Asolamentele vin în sprijinul producătorului agricol în speranţa obţinerii unor randamente pe unitatea de suprafaţă. Organizarea unui asolament e necesar să fie planificată din timp şi se face pentru o perioadă mai lungă de 4-6 ani. De asemenea, trebuie să se ţină seama de o serie de factori, şi anume: condiţiile naturale, cerinţele economico-organizatorice, cerinţele agrobiologice ale plantelor. Prin rotaţie şi succesiunea culturilor în cadrul asolamentului trebuie să se realizeze şi o bună combatere a bolilor şi dăunătorilor, precum şi a buruienilor.

Tipul de sol, relieful, expoziţia, adâncimea apei freatice, cantitatea de precipitaţii, temperatura etc. sunt factori de care trebuie să ținem seama atât în privinţa speciilor ce se vor cultia, cât şi a hibrizilor şi soiurilor din cadrul fiecărei specii.

Rotaţia se face în funcţie de cerinţele agrobiologice ale plantelor. După cele care lasă în sol cantităţi mari de elemente nutritive, cum ar fi leguminoasele, ar trebui să urmeze plante mari consumătoare de azot şi fosfor, cum sunt porumbul, grâul, sfecla, floarea-soarelui etc. După plante mari consumatoare de apă, trebuie să urmeze plante cu un consum mai redus de apă.

În funcţie de numărul de sole sau ani, asolamentele sunt de scurtă durată, 2-4 ani, şi de lungă durată, 5-6 ani.

Se spune că principalele culturi din ţara noastră sunt grâul şi porumbul, acestea ocupând aproape 60% din suprafaţa arabilă.

Așadar, se foloseşte foarte des rotaţia GRÂU – PORUMB, însă acest asolament s-a dovedit necorespunzător pentru că ambele culturi sunt mari consumatoare de elemente nutritive şi au şi unele boli comune (Fuzarioză).

Tipuri de asolamente orientative:

Asolament de 3 ani

1. Leguminoase și plante tehnice

2. Cereale păioase

3. Porumb

Asolament de 4 ani

1. Leguminoase

2. Cereale păioase

3. Plante tehnice

4. Porumb

Asolament de 5 ani

1. Leguminoase și plante furajere

2. Cereale de toamnă

3. Cereale de toamnă

4. Porumb și plante tehnice

5. Porumb plante tehnice

Asolament de 6 ani

1. Leguminoase

2. Cereale de toamnă

3. Porumb, floarea-soarelui, sfeclă

4. Cereale de toamnă

5. Porumb

6. Porumb

În condiţii de irigare se recomandă asolamente de 3-5 ani, cu următoarea structură de culturi: porumb 42%, grâu și orz 26%, sfeclă 8%, soia 8%, floarea-soarelui 8%, ierburi perene 8%.

Pe terenurile din zona de deal, în asolament este necesar să se introducă o plantă amelioratoare pentru îmbunătăţirea însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale acestor terenuri.

Schemele orientative pentru aceste soluri sunt prezentate mai jos:

---

I

1. Grâu și trifoi

2. Trifoi

3. Porumb

4. Grâu

5. Porumb

---

 II

1. Grâu și trifoi

2. Trifoi

3. Porumb

4. Porumb

5. Grâu

---

III

1. Grâu și trifoi

2. Trifoi

3. Grâu și orz

4. Porumb

5. Leguminoase anuale, plante tehnice (mazăre, fasole, soia, borceag, in).

---

În pante, pe terenurile expuse eroziuni, este indicat să se introducă o cultură perenă (amelioratoare), pentru a se reduce fenomenul de eroziune. O atenţie deosebită trebuie să se acorde folosirii erbicidelor care să permită organizarea unor asolamente corespunzătoare.

Culturi asociate și succesive

Culturi succesive sunt atunci când, pe parcursul unui an, pe același teren, obținem două sau mai multe culturi diferite una după alta. Se ține cont de anumite condiții:

– se aleg specii cu perioade de vegetație diferite (una cu perioada scurtă pentru a lăsa locul uneia cu vegetație mai lungă);

– pentru a evita transmiterea bolilor sau dăunătorilor comuni se aleg plante din familii botanice diferite;

– plantele cu rădăcini mici și slab dezvoltate să fie urmate de altele cu rădăcini puternice;

– culturile semănate sau plantate din toamnă ce pot ierna în camp și care vor fi recoltate primăvara devreme reprezintă o cultură premergătoare uneia care își începe vegetația în primăvara.

Exemple de culturi succesive în câmp:

→ La mijlocul lunii ianuarie se seamănă varza timpurie și se va planta după 20 martie. Aceasta poate fi recoltată până spre sfârșitul lunii iunie, când va urma plantarea castraveților de toamnă (tip Cornișon), care urmează a fi recoltați până spre sfârșitul lunii septembrie

→ La începutul lunii februarie se seamănă salata, care mai apoi va fi plantată la mijlocul lunii martie. Se recoltează până la 10 mai și poate fi o cultură premergătoare pentru țelină, care se plantează după 10 mai și se recoltează în luna octombrie.

→ La începutul lunii martie se seamănă mazărea și va elibera terenul până la sfârșitul lunii iunie, când îi va lua locul varza de toamnă. Răsadul de varză se plantează la începutul lunii iulie, iar recolta se obține până spre mijlocul lunii noiembrie. În loc de varză se poate alege conopida.

→ Cartofii timpurii se plantează după 15 martie, iar recolta se obține la sfârșitul lunii iunie. Varza de toamnă îi va lua locul de la începutul lunii iulie. Recoltarea verzei se realizează până la mijlocul lunii noiembrie.

→ Dovleceii care se seamănă la sfârșitul lunii aprilie și care vor ține ocupat terenul până la sfârșitul lunii iunie pot fi urmați de gulii. Guliile se plantează după 1 iulie și se recoltează în perioada septembrie - octombrie.

→ Ceapa verde, plantată în toamnă, poate fi urmată de vinete, ardei gras, gogoșar sau ardei lung. Ceapa verde se plantează spre sfârșitul lunii septembrie și se recoltează până la sfârșitul lunii aprilie.

Pentru culturi asociate trebuie ca perioada de vegetație a culturii secundare să se încheie înainte ca plantele din cultura principală să ajungă la maturitate și să producă roade. În câmp putem asocia următoarele culturi:

• Printre rândurile de tomate care vor constitui cultura de bază se va planta salata, care va părăsi terenul înainte de fructificarea tomatelor.
• Ridichiile pot fi asociate cu morcovii.

Anca LĂPUȘNEANU

Temperaturile înregistrate în această perioadă favorizează dezvoltarea organismelor dăunătoare specifice culturii de legume în spații protejate. Autoritatea Națională Fitosanitară recomandă fermierilor monitorizarea atentă a culturii în scopul aplicării la timp a tratamentelor fitosanitare. Măsura se recomandă pentru a crește randamentul producțiilor preconizate a fi obținute, mai cu seamă că producătorii de tomate în spații protejate, beneficiari ai schemei de ajutor de minimis prevăzută în Programul de Guvernare, trebuie să obțină o producție de minimum 2 kg de tomate/mp.

Astfel, la depistarea moliei miniere a tomatelor (Tuta absoluta), musculiței albe de seră (Trialeurodes vaporariorum), omidei fructelor (Helicoverpa armigera) sau a musculiței miniere (Liriomyza trifolii) pot fi efectuate tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor omologate:

• VOLIAM TARGO – 0,8 l/ha,
• ALVERDE – 1,0 l/ha,
• NUPRID AL 200 SC – 1,0 l/ha
• AFFIRM – 1,5 kg/ha,
• ACTARA 25 WG – 0,2 kg/ha

Toate tratamentele fitosanitare se înregistrează în registrul de evidenţă a tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor, cu respectarea timpului de pauză de la ultimul tratament până la recoltare.

Pauza este necesară întrucât la analiza probelor de tomate pentru determinarea reziduurilor de pesticide, rezultatele acestora să fie conforme cu normele de siguranță alimentară care să nu pună în pericol sănătatea consumatorului.

Timp de pauză recomandat:

• VOLIAM TARGO  - 3 zile
• ALVERDE           - 3 zile
• NUPRID 200 SC   - 3 zile
• AFFIRM              - 3 zile
• ACTARA 25 WG  - 3 zile

Pentru orice apariție suspectă de organisme dăunătoare producătorii agricoli sunt rugați să se adreseze inspectorilor fitosanitari din județele în care au amplasată cultura.

Sursa: madr.ro

Cultura rapiței s-a extins mult în țara noastră datorită multiplelor avantaje pe care le are și, în primul rând, posibilitățile de valorificare ușoară, la prețuri bune.

Rapița este totuși o cultură riscantă din cauza condițiilor climatice pe care le parcurge în perioada de toamnă – iarnă – primăvară (secetă toamna la însămânțare, geruri în perioada de iarnă, îngheț-dezgheț și brume în perioada de primăvară).

De aceea și cei mai experimentați cultivatori întâmpină anumite greutăți în special la înființarea culturii de rapiță.

Reușita acestei culturi este condiționată, în principal, de momentul și calitatea pregătirii terenului și a însămânțării.

Semănată în condiții necorespunzătoare, are răsărire eșalonată, cu multe goluri, cu plante firave care intră în iarnă nepregătite pentru a rezista la temperaturi scăzute.

Semănată în condiții optime, răsare în 10-15 zile, cu plante viguroase, uniforme, cu înrădăcinare puternică și formează o rozetă de 6-8 frunze care rezistă ușor la minus 15°C pe sol uscat. Când solul are umiditate prea mare, rezistența scade la minus 7° minus 10°C.

Toată iscusința cultivatorilor constă în realizarea, din timp, a terenului bine pregătit pentru însămânțarea rapiței.

Pentru aceasta, imediat ce se eliberează terenul trebuie efectuată arătura la 20-22 cm sau numai până la adâncimea la care nu se scot bolovani. Experiențele demonstrează că arătura este cu atât mai valoroasă cu cât se efectuează mai devreme. Dacă nivelul producției de rapiță a fost 100% la arătura din iunie, când s-a arat în iulie nivelul producției a scăzut la 71%.

Arătura se execută când solul este reavăn și plugul lucrează în agregat cu grapa stelată, rezultând un teren mărunțit și nivelat, apt pentru a înmagazina apa din eventualele precipitații și împiedicând pierderea apei din sol prin evaporare. Dacă nu s-a putut ara după eliberarea terenului de către planta premergătoare se urmărește, cu multă atenție, apariția primelor precipitații care pot asigura o arătură de calitate.

Insistăm asupra necesității arăturii deoarece observații recente ale cultivatorilor au demonstrat că, în perioada de toamnă, rapița semănată în arătură avea pivotul (rădăcina) de 30 cm, pe când în terenul nearat avea 7-8 cm.

Arătura respectivă se poate menține curată de buruieni și fără crustă prin lucrări cu grapa cu colți reglabili sau cu un combinator ușor care lucrează foarte superficial.

În momentul semănatului se efectuează ultima lucrare cu combinatorul la 2-3 cm adâncime, atât cât este adâncimea de încorporare a seminței în sol.

Sămânța de rapiță este foarte mică, cu MMB de 4-5 g, are endosperm redus, deci capacitate redusă de hrănire a embrionului. Acesta este format, în majoritate, din cele două cotiledoane, are germinație epigeică (scoate cotiledoanele afară din sol), de aceea se seamănă la adâncime mică, iar terenul nu trebuie să aibă crustă, căci nu o poate străbate.

Toate acestea impun o pregătire impecabilă a patului germinativ, grădinărește, astfel ca să aibă 41-50% din elementele structurale cu diametrul sub 1 mm și 10-15% cu diametrul de 15-40 mm.

La nivelul încorporării seminței solul trebuie să fie așezat, să aibă densitatea aparentă 1,3 g/cm3 pentru a favoriza ridicarea apei prin capilare la nivelul seminței, iar deasupra seminței solul să fie mai afânat, cu densitatea aparentă 1,1g/cm3 pentru a facilita pătrunderea oxigenului și căldurii necesare procesului de germinare a seminței.

După semănat se poate executa o tăvălugire ușoară cu un tăvălug croskilet care fixează sămânța de sol, iar deasupra solul rămâne afânat. În legătură cu tăvălugirea este necesară o analiză foarte atentă.

Sămânța germinează când conținutul în apă al solului, la nivelul seminței, este cel puțin de 1,5-2 ori apă higroscopică. În acest caz se poate tăvălugi dacă solul sub sămânță are cel puțin de 2,5-3 ori apă higroscopică, altfel sămânța germinează și, dacă continuă timpul uscat, colțul se usucă (mințirea colțului) sau mucegăiește.

Notă: La coeficientul de higroscopicitate solul conține numai apa fixată molecular la suprafața particulelor de sol și conține 1% apă pe solul nisipos, 8% pe solul lutos și 14% pe solul argilos. Această apă este reținută de sol cu forța de peste 30 at (bari).

În cazul în care solul are umiditate sub 1-1,5 apă higroscopică este indicat să se execute o lucrare cu grapa cu discuri care vântură, răscolește solul și pierde ultimele picături de apă și în acest caz nu mai provoacă mințirea colțului.

De aceea epoca de semănat s-a deplasat din august în septembrie. În acest caz se însămânțează în teren mărunțit dar uscat și la apariția florilor (probabilitatea este mai mare în septembrie decât în august) sămânța va germina și răsări uniform, va forma rozeta de 6-8 frunze și va acumula cele 800-900°C (temperaturi mai mari de 0°C), care asigură parcurgerea iernii fără pierderi semnificative. Schimbările climatice au determinat realizarea pragului termic amintit și din luna septembrie până la sosirea iernii.

Acestea sunt situațiile care fac rapița de toamnă o cultură riscantă.

Dar cu noile soiuri (hibrizi) de rapiță și cu experiența câștigată de cultivatori rezultatele de producție sunt tot mai bune, chiar în condiții climatice mai puțin favorabile.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 8-10

Înainte de înflorit ,în funcţie şi de condiţiile climateric, pot apărea şi dezvolta unele boli:   MONILIOZA ,BĂŞICAREA FRUNZELOR, CIURUIRI, PĂTAREA FRUNZELOR, boli ce pot cauza pierderi importante la speciile de sâmburoase.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului PREFLORAL (în faza de buton alb-pînă la deschiderea primelor flori) , folosind unul din produsele menţionate mai jos:                                                                                                                                                                                  

BRAVO 500 SC = 0,15% sau Alcupral 50 PU = 0.3% sau Zeama bordeleza tip ,,MIF”=0.5   FOLICUR SOLO 250 EW = 0,1% sau ORIUS 25 EW = 0,1% sau SCORE 250 EC = 0,02% (cu exceptia prunului ) sau TOPAS 100 EC = 0,05% .

Perioada optimă de tratament : până la deschiderea primelor flori.

Alte recomandări: se vor folosi 1500 litri de soluţie la ha.                                                                                                        

Pentru speciile simburoase, monilioza ia un caracter grav în primăverile ploioase si reci,cind ramurile cu flori şi frunze se vestejesc in numar mare.Frunzele atacate atîrnă, fără a cădea,florile se brunifică şi se usucă iar ramurile veştejite se îndoaie în formă de cîrlig. Atacul pe flori şi frunze este asemănător cu efectul îngheţului tîrziu de primăvară cu aspect de opărit. De aceea, de la faza de buton alb şi până la scuturarea petalelor, la speciile care deja au înflorit şi la cele ce urmează să înflorescă, se recomandă efectuarea a 3-4 tratamente împotriva moniliozei, uneori când infecţia este mare se impune repetarea tratamentelor la 4-5 zile.            

Se pot folosi prin alternanţă aceleaşi produse recomandate la tratamentul I împotriva moniliozei.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Alba

Pentru combaterea agenților patogeni și a dăunătorilor în procesul producerii răsadurilor se recomandă următorii pașii :

1. Dezinfecţia amestecului de pământ pentru produs răsadul - pentru combaterea ciupercilor din sol se vor folosi unul dintre produsele: FOLPAN 80 WDG - 0,15% (4-5 l soluție/mp); PREVICUR 607 SL - 0,25% (3 l solutie/mp.). Nu este necesar un timp de pauză.

2. Dezinfectarea seminţelor pentru producerea de răsaduri - se face cu 2-3 zile înainte de semănat, după cum urmează:

  - Tomate, ardei, vinete, mazăre: APRON XL 350 ES - 1 ml/kg sămânţă (prin umectare);

  - Castraveţi: PREVICUR 607 SL - 20 ml/kg sămânţă (prin umectare);

3. Pentru combaterea coropişniţei (Gryllotalpa gryllotalpa) se vor folosi produsele COROCID SUPER - 20 kg/ha, SINTOGRILL - 30 kg/ha, MESUROL 2 RB - 5 kg/ha (administrate pe sol, cu o uşoară încorporare în cazul coropişniţei şi fără încorporare în cazul melcilor), înainte de plantare.

4. Pentru combaterea melcilor fără cochilie (Agriolimax agreste), melci (Limax spp.) se vor folosi produsele AGROSAN B – 15 kg/ha sau METALDEHYDE 5 - 10 kg/ha sau OPTIMOL 4 G - 15 kg/ha prin administrare pe sol, fără încorporare.

5. Pentru prevenirea şi combaterea atacului de rozătoare în spaţiile amenajate pentru producerea răsadurilor se vor pune momeli cu BROMAKOL 25 - 50 g momeli/galeria activă;

Momelile se împrospătează după 7 zile, folosind aceleaşi doze.

6. Tocurile de răsadniţe, ramele din lemn, utilajele folosite şi cărările se vor dezinfecta prin stropire completă (îmbăiere) cu o soluţie realizată din produse pe bază de cupru (CHAMP 77 WG, CHAMPION 50 WP, BOUILLIE BORDELAISE WDG).

Între răsărire şi repicare, când plăntuţele sunt în faza de cotiledoane până la 2 frunzuliţe, se tratează cu: PREVICUR 607 SL - 0,15% sau FOLPAN 80 WDG - 0,15% prin pulverizare fină cu 0,2 - 0,25 l soluţie la 1 m.p. de semănătură. La 7 zile tratamentul se repetă.

Înainte de transplantatul rasadului în spaţiile protejate, se va face o dezinfectie a solului cu:  RAISAN 51 – 700 l/ha sau  BASAMID GRANULE – 500 kg/ha (cu încorporare).

În cazul apariției de vetre de atac ale ciupercilor de sol, vetrele se vor trata cu BOUILLIE BORDELAISE WDG– 0,75% sau PREVICUR ENERGY – 0,1% (3,0 l solutie/ m.p.) sau PREVICUR 607 SL – 0,15% după ce în pealabil s-au eliminat plantele cazute împreună cu stratul de pământ.

În caz de atac de insecte sau acarieni se aplică după caz unul dintre insecticidele: MOSPILAN 20 SP - 0,025% sau LASER 240 SC - 0,05% sau MOVENTO 100 SC - 0,075% sau unul dintre acaricidele: NISSORUN 10 WP - 0,04% sau ENVIDOR 240 SC - 0,04%.

Sursa

Oficiul Fitosanitar Bistrița - Năsăud

Interviu cu Bogdan Pintilie, directorul Departamentului Tehnic al companiei Prutul SA

– Dacă ar fi să faceți o descriere pe scurt a anului agricol care tocmai se încheie, ce ar fi de spus?

– La ora actuală mai este foarte puțin de recoltat din culturile anului 2014-2015. Din punct de vedere agrometeorologic 2015 nu a fost un an extraordinar, însă fermierii care au aplicat o tehnologie avansată s-au bucurat și anul acesta de producții însemnate.

– Care au fost provocările acestui an?

– În agricultură niciun an nu este ca celălalt. Anul acesta ne-am confruntat cu secetă, care la început s-a manifestat ca secetă pedologică, apoi ca secetă atmosferică, aspect care a avut o influență negativă asupra plantelor de cultură pe care fermierii le-au avut în câmpurile lor. Acest lucru a determinat o scădere a producției în funcție de cultura pe care a avut-o fiecare.

– Ce recomandări puteți face fermierilor pentru noul an agricol?

– Sugestiile cu care noi venim în întâmpinarea fermierilor, a colaboratorilor noștri sunt legate de protecția plantelor. Recomandăm în acest sens o atenție sporită la apariția dăunătorilor mai ales în perioada imediat următoare și aici vorbim despre viespea rapiței, puricii de pământ, care atacă rapița, dar și de agenții patogeni cum este Phoma în cazul culturii de rapiță. Fermierii trebuie să aibă în vedere faptul că această cultură, încă de la tratamentul seminței, are nevoie de o atenție sporită. Să nu uităm faptul că din 2016 agricultorii vor putea cultiva doar sămânță certificată conform unei norme europene de care va depinde și subvenția de la APIA.

– Cum putem preveni atacurile acestor dăunători și în mod practic ce mai trebuie făcut la această oră?

– La vremea aceasta fermierii pot achiziționa substanțe chimice care să le protejeze cultura împotriva acestor dăunători, fie un cipermetrin, lamda-cihalotrin, fie alfa-cipermetrin care sunt insecticide de contact simple cu acțiune de 3-4 zile și care cu siguranță vor menține atacul dăunătorilor sub pragul economic de dăunare. În ceea ce privește bolile, acestea pot fi controlate cu substanțe chimice pe care compania Prutul SA le aduce în întâmpinarea clienților prin oferta pe care noi am generat-o în această toamnă, cu produse de la majoritatea companiilor de top.

În acest moment cultura de rapiță fiind deja răsărită, lucrări mecanice nu prea mai există. Buruienile în acest moment pot fi controlate în cultura de rapiță tot cu substanțe chimice prin utilizarea ierbicidelor speciale pentru buruienile cu frunză lată, precum și pentru buruienile monocotile.

– Dacă vorbim de alte culturi, un ultim sfat care ar fi?

– Ca sugestie ar fi pregătirea patului germinativ foarte bine. Dacă vorbim de culturile cu sămânță mică, terenul trebuie să fie bine afânat, iar dacă vorbim de terenurile grele acestora trebuie să li se acorde mai multă atenție încă din perioada semănatului.

Patricia Alexandra Pop