Tehnologia de cultură a isopului, Hyssopus officinalis L.

Cânepa (Cannabis sativa) se pierde ca vechime în negura timpului (anii 7.000 – 8.000).

Pe teritoriul țării noastre a fost cunoscută încă de pe vremea sciților, începând cu secolul al VII-lea î.Hr. Herodot menționa în scrierile sale îndeletnicirea femeilor dace de a confecționa de îmbrăcăminte și folosirea proprietăților cânepei în vindecarea rănilor și arsurilor.

Trăinicia fibrelor de cânepă a fost demonstrată și cu ocazia expediției Kon-Tiki, care a traversat Oceanul Pacific timp de 100 de zile pe o navă de bușteni de balsa legați cu funii de cânepă care nu s-au rupt pe timpul călătoriei, cânepa dovedind rezistență la acțiunea apei.

Tocmai de aceea din cânepă se fac odgoane, funii, sfoară de toate tipurile, furtunuri, saci, foi de cort, cuverturi, stofe pentru mobilă, unelte de pescuit și altele. Fibrele de cânepă cotonizate pot fi folosite singure sau în amestec cu bumbacul, cu lâna sau cu mătase artificială, dând produse asemănătoare cu cele de in sau chiar superioare acestora, perfecte pentru țesături, cearceafuri sau fețe de masă. Nici seminţele nu sunt de neglijat. Din ele se extrag uleiul de cânepă, ulei sicativ, folosit la fabricarea vopselelor, lacurilor, la prepararea săpunurilor fine şi în industria farmaceutică. Turtele rezultate sunt un furaj preţios pentru animale, iar din puzderiile rămase după meliţarea tulpinilor se fabrică plăci aglomerate, apreciate în industria mobilei sau ca material izolant în construcţia caselor de locuit. Un argument în plus pentru această preţioasă plantă este faptul că lemnul produs pe un hectar de cânepă echivalează cu cantitatea de lemn crescută anual pe un hectar de pădure matură de brad. Fiind şi o cultură ecologică, după recoltare terenul rămâne curat de buruieni.

Din păcate, toate aceste atuuri au fost uitate, la noi în ţară, în ultimii ani, cultura cânepei înregistrând un declin substanţial. Cu toate acestea, mici semne de revigorare par să se întrevadă la orizont. Câţiva întreprinzători care se luptă încă cu acţiunile birocratice greoaie impuse de stat speră să revigoreze această cultură. Este vorba de Fabrica de ulei de cânepă de la Salonta, judeţul Bihor, înfiinţată în 2007 cu fonduri europene, singura din Europa, cu o capacitate de 1.000 tone/an, dar care este nevoită să aducă materia primă, sămânţa de cânepă, din import, pentru că noi nu mai producem nimic în acest scop. Uleiul produs, foarte apreciat de străini, ajunge la export în proporţie de 80% în ţări precum Italia, Germania, Anglia, unde este folosit ca supliment alimentar sau la fabricarea cosmeticelor. Un alt exemplu, firma olandeză Hemflaxcare, cu o investiţie de 5 mil. euro, a realizat în judeţul Alba prima fabrică din România de extragere a fibrelor din tulpinile de cânepă, prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Aici capacitatea de procesare este de 4 tone tulpini/oră, iar materia primă este asigurată cu combine de recoltat proprii prin valorificarea integrală a plantei (tulpină, frunze, seminţe).

Aşadar, interes există, la fel şi piaţă de desfacere, iar fermierii curajoşi care vor miza pe cânepă vor primi din acest an, pe lângă subvenţiile pe hectar, şi sprijinul cuplat de 204 euro/ha, care va creşte an de an cu 10 euro până în anul 2020. Singura cerinţă cerută de stat pentru acordarea acestui sprijin este ca fermierii să folosească seminţe certificate.

Să sperăm că şi autorităţile vor adapta legislaţia, astfel încât cânepa să devină o oportunitate pentru cei care vor să o valorifice cu adevărat.

Ing. agr. Vladimir GRONCEANU

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 25

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București organizează an de an manifestarea Zilele Horticulturii Bucureștene. Ajuns la cea de a XIII-a ediție, evenimentul a adunat tot mai mulți participanți și asta datorită faptului că îmbină teoria cu practica. Pe de o parte cei interesați pot participa la conferințe și prezentări tematice, iar pe de altă parte pot vizita standurile expozanților și își pot achiziționa flori pentru casă și grădină.

La deschiderea evenimentului au fost prezenți numeroși studenți, cadre didactice și specialiști de la alte universități fie din țară, fie din străinătate. Prezent la eveniment, fostul ministru al Educației, domnul Sorin Cîmpeanu – rectroul USAMVB, a declarat: „Acest eveniment a devenit deja un brand, sunt mândru că putem organiza an de an Zilele Horticulturii Bucureștene. M-aș bucura să atragă atenția și mai mult a celor care nu sunt de specialitate, iar în ultimul an se întâmplă acest lucru și datorită presei. Ne propunem să promovăm mult mai incisiv lucrurile bune care se întâmplă în universitățile bucureștene.“

Una dintre cele mai așteptate conferințe a fost cea susținută de Andreea Stör, unul dintre cei mai cunoscuți designeri în artă florală din țară și președinta Asociației Floriștilor Români. Aceasta a pregătit o serie de aranjamente florale și a explicat ce înseamnă designul floral. Studenții din sală, impresionați de demonstrația de artă, i-au adresat întrebări tehnice, dar i-au cerut și sfaturi pentru a putea avea la rândul lor o carieră de succes în domeniu floristic.

Deși inițial evenimentul a fost conceput doar cu scop didactic prin organizarea conferințelor și evenimentelor de specialitate, în urmă cu 6 ani a fost inițiat Hortus Florshow România, târgul ce se desfășoară în campusul de la Agronomie și care adună producători de plante din toată țara. În acest an au fost 36 de standuri, care mai de care mai frumoase și mai viu colorate, unde au fost expuse inclusiv plante noi, cum ar fi floarea de hârtie, și varietăți rare ale unor plante de grădină, cel mai elocvent exemplu fiind bujorul galben.

Standul Facultății de Horticultură a fost unul dintre cele mai dinamice pentru că, pe lângă florile din propriile sere, au fost prezenți și studenți care au oferit detalii despre plante, dar au strâns și semnături pentru ca inițiativa domnului profesor Florin Toma de a transforma bujorul în floare națională să devină realitate.

Concluziile evenimentului le-am aflat de la domnul prof. univ. dr. Dorel Hoza, decanul Facultății de Horticultură: „Această ediție sperăm să fi fost mai bună decât până acum. Evenimentele din anii trecuți ne-au învățat lucruri și am încercat să ne organizam în așa fel încât ce ne-a scăpat într-un an să fie mai bine pus la punct în următorul. Avem deja o experiență în ceea ce privește conferințele, dar și pe partea de târg cu vânzare deoarece cei care participă la eveniment sunt interesați de ambele aspecte. Participanții la Zilele Horticulturii obțin și informații noi, dar pot pleca acasă și cu flori pe care poate nu le găsesc în altă parte. Facultatea de Horticultură are propriul stand unde prezentăm plantele crescute în serele noastre, dar mai ales oferta educațională.“

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 18

O defilare impresionantă de soiuri și hibrizi, toate închipuite în loturi întinse de verde. Grâul, orzul, ovăzul, floarea-soarelui și rapița au fost vedetele expoziției de culturi de la paradisul agricol Agrichim din Fetești. Viorel Nica, „cercetătorul din brazdă“ , după cum l-a numit unul dintre invitații săi, a organizat la începutul lunii iunie a X-a ediției a evenimentului Field DAY. Cu o suită de vizitatori, simpli fermieri, dar și persoane de rang oficial, dl Nica a pornit spre inima câmpului, unde a ținut o lecție deschisă despre cele mai bune soiuri și cei mai performanți hibrizi, majoritatea din portofoliul companiei Biocrop România.

Elita grâului de panificație

După defilarea printre loturi am putea spune că la Agrichim s-a adunat toată elita grâului de panificație. „Trizo este un soi cu tradiție la AGRICHIM și în toți acești ani de cultivare ne-am convins de calitățile sale de panificație. Este un soi mai puțin pretențios la tehnologie și se obțin producții de 5.000 de kilograme cu un cost pe hectar mai redus cu 30% față de grâul de toamnă.“

Xerxes a fost un alt soi prezentat la Agrichim. Este vorba despre un grâu nearistat de calitate Elita, cu un conținut ridicat de gluten umed și excelent pentru panificație.

Patras și-a ocupat locul pe podiumul de defilare de la Fetești. Acesta a fost prezentat ca un soi de grâu pentru panificație de calitate A, la care se obțin producții ridicate și care rezistă foarte bine la condiții aprige din iarnă.

Tot în categoria de excelență a grâului pentru panificație a fost inclus și Arktis, un soi nearistat cu randament foarte mare al făinii de la care se obțin producții foarte ridicate. Soi de mare productivitate în condiții de tehnologie intensă, ce poate fi cultivat cu succes în zone cu regim hidric mai slab, rezistent la ger. Așa a fost prezentat grâul de toamnă nearistat Chevalier, un soi cu calitate A pentru panificație. Alte soiuri de grâu prezentate au fost Potenzial, ce valorifică foarte bine so­lurile sărace și pre­zintă cali­tate A de panificație, Akteur, un soi excelent pentru panificație cu potențial ridicat de producție ce trebuie susținut totuși cu un nivel ridicat de fertilizare și tratament cu fungicid, pretabil inclusiv pe solurile ușoare din zone secetoase, dar care nu se recomandă a fi semănat timpuriu deoarece poate conduce la slăbirea toleranței la ger. Ultimele soiuri din portofoliul Biocrop România prezentate la Agrichim au fost Combin, încadrat de asemenea la categoria de excelență pentru panificație, și Agrano, o varietate aflată în testare. În expoziția loturilor de grâu a fost prezent și un soi neaoș românesc. Este vorba despre soiul Otilia, un produs al Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Turda.

Soiuri de floarea-soarelui, porumb, rapiță și orz

Pe podiumul cerealelor au fost prezentate și soiuri de orz: Armada, un soi de orz de primăvară, pretabil pentru tehnologia ecologică, care prezintă rezistență la secetă, foarte bună toleranță la boli criptogamice și producție de calitate superioară. Orzul de primăvară Steward a fost caracterizat ca fiind un soi foarte rezistent la cădere, toleranță bună la secetă și de la care se obțin producții excelente. Saphira este un orz de toamnă, adaptat tuturor zonelor de cultivare a orzului. De la Institutul de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Fundulea a fost prezent Ametist, un soi semiprecoce, rezistent la iernare, cădere şi boli de la care se obțin în medie 6,5-8,7 t/ha.

Un alt soi românesc, de data aceasta de ovăz, a fost Mureșana, tot un produs al Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Turda. Acest ovăz de primăvară este folosit în amestecuri pentru borceag.

La categoria porumb am văzut soiurile Roberto, un hibrid timpuriu ce prezintă calitate excelentă pentru morărit și panificație, Adorno, un soi destinat segmentului de morărit, și Toranno, un soi cu multiple întrebuințări: boabe, siloz, biomasă.

„În ceea ce privește rapița, avem o tradiție în cultivarea a doi hibrizi, și anume Exocet, hibrid tardiv cu rezistenţă foarte bună la secetă, şi Dynastie. În experiența a șapte ani de cultivare am constatat că aceștia au răspuns foarte bine condițiilor de climă și sol din această regiune, dar au o plas­ticitate mare și se pretează pentru mai multe zone ale țării.“

Cel de-al treilea hibrid de rapiță cultivat anul acesta la Agrichim este Hornet. Un hibrid semitardiv, tolerant la secetă, adaptabil oricărei zone de cultură a rapiței. Performanțele sale privind conținutul în ulei de peste 45% și producții de peste 5t/ha, spune dl Nica, au fost dovedite în Europa și în SUA. Diffusion, un alt hibrid cultivat la Fetești, are un conținut bogat în ulei (45%), rezistență foarte mare la temperaturi scăzute și înghețuri târzii. Încheiem defilarea culturilor din paradisul agricol Agrichim cu doi hibrizi de floarea-soarelui high-oleică, Armada și Gordion.

„La Agrichim folosim echipamente moderne autopropul ­ sate de administrat insecticide, erbicide și fungicide și fac foarte multe testări atât pe tipuri de pesticide, cât și pe metoda de aplicare. Fără o tehnologie avansată și inputuri dintre cele mai bune nu poți avea o cultură sănătoasă. De trei ani am renunțat să mai fac mixuri de produse în aceeași cantitate de apă pe hectar. Când amesteci aceste produse cu îngrășămintele foliare și cu apa se produce fitotoxicitate, de aceea eu administrez separat fiecare produs (ierbicid, insecticid, fungicid).“

„În urmă cu vreo cinci ani dl Muscă lansa tehnologia semănatului la grâu cu o cantitate mai mare de semințe, până la 700-800 de boabe germinabile la hectar. Trei ani am tatonat această tehnologie și anul acesta am semănat 100 de hectare cu o densitate de 800 de boabe germinabile pe m². Cultura arată impecabil, dar asta și cu ajutorul instalațiilor de irigat și îngrășămintelor. Avem sisteme de irigat de înaltă precizie procurate prin investiții proprii. Fermierii trebuie să știe că este foarte important să găsești o linie de credit și să faci investiții cu simț de răspundere. Asta înseamnă că acea investiție trebuie să plătească ratele la bancă și să îți rămână și un profit.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 20-21

Așa cum iubitorii de artă sunt invitați să admire frumosul în cadrul unor expoziții de pictură sau sculptură, la fel fermierii vor avea ocazia să viziteze „Galeriile rapiței“ în cadrul evenimentelor organizate de companiile germane BASF, Rapool și Lebosol în perioada următoare. Seria acestui tip de expoziție vie, dedicată exclusiv rapiței, a debutat la ferma Agrozootehnica Mihăilești din județul Giurgiu, aparținând experimentatului fermier Gheorghe Nițu, și a continuat în județele Arad, Constanța și Călărași.

Scopul acestor manifestării este clar: acela de a arăta agricultorilor ce se poate obține atunci când se alege o genetică de top și se aplică o tehnologie performantă. Iar ceea ce am văzut pe câmpurile de la Prunaru, județul Giurgiu, este un exercițiu de măiestrie oferit de natură, dar desăvârșit de știința și cunoașterea omului. Cei 48 de hibrizi de rapiță, reuniți într-o mare verde de păstăi, au oferit un spectacol al performanței. Plantele înalte, uneori cât un stat de om, își legănau silicvele în adierea ușoară a vântului și în admirația grupului numeros de fermieri care mai cercetau câte o crenguță în căutarea vreunui defect. Iată ce spun fermierii despre ceea ce au văzut:

Fermier Gheorghe Nițu, Agrozootehnica Mihăilești, județul Giurgiu, gazda evenimentului

„Avem aici o platformă cu 48 de hibrizi de rapiță cu genetică germană. De 50 de ani de când lucrez în agricultură testăm pe micro și macro fiecare cultură, pentru a ști cu precizie ce alegem pentru anul viitor. În ultimul timp nu au fost doi ani la fel și atunci trebuie să fim atenți, pentru că nu putem risca. Lucrăm sub cerul liber, avem o serie de factori variabili și trebuie să fim bine pregătiți profesional. Ceea ce vedeți este o cultură care arată foarte bine, condițiile meteo ne-au ajutat, dar și tehnologia s-a aplicat ca la carte. Marele nostru agronom Gheorghe Ionescu Șișești spunea cu 60 de ani în urmă: „orice poți importa dacă ai bani, echipamente, motoare, dar mai greu organisme biologice care s-au creat în țara ta“. În această perioadă, când se importă masiv hibrizi, trebuie să fim atenți ce alegem, să vedem dacă se adaptează condițiilor concrete în care se cultivă. Pe lângă evoluția acestor hibrizi încer­căm să aflăm și cum răspund la diverse tratamente și fertilizanți chimici. Rapița este o mare consumatoare de calciu și sulf și trebuie să știm exact care sunt cele mai bune rețete de fertilizare. Altfel, dacă nu ne ajută rapița, ce facem cu restul? Prețurile sunt volatile, sunt în declin și uneori ai surpriza ca la ce ai depozitat să primești un preț mai mic decât la recoltat. De asemenea, urmărim și programele fitosanitare de protecție a plantelor, pentru a ști ce substanțe active, ce molecule sunt mai bune și să le combinăm în așa fel încât să protejăm cât mai bine plantele de bolile și dăunătorii care dimi­nuează cu până la 40-50% randamentul la hectar.

Pe lângă rapiță, cultivăm grâu, floarea-soarelui și la fiecare avem platforme cu hibrizi în testare; este o regulă pe care o aplicam chiar și înainte de 1989, deși atunci nu aveam decât hibrizi realizați de stațiunile de cercetare românești. Întotdeauna am dat importanță cercetării. La noi este încă neglijată și nu este în regulă, pentru că avem elite mondiale. La experiența pe care o am, indiferent de anul respectiv, pe cele 3.800 ha pe care le dețin nu cultiv niciodată mai mult 20-25% hibrizi din import. Prefer hibrizii noștri românești care sunt constanți, adaptați, creați de specialiști extraordinari.“

Dan Ilie, președintele asociației fermierilor Ilfov și fermier în județul Giurgiu

Am văzut aici o masă de păstăi. Este un an bun pentru rapiță. Am și eu în cultură 120 ha cu rapiță, am folosit și eu substanțele aplicate în aceste loturi demonstrative și arată bine. Spre deosebire de cea de aici, eu i-am dat mai târziu cu Cleranda și a crescut mai mult tija centrală și în condițiile acestea a mai înghețat o parte. Cu toate acestea, în primăvară au dat lăstari de jos, așa încât cultura a compensat și arată ca cea de aici. Ce este adevărat nu am cultivat niciodată rapiță cu Cleranda; văd că aici este o cultură curată, fără buruieni, tulpina este destul de groasă, dar anul acesta ne-a păcălit pe toți Ceotoringus-ul. Din cauza temperaturilor din luna februarie tratamentul s-a făcut cu întârziere, după ce dăunătorul și-a depus ponta. Specialiștii spun că dacă nu s-a uscat până la 20 cm, cultura nu va fi compromisă, însă producția va fi mai mică. Sunt destul de rezervat în a face pronosticuri. Anul trecut, când speram să obțin cea mai mare recoltă la rapiță de când cultiv, au venit temperaturi de 40 de grade C și etajele de sus nu au mai produs la fel și m-am închis cu 3.600 kg/ha. Anul acesta estimez 4.000-4.500 kg/ha, pentru că am avut precipitații în lunile aprilie, mai, duble față de anul trecut, doar temperaturile au fost mai scăzute pe timpul nopții. Producția pentru acest lan demonstrativ, care a primit de toate și la timp, ar putea fi de 5.000 kg/ha. Sper să nu mă înșele aceste plante înalte și aplecate care dau impresia unei mase de păstăi.

Antonio, director Agroconcept, județul Teleorman

Noi avem 2.300 ha, iar anul acesta am cultivat 400 ha cu rapiță, 750 ha cu grâu, 250 ha orz, 600 ha floarea-soarelui și restul cu porumb. La momen­tul acesta culturile arată foarte bine și promit producții bune. Noi nu am testat hibrizii pe care i-am văzut în această galerie, însă colaborăm foarte bine cu firma BASF și aproape toată tehnologia pentru rapiță vine de la această companie, de la preemergență până la produsele postemergență. Pentru că ținta noastră este să ajungem la 10.000 ha ne propunem ca anul viitor să testăm noi hibrizi pentru toate culturile.

Rapița pe care am văzut-o aici la prima vedere pare ok, dar sigur a fost lovită de o grindină, se văd niște pete mici albe pe silicve. Din punct de vedere fitosanitar pare o cultură sănătoasă, curată. Acum trebuie văzut și care este raportul venituri – cheltuieli, ca să putem spune dacă este o cultură rentabilă. Hibrizii prezenți în această galerie au un potențial mare, promit mult, ar fi putut atinge cu siguranță 5.000 kg/ha, însă acolo unde a căzut grindina și silicvele au fost afectate boabele sunt nematurate, iar acest lucru se va reflecta în producție, din păcate.

Patricia Alexandra Pop

Perioada de recoltare a plantelor medicinale și aromatice, în care tocmai ne aflăm acum (frunze, herba, flori, semințe) este esențială pentru obținerea unei materii prime de calitate. Colectarea în afara condițiilor optime (prematură sau tardivă, uscarea neglijentă) poate conduce la compromiterea produsului. Pentru plantele din flora spontană este nevoie, în plus, de o ponderare a colectării; o recoltare excesivă pune în pericol biodiversitatea.

• frunze și ierburi subțiri: 0,50-1,0 kg/mp, 3-8 zile vara, 10-14 zile toamna sau primăvara;

• frunze și ierburi groase: 0,50-1,0 kg/mp, 10-14 zile vara, 12-21 zile toamna sau primăvara;

• rădăcini subțiri: 1-2 kg/mp, 14-21 zile vara, 21-31 zile toamna sau primăvara;

• rădăcini groase: 1-2 kg/mp, 30-35 zile vara, 35-60 zile toamna sau primăvara.

Ambalare

După ce s-a uscat (florile și frunzele foșnesc la atingere, iar rădăcinile se rup la îndoire), în funcție de destinație, produsul se sortează pe calități, se ambalează și se etichetează. Sunt recomandate următoarele ambalaje: pungi de hârtie – pentru organele plantelor care conțin principii active mai puțin stabile și care se degradează la soare ori lumină; saci de pânză – pentru flori, frunze, fructe sau rădăcini; cutii din tablă, cu strat interior de protecție – pentru frunzele care se pulverizează ușor. În practică se mai utilizează polietilenă, nylon, însă noi nu vă recomandăm folosirea acestor materiale.

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 24-25

Gardurile vii sunt aranjamente speciale, cu înălțimi diferite, contur sinuos sau drept, forme dezvoltate natural, liniar sau geometric (cilindru, semicerc, piramidă, paralepiped etc.), decorative sau utilitare, care se tund sau nu, cu creștere rapidă, modestă sau înceată. În categoria gardurilor vii intră și labirinturile (perete verde) ori palisadele (zid verde). În funcție de dimensiune, acestea pot fi mici (maximum 40 cm înălțime), scunde (până la 100 cm), mijlocii (100-200 cm), înalte și foarte înalte (200-400 cm sau chiar mai mult).

La realizarea gardurilor vii se folosesc mai multe specii decorative prin frunze, flori sau fructe, cu frunze caduce sau permanent verzi, încadrate în categoria foioaselor și a coniferelor:

– foioase: buxus (cea mai răspândită specie cu o astfel de utilizare), berberis (cu 500 de varietăți), floarea miresei sau cununița (Spiraea vanhouttei), lemn câinesc (Ligustrum sp.), caprifoi sau mâna Maicii Domnului (Lonicera sp.), forsythia, mai rar ulmul, fagul cu frunze roșii sau verzi, teișorul, liliacul, iasomia etc.;

– conifere: thuja, chiparosul albastru, ienupărul, pinul etc.

Plantare și îngrijire

Plantarea are loc toamna sau primăvara, uneori, când vremea permite, în ferestrele iernii. Terenul se desfundă cu 30 de zile înainte, fiind îmbunătățit cu îngrășăminte. Se execută șanțuri 20 x 20 cm pentru gardul viu mic sau 80 x 60 cm, pentru gardurile înalte. Pentru cele foarte înalte este de preferat plantarea la groapă individuală. Plantarea se face pe un rând, variantă în care arbustul se dezvoltă foarte bine, dar în practică se folosesc cel mai des două rânduri, caz în care exemplarele mai slab dezvoltate se plantează la mijloc. La un metru liniar, la gardul pe două rânduri, se plantează până la 10 bucăți, în triunghi – materialul săditor de pe al doilea rând se intercalează la mijlocul distanței dintre arbuștii de pe primul rând. În cazul speciilor cu creștere înaltă, densitatea va fi mai mică. Înainte de plantare, materialul săditor se fasonează (se înlătură rădăcinile rănite, restul fiind scurtate la 10-20 cm), se mocirlește și se scurtează, dacă este nevoie, și partea aeriană, în funcție de dimensiunea dorită. Ca lucrări de îngrijire amintim: udarea, imediat după plantare și ori de câte ori este nevoie; tunderea – se poate efectua iarna și în timpul vegetației, primăvara și vara; tratamentele împotriva bolilor și dăunătorilor, la speciile sensibile.

Pagini realizate de Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 25

În comparație cu vecinii din sud, Prahova nu este prin excelență județ agrar și nici nu dispune de foarte mult teren arabil (143.225 ha arabil, din 269.429 ha total agricol). Dar chiar și așa redusă cum este suprafața, înainte de 1989 mare parte din ea era irigabilă fie prin intermediul sistemelor/amenajărilor zonale, fie prin cele naționale. Vechii ingineri vorbesc despre capacități de udare pentru 40-50.000 ha.

În privința suprafeței irigate, lucrurile sunt confuze. La nivelul anului 2000 se vorbea despre existența unor amenajări care ar fi putut acoperi 21.000 ha. În 2002 statistica MADR includea doar 9.781 ha irigabile în Prahova. După investiții guvernamentale în reamenajarea a două sisteme (Leaot și Drăgănești), datele oficiale arătau că suprafața irigată era, în 2002, de 5.229 ha, în 2006 – de 2.008 ha, iar în 2009 s-au încheiat contracte doar pentru 24,5 ha! Tot în 2009 oficialii de la Unitatea de Administrare Prahova din cadrul Administrației Naționale de Îmbunătățiri Funciare declarau că potențialul real de udare este de 4.676 ha. Datele sunt contrazise de MADR. În același an, în Proiectul de reabilitare și reformă a irigațiilor – analiza economică a sectorului de irigații, întocmit de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale, Prahova este menționată cu amenajări pentru 7.693 ha. În 2016 suprafața pentru care s-a semnat cu ANIF, filiala teritorială Prahova – Ilfov, un contract multianual și sezonier este de 1.894 ha.

Sistem de irigații viabil pentru 7.693 ha

De fapt, județul nici nu contează în viziunea autorităților centrale. În Proiectul de reabilitare și reformă a sistemului de irigații – strategia investițiilor în sectorul irigațiilor, întocmit la nivelul MADR, în 2011 sistemele de irigații din Prahova considerate viabile pare că nu merită efortul unor investiții. De ce infrastructură dispune totuși agricultura județului? Sunt cinci sisteme mari și late: Iazul Morilor – 1.054 ha, Leaot - 2.507 ha, Ciorani – 1.055 ha, Movila Vulpii –1.841 ha (toate irigate gravitațional), Drăgănești-1.236 ha (irigații prin stații de pompare). În total, aceste sisteme acoperă 7.693 ha. Ar mai fi și un subsistem (Iazul Morilor Teleajen) pentru o suprafață mai mică, dar acesta n-a fost menționat în evidențe, iar un alt sistem prin pompare a încăput, nu se știe cum, cu acte cu tot, pe mâna unui investitor, care l-a pus la pământ. Teoretic se spune că, dacă mâine s-ar pune problema să se irige întreaga suprafață amenajată, sistemele pot fi puse imediat în funcțiune. Practic, lucrurile sunt mai nuanțate. De exemplu, canalul Leaot este colmatat pe cea mai mare parte din lungime (4 km numai pe teritoriul comunei Ariceștii Rahtivani). La un moment dat, Ariceștii Rahtivani fiind cea mai bogată comună din Prahova, cu al șaselea cel mai mare buget local (29,5 milioane de lei), incluzând în clasament și cele 14 orașe, s-a pus problema decolmatării și amenajării/dalării Leaotului pe lungimea care corespunde teritoriului administrativ. Ideea nu a mai prins viață, dar nici n-a fost explicit abandonată.

Totuși, în Prahova se irigă!

Și se irigă, în afara suprafețelor contractate, chiar și din amenajările deținute de ANIF. E adevărat, suprafețele sunt mici, în special cultivate cu legume, dar s-ar aduna, în satele cu tradiție în grădinărit (Ariceștii Rahtivani, Târgșoru Vechi, Filipeștii de Târg (Brătășeanca), Mănești, parțial Șirna etc.), câteva sute de hectare. În rest, în comunele în care locuitorii trăiesc exclusiv din legumicultură (Balta Doamnei, Olari, Puchenii Mari, Gherghița, parțial Bărcănești și Tomșani) fermierii și-au amenajat propriile sisteme de irigații și surse de apă pe suprafețe care ar cumula în jur de 1.000 ha. La acestea s-ar mai adăuga sistemele proprii de irigații pentru plantațiile noi de pomi și viță-de-vie, aproximativ 300-400 ha.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 - pag. 26

Se apreciază că solurile tasate și compactate reprezintă, în țara noastră, aproximativ 6,6 mil. hectare, cele mai predispuse acestor fenomene fiind solurile argiloase, mai ales atunci când sunt lucrate nerațional (lucrări numeroase, la grad de umiditate necorespunzător, cu utilaje neadecvate).

În anii mai bogați în precipitații și pentru anumite lucrări obligatorii, precum erbicidarea, se intră pe teren chiar dacă gradul de umiditate este ridicat și, inevitabil, se produce tasarea solului. În asemenea condiții ar fi indicat să se folosească elicopterul sau avionul pentru tratamente.

Aprecierea compactării solului se poate realiza, în mod practic, scoțând cu sapa o bucată de sol de forma unei cărămizi și dacă solul respectiv se sfărâma ușor, în bucăți mici nu este compactat. Dar dacă sfărâmăturile sunt mai mari și colțuroase este compactat.

Se mai poate aprecia gradul de tasare și compactare mergând în câmp după o ploaie de 15-20 mm și observând dacă:

- solul se usucă în mai puțin de 5 zile, nu este compactat și pe asemenea suprafețe se poate aplica sistemul de lucrări minime ale solului;

- se usucă în mai mult de 8 zile, solul respectiv este tasat și sunt necesare lucrări de afânare prin arătură, lucrarea cu cizelul sau cu scarificatorul, în funcție de adâncimea stratului compactat.

Mai precis, măsurarea gradului de tasare-compactare a solului se execută prin determinarea densității aparente (d.a.) a solului.

Astfel, întâlnim:

• soluri afânate, după arătură, când au d.a. = 0,8-1,0 g/cmc;

• soluri așezate, cele mai favorabile culturilor agricole, când au d.a. = 1,0-1,4 g/cmc;

• soluri tasate (în stratul 0-40 cm) și compactate (în stratul peste 50 cm) când au d.a. = peste 1,5-1,6 g/cmc.

Neajunsurile solurilor tasate și compactate se manifestă prin aceea că apa provenită din precipitații se infiltrează greu, băltește, se scurge la suprafața solului, se evaporă, deci se pierde.

Pe astfel de soluri regimul aerohidric și de nutriție este necorespunzător, iar activitatea micro­biologică din sol și creșterea rădăcinilor sunt stânjenite.

Utilajele agricole pot provoca fenomenul de tasare și compactare a solului în următoarele condiții:

l În funcție de mărimea tractoarelor s-a constatat că, prin măsurarea d.a. pe urmele roților tractorului comparativ cu suprafața necălcată de tractor, s-au obținut:

• la tractoare mijlocii:

– pe stratul 0-10 cm d.a. crește de la 0,96 la 1,31 g/cmc;

– pe stratul 0-20 cm d.a. crește de la 1,06 la 1,44 g/cm3.

• la tractoarele mari:

– pe stratul 0-10 cm d.a. crește de la 1,09 la 1,41 g/cm3;

– pe stratul 0-20 cm d.a. crește de la 1,14 la 1,62 g/cm3.

• În funcție de lățimea pneului tractorului s-a constatat că:

– tractoarele cu pneul normal tasează solul pe 12-15 cm adâncime;

– tractoarele care au pneul mare tasează pe 5-6 cm adâncime;

– tractoarele echipate cu roți duble tasează pe 2-3 cm adâncime.

• În funcție de umiditatea solului s-a constatat că:

– pe solul uscat are loc o tasare superficială;

– pe solul umed roțile pătrund la 2-3 cm adâncime;

– pe solul foarte umed pătrund la 8 cm adâncime.

• În funcție de presiunea în pneuri s-a măsurat d.a. pe urmele roților tractorului și s-a constatat că:

– la presiunea de 1 bar, d.a. a fost 1,31 g/cmc;

– la presiunea de 1,4 bari, d.a. a fost 1,39 g/cmc.

• În funcție de utilajele tractate de tractor s-a constatat că:

– atunci când tractează grapa cu discuri, un utilaj mai greu, când tractorul are roți simple pătrund 12 cm în sol, iar când este echipat cu roți duble pătrund 5,5 cm în sol;

– când tractează un cultivator, un utilaj mai ușor, când tractorul are roți simple pătrund 8 cm în sol, iar când este echipat cu roți duble pătrund 4 cm în sol.

S-a mai constatat că, atunci când tractoarele sunt echipate cu anvelope radiale, acestea au influență mai redusă de tasare a solului deoarece exercită o presiune mai mică pe sol. Totodată, anvelopele radiale, fiind foarte flexibile, oferă o protecție asupra suprafeței solului.

Pentru a preîntâmpina fenomenul de tasare-compactare a solului sunt necesare următoarele măsuri:

– lucrările solului să se efectueze numai la umiditatea optimă;

– să se practice o agricultură rațională cu folosirea asolamentelor și obligatoriu cu solă amelioratoare și cu o fertilizare organo-minerală echilibrată;

– să se alterneze adâncimea arăturii și periodic să fie înlocuită cu lucrări superficiale;

– să se aplice sistemul lucrărilor minime și fără arătură cu metode de combatere integrată a buruienilor;

– să se folosească utilaje agricole cât mai ușoare și cu presiune redusă în pneuri;

– tractoarele să fie echipate cu roți mari, duble, cu zăbrele sau cu crampoane neuzate;

– să se folosească agregate complexe, care la o singură trecere execută mai multe lucrări.

Deci, mare atenție când și ce utilaje folosim la lucrările agricole.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 28-29

Originare din India de Vest și Birmania, vinetele au ajuns în România în secolul al XVII-lea, fiind astăzi cultivate mai ales în zonele de sud, sud-est și sud-vest ale țării, devenind un ingredient de bază al multor preparate pe timpul verii, dar mai ales în pregătirea conservelor pentru iarnă. De-a lungul timpului vânăta a primit tot felul de denumiri, „mărul dragostei“, așa cum o apreciau englezii, „mărul nebuniei“, cum o vedeau italienii, sau „pătlăgica vânătă“, așa cum au botezat-o românii. Indiferent cum i-am spune, deși o apreciem ca legumă, ea este de fapt un fruct, făcând parte din aceeași familie cu a roșiilor și cartofilor, dar fiind înrudită și cu fructele goji.

Motive pentru cultivarea vinetelor sunt destule. Deși au o valoarea energetică redusă și un conținut scăzut de vitamine și săruri minerale, datorită conținutului ridicat de celuloză și hemiceluloză vinetele au efect de reducere a colesterolului din sânge, sunt diuretice, laxative, antianemice, stimulente hepatice, calmante. Am mai putea adăuga și alte beneficii, însă ne-am propus să prezentăm soluțiile ecologice care ar putea fi aplicate într-o cultură curată, fără tratamente chimice.

Înainte de plantare este bine de știut că în rotația culturilor vânăta poate avea ca bune premergătoare plantele leguminoase, rădăcinoase sau bulboase, iar ca buni vecini usturoiul – care o apără de putregai, crăițele care îndepărtează nematozii și gălbenelele – repelent pentru musculița albă de seră.

La înființarea culturii prin răsad, plantarea se face pe teren modelat, câte 2 rânduri pe stratul înălțat, la intervale de 80 cm între rânduri și 35-40 cm distanță între plante pe rând în funcție de varietate. Densitatea culturii poate varia între 33.000-38.000 de plante/ha.

Ca lucrări de întreținere trebuie să menționăm completarea golurilor, udarea solului după plantare cu infuzie de coada-calului (se poate realiza din 300 g plantă uscată fiartă în 5 litri apă timp de 30 de minute și diluată în proporție de 1 la 5) împotriva bolilor criptogamice. De asemenea, trebuie prășit dacă nu s-a folosit metoda prin mulcire. Vinetele au nevoie să fie copilite și cârnite, iar irigarea se recomandă a se face prin picurare.

În ceea ce privește fertilizarea plantelor se poate folosi în prima parte a perioadei de vegetație purin de Taraxacum officinale din 200 grame frunze uscate. În fiecare lună se poate administra în același scop plămădeală din balegă de vacă (din jumătate de găleată cu balegă uscată și restul apă, lăsată la fermentat 14 zile, amestecând zilnic) în concentrație 20%, aplicată seara sau pe timp noros.

Dacă vă propuneți să aveți o cultură ecologică, atunci și combaterea bolilor și dăunătorilor se va face tot cu soluții din plante, așa cum vă propunem în tabelul de mai jos.

Recoltarea începe când fructele au atins mărimea specifică soiului, iar într-un an bun producția poate atinge 20-30 tone/ha. Este bine de știut că vinetele, ca și roșiile și cartofii, nu trebuie ținute în frigider, ci la temperatura camerei și nu se consumă niciodată crude.

Dr. ing. Elena Catană

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, pagina 22

BASF, unul dintre giganţii chimiei mondiale, a prezentat de curând, în cadrul unui eveniment fastuos, oferta sa pentru viticultorii români. Deşi tema centrală a manifestării a fost premierea celor mai bune vinuri produse în podgoriile mici şi mijlocii din România, de mare interes s-a bucurat şi prezentarea ofertei de pesticide pentru viticultori. Lucru firesc, de altfel, căci vinul bun nu poate fi produs decât dintr-o vie sănătoasă.

Împotriva manei și a făinării

Una dintre noutăţile sezonului, de mare trebuinţă având în vedere caracteristicile acestui an, este fungicidul Forum Gold. El conţine două substanţe active, dimetimorf şi ditianon, şi are o acţiune sistemică împotriva manei viţei-de-vie. Se poate aplica de la apariţia frunzei a cincea şi până la intrarea în pârgă. Se pot efectua trei tratamente/ sezon, la 10 zile, iar timpul de pauză este de 35 de zile. Se folosesc 1,56 kg, iar substanţa este dizolvată în 1.000 litri apă/ha. De notat este că Forum Gold reduce riscul apariţiei rezistenţei manei la tratamente şi nu are impact asupra calităţii mustului.

Împotriva făinării, BASF recomandă folosirea fungicidului Vivando, un compus pe bază de metrafenonă. Această substanţă de ultimă generaţie distruge făinarea intervenind, pe mai multe niveluri, în ciclul de dezvoltare a agentului patogen. Sunt necesari doar 0,2 litri substanţă dizolvată în 500-1.000 litri apă/ha. Se aplică preventiv maximum trei tratamente/ an, cu o pauză de 10-14 zile între ele. Timpul de pauză este de 28 de zile. Se poate aplica de la apariţia frunzei a cincea şi până la coacerea boabelor. Este foarte rezistent la spălare, astfel că este suficient să nu plouă o oră de la aplicare. De menționat este că, aşa după cum spunea Robert Băicoianu, managerul diviziei Produse pentru culturi speciale a BASF, acest produs a fost atât de solicitat încât a dispărut din depozite. În următoarele zile, un nou lot de o tonă va sosi din Franţa.

Împotriva moliei verzi şi a cochilisului

BASF propune pentru combaterea moliei verzi şi a cochilisului insecticidul Fastac Active, pe bază de alfacipermetrin. Are un efect rezidual bun şi este rezistent la spălare. Aşa se face că sunt suficiente două tratamente, la interval de 7-10 zile. Timpul de pauză recomandat este de 21 de zile. Efectul său este foarte rapid, atât asupra adulţilor, cât şi asupra larvelor.

Pe lângă aceste substanţe, specialiştii BASF recomandă şi fungicidul Cantus, care combate eficient putregaiul cenuşiu. Se folosesc 1-1,2 kg/ha. Este suficientă o singură aplicare, ce se face fie la sfârşit de înflorit, fie la închiderea ciorchinelui, fie la intrarea în pârgă. Timpul de pauză necesar este de 21 de zile.

Ca un sprijin suplimentar pentru viticultori, BASF oferă un discount suplimentar de 4% la achiziţionarea pachetului de fungicide Imuno Plus. Acest pachet, dimensionat pentru tratamentul unei suprafeţe de 10 ha, conţine Acrobat MZ 69 WG, pentru combaterea manei, Cantus şi Vivando.

Pentru viticultorii care doresc tratamente antifungice mai puţin chimizate, cercetătorii BASF propun ca alternativă folosirea produsului Kumulus DF. Acesta este un fungicid de contact cu acţiune multi-site şi cu risc scăzut de apariţie a rezistenţei. Componenta activă o reprezintă sulful. Se aplică ca tratament preventiv, la interval de 7-14 zile. Pentru combaterea concomitentă şi a manei se poate aplica în amestec cu Polyram, alt fungicid de contact pe bază de metiram.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, pagina 17