investigation Agency), un ONG american, a dat publicității un raport în care descrie cu subiect și predicat starea actuală a pădurilor din România. Raportul, bine făcut, aduce dovezi și argumente care par solide la o primă vedere. Problema e că mai multe organizații românești care au ca obiect de activitate tocmai pădurile patriei, inclusiv Agenția Națională a Pădurilor – Romsilva, neagă cu totul sau în parte concluziile raportului EIA. Sunt și voci care spun că în spatele raportului american s-ar afla și alte interese. Mai jos prezentăm concluziile principale ale raportului, dar și reacțiile la acesta.

Pădurile nimănui...

O nouă investigație a Agenției de Investigații de Mediu (EIA – Environmental Investigation Agency) a constatat că gigantul din sectorul lemnului Holzindustrie Schweighofer (Schweighofer) continuă să se aprovizioneze cu material lemnos provenit din parcurile naționale ale României, în pofida celor peste cinci ani de angajamente publice declarate în sens contrar, se arată în documentul EIA. Schweighofer continuă să-și asigure aproape jumătate din achizițiile de lemn din România de la depozite de bușteni terțe. Cu privire la acest material lemnos, compania nu deține trasabilitate până la pădurea de origine și nu poate exclude lemnul provenit din surse ilegale sau din parcuri naționale ori alte zone protejate. Carpații României adăposteau odinioară cea mai mare parte din pădurile primare rămase din Europa, prezentând cele mai mari populații de urși, lupi și râși de pe continent. Estimările recente indică faptul că două treimi din aceste păduri au fost pierdute numai în ultimul deceniu. Aprovizionările extensive și necondiționate de bușteni și biomasă efectuate de marile companii procesatoare de lemn românești și străine, Schweighofer fiind cea mai mare dintre acestea, în vederea alimentării cererii de pe piața externă, au jucat un rol semnificativ în declinul acestor păduri prețioase, se mai arată în raport. Investigația întreprinsă de EIA a constatat că furnizorii de material lemnos ai firmei Schweighofer au transportat peste 35.000 m3 de lemn provenit doar din două parcuri naționale în decursul a 18 luni, începând din ianuarie 2017 până în iunie 2018. Unul dintre cei mai mari furnizori de lemn ai firmei Schweighofer se numește Frasinul. Această firmă face tăieri de lemn în numeroase zone aflate în parcuri naționale și deține mai multe depozite în vecinătatea acestora, de unde vinde bușteni către Schweighofer. Firma Frasinul are un palmares de probleme cu legea; CEO-ul acesteia se află sub investigația autorităților românești anticorupție începând cu anul 2014.

Investigație sub acoperire

Din același document mai aflăm că, în anul 2014, investigatori sub acoperire din cadrul Agenției de Investigații de Mediu au avut întâlniri cu oficiali ai companiei austriece Holzindustrie Schweighofer, care este cel mai mare procesator de lemn din România. EIA și-a propus să înțeleagă cum este posibil ca exploatările forestiere ilegale pe scară largă, deși dovedite de ani de zile de mass media locală și de ONG-urile românești, să continue nestingherite, precum și să afle unde ajung uriașele cantități de lemn tăiate ilegal. Răspunsul a fost simplu; atunci când EIA s-a oferit să furnizeze material lemnos tăiat ilegal către Schweighofer, oficialii companiei au spus „nicio problemă“, iar aceasta s-a întâmplat în cadrul a două întâlniri personale distincte, precum și prin e-mail. Publicarea înregistrării video realizate de EIA la începutul anului 2015 a declanșat o succesiune de evenimente care au zguduit sectorul forestier. În iunie 2015, oficiali români au efectuat inspecții la gaterele companiei Schweighofer și la furnizorii acesteia, adunând probe care au condus la declanșarea unei anchete DIICOT, care s-a desfășurat pe parcursul a trei ani. În 2017, Schweighofer și-a pierdut certificarea FSC. Compania a anunțat o serie de modificări la politicile sale de aprovizionare și și-a redus achizițiile de material lemnos din România de la 2,3 milioane metri cubi în 2013 la 1,2 milioane metri cubi în 2017.

Studiu științific

În raport, IEA citează un studiu științific realizat în anul 2005 care estima că România deținea două treimi din pădurile virgine încă existente în Europa, totalizând aproximativ 300.000 hectare. Analize mai recente sunt încă în curs de desfășurare, însă prognozele sunt pesimiste. Cercetătorii estimează că totalul pentru anul 2018 va fi mai aproape de 100.000 hectare. Exploatările forestiere ilegale și necontrolate au avut un rol major în acest declin, favorizate fiind de o cerere necondiționată de material lemnos și biomasă în Europa și în alte țări. Lipsa de trasabilitate din sectorul lemnului din România înseamnă că cumpărătorii străini continuă să favorizeze în mod inconștient distrugerea ultimelor păduri seculare ale Europei. Schweighofer susține că tot materialul lemnos care intră în sediile sale are o origine legală datorită procedurilor de diligență recent implementate. Prima etapă a acestora o reprezintă colectarea de informații pentru evaluarea riscurilor aferente unui anumit lanț de aprovizionare. Pentru aproape jumătate din lanțul de aprovizionare din România al companiei Schweighofer, și anume pentru lemnul pe care îi cumpără de la depozite de bușteni terțe, compania deține un control limitat și informații limitate cu privire la locul și modul în care a fost recoltat acest lemn, se mai arată în raport.

Reacția Romsilva

Lemnul rezultat din lucrările silvice desfăşurate în zonele de conservare durabilă nu provine din tăieri ilegale, ci din lucrări silvice legale şi autorizate, a reacţionat Romsilva la raportul Agenţiei americane pentru Investigaţii de Mediu. „Lemnul rezultat din lucrări silvice din zonele de conservare durabilă a parcurilor naţionale sau naturale are o provenienţă legală, lucrările silvice fiind în concordanţă cu legislaţia privind ariile naturale protejate, planurile de management şi amenajamentele silvice, toate elaborate de specialişti în arii protejate şi silvicultură, aprobate de autorităţi“, spune Romsilva. Totodată, regia atrage atenţia că solicitarea EIA de a fi oprite lucrările silvice în zonele de conservare durabilă a parcurilor naţionale nu are nicio bază legală şi nu se bazează pe niciun studiu. Romsilva arată că toate parcurile naţionale şi naturale au zone de protecţie strictă şi integrală, unde intervenţia oamenilor este interzisă, şi zone de conservare durabilă „tampon“, unde legislaţia prevede foarte clar anumite lucrări silvice. „Spre exemplu, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva administrează 12 parcuri naţionale cu o suprafaţă cumulată de 307.406 hectare, din care 115.319 hectare se află în zone de protecţie strictă sau integrală, restul aflându-se în zone de conservare durabilă, unde lucrările silvice sunt efectuate cu respectarea legislaţiei şi a tuturor normelor silvice, în conformitate cu planurile de management ale parcu­rilor“, arată Romsilva.

Alte reacții...

Comunitatea Forestierilor din România (Fordaq) şi Consiliul Pădurilor şi Dezvoltării Rurale au reacționat de asemenea. Acestea spun că raportul prezentat de agenţia americană pentru Investigaţii de Mediu nu are nicio bază legală și nu se bazează pe niciun studiu de specialitate.

Consiliul Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Fordaq consideră că unele organizaţii lansează în spaţiul public informaţii care nu corespund realităţii, consemnează News.ro. „Principalul mesaj al raportului EIA prezentat public, într-o conferinţă de presă, are drept ţintă denigrarea industriei lemnului din România şi convingerea beneficiarilor externi de a nu mai cumpăra lemn românesc, sub pretextul că acesta provine din «parcuri naţionale», iar exploatarea lui conduce la dispariţia «pădurilor virgine»“, se arată în comunicat. Potrivit celor două organizaţii, afirmaţia că nu există trasabilitate privind provenienţa legală a masei lemnoase în România şi prezumţia de vinovăţie privind amestecarea masei lemnoase exploatate legal cu masa lemnoasă exploatată ilegal, în depozitele firmelor de exploatare, manipulează opinia publică, inducând o falsă definiţie a trasabilităţii masei lemnoase. „Conform reglementărilor europene, trasabilitatea provenienţei masei lemnoase se urmăreşte pentru prima punere pe piaţă a masei lemnoase, respectiv din parchetul de exploatare până la primul depozit de sortare şi prelucrare a masei lemnoase“, se arată în comunicat. Reprezentanţii celor două organizaţii au subliniat că România, prin dezvoltările succesive ale SUMAL, Radarul Pădurilor, Inspectorul Pădurilor, a introdus sisteme stricte de urmărire a trasabilităţii masei lemnoase până la prima punere pe piaţă a acesteia.

Și reacția Schweighofer...

În replică, reprezentanţii Schweighofer au arătat, într-un comunicat transmis Agerpres, că fiecare furnizor al companiei trebuie să dovedească provenienţa lemnului, iar, dacă materialul provine dintr-un parc naţional, compania renunţă la achiziţie. „Imediat ce experţii în lanţul de aprovizionare din cadrul firmei Holzindustrie Schweighofer află că lemnul din parcurile naţionale ajunge într-un depozit de buştean (lucru legal privind lemnul provenit din zonele tampon ale parcurilor naţionale), compania nu acceptă livrări din acest depozit în perioada de timp în care acolo este livrat lemn din parcuri naţionale. Operatorul depozitului poate furniza masă lemnoasă către Holzindustrie Schweighofer în această perioadă de blocare doar dacă are alte locaţii de recoltare, aflate în afara parcurilor naţionale, iar livrările se fac direct din pădure la fabricile companiei şi sunt monitorizate prin Timflow“, au susţinut oficialii companiei. Potrivit Schweighofer, aceste lucruri sunt clar stipulate în contracte. „Holzindustrie Schweighofer şi-a intensificat dialogul cu ONG-urile de mediu şi ia în serios criticile şi sugestiile aduse de acestea“, se mai arată în comunicat.

Bogdan PANȚURU

Codul Silvic s-a modificat iarăși. Și ce dacă?

Indiferent cât de aproape sau de departe de pădure se situează locuințele lor, pentru cel puțin o treime dintre români codrul reprezintă un subiect de primă importanță pentru că aproximativ patru milioane de gospodării folosesc drept sursă de încălzire lemnul de foc. Teoretic, un consum decent ar fi de aproximativ cinci metri cubi pe an, conform standardelor europene. Standarde care pentru majoritatea celor care se încălzesc cu lemne rămân doar un vis îndepărtat, din mai multe motive. Primul, și cel mai important, este că nu își pot permite să plătească atâta lemn. Celălalt motiv este că pădurile României nu pot da o asemenea cantitate de combustibil.

Standarde europene doar în vis

„Printr-o exploatare rațională, putem obține aproximativ 18 milioane metri cubi de lemn, în fiecare an“, spunea recent dl Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor. „Din această cantitate jumătate este lemn de lucru, iar cealaltă jumătate lemn de foc“, mai arăta domnia sa. Așadar, acel standard european nu ar putea fi atins nici măcar pe jumătate.

Pe de altă parte, chiar și în aceste condiții nici măcar ceea ce ar trebui exploatat nu se folosește în totalitate. „Neexploatarea aceasta nu face bine nimănui, nici măcar pădurii“, a atras atenția ministrul Deneș. Într-adevăr, de cele mai multe ori subexploatarea se traduce prin neefectuarea la timp a lucrărilor de curățare, întreținere și întinerire. În timp, efectele sunt dezastruoase. Aceasta contrar a ceea ce unele organizații ecologiste vehiculează în spațiul public.

Pentru cititorii revistei noastre – care sunt, în mare parte, cunoscători într-ale agriculturii – e suficient să spunem că pădurea este o grădină la o scară mai mare. Ca atare, are nevoie de îngrijire pentru o dezvoltare armonioasă. În lipsa acesteia, devine un fel de pârloagă, la scară mare. Desigur că și aceasta are rolul ei ecologic, dar numai într-o proporție rezonabilă. Altfel, așa cum spunea ministrul Apelor și Pădurilor, „pădurea este o resursă strategică, pe care nu ne permitem să nu o exploatăm“. Până la urmă, ce gospodar înțelept își lasă pășunea sau livada să se sălbăticească?

Însă modul de exploatare a pădurilor, naște vii controverse. Dincolo de cele legate de principii, reale sau imaginare, legate de mediu, sunt unele, mai puțin expuse cu sinceritate, pornind de la aspectele economice. Și, de fapt, acestea sunt cele care primează, căci banii fac Pământul să se învârtă. În acest caz este vorba despre o avere uriașă, căci nu degeaba i se spune pădurii „aurul verde“!

Romsilva nu e totul

Vorbind despre dimensiunile acestei laturi economice, trebuie să spunem de la început că doar în depozitele și rampele RNP Romsilva, la jumătatea acestui an, se aflau aproximativ 500.000 m.c. lemn de foc rămas nevândut. Asta deși pe piață este criză de lemn de foc. Pe de altă parte, există riscul ca încă două milioane de metri cubi să rămână neexploatate pentru că nu este posibil accesul în zonele de exploatare. Pentru că una este să te duci cu calul în pădure și să tai trei copaci și alta este să faci o exploatare industrială, ce presupune drumuri de acces și fronturi de exploatare. Or, trebuie să o spunem, de câțiva ani încoace Romsilva nu a mai avut aprobate fonduri pentru investiții decât în limita a câteva procente din profit. Asta cu toate că a înregistrat un profit frumușel. Dar probabil că Guvernul a gândit o altă destinație pentru acești bani... Și, așa cum atrăgea atenția unul dintre membrii echipei manageriale a RNP, în asemenea condiții se poate doar supraviețui pe termen scurt. Pe termen mediu și lung încep să apară probleme!

Dar Romsilva nu administrează decât 3,14 milioane ha de pădure proprietate publică a statului, adică ceva mai puțin de jumătate din totalul pădurilor românești, și încă un milion de hectare de pădure proprietate privată sau a administrațiilor locale. În total, cam două treimi din păduri. Restul se află în diferite forme de administrare, o parte dintre ele reunite sub egida Asociației Administratorilor de Păduri Ocoale de Regim din România.

Însă ceea ce este cel mai grav, este că un milion de hectare de pădure nu au niciun fel de administrator. Acestea sunt cele mai expuse tăierilor ilegale, bolilor și abuzurilor. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, multe dintre aceste păduri incluse în ultima categorie nu au încă niciun proprietar cert. Fie se află în litigiu, fie proprietarul nu este încă identificat cu certitudine, oricât ar părea de paradoxal.

Legat de aceste situații vom aminti că Juriștii Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva au reușit, în ultimii doi ani și jumătate, să mențină sau să reintroducă în proprietatea publică a statului, în urma proceselor, 230.514,25 ha de pădure. Cel mai cunoscut caz este cel de anul trecut, când 166.813 hectare de păduri revendicate de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au rămas în proprietatea statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva. Un alt caz, cel mai recent, este cel în care Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Instituția Prefectului județului Mureș au câștigat, definitiv și irevocabil, procesul cu urmașii baronului Daniel Banffy, menținând astfel în proprietatea statului 9.323,8 ha de pădure din județul Mureș, pe raza comunelor Stânceni, Răstolița și Lunca Bradului.

Modificări doar pentru operatorii economici

În cursul lunii iunie, Codul Silvic a fost modificat pentru a nu știu câta oară în ultimii ani. Principala modificare a fost făcută la articolul 59, aliniatul 5, care suna astfel: „Lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, tăierile de igienă, precum și tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafețe compacte de maximum 3 ha, executate în fondul forestier proprietate publică a statului, se realizează de către administratorii prevăzuți de lege, prin exploatare în regie proprie, cu forțe proprii sau prin prestări servicii cu operatori economici atestați pentru lucrări de exploatare forestieră.“ Acestei prevederi i s-a adăugat posibilitatea exploatării lemnului „la picior“ (adică direct din pădure) de către agenții economici.

Despre fondul problemei, nicio vorbă. După cum se vede, s-a rezolvat doar problema accesului unor agenți economici la lemnul pe picior. Ce se întâmplă însă cu pădurile neaflate în proprietatea publică a statului, despre protecția suplimentară a personalului silvic (împotriva căruia atacurile se înmulțesc exponențial), despre garantarea unui preț maxim al lemnului de foc, nicio vorbă. Sau cum spunea nemuritorul Caragiale, „să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic!“

Din acest motiv Federația Sindicatelor din Silvicultură „Silva“ a pichetat în cursul lunii iulie Parlamentul. Una dintre principalele revendicări este elaborarea de legi coerente și aplicabile, conforme cu realitățile și necesitățile sectorului silvic. Altfel, rămânem în domeniul vorbăriei de paradă!

Alexandru GRIGORIEV

Romsilva a reușit menținerea a peste 9.000 de hectare de pădure din județul Mureș în proprietatea statului

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Instituția Prefectului județului Mureș au câștigat, definitiv și irevocabil, procesul cu urmașii baronului Daniel Banffy, menținând astfel în proprietatea statului 9.323,8 hectare de pădure din județul Mureș, pe raza comunelor Stânceni, Răstolița și Lunca Bradului. Aceste suprafețe se alătură celor peste 220 de mii de hectare de pădure recuperate sau menținute în patrimoniul statului de către juriștii Romsilva, în ultimii doi ani și jumătate.

Printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă din iunie 2007, trei urmași ai baronului Daniel Banffy au obținut, pe cale judecătorească, reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 9.323,8 hectare cu păduri, pășuni și fânețe.

Pe o perioadă de câțiva ani, specialiștii Direcției Silvice Mureș și ai Prefecturii Mureș au derulat o amplă cercetare arhivistică, în România și Ungaria, referitoare la documente ce au stat la baza preluării în proprietatea statului a celor 9.323,8 hectare.

În urmă cu patru ani, la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securități au fost descoperite o serie de documente care au condus la exercitarea unei căi de atac extraordinare împotriva hotărârii judecătorești prin care se reconstituia dreptul de proprietate urmașilor baronului Daniel Banffy.

Astfel, s-a descoperit că baronul Daniel Banffy a fost inculpat, în anul 1946, și condamnat șase ani mai târziu pentru instigare la crime împotriva umanității, judecătorii dispunând și confiscarea averii acestuia, pentru fapte comise în timpul ocupației horthyste, care au condus la moartea mai multor locuitori ai comunei Lunca Bradului.

Așadar, proprietățile baronului Daniel Banffy nu au fost preluate abuziv de către regimul comunist, ci legal, pe baza legilor postbelice ce pedepseau crimele de război și colaborarea cu inamicii României și statelor Aliate.

Pe baza acestor documente, juriștii au promovat o cerere de revizuire, procesul fiind strămutat la Judecătoria Giurgiu, care a dat câștig de cauză Direcției Silvice Mureș și Instituției Prefectului județului Mureș în anul 2016, hotărâre menținută în urma recursului de către magistrații Tribunalului Giurgiu.

Juriștii Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva au reușit, în ultimii doi ani și jumătate, să mențină sau să reintroducă în proprietatea publică a statului, în urma proceselor, 230.514,25 hectare de pădure, cel mai cunoscut caz fiind cel de anul trecut, când 166.813 hectare de păduri revendicate de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au rămas în proprietatea statului și în administratea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,14 milioane de hectare de păduri proprietatea publică a statului și asigură servicii silvice, pe baze contractuale, pentru aproximativ un milion de hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate, a autorităților publice locale sau privată.

Abonează-te la acest feed RSS