reclama youtube lumeasatuluitv
update 16 Nov 2019

Perdelele forestiere de protecție, o normalitate uitată

  • Publicat în Silvicultura

Perdelele forestiere sunt un subiect care revine periodic în atenția factorilor de decizie din domeniul agriculturii și din cel al mediului. Și este firesc să fie așa, căci ele reprezintă un element deosebit de important în construcția peisajului agricol, urban sau al căilor de comunicație. Revista noastră s-a ocupat în mai multe rânduri de acest subiect. Dată fiind importanța sa, considerăm stringentă reiterarea necesității  înființării acestor perdele și o analiză a stadiului în care se află măsurile care ar încuraja accelerarea activității în acest sens.

Perdelele de protecție, studiate de un secol și jumătate

Privind către istoria României putem afirma fără greșeală că perdelele forestiere, fie că vorbim despre cele din zonele agricole, fie că vorbim despre cele de protecție a căilor de comunicație, constituie o constantă. Acestea aveau un dublu scop. Pe de o parte constituiau un excelent marcaj al hotarelor, iar pe de altă parte permiteau celor care lucrau câmpul să se adăpostească la umbră atunci când era nevoie.

Dar aceste două utilități sunt doar cele care apar la o primă vedere superficială. Efectele de protecție ale perdelelor forestiere de pe terenurile agricole sunt mult mai complexe. Ele au fost evidențiate de specialiști încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Necesitatea perdelelor de protecţie a fost adusă în atenția publică pentru prima oară în anul 1860 de către Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantaţii pentru „adumbriri contra vântului“. Primele propuneri pentru executarea unor perdele de protecţie în cadrul unui proiect concertat aparţin lui B. Pizu. În anul 1881, în Revista Pădurilor, acesta propunea instalarea a 56 fâşii de pădure, de la Dunăre la Podgorii, undeva în zona Bărăganului și a sudului Moldovei. Fâșiile de pădure urmau să fie amplasate la o distanță de circa 20 km între ele.

Marii proprietari și-au plantat singuri perdelele forestiere

Primul care a transpus în practică un astfel de proiect a fost moşierul Sălcudeanu, la Mărculeşti-Ialomiţa (1879-1891). El și-a acoperit proprietatea cu „perdele colectoare de zăpadă şi domolitoare de vânturi“, din salcâm. Peste aproximativ un deceniu, între 1902 și 1907, pe terenurile Domeniilor Coroanei de la Sadova (Dolj) s-au plantat cu salcâm 50 km perdele în lungul drumurilor, cărora li s-au adăugat 500 km în jurul tarlalelor agricole (25 ha fiecare tarla).În 1924, pe fosta moşie a principelui George Stirbei, de la Berteştii de Jos – Brăila, cunoscută pentru faptul că era alcătuită în mare parte din terenuri cu nisipuri zburătoare, au fost plantate perdele forestiere. Aceste exemple au demonstrat eficiența acestor mijloace simple de protecție.

Ca urmare, în 1937, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor iniţiază un studiu privind perdelele de protecţie a câmpului. Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră (ICEF) introduce în programul său de lucru asemenea preocupări, fiindu-i alocată şi o sumă de 300.000 lei din „Fondul pentru încurajarea agriculturii“. S-au efectuat cercetări importante privind influenţa perdelelor asupra vântului, acumulării zăpezii, umidităţii solului, protecţia solului împotriva spulberării stratului superior fertil, asupra recoltelor agricole (grâu, ovăz, porumb etc.).

În afara acestor reţele, au mai fost înfiinţate de către proprietari perdele, la Mărculeşti şi Jegălia (județul Ialomiţa), la Ciocârlia şi Izvoru (județul Constanţa), pe suprafeţe mari, respectiv 367 ha şi 104 ha.

Eficiența, dovedită în 1946 și 1947

Acestea şi-au dovedit eficienţa în cazul secetei din 1946, anul cel mai secetos din secolul al XX-lea, când la adăpostul perdelelor s-a obţinut un spor de recoltă de 300% faţă de câmpul neprotejat. Perdelele au avut efect pozitiv şi în anul 1947, când în Dobrogea grâul a degerat în întregime în câmpurile neprotejate, dar s-au obţinut 600 kg/ha la adăpostul perdelelor.

O acţiune de mari proporţii a fost cea de creare a reţelei de perdele din Dobrogea. Lucrările s-au desfăşurat în perioada 1950-1961, iar pentru executarea lor a fost creată o direcţie silvică specială. Reţeaua a ocupat o suprafaţă de cca 3.000 ha, protejând o suprafaţă de aproximativ 1.000.000 ha.

În 1962, printr-un decret comunist, fără nicio bază științifică, s-a hotărât tăierea tuturor litierelor aflate pe terenurile agricole, sub cuvânt că „sunt o idee stalinistă“.

Oficialitățile fac doar planuri, nu și acțiuni concrete

Abia la începutul anilor '70 s-a reluat chestiunea perdelelor de protecție, dar fără rezultate notabile. Au trebuit să treacă 15 ani de la Revoluția din ’89 pentru ca această problemă să fie abordată din nou cu seriozitate. Mai multe institute au elaborat diverse studii, inclusiv unele de fezabilitate pentru înființarea unor noi perdele de protecție. Ba chiar au existat și unele Ordonanțe de Urgență referitoare la acest domeniu, dar toate au rămas în stadiul de hârtii.

Dar cum acționează, concret, aceste perdele? Unul dintre primele efecte este acela că, dacă sunt plantate așa cum trebuie, constituie o bună protecție împotriva vânturilor. Din aceasta decurg mai multe efecte. Pe timp de iarnă, zăpada nu mai este viscolită, ci rămâne pe tarlaua respectivă. Vara, stratul superficial al solului nu mai este luat de vânt. Pe zonele apărate umiditatea relativă este crescută. La marginile perdelei forestiere se păstrează și o zonă umbrită, care are numeroase implicații. În interiorul perdelei se dezvoltă o faună de prădători care atacă dăunătorii culturilor. În acest fel, este redus impactul asupra producției. Studiile au arătat că plantarea litierelor duce la o creștere de producție, pe același lot, în ciuda scăderii terenului cultivat efectiv.

Cât despre căile de comunicație, efectul de protecție se face simțit mai ales în timpul iernii, când este împiedicată troienirea zăpezii pe șosele sau pe liniile de cale ferată.

Pentru că deocamdată autoritățile au mai mult proiecte decât acțiuni concrete, sunt fermieri, dar și comunități care au trecut la treabă fără să mai aștepte vreun ajutor. Costurile implicate nu sunt foarte mari, având în vedere că puieții pot fi procurați de la Romsilva la prețuri modice sau chiar gratuit. În schimb, plantarea implică muncă destul de multă. Conform unor calcule, realizarea unei litere de cca 100 metri lungime, pe cinci rânduri, ar costa între 300 și 400 de lei. În acest calcul, prețul materialului săditor ar fi de cca 50 RON.

Așa că poate ar fi bine ca fermierii să își amintească vechiul dicton „Ajută-te singur!“ și să încerce ca măcar în parte, până se trezește Guvernul, să recreeze perdelele de protecție. Acum, cât încă pot să o ia înaintea deșertificării!

P.S. Am adresat o solicitare Ministerului Apelor și Pădurilor, prin care rugam să ni se comunice dacă și ce se întreprinde în acest domeniu. Până la închiderea ediției nu am primit niciun răspuns scris. Telefonic ni s-a comunicat că sunt în lucru niște programe și se fac niște studii de fezabilitate pentru realizarea unor perdele de protecție a unor căi de comunicație. Fără comentarii.

Alexandru GRIGORIEV