reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Dec 2019

Măceșul, o posibilă afacere pentru zonele colinare

Măceșul (Rosa canina) este o plantă nativă din Europa, nord-vestul Africii și vestul Asiei. În România crește în flora spontană, începând de la câmpie până în zonele montane. Specia nu suportă umbrirea, de aceea o găsim pe versanții însoriți, în goluri de pădure sau la marginea acesteia, în pășuni și fânețe, pe marginea drumurilor etc. În cultură se pare că ar exista numai într-o plantație din localitatea Sulița, județul Botoșani, pe o suprafață de 70 ha. Fructul de măceș este foarte bogat în vitamina C, dar are conținut ridicat și din vitaminele B2, K, PP și A.

Cerințe față de mediu

Față de sol, este una dintre cele mai puțin pretențioase specii, vegetând inclusiv pe terenurile sărace, pietroase, scheletice, erodate sau supuse eroziunii. Are o rezistență deosebită la temperaturi scăzute, suportând lejer geruri de până la –30°, valoare la care e posibil să înghețe doar ramurile de un an. Vara este rezistent și la secetă. Are cerințe scăzute față de umiditate. De fapt, un aport sporit de apă în sol depreciază calitativ fructele.

Soiuri

Din sortimentul fără spini sunt cunoscute, pe plan mondial, varietățile Piros 1, Piros 2 și soiul românesc Can, caracterizat prin tufe viguroase, înalte de 3 m, cu 5-6 tulpini, fructe mari (5,5 grame), alungite, de culoare roșu intens, cu epoca de maturare în septembrie și producție de 5-4 kg/tufă. Acestea sunt mai sensibile la secetă și la ger. Dintre soiurile cu spini amintim Wagenigen 2, Wagenigen 5 și Wagenigen 7, cu tufe mijlocii, cu ramuri acoperite de ghimpi deși și curbați, fructe roșii-cărămizii.

Înființarea culturii

Materialul biologic poate fi obținut pe cale vegetativă (despărțirea tufelor și marcotaj) și prin semințe. Pentru înființarea unei plantații se aleg terenurile însorite, cu limita de înclinare a pantelor de până la 20%. Pregătirea terenului constă în lucrări specifice grupei de arbuști fructiferi, respectiv eliberarea terenului de planta premergătoare, fertilizarea organică, arătura adâncă de toamnă, discuirea. Distanțele de plantare pentru soiurile fără spini sunt de 3-3,5 m între rânduri și de 1,5 m între plante pe rând. Pentru soiurile cu spini, distanțele pot fi mai mici, de 2 m între rânduri și de 1,5-2 m între plante pe rânduri.

Lucrări de întreținere

Ca sistem de întreținere a solului se pot aplica variantele ogorului negru și cel cu bande înierbate. Măceșul nu necesită tăieri de formare a coroanei tufei în primii ani. În schimb, la plantațiile pe rod, în fiecare primăvară, se aplică tăierile de întreținere și fructificare. Ele constau în scurtarea tulpinilor care depășesc 2,0 m, la o lungime de 1,5-1,6 m. Tulpinile multianuale uscate sau uzate, cu vârste de peste 4-5 ani, se retează de la suprafața solului, fără cioturi, acestea fiind înlocuite cu creșterile noi, care apar din zona coletului. În general este bine ca la o tufă să nu fie mai mult de 6 tulpini multianuale. Tulpinile purtătoare de rod se scurtează, de asemenea, după culesul fructelor. În cazul apariției bolilor (făinare, rugina și pătarea brună) și dăunătorilor (viespe, păduchele verde al trandafirului, acarieni) se pot aplica tratamente specifice plantațiilor ecologice.

Recoltarea

Recoltarea măceșelor se face în lunile august-septembrie, în funcție de altitudinea terenului cultivat, de expoziție și de faza de maturizare a fructelor. Pentru export ca fructe în stare proaspătă, momentul optim de recoltare este când măceșele trec de la culoarea portocalie către roșu. Dacă se va utiliza ca fruct uscat, se recoltează în faza culorii roșu intens. În fine, pentru industrializare (pentru ceai, de exemplu), fructele se recoltează la culoarea roșu închis. Se culeg în lădițe de lemn sau coșuri de nuiele și, foarte important, acestea se transportă imediat la locul de depozitare sau prelucrare.

Maria BOGDAN

Fructele de pădure, o afacere socială

Pădurea constituie o bogăție și fără a fi exploatată irațional. Ba chiar fără a fi deloc exploatată. Acesta este secretul pe care ar trebui să îl afle toți aceia care îndată ce pun mâna pe un petec de pădure sar să taie copacii. O pădure tăiată dispare și nu mai produce nimic. O pădure vie este o sursă permanentă de venituri, mai mari sau mai mici. Iar una dintre sursele de venituri deloc neglijabile, pusă la dispoziție de codrii, o reprezintă fructele de pădure.

Prețurile cresc...

Pentru Regia Națională a Pădurilor „Romsilva“, colectarea fructelor de pădure, a ciupercilor și a plantelor medicinale constituie una dintre activitățile tradiționale. În fiecare an, pădurarii colectează de la localnici fructe de pădure, anumite specii de ciuperci, precum gălbiori și hribi, ca și unele plante medicinale. Aceste produse au mare căutare la procesatori, mai ales din străinătate. Iar faptul că sunt sălbatice și provin din România nu face decât să le crească prețul. Aceste două atribute se constituie într-o garanție a faptului că sunt produse bio. Iar prețul plătit pentru ele reflectă aprecierea de care se bucură. Ba mai mult decât atât, crește de la an la an, la fel ca și cererea.

Spre exemplu, în acest an prețul pentru cătina congelată a crescut cu nu mai puțin de 48%, de la 1.264 euro/tonă în 2016 la 1.847 de euro/tonă în acest an. Nici măceșele congelate nu au avut o variație de preț mai mică, ele crescând de la 663 euro/tonă în 2016 la 982 euro/tonă. Zmeura congelată s-a vândut cu 2.276 euro/tonă, adică un preț cu doar 12 procente mai mare decât cel din anul trecut. Aceeași scumpire s-a aplicat și afinelor, care s-au vândut anul acesta cu 2.684 euro/tonă, față de 2.353 euro/tonă anul trecut.

Important de precizat este că aceste prețuri au fost obținute în urma organizării unor licitații. Așadar, ele exprimă foarte fidel realitatea de pe piață și nu rezultatul unor manevre comerciale.

...producția scade!

Cu toate că, așa cum am arătat, prețurile de anul acesta au fost foarte bune, cantitățile de fructe de pădure care ajung la punctele de colectare ale RNP Romsilva sunt în scădere. În ultimii trei ani scăderea a fost constantă. Astfel, în anul 2015, față de un program anual de achiziție de 3.500 de tone, au fost achiziționate numai 3.414 tone de fructe de pădure. În 2016, deși se dorea achiziționarea unei cantități de 3.300 de tone, la punctele de colectare s-au adunat, cu greu, 2.364 de tone.

În acest an, până în prezent, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a achiziționat 2.325,9 tone de fructe de pădure și a livrat partenerilor comerciali, în urma licitațiilor, 2.142,3 tone. Alte 183,57 tone se află momentan în stoc, urmând a fi comercializate până la sfârșitul anului. Până atunci, pădurarii speră să se mai adauge și alte cantități, având în vedere cererea existentă. Moldova este cel mai mare furnizor de produse ale pădurii, dacă e să judecăm după cantitățile predate la punctele de colectare Romsilva. Județul Vaslui a realizat cea mai mare achiziție, de 388 de tone, urmat de județele Iași, cu 174,7 tone, Suceava, cu 140,8 tone, Galați, cu 124,5 tone. Județul Argeș, din Muntenia, se clasează abia pe locul al cincilea, cu 122,4 tone.

Program-pilot pentru cultivarea plantelor de pădure

Diversitatea produselor achiziționate de Romsilva este destul de largă. Astfel, la punctele de colectare se achiziționează zmeură, măceșe, mure, afine, cătină, porumbe și fructe de păducel.

Ba chiar mai mult decât atât, în acest an Direcția Silvică Bihor a achiziționat în acest an nouă tone de măline, iar Direcția Silvică Bistrița două tone de scorușe, în urma unor comenzi speciale.

Ca o dovadă că Regia acordă importanța cuvenită acestei laturi a activității sale, stă și faptul că s-a căutat o soluție pentru ca în viitor să poată fi crescută cantitatea de fructe de pădure colectată. Ca un prim pas în această direcție, anul acesta a fost demarat, în apropiere de Buzău, un program-pilot de cultivare a fructelor de pădure în plantații dedicate. În funcție de rezultatele obținute, astfel de programe vor fi realizate în mai multe regiuni ale țării, acolo unde există condiții favorabile.

Motiv pentru a colecta fructe de pădure

Colectarea fructelor de pădure, a ciupercilor și a plantelor medicinale este realizată de către voluntari, de regulă membri ai comunităților locale. În cele mai multe cazuri, este vorba de persoane fără venituri și fără un loc de muncă stabil. În acest context, cu atât mai importantă este posibilitatea oferită de a câștiga niște bani în timpul sezonului de recoltare.

După cum am aflat de la surse din cadrul RNP Romsilva, aspectul social este și motivul pentru care Regia are un câștig minimal din vânzarea fructelor de pădure. Tocmai pentru a sprijini comunitățile locale și pe membrii defavorizați ai acestora, diferența între prețul de achiziție și prețul de desfacere al acestei categorii de produse este mică, astfel încât să permită obținerea unor venituri cât mai mari pentru culegători. A căror muncă, cinstit vorbind, nu este deloc ușoară...

Însă, pe de altă parte, este o activitate accesibilă aproape oricui și care, așa cum este gândită la ora actuală, oferă o bună oportunitate de a câștiga sume deloc neglijabile. Desigur, celor care se îndură să schimbe umbra terasei de la cârciumă cu umbra pădurii!

GALERIE FOTO


Alexandru GRIGORIEV

Abonează-te la acest feed RSS