reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Despre perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole „Stăm în continuare și întindem vorbe!“

Plantarea unor perdele forestiere de protecție este un subiect despre care se vorbește mult, dar legat de care se fac, deocamdată, prea puține. După mulți ani, de-abia în toamna trecută s-a început plantarea unor asemenea perdele în lungul Autostrăzii Soarelui. Dar despre perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole, nu se mai spune nimic la nivelul forurilor decizionale. Au mai rămas doar câțiva pasionați responsabili, oameni de știință sau specialiști în agricultură, care încă speră să readucă în atenție acest subiect deosebit de important.

Efectele distrugerilor din 1963 s-au amplificat an de an

„În 18 august 2007, în cadrul unui simpozion ce a avut loc la Constanța, referitor la Dobrogea în contextul deșertificării am vorbit despre importanța perdelelor de protecție a suprafețelor agricole. Am prezentat atunci date referitoare la dinamica precipitațiilor și la tot ceea ce s-a întâmplat în perioada anilor 1920 – 1921“, povestește dl dr. ing. Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești. Domnia-sa lucrează în Dobrogea, ca agronom, încă din 1963. „Când mi-am început activitatea, tocmai începuse nebunia distrugerii perdelelor forestiere de protecție a suprafețelor agricole. Lucram la GAS Stupina și raportam zilnic la regiune, la Hârșova, stadiul desțelenirii. La începutul lui 1963, în Dobrogea, existau 4.049 ha perdele forestiere. La sfârșitul anului dispăruseră cu totul“, își amintește agronomul. Ulterior, de la an la an cu mai mare amploare, a putut evalua efectul devastator al acestei măsuri.

Irigațiile și perdelele de protecție, vitale pentru Dobrogea!

În istoria României perdelele forestiere constituie o constantă. Acestea aveau un dublu scop. Pe de o parte constituiau un excelent marcaj al hotarelor, iar pe de altă parte permiteau celor ce lucrau câmpul să se adăpostească la umbră atunci când era nevoie.

Dar aceste două utilități sunt doar cele care apar la o primă vedere superficială. Efectele de protecție ale perdelelor forestiere de pe terenurile agricole sunt mult mai complexe. Ele au fost evidențiate de specialiști încă din a doua jumătate a secolului XIX. Necesitatea perdelelor de protecţie a fost adusă în atenția publică pentru prima oară în anul 1860 de către Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantaţii pentru „adumbriri contra vântului“. În urma călătoriei de studiu pe care a întreprins-o în Dobrogea, savantul recomanda ca elemente vitale pentru agricultura din acest ținut irigațiile și perdelele de protecție.

Primele propuneri pentru executarea unor perdele de protecţie în cadrul unui proiect concertat aparţin lui B. Pizu. În anul 1881, în „Revista Pădurilor“, acesta propunea instalarea a 56 fâşii de pădure, de la Dunăre la Podgorii, undeva în zona Bărăganului și a sudului Moldovei. Fâșiile de pădure urmau să fie amplasate la o distanță de  circa 20 km între ele.

Marii proprietari și-au plantat singuri perdelele forestiere

Primul care a transpus în practică un astfel de proiect a fost moşierul Sălcudeanu, la Mărculeşti – Ialomiţa (1879-1891). El și-a acoperit proprietatea cu „perdele colectoare de zăpadă şi domolitoare de vânturi“, din salcâm. Peste aproximativ un deceniu, între 1902 și 1907, pe terenurile Domeniilor Coroanei de la Sadova (Dolj), s-au plantat cu salcâm 50 km perdele în lungul drumurilor, cărora li s-au adăugat 500 km în jurul tarlalelor agricole (25 ha fiecare tarla).

În 1924, pe fosta moşie a principelui George Știrbei,de la Berteştii de Jos – Brăila, cunoscută pentru faptul că era alcătuită în mare parte din terenuri cu nisipuri zburătoare, au fost plantate perdele forestiere. Aceste exemple au demonstrat eficiența acestor mijloace simple de protecție.

Ca urmare, în 1937, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor iniţiază un studiu privind perdelele de protecţie a câmpului. Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră (ICEF) introduce în programul său de lucru asemenea preocupări fiindu-le alocată şi o sumă de 300.000 lei.

În afara acestor reţele, au mai fost înfiinţate de către proprietari perdele, la Mărculeşti şi Jegălia (jud. Ialomiţa), la Ciocârlia şi Izvoru (jud. Constanţa), pe suprafeţe mari, respectiv 367 ha şi 104 ha.

Eficiența, dovedită în 1946 și 1947!

Acestea şi-au dovedit eficienţa în cazul secetei din 1946, anul cel mai secetos din secolul al XX-lea, când la adăpostul perdelelor s-a obţinut un spor de recoltă de 300% faţă de câmpul neprotejat. Perdelele au avut efect pozitiv şi în anul 1947, când în Dobrogea grâul a degerat în întregime în câmpurile neprotejate, dar s-au obţinut 600 kg/ha la adăpostul perdelelor.

Ca urmare, în 1950 a fost creată o direcţie silvică specială în Dobrogea, care să se ocupe de crearea unei rețele de perdele forestiere de protecție a terenurilor agricole. Reţeaua a ocupat o suprafaţă de cca. 4 000 ha, protejând o suprafaţă de aprox. 1.000.000 ha. Unul dintre „artizanii“ acesteia a fost savantul Traian Săvulescu, pe atunci președinte al Academiei. „Voi, inginerii agronomi din Dobrogea va trebui să lucrați la umbra perdelelor forestiere“, îi plăcea să spună.

În 1962, printr-un decret comunist, fără nici o bază științifică, s-a hotărât tăierea tuturor litierelor aflate pe terenurile agricole, sub cuvânt că „sunt o idee stalinistă“.

Diferențele se văd și din avion!

„În 2007 am făcut câteva filmări aeriene, de-o parte și de alta a graniței româno-bulgare, în Dobrogea. În Bulgaria încă există vechile perdele plantate în anii ’20. Diferențele, chiar așa, văzute din avion, în ceea ce privește agricultura sunt izbitoare“, își reia firul poveștii Dumitru Manole.

Începând din 2008, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, a pus bazele a trei pepiniere pentru crearea materialului biologic necesar realizării perdelelor de protecție. „A fost o mare aventură. Nu am găsit sămânță certificată. Doar la Direcția Silvică Bihor am reușit să găsim sămânță de salcâm. Așa se face că am creat perdelele care există acum cu salcâm. Sigur că ideal ar fi fost să conțină și stejar roșu, stejar brumăriu și sălcioară, dar la momentul respectiv nu s-a putut“, continuă Dumitru Manole istoria. Și de aici pornesc problemele: conform unor categorisiri europene, salcâmul este considerat o specie invazivă. Ca atare, pentru suprafețele agricole ocupate acum de noile perdele de protecție, nu se acordă nici un fel de subvenții, nici în cadrul „Plăților unice pe suprafață“, nici pentru „Zone de interes ecologic“.

Important de spus este și faptul că, la începutul lunii aprilie, în câmp solul era umed în secțiunea de adâncime cuprinsă între 4 și 30 cm. În schimb, în zona perdelelor forestiere, umiditatea cobora până la 45-50 cm.

„Așadar, acum, în 2019, un an așa cum n-am mai întâlnit în toți cei 56 de ani de activitate, noi stăm în continuare și întindem vorbe?“, se întreabă amar specialistul octogenar.

Alexandru GRIGORIEV