Adama 750x100 30 martie
update 30 Mar 2020

Fertirigația la speciile pomicole

Pomicultura modernă se străduiește continuu să-și îmbunătățească tehnologiile de producție pentru realizarea anual de producții mari și de calitate. Ca în orice alt sector al agriculturii, trebuie să ne conducem după principiile fermierilor din vestul Europei (ca pentru a fi de neînlocuit trebuie să fii mereu diferit), unde piața concurențială este nemiloasă și de aceea comanda socială este cu producții mari și de calitate, cu costuri mici pe kilogramul de produs fermieri, care în ultimii 30 de ani au primit din partea Uniunii Europene un puternic sprijin financiar pentru modernizare și remodernizare, dotări în mașini agricole și depozite frigorifice.

Tendința actuală în pomicultura modernă are la bază conceptul de dirijare de către fermier a factorilor de producție, dintre care irigarea și aplicarea concomitentă a îngrășămintelor chimice sunt cele mai importante. 2020 se preconizează a fi un an excesiv de secetos și fertirigarea devine veriga de bază a tehnologiei de producție în pomicultură.

Noua orientare în pomicultura clasică, intensivă și superintensivă, în acest segment tehnologic, este de a aplica apă + îngrășăminte în fiecare zi din luna martie până în luna noiembrie, asigurând consumul de apă și îngrășăminte diferențiat pe fazele de vegetație. Acest principiu are la bază cercetările specialiștilor din Olanda și Italia, care au calculat cu ajutorul funcțiilor de producție pentru X producție ce consum de azot, fosfor, potasiu și elemente nutritive este necesar.

Principiul acesta de hrănire a fiecărui pom zilnic „cu lingurița“ I-am aplicat timp de 10 ani la ferma din Însurăței-Brăila, și îl recomand acum celor care au sisteme de fertiirigare cu picăturare pentru a obține producții mari și constante pentru principalele specii pomicole, la nivelul condițiilor climaterice din țara noastră în anul 2020 cu mare deficit de apă.

Fertirigarea la specia măr, 2.500 pomi/ha

La o producție estimată de 45 t/ha, avem un consum anual de apă de 6.000 metri cubi/ha, din care 30% din precipitații și 70% din irigații și care trebuie să se aplice în mod obișnuit, începând din toamnă, cu o irigare de aprovizionare + îngrășământ Starter o irigare, una primăvara și de două ori în vegetație. Așa se obișnuiește, să ținem seama de nevoile pomului în fiecare zi. lrigarea prin picurare se face zilnic, apă și elemente chimice în care azotul este îngrășământ de referință 0,12 g/pom/zi, aplicarea ținând cont de starea de vegetație după următoarea schemă: cercetarea a stabilit că pomul are nevoie zilnic de apă și azot (0,12 g), diferențiat pe luni de vegetație.

fertirigarea tabel 1

Îngrășămintele chimice substanțe active aplicate în 30 de zile (norma pe zi este a 30-a parte/kg/ha)

fertirigarea tabel 2

Îngrășământul starter se aplică odată cu apa de irigat toamna.

Fertirigarea la specia cireș, total pomi 1.250/ha

La o producție estimată de 20 t/ha, necesarul de apă de irigat pe perioada de vegetație este de

2.500 mc/ha, din care prin fertirigare 1.300 mc/ha. În livezile cu sistem de irigație prin picurare irigăm zilnic după următorul program (pentru NO 0,12g/zi).

fertirigarea tabel 3

Îngrășămintele chimice substanță activă aplicate în 30 de zile (norma pe zi este a 30-a parte/kg/ha)

fertirigarea tabel 4

Sintetic, pentru alte specii consumul zilnic de apă pe pom va fi următorul:

fertirigarea tabel 5

Consumul de elemente nutritive substanță activă kg/ha la o producție estimată:

(vezi tabel în revista tiparita)

Cantitatea de îngrășăminte recomandată va fi aplicată la irigarea din prima parte a zilei. Este posibil ca acolo unde apa este mai dură să fie necesar să irigăm și după-amiază, împărțind norma de apă pe pom.

Pentru asigurarea și a microelementelor necesare în anumite perioade de vegetație vom folosi fertilizarea odată cu aplicarea insectofungicidelor.

Petre EREMIA

Situația pagubelor provocate în pomicultură de înghețurile târzii

Institutul de Cercetare  Dezvoltare pentru Pomicultura Pitești- Mărăcineni, prin rețeaua de Stațiuni formată din SCDP Băneasa, SCDP Constanța, SCDP Iași-Fălticeni și SCDP Voinești a analizat efectul valului de temperaturi – înghețuri târzii din zilele de 16-17 martie și a ajuns la concluzia că acestea au avut efecte asupra unor specii pomicole aflate în faza de început și de înflorire deplină, efecte semnificativ negative  care vor influența în mod sigur negativ producția de fructe la speciile afectate de îngheț.

Prezentăm, mai jos, rezultatele efectelor înghețurilor din perioada 16-17 Martie 2020, pe specii , în Stațiunile din coordonarea ICDP Pitești- Mărăcineni.

În urma analizei efectuate de către specialiștii ICDP Pitești și ai stațiunilor pomicole Băneasa, Constanța, Fălticeni, Iași și Voinești, s-au semnalat pagube însemnate în livezile pe rod, mai ales la cais și piersic, datorită primului val de înghețuri târzii din această primăvară. Toate aceste pagube au fost accentuate de avansul fenologic (10 – 14 zile) al majorității speciilor pomicole, provocat de temperaturile foarte ridicate înregistrate la nivelul întregii țări în lunile ianuarie (2-3ºC peste normală), februarie (3-4ºC mai cald decât media multianuală)  și în prima jumătatea a lunii martie.

În zona de sud și de est a României, în zilele de 16 și 17 martie (mai ales în localitățile Vaslui -10,0ºC, Negrești -9,1ºC, Băneasa-București -8,4ºC, Grivița -8,2ºC, Ploiești și Brăila -7,9ºC, Târgoviște -7,5ºC, Ianca -7,4ºC, Oltenița -7,3ºC și Mărăcineni, Argeș -7,1ºC, figurile 1 și 2), s-au înregistrat înghețuri târzii cu temperaturi sub pragurile minime critice (10% dăunări) ale fenofazelor curente, la aproape toate speciile pomicole.

Ca o regulă generală, pagubele provocate au fost cu atât mai însemnate cu cât specia pomicolă s-a aflat într-un stadiu fenologic mai avansat, iar temperaturile aerului au fost mai coborâte. De asemenea, la nivelul fiecărei specii, mai afectate au fost soiurile cu cel mai mare avans fenologic (cu pornire mai timpurie în vegetație), iar la nivelul fiecărui pom, au fost mai afectate organele generative (muguri, flori) cele mai evoluate din punct de vedere stadial, astfel:

Caisul aflat la fenofaza de început de înflorire sau chiar înflorire deplină a fost total afectat la SCDP Constanța (-5ºC, -6,5ºC), ca de altfel în toată Dobrogea și în procent de 95% la SCDP Băneasa (-8,4ºC) și Voinești (-7,4ºC) la soiurile aflate la înflorirea deplină și de 75% la cele aflate la începutul înfloririi. Pagube mari de 91-95% s-au semnalat și la Iași (-5,9ºC) la soiurile aflate la înflorirea deplină și de 19-37% la cele aflate în fenofaza de buton alb;

Piersicul din sudul României, de la SCDP Constanța și Băneasa, aflat în fenofaza de început de înflorire la soiurile timpurii și buton roz la cele tardive, a fost afectat în procent de 75-80%. Pagube mai reduse s-au semnalat la SCDP Iași (8-40%), Voinești (25%) și ICDP Pitești (2-3%), zone în care pomii s-au aflat în fenofaza de buton roz;

Cireșul mai puțin avansat fenologic, aflat la dezmugurire numai la ICDP Pitești, Mărăcineni, în restul țării mugurii fiind doar umflați, a fost relativ puțin afectat, în procent de 27-67% la Mărăcineni, de 18-57% la SCDP Iași și de 10-20% la SCDP Fălticeni și Voinești;

Mărul – specie aflată în majoritatea zonelor țării la umflarea mugurilor a fost puțin afectat – 10% la SCDP Fălticeni. Doar la ICDP Pitești, Mărăcineni avansul fenologic al soiului Idared aflat la dezmugurire, a determinat înregistrarea unor pagube mai mari, de 67%;

Părul aflat în fenofaza de început de dezmugurire a înregistrat pagube reduse, de doar 31% la soiul Santa Maria de la ICDP Pitești;

Vișin – s-au semnalat pagube mai reduse decât la cireș, de doar 20-35% la SCDP Iași (umflare muguri) și de 13-16% la ICDP Pitești (dezmugurire);

Prunul aflat în fenofaza de umflare a mugurilor, sau de dezmugurire în sud, nu a fost afectat;

Nucul la care mugurii erau doar umflați, a fost puțin afectat (10-20% la Iași și Fălticeni și 40% la Mărăcineni, Argeș);

Afin – datorită avansului fenologic considerabil (10 zile) semnalat la ICDP Pitești, Mărăcineni la majoritatea soiurilor, un procent mare de muguri, cuprins între 50 și 89% au avut între 2 și 4 butoni florali (cei mai evoluați din inflorescență) afectați de înghețurile târzii din zilele de 16 și 17 martie (-7,1ºC). 

Ca o regulă generală, în literatura de specialitate s-a stabilit că cireșul și vișinul au nevoie de cel puțin 50% din mugurii de rod produși în anul anterior pentru a rodi normal, pe când la celelalte specii pomicole cu fructe mai mari (mărul, părul, caisul, piersicul, nectarinul și prunul), sunt necesari doar 10% muguri viabili. Este, de asemenea importantă și distribuția uniformă a mugurilor de rod viabili în coroană, pentru a realiza întregul potențial de producție.

Figura 1. Temperaturile minime ale aerului înregistrate în adăpostul meteorologic în ziua de 16 martie   2020 (ANM București)

 situatie inghet 2019 2020

Figura 2. Temperaturile minime ale aerului înregistrate în adăpostul meteorologic în ziua de 17 martie 2020 (ANM București)

temperaturi minime 2020

Părul asiatic, o alternativă profitabilă pentru pomicultura românească

Rafturile supermarketurilor sunt tot mai pline de fructe de import, iar cumpărătorii sunt tot mai interesați să încerce noi gusturi. Multe dintre aceste fructe provin din import, motiv pentru care în ultimii ani pomicultorii din țara noastră au încercat să diversifice paleta de specii pe care o cultivă. Un astfel de exemplu este părul asiatic și el ar putea intra cu ușurință pe rafturile marilor magazine. De ce? Pentru că este un pom care poate fi cultivat și în țara noastră, fructele arată precum merele și au un gust inedit, de pară.

Caracteristici generale

Părul asiatic, Pyrus Pyrifolia, a fost naturalizat în Japonia, acolo unde există livezi pe suprafețe însemnate. Nu este sensibil la îngheț, rezistă chiar și la temperaturi de -23°C, poate crește chiar și până la 10 metri înălțime și preferă soluri cu textură ușoară, cu pH-ul de 5.6-6.6.

Este de preferat să fie plantat în zone însorite pentru că fructifică mai bine atunci când are lumină. Pentru plantarea lui, cei interesați trebuie să țină cont de pașii clasici pe care îi urmează atunci când plantează orice pom fructifer, în timp ce tăierile de formare trebuie realizate primăvara devreme.

Înfloritul are loc în luna aprilie, iar florile sunt albe și sunt grupate în inflorescențe glabre. Fructele se culeg în luna septembrie, au diametrul între 3 și 5 cm, sunt bogate în fibre și au un conținut redus de calorii. Se pot consuma în stare proaspătă, pentru că rezistă chiar și câteva luni în condiții optime de depozitare, sau confiate ori folosite în rețete de prăjituri, băuturi răcoritoare și conserve.

De unde poate fi achiziționat

Un astfel de pom poate fi achiziționat de la pepinierele autorizate, iar unul dintre producătorii români care comercializează astfel de pomi în cadrul târgurilor de profil și nu numai este domnul Marin Constantin. Acesta este producător și distribuitor de plante și material săditor, iar în pepiniera sa, Sănătate din Plante, se găsesc numeroase specii, unele dintre ele mai puțin cunoscute la noi în țară.

„Părul asiatic este o specie pe care noi o comercializăm în special la târguri și lumea se miră pentru că fructele arată ca merele, dar au gust de pară. Frunzele se aseamănă cu ale părului clasic, iar tratamentele care se aplică și tăierile care se fac nu diferă față de cele pe care pomicultorii le fac în livezile de peri. Se poate planta toamna sau primăvara iar dacă plantarea are loc primăvara, pomul trebuie udat mai des, nu doar la plantare. Consider că este o oportunitate pentru pomicultura românească“, a declarat Marin Constantin.

Larissa SOFRON

Livada lu’ Costică din Brădăţel, județul Suceava

Constantin Cozma din satul Brădăţel, comuna Horodniceni, judeţul Suceava, se ocupă de o bună perioadă de timp de cultivarea fructelor seminţoase şi sâmburoase, pe o suprafaţă de 4 ha. La o astfel de suprafaţă, producţia este una consistentă, de aceea s-a gândit să realizeze şi sucuri naturale, din mai multe sortimente, prin pasteurizare.

O parte din livada lui Constantin este în Brădăţel, iar restul în împrejurimi, ne spune suceveanul. „O suprafaţă considerabilă din livadă a fost înfiinţată în urmă cu 6 ani, iar restul de până la 4 ha, în timp, până în prezent. Ca soiuri de meri avem (Jonathan, Idared, Florina, Golden Delicious şi Jonagold), pruni (Stanley şi Centenar), cireş (Stella) şi peri de vară şi de toamnă“, ne prezintă bărbatul soiurile pe care le are în portofoliu. Plantarea a avut loc manual, iar întreţinerea mecanic, adică cu tractorul şi utilajele aferente. Tratamentele fitosanitare sunt administrate şi ele la timp, mai adaugă Constantin. „Administrăm tratamente pe bază de cupru, toamna târziu şi primăvara devreme, utilizând insecticidele şi substanţele pentru rapăn şi făinare. În schimb, în perioada de iarnă le pun gunoi de grajd, îngrăşământ natural sau bio. Numărul stropirilor pe sezon nu trece de 4 sau 5.“

mere Bradatel Suceava

Ca producţie, anul acesta la prun Constantin a avut în jur de 5 tone, iar la măr cca 40 de tone. Acesta mai spune că depozitarea fructelor o realizează în beci, urmând ca în primăvară să construiască un depozit. Dar, până a ajunge fructele pe piaţa liberă, acesta realizează sucuri. „Distribuţia fructelor o realizăm pe piaţa liberă, completând piaţa şi cu sucuri naturale, mai multe sortimente, de exemplu: suc natural de măr şi gutui; măr, morcov şi sfeclă de zahăr, cât şi măr, morcov şi ţelină, pasteurizate la 90°C. Pentru a ajunge la aceste sortimente de sucuri, merele trec prin procesul de tocare, apoi merg spre presare, urmând mustul amestecat cu gutui şi astfel ajung în bazin; apoi o pompă îl trage prin utilajul de pasteurizare, urmând a fi introdus în pungi prin staţia de umplere. Aşa procedez cu toate cele trei reţete“, adaugă bărbatul.


În ceea ce priveşte accesarea de fonduri europene, Constantin Cozma a accesat unul în urmă cu 6 ani, iar acum are trei proiecte depuse. Investiţia este atât cu fonduri proprii, cât şi europene.

Beatrice Alexandra MODIGA

Mai puține mere de Voinești, prețuri mai bune decât în 2018

2019 nu a fost un an foarte bun pentru pomicultorii din Voinești. Cantitățile de cireșe, prune și pere au fost destul de mici, doar la mere situația este un pic mai bună, mai ales în livezile în care s-a aplicat tehnologia corespunzătoare. Însă chiar și în aceste condiții pomicultorii nu sunt foarte mulțumiți pentru că unii nu și-au scos investițiile, fiind în pierdere și din cauza faptului că în anul 2018 mulți au aruncat o parte din producție.

Ion Oprea este unul dintre pomicultorii cu experiență din Voinești și are în prezent 4 ha de plantații pomicole. Are atât plantații clasice, cu meri mai bătrâni, unii chiar și de 80 ani, dar și plantații noi, iar paleta de soiuri este destul de amplă. „Am destul de multe soiuri: Ionatan, Golden, Strakinson, Starking, Crețesc, Mutsu, chiar și soiuri create la Stațiunea Pomicolă Voinești – Generos, Real, Iris sau Voinea. Încercăm să avem varietate, astfel încât consumatorii să aibă de unde alege. Cu toate acestea, 70% din suprafața de plantație pe care o ocupă mărul înseamnă soiul Ionatan, care este la origine din America. Cred că este unul dintre cele mai echilibrate soiuri: are pielița subțire, este dulce-acrișor, un pic acidulat. Putem spune că am adoptat deja acest soi... Și asta în condițiile în care America nu prea îl mai plantează, iar în Europa îl găsim destul de rar. Are într-adevăr o problemă cu păstrarea, în sensul că în interiorul merelor mari culoarea se schimbă și cumpărătorii cred că este un măr înghețat; de fapt, este vorba despre acumularea de zahăr. După ruperea mărului din pom zahărul se oxidează și apare în interior acea dungă neagră și un pic amăruie. Noi blamăm cercetarea românească că nu găsește soluții pentru rezolvarea acestei probleme, însă iată că nu au găsit nici alții și l-au scos din cultură“, a declarat ing. Ion Oprea.

Tot inginerul a povestit o întâmplare care a avut loc acum câțiva ani, atunci când o delegație de americani a poposit la Voinești și cei prezenți au avut ocazia să guste mere din soiul Ionatan și chiar au fost impresionați de gust.

Despre producția din acest an spune că este mai mică decât anul trecut. Chiar și așa este mulțumit de calitatea merelor, mai ales că ține cont de cele mai importante lucruri: tăierile corecte și aplicarea tratamentelor fitosanitare.

Una dintre problemele cu care se confruntă este lipsa forței de muncă, ca în mai tot sectorul agricol de altfel, și asta mai ales în perioada de cules. Lucrează alături de soție, Mariana, chiar și în livadă, nu doar atunci când este vorba de comercializarea merelor. În fiecare zi lădițele cu mere sunt transportate din livadă către depozit. Însă nu se depozitează direct, ci sunt lăsate afară pentru încă o zi pentru a se răci. „Depozitul este de fapt un beci care are ziduri de piatră de 70 cm, iar temperatura aici nu scade sub 2 grade și este constantă până la finalul lunii aprilie. Diferența între aceste depozite tradiționale și cele noi, cu temperatură controlată, este aceea că mărul lucrează în depozitele noastre. Mărul este un organism viu și cel mai elocvent exemplu este dat de Golden care este verde atunci când îl culegi, iar în depozit se îngălbenește. De aceea merele noastre sunt mai gustoase în comparație cu cele ținute în depozitele despre care spuneam, unde li se închid porii, mărul nu mai lucrează și se menține acolo cât este nevoie“, a mai punctat pomicultorul.

În ceea ce privește valorificarea susține că este un an mai bun din punctul de vedere al prețului, indiferent de forma de valorificare. Astfel că direct de acasă prețul/kg va fi între 1 leu și 1,5 lei; în en-gros-uri poate ajunge spre 2 lei și direct în piață, care este cea mai profitabilă formă de vânzare, prețurile vor fi între 2,5 la 5 lei, în funcție de soi, fiind vorba doar despre merele de calitate extra.

Suc de mere

Soluția pe care a găsit-o în urmă cu 6-7 ani pentru a valorifica merele a fost achiziționarea unei instalații pentru fabricarea sucului. Investiția inițială a fost în jur de 3.000 euro, însă la această sumă se adaugă și costurile pentru amenajarea spațiului de producție. „Acum 6-7 ani am adus pe această vale prima ministație, să-i spun, pentru procesare. Apoi am avut discuții cu privire la înregistrarea acestor mici producători de suc și am dat informațiile și celor care au avut nevoie. În acest moment sunt în zonă astfel de instalații mici și sunt pretabile atât pentru producători, cât și pentru consumatori. Producătorul valorifică merele care pică la sortare, iar consumatorul beneficiază de un produs natural 100% din mere. Eu fac suc numai din producție proprie, cât timp am mere, am și suc. Am diverse sortimente: suc de mere, de pere; din păcate, anul acesta va fi doar o singură șarjă pentru că producția a fost mică, suc măr și gutuie și un suc din soiurile Renet și Crețesc, special pentru cei care au diabet. Dar, dacă vorbim de soiuri, spun că sucul cel mai bun iese din mărul Ionatan“, a mai precizat inginerul.

Ion și Mariana sunt susținuți în dezvoltarea afacerii și de cele două fiice, Alina și Corina, care, deși sunt stabilite în București, se ocupă mai ales de promovarea sucului și a merelor și chiar organizează în livadă diverse evenimente.

Întrebat dacă Voineștiul mai este patria merelor, pomicultorul a specificat cu regret că apar tot mai multe livezi neîngrijite, pomi bătrâni care ar trebui defrișați pentru că reprezintă focar de infecție și pentru celelalte plantații, însă nu prea are cine să investească deoarece majoritatea tinerilor pleacă în orașe sau peste hotare.

„Eu cred că ar fi bine ca în supermarketuri merele să fie de două calități și evident să aibă două prețuri diferite, nu să accepte doar mere extra. Pentru că atunci intervine problema valorificării merelor de calitatea a doua și de industrie. Știți deja că țuică multă nu avem voie să facem din cauza Legii alcoolului. Anul trecut mulți producători au aruncat merele în loc să facă țuică. Așa am ajuns noi, producătorii, pe munca noastră, să fim considerați infractori. Dar ce să facem cu aceste mere când nu mai există fabrici de marmeladă, de compoturi, nu mai există nimic, singura soluție este instalația de făcut suc?“ – Ion Oprea.

Mai este Voineștiul ce era odată?

„Din păcate, nu! Dacă în urmă cu 4-5 ani spuneam că zona Voinești este singura din țară în care nu s-a defrișat niciun pom și plantațiile arată excelent, acum situația este alta. Sunt tot mai multe plantații neîngrijite pentru că populația îmbătrânește, copiii pleacă în orașe sau în afara țării și nu mai are cine investi. Se creează chiar și focare de boli și dăunători care afectează ceilalți pomi. Plantațiile vor trebui înlocuite, problema este să vedem cine le va mai înlocui. La noi au mai venit persoane să investească, dar am mai spus, nu au investit cei care au venituri din agricultură, ci venituri obținute în alte sectoare.“ – Ion Oprea.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

26,8 milioane de euro disponibili pentru prelucrarea produselor pomicole

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anunță lansarea sesiunii de primire a cererilor de finanțare aferente submăsurii 4.2a „Investiții în procesarea/ marketingul produselor din sectorul pomicol” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020).

Sesiunea de depunere a proiectelor se desfășoară în perioada 19 august 2019, ora 9.00 – 31 ianuarie 2020, ora 16.00. Precizăm că alocarea financiară pentru sesiunea anuală continuă este de 26.800.000 de euro, împărțită astfel:

  • 10.000.000 euro pentru îmbunătățirea competitivității producătorilor primari printr-o mai bună integrare a acestora în lanțul agroalimentar prin intermediul schemelor de calitate, creșterea valorii adăugate a produselor agricole, promovarea pe piețele locale, a circuitelor scurte de aprovizionare, grupurilor de producători și a organizațiilor interprofesionale ( DI 3A);
  • 16.800.000 euro pentru facilitarea diversificării, a înființării și a dezvoltării de întreprinderi mici și a creării de locuri de muncă (DI 6A).

Investițiile sprijinite în cadrul acestei submăsuri sunt destinate întreprinderilor de prelucrare și comercializare a fructelor și marketingul produselor din fructe pentru:

  • modernizarea și crearea de unități de procesare;
  • introducerea de noi tehnologii pentru dezvoltarea de noi produse și procese tehnologice;
  • creșterea valorii adăugate a produselor din sectorul pomicol;
  • îmbunătățirea controlului intern al calității;
  • creșterea numărului de locuri de muncă.

Prin submăsura 4.2a, sprijinul public nerambursabil este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și 40% pentru întreprinderi mari. Valoarea finanțării acordate poate ajunge până la 1.500.000 de euro în funcție de tipul de beneficiar și de investiția propusă prin proiect.

Cererile de finanțare se depun online, pe pagina oficială de internet a Agenției, www.afir.info. Toți cei interesați au la dispoziție pe site-ul AFIR, în pagina submăsurii 4.2a, întreaga documentație necesară depunerii proiectelor.

Precizăm că pragul minim de depunere a proiectelor de investiții este de 10 puncte. Termenul limită de depunere pentru sesiunea de cereri de proiecte aferente submăsurii 4.2a este de 31 ianuarie 2020, ora 16:00.

La Mărăcineni, în ultimii 50 de ani temperatura a crescut cu 1,2°C

Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni a fost la jumătatea lunii iunie gazda unui eveniment în care s-au prezentat rezultatele celor cinci ani de parteneriat cu Casa Olandeză a Pomicultorului. Am profitat de discuția avută cu directorul general al institutului, Mihai Coman, pentru a aduce în lumină și alte subiecte legate de situația acestui institut.

Parteneriatul se va prelungi pe încă cinci ani

‒ Se împlinesc cinci ani de parteneriat între Institutul de la Mărăcineni și Casa Olandeză a Pomicultorilor. Cum a fost această experiență?

‒ Dacă facem o retrospectivă a celor 50 de ani de istorie a institutului o să vedem foarte multe parteneriate, însă este adevărat că în ultimul timp acestea au devenit mai numeroase. Unul dintre parteneriatele de succes este cel cu Casa Olandeză. În cadrul lui am încercat să integrăm tot ce este modern în pomicultură și cred că cei cinci ani de transfer de cunoștințe nu sunt suficienți. De altfel, am semnat deja o scrisoare de intenție pentru încă cinci ani. Perioada următoare va fi mai complexă, dar se va baza pe ceea ce am realizat în primul ciclu.

‒ Care au fost inovațiile pe care le-ați implementat în România în urma acestui schimb de experiență?

‒ România are o capacitate genetică foarte mare. Au existat tipuri de loturi demonstrative integrate și acest lucru ne face destul de puternici în sensul că această parte de genetică integrată este cuplată cu o parte de tehnologii foarte avansate. Este vorba despre densități foarte mari la suprafața de teren, despre producții foarte importante și nutriție realizată sub coordonare digitală. Am început cu o specie cunoscută în ambele țări; este vorba despre măr. Ulterior ne-am dezvoltat cu două specii de arbuști – coacăz roșu și afin – și apoi cu specii de sâmburoase principale pentru România, prun și cireș. Aceste loturi sunt total integrate și reprezintă o parte integrantă din Politica Agricolă Comună a Europei atât în ceea ce privește partea de control asupra nutriției și sănătății plantei, dar și asupra profitului obținut de fermieri.

„Nu trebuie să frânăm veniturile proprii“

‒ Să extrapolăm discuția către situația economică actuală a institutului de aici...

‒ În ultima vreme s-au făcut eforturi extraordinare ca institutele și stațiunile de cercetare să fie achitate de datorii. Noi beneficiem de o Hotărâre de Guvern de reorganizare, care face din institut o unitate albă din punctul de vedere al unor restanțe de plată. Suntem însă sub incidența unei legi, Legea Cercetării 45, care prevede două forme de finanțare. Prima formă de finanțare o reprezintă resursele proprii și cea de-a doua subvențiile bugetare. Și nu credem că odată cu reorganizarea și cu „albirea“ situației financiare trebuie să frânăm veniturile proprii. Suntem obligați să menținem nuclee de cercetători și să participăm la competițiile naționale și internaționale.

‒ Ce proiecte de cercetare aveți în derulare și ce perspective aveți în acest segment?

‒ Vreau să subliniez că proiectele de cercetare fac parte din veniturile proprii, institutul a avut și el o perioadă dificilă și s-a bazat pe aceste proiecte. Practic, ele au fost singura sursă de venituri proprii. Noi nu suntem o mare unitate comercială și nici nu vrem să devenim. Suntem acum în pregătirea celui de-al treilea ciclu sectorial de proiecte ADER 2019-2022. Sper să putem depune multe proiecte în următoarele luni, vom avea parteneriate și cu alte institute cum ar fi cele care se ocupă de procesare sau protecția plantelor. De doi sau trei ani noi suntem beneficiarii unor resurse care vin din partea Ministerului Cercetării și Inovării. Acum derulăm proiecte pentru cultura ecologică. Avem și proiecte bilaterale care se desfășoară cu țări din Asia sau Europa. De altfel, încercăm acum să prelungim un proiect cu un institut de cercetare din Coreea de Sud. Încercăm așadar să intrăm în cercetarea internațională.

‒ Spuneați că nu aveți intenția de a deveni o unitate comercială mare, dar că aveți nevoie să mențineți sursele de venit proprii. Ce se întâmplă cu producția de fructe obținută aici?

‒ În primul rând, nu ne putem compara cu o unitate comercială pentru că noi avem loturi demonstrative pe suprafețe mici de 3-4 ha. Nu putem avea o livadă cu un singur soi care să fie comercial în zonele de hypermarket. Producem însă câteva mii de tone de fructe din toate speciile, dar cel mai important pentru noi este să menținem partea de cercetare-dezvoltare. Avem responsabilitatea de a păstra în România plantațiile-mamă care pun la dispoziția pepinierelor altoi și portaltoi. Rolul nostru în cazul diviziei de dezvoltare este și de a menține categoriile superioare din soiurile românești și nu numai.

Cum s-a schimbat dinamica pomiculturii

‒ În acest plan de dezvoltare ați avut în vedere și implementarea unei infrastructuri cores­punzătoare?

‒ Institutul are infrastructură de cercetare puternică. În afară de laboratoarele de chimie și protecția plantelor, avem și un laborator integrat de virologie și înmulțire in vitro a plantelor. Există și un depozit de fructe, avem 2.000 mp de sere pentru înmulțirea plantelor. Începând de anul trecut avem un centru-pilot pentru procesarea fructelor. Toate sunt finanțate din bani proprii pentru că subvențiile bugetare se opresc la acoperirea salariilor. Baza de la Mărăcineni trebuie să rămână una dintre centrele științifice puternice din Europa.

‒ Ce transformări determină schimbările climatice în sectorul pomicol?

‒ Noi suntem beneficiarii unor date de cercetare foarte vechi, de 50 de ani, și avem interpretări foarte interesante la nivel de România. Colegii din Olanda, spre exemplu, au fost uimiți de faptul că avem date meteorologice înregistrate zilnic de acum aproape jumătate de secol. În ultima vreme observăm o grabă a schimbărilor climatice. Vă dau doar un exemplu. La Mărăcineni temperatura medie a crescut cu 1,2 grade. Este un lucru extraordinar de alarmant. Temperatura a crescut foarte mult. Observăm creșterea temperaturii maxime a lunii februarie. Ce determină acest lucru? Pornirea unor specii pomicole în vegetație, ca apoi în luna martie și aprilie să vină gerurile, de -1 sau -2 grade Celsius. În condițiile acestea nu mai putem vorbi de bazine de cais în România decât foarte localizate. Chiar și de păr.

Aceste schimbări climatice determină schimbarea ciclului de atac a unor boli și dăunători. Avem probleme cu unii dăunători care și-au mărit numărul de atacuri mai mult decât media ultimilor ani.

Laura ZMARANDA

Ghid de bune practici în fermele viticole şi pomicole

Stimularea biodiversităţii agroecosistemelor, ca măsură menită a contribui la îmbunătăţirea competitivităţii fermelor într-un mod durabil, o preocupare tot mai intensă a oamenilor de ştiinţă în ultima perioadă, a determinat colectivul de cercetători de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificaţie Blaj, coordonat de directorul acesteia, dr. ing. Liliana Tomoiagă ca, împreună cu cei din celelalte entităţi de profil din ţară, să elaboreze un Ghid de bune practici pentru lucrătorii din fermele viticole şi pomicole din România.

Însuşite şi implementate corect, spun autorii ghidului, acestea ar putea contribui la creşterea stabilităţii agroecosistemelor concomitent cu reducerea dependenţei culturii faţă de resursele energetice convenţionale.

Noile practici, ce presupun o îmbinare între tehnicile de cultură tradiţională şi cele care s-au dovedit a fi prietenoase mediului, fie anihilează agentul patogen, fie stimulează planta în a-şi „consolida“ un sistem de autoapărare naturală.

Pentru că nu există uniformitate privind practicile recomandate şi nici în ceea ce privește condiţiile agropedoclimatice la nivel de ţară, fiecare fermier urmează să-şi adapteze şi să dezvolte propriul plan de implementare a acestora în funcţie de specificul zonei, natura exploataţiei şi speciile cultivate.

Lucrarea este apreciată ca fiind completă, cu multe exemplificări şi bine ilustrată, ce poate fi deosebit de utilă tuturor agricultorilor, dar mai ales celor cu preocupări în viticultură şi pomicultură.

Dar mai multe amănunte, cu referire în mod special la:

– Conservarea şi ameliorarea calităţii şi biodiversităţii solurilor;

– Conservarea şi reconstrucţia habitatului seminatural;

– Conservarea şi utilizarea resurselor genetice autohtone;

– Maximizarea factorilor naturali de control fitosanitar etc.,

pot fi descoperite parcurgând paginile acestui ghid ce poate fi procurat GRATUIT de la SCDVV Blaj, judeţul Alba.

(I.B.)

ghid bune practici scan

Utilaj de top în pomicultură prezentat în România

România a devenit în ultimii ani țara în care performanța în agricultură crește într-un ritm nemaiîntâlnit în marile ferme. Dacă până acum un deceniu rar se găsea câte un tractor Claas sau Landini second-hand în ferme considerate mari, iar cea mai cumpărată piesă de schimb era cureaua pentru combina Semănătoarea, acum utilaje care încă nici nu au fost lansate oficial pe piață sunt contractate de marii agricultori români. Cele mai noi mașini și tehnologii sunt considerate ca standard în țara noastră. Iar acest principiu nu se aplică numai în cultura mare, ci și în zootehnie și în pomicultură.

Premiul I pentru inventică la Bologna

În acest context se înscrie și prezentarea unuia dintre cele mai noi utilaje destinat îngrijirii livezilor. Prezentată în luna noiembrie a anului 2018 la Expoziția Internațională de Mașini pentru Agricultură și Pescuit (EIMA) de la Bologna, mașina de tuns pomi realizată de către firma B&G a făcut o demonstrație într-o livadă de lângă București.

Utilajul este destinat tunderii pomilor fructiferi. El este conceput pentru a fi purtat pe tiranții din față ai unui tractor, preferabil cu tracțiune integrală, și poate fi utilizat în orice livadă astfel organizată încât să permită trecerea tractorului printre rânduri.

Echipat cu un braț mobil, articulat, la capătul căruia se găsește un cilindru cu mai multe lame, mașinăria poate tunde crengile pomilor sub orice unghi și din orice direcție. Viteza de lucru este impresionantă. Cât despre valoarea sa ca investiție de inteligență și ca realizare tehnică vom spune doar că a obținut premiul I în cadrul Salonului de Inventică ce a avut loc în cadrul EIMA 2018.

În ceea ce privește utilitatea unui astfel de utilaj, dl Aurel Pană, manager al unei importante ferme pomicole și doctor în pomicultură, consideră că este, în primul rând, o soluție salutară în condițiile actualei crize de forță de muncă. „Dacă pentru o livadă de 75 ha, operațiunea de anul trecut a necesitat o lună de zile, cu mașina despre care vă vorbeam a fost suficientă doar o săptămână“, a oferit un exemplu edificator specialistul.

„Avantajele rezultă din viteza de lucru“

Acest utilaj poate face tăierile grosiere, de degarnisire. „Aceasta este una dintre cele mai solicitante activități. Odată realizată mecanizat, oamenii nu mai au de făcut decât tăierile de fructificare, care nu pot fi făcute mecanic“, a mai evidențiat Aurel Pană.

Pe lângă faptul că utilajul suplinește munca manuală, prin viteza sa de lucru oferă și o serie de alte avantaje, deosebit de însemnate în contextul actualelor schimbări climatice. Faptul că lucrările de tăiere sunt finalizate într-un timp mai scurt poate oferi răgazul aplicării tratamentelor fitosanitare specifice perioadei. Intervalul de timp câștigat se traduce în plusuri de producție. „Desigur că se poate aplica tratamentul cu ulei horticol, de exemplu, și înaintea tunderii. Dar aceasta înseamnă un consum crescut de substanță, ceea ce la o livadă mare se traduce în costuri suplimentare ridicate. Practic, crengi stropite se taie ulterior. Este, de fapt, o risipă!“ a arătat managerul livezii.

„Privind prin această prismă, costul utilajului, cuprins între 25.000 și 26.000 de euro, în funcție de mărime, nu este deloc exagerat. El se amortizează prin economiile cu forța de muncă și prin avantajul câștigat prin încadrarea mai elastică în evoluțiile vremii, cu tot ceea ce implică aceasta“, mai spune dl Pană.

Însă utilajul nu este folositor doar în livezi. Un alt domeniu în care poate fi folosit cu bune rezultate este cel al îngrijirii domeniului public. Cu el se pot face tăieri în aliniament ale arborilor și arbuștilor din parcuri și grădini publice. La fel de util se poate dovedi și la tunderea perdelelor de protecție de pe marginea drumurilor publice.

Utilajul este disponibil în România pe baza unor comenzi ferme, pentru toți cei care și-l doresc. „Considerăm că, mai ales în contextul lansării unori noi măsuri de reconversie sau de înființare a unor livezi noi sub egida PNDR, acest utilaj ar putea constitui o investiție necesară și valoroasă, care să permită fermierilor să practice o pomicultură bazată pe principii moderne, care să conducă la rezultate optime“, a încheiat Aurel Pană.

Alexandru GRIGORIEV

Investiții europene în pomicultură

În 2017, ultimul pentru care Institutul Național de Statistică oferă date privind suprafața cultivată cu principalele culturi (AGR 108A), România deținea 138.999 ha de livezi pe rod. Cele mai mari suprafețe se regăseau în regiunea Sud Muntenia – 40.349 ha, urmată la mare distanță de Sud-Vest Oltenia – 26.469 ha, Nord-Vest – 25.603 ha, Sud-Est – 14.678 ha, Nord-Est – 12.035 ha, Vest – 11.590 ha, Centru – 7.827 ha și București-Ilfov – 448 ha. Cifrele oferite de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale tot pentru 2017 arată că prunul este cea mai răspândită specie, cu o suprafață de 65.100 ha și o producție de 512,9 mii tone, pe locul al doilea aflându-se mărul, cu o suprafață de 55.500 ha și o producție de 467,2 mii tone. Restul livezilor (păr, gutui, cireș, piersic, nectarin, nuc etc.), trecute la categoria „alte specii“, ocupă 17.400 ha (producție – 261,4 mii tone). Producția de fructe pe cap de locuitor, ne spune tot INS, este de 54 kg, în scădere cu aproape 9 kg față de 1990.

Nu există însă nicăieri o bază de date care să ofere informații despre livezile nou înființate în România. Aflăm doar că țara noastră ocupă locul al treilea în UE, după suprafața cultivată cu măr (Eurostat), că nucul s-a triplat ca suprafață, iar România este cel mai mare producător din UE (raport al Agenției pentru Agricultură al SUA) etc. În practică însă se cunoaște că fermierii români și străini au înființat, din fonduri proprii sau europene, plantații noi, introducând și sisteme de cultură sau tehnologie de ultimă generație. În Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, pomicultorii au avut acces la bani europeni pentru modernizarea fermelor (Măsura 121), dar nu se știe câte din cele 2.789 de proiecte finalizate înseamnă investiții în livezi. Prin PNDR 2014-2020 a fost inclus însă un instrument financiar special pentru pomicultură, respectiv Submăsura 4.1a, investiții în exploatații pomicole. Banii comunitari puteau/pot fi utilizați pentru dotarea cu utilaje și echipamente, înființarea, modernizarea și/sau extinderea unităților de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate de pepinierele pomicole. După epuizarea acestui exercițiu financiar vom afla eventual ce suprafață de livezi a fost înființată. Deocamdată, la această dată, știm că Submăsura 4.1a are la dispoziție fonduri totale de 284,356 mil. euro. La începutul lunii martie, situația depunerii, selectării sau finalizării proiectelor era următoarea: proiecte depuse – 815, în valoare totală de 414, 44 mil. euro; proiecte selectate – 476, în valoare cumulată de 244,440 mil. euro; proiecte contractate – 386, în cuantum de 186,976 mil. euro; proiecte finalizate – 15, în valoare de 5,96 mil. euro; contracte reziliate – 6, în valoare de 3,33 mil. euro; plăți efectuate inclusiv în luna februarie 2019 – 36,203 mil. euro. Pentru Măsura 4.1a – Investiții teritorial integrate (ITI) în Delta Dunării, lucrurile au decurs mult mai bine în sensul în care aproape că a fost epuizată suma alocată: au fost selectate și contractate 8 proiecte, în valoare de 4,358 mil. euro, dintr-un total rezervat de 4,9 mil. euro!

Maria BOGDAN

MADR prelungește termenul de depunere pentru proiectele aferente submăsurii 16.1a

MADR, prin DGDR- AM PNDR, anunță prelungirea termenului de depunere al proiectelor pentru submăsura 16.1a “Sprijin pentru înfiintarea și funcționarea grupurilor operaționale (GO), pentru dezvoltarea de proiecte pilot, noi produse în sectorul pomicol” până la data de 10 aprilie 2019, ora 16.00.

Ținând cont de natura complexă a proiectelor cu un puternic accent pe inovare, MADR a venit în întâmpinarea solicitărilor potențialilor beneficiari prin această decizie.

În prezent se derulează sesiunea de depunere de proiecte aferentă sub-măsurii 16.1a “Sprijin pentru înfiintarea și funcționarea grupurilor operaționale (GO), pentru dezvoltarea de proiecte pilot, noi produse în sectorul pomicol”, care contribuie la promovarea inovării și cooperării în sectorul agroalimentar,  prin dezvoltarea de proiecte-pilot și de noi produse, practici și tehnologii.  

Sesiunea de depunere a Cererilor de Exprimare a Interesului (CEI) aferentă etapei I s-a bucurat de un interes deosebit în rândul potențialilor beneficiari fiind depuse un număr 73 CEI  aferente submăsurii 16.1a.

După finalizarea procesului de evaluare și selecție aferent etapei I, au fost invitate în etapa II de depunere în cadrul submăsurii 16.1a un număr de 17 de potențiale Grupuri Operaționale.

Sursa: madr.ro

Fonduri disponibile pentru investiții în pomicultură, procesare, cooperare și infrastructură rurală

În această perioadă sunt deschise mai multe sesiuni de primire a cererilor de finanțare prin intermediul unor submăsuri (sM) din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020).

Astfel, o primă oportunitate deosebită o reprezintă investițiile în sectorul pomicol, prin sM 4.1a. Până în prezent, s-au depus 28 proiecte de investiții în valoare de aproximativ 23,7 milioane de euro. Fondurile disponibile pentru depunere sunt în valoare de peste 74,4 milioane de euro și pot fi solicitate până la data de 15 august 2019, dacă nu se epuizează până atunci ca urmare a cererilor de finanțare primite.

Investițiile în modernizarea unităților de procesare sunt finanțate, în această perioadă,  prin intermediul schemei GBER aferentă submăsurii 4.2. Fondurile disponibile pentru depunerea proiectelor, până la data de 30 iunie 2019, sunt în valoare de aproximativ 29,6 milioane de euro.

O altă linie de finanțare prin intermediul căreia AFIR primește cereri de finanțare este sM 4.3, componenta de infrastructură de irigații, pentru care s-au depus, până în acest moment, 12 proiecte în valoare de 11,8 milioane de euro. Solicitanții interesați pot depune proiecte în limita plafonului de 288 milioane de euro, până în data de 31 august 2019, în limita fondurilor disponibile.

Începând cu 21 ianuarie și până la 30 aprilie 2019 (sau până la epuizarea fondurilor alocate), AFIR primește solicitări de finanțare pentru investiții în infrastructura de bază și patrimoniu cultural din arealul ITI Delta Dunării. Astfel, prin intermediul sM 7.2 Investiţii în crearea şi modernizarea infrastructurii de bază la scară mică s-a depus un proiect pentru infrastructura educațională, în valoare de 277.174 euro. Plafonul disponibil pentru finanțarea investițiilor prin sM 7.2 ITI – Delta Dunării se ridică la aproximativ 25 milioane de euro.

Totodată, se pot depune cereri de finanțare în limita plafonului de 7,4 milioane de euro pentru investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural din zona ITI – Delta Dunării, prin intermediul sM 7.6.

De asemenea, cei interesați pot depune cereri de finanțare prin intermediul submăsurilor 16.1 și 16.1a Sprijin pentru înființarea și funcționarea grupurilor operaționale, dezvoltarea de proiecte pilot, produse și procese în sectorul agricol și în cel pomicol. Alocarea financiară aferentă celor 2 linii de finanțare este de aproximativ 12,5 milioane de euro și este disponibilă până la data de 10 aprilie 2019 pentru 16.1 și 15 martie 2019 pentru 16.1a. Precizăm că până acum au fost depuse 12 proiecte în valoare de peste 4 milioane de euro prin sM 16.1.

Până la 30 aprilie 2019, AFIR acordă sprijin financiar din fonduri europene pentru cooperarea orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare în sectorul agricol și cel pomicol, prin sM 16.4 și 16.4a. Alocarea financiară cumulată pentru cele două sectoare este de peste 11,4 milioane de euro.

Cererile de finanțare se depun online pe pagina de internet a Agenției, www.afir.info, până la data limită stabilită în anunțul de lansare aferent fiecărei sesiuni sau până la epuizarea fondurilor disponibile. Pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții de fonduri europene, nerambursabile au la dispoziție Ghidul solicitantului, care poate fi consultat gratuit pe site-ul Agenției, la secțiunea „Investiții PNDR” în pagina dedicată fiecărei submăsuri în parte.

Sursa: afir.info

Tratamente fitosanitare la plantațiile pomicole

Autoritatea Națională Fitosanitară informează deținătorii de plantații pomicole despre oportunitatea efectuării tratamentelor fitosanitare în perioada de repaus vegetativ, pentru diminuarea rezervei biologice a bolilor și dăunătorilor specifici pomilor și arbuștilor fructiferi.

Pentru a veni în sprijinul deținătorilor de plantații pomicole se fac recomandări privind perioada de aplicare prezentând și rețete cu produse de protecția plantelor ce pot fi utilizate.

Tratamentele fitosanitare din perioada repausului vegetativ se execută numai după efectuarea lucrărilor de igienă a culturilor (ex: tăierea și arderea lăstarilor atacați de făinare, foc bacterian, proliferări a lăstarilor lacomi și ai drajonilor, precum și a ramurilor uscate sau cu ponte/larve ale dăunătorilor specifici) prin îmbăierea completă a coroanei şi a trunchiului pomilor.

Tratamentele fitosanitare se vor aplica în  zilele însorite, la temperaturi mai mari de 5 grade ℃, fără vânt, chiciură sau polei.

Se va interveni cu unul dintre următoarele produse/amestecuri:

  • JUVINAL 10 EC – 0,1%;
  • MOSPILAN 20 SG – 0,450 kg/ha + TOIL – 0,5% (adjuvant pe bază de ulei vegetal);
  • CALYPSO 480 SC – 0.3l/ha (0.02%) + MIDOS 1.5% (sau 15 l/ha în 1000 l apă, adjuvant pe bază de ulei) ;
  • OVIPRON TOP 2500ml/100 l apa sau 1500ml/100 l apă în amestec cu insecticid.

Alte recomandări:

Se vor lua măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

Se vor respecta  cu  strictețe  normele  de  lucru  cu  produse  de  uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor, conform Ordinului comun (Ord. 45/1991 al MAA ; 68/05.02.1992 Ministerul Mediului; 15b/3404/1991 al Departamentului pentru Administrația Locală şi 127/1991 al ACA din Romania, 1786/TB/1991 al Ministerul Transporturilor).

Sursa: madr.ro

Tăierea pomilor fructiferi în repaus vegetativ

Igienizarea grădinii este o etapă extrem de importantă dacă doriţi să obţineţi rezultate remarcabile în toiul verii. Deşi la prima vedere această acţiune pare ceva mai dificilă, lucrurile nu stau deloc aşa. Punând în aplicare câteva sfaturi din partea specialiştilor, veţi obţine livada mult dorită. În primă fază începeţi cu tăierea pomilor fructiferi. Tunderea lor este importantă pentru sănătatea acestora şi îmbunătăţeşte semnificativ calitatea recoltei.

După scopul urmărit, tăierile pot fi de mai multe feluri: de rodire, fructificare, formare și îngrijire. Însă, când este momentul optim pentru această acțiune și cum trebuie să procedăm? Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Băneasa, ne explică pas cu pas, cum trebuie realizate corect tăierile pomilor fructiferi în uscat.

„Încă din luna octombrie putem demara executarea lucrărilor de tăiere. În toată perioada de repaus, de la căderea frunzelor până la umflare și reintrare în vegetație, se pot face intervenții asupra livezii. Acestea sunt diferențiate în funcție de plantație și vârsta pomilor. Tăierile constau în îndepărtarea ramurilor de prisos, rupte sau a celor care umbresc coroana pomului. Primul pas ar fi să analizăm pomul și să vedem ce anume ne interesează să păstrăm din formațiunile de rod, restul se elimină din coroană. De asemenea, menționez că tăierile se aplică diferit la speciile de semințoase și sâmburoase deoarece nu au aceleași formațiuni de rod“, explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Mărul necesită tăieri de fructificare în fiecare an deoarece tăierile efectuate o dată la 2-3 ani nu asigură producții mari și susținute. Tăierile se aplică diferențiat, în funcție de vârsta pomilor sau soi.

„Spre exemplu, dacă vorbim de o ramură de semi­schelet pornită dintr-o ramură de ordinul 1, din care, în urma unor tăieri de transfer, au rezultat alte ramuri subordonate de ordin 2 și 3, se aplică tăierea acestora deoarece se vor extinde extinde pe rândul de pomi sau în afara spațiului de nutriție aferent. De ce intervenim? Deoarece aceste ramuri nu trebuie să umbrească și nici nu trebuie să împiedice circulația mașinilor care execută tratamentele. De asemenea, se pot elimina și ramurile care cresc în jos“, mai explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

taierea pomilor 3

Cireșul, pomul cu cele mai puține intervenții

Volumul tăierilor la cireş este mai mic comparativ cu celelalte specii. Tăierea de fructificare la pomii tineri este redusă la minimum. Sunt scurtate prelungirile anuale ale semischeletului pentru obţinerea unui număr mai mare de ramuri de rod viguroase şi se elimină ramurile anuale din etajele formate natural, care sunt orientate în interiorul coroanei.

„Cireșii sunt o specie sâmburoasă, deci există diferențe de tăiere față de măr. În primul rând, în ceea ce privește formațiunile de rod. În cazul cireșilor bătrâni se fac intervenții în reducerea semischeletului, tăieri de limitare a înălțimii coroanei, de îndepărtare a ramurilor rupte, se elimină ramurile slabe ca vigoare și, nu în ultimul rând, redirecționarea rodului pe ramuri care ar putea susține încărcătura de rod, de reducere a semischeletului“, spune Maria Dumitru (foto), ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Caisul reacționează favorabil la tăierile efectuate rațional. Neaplicarea tăierilor la această specie determină tendința de rodire periodică și scăderea eficienței tratamentelor fitosanitare. Caisul, prin caracteristica sa ereditară de a fi pretențios la lumină, formează în mod normal coroana globuloasă. Din acest motiv, specialiștii ne recomandă formele de coroană în volum.

Fructele mumificate pot provoca pagube

fructe mumificate

Fructele mumificate rămase în pomi pot provoca pagube deoarece acestea sunt purtătoare de boli sau dăunători. De asemenea, acordați o atenție sporită dezinfectării accesoriilor după altoit! Odată folosite pe un pom bolnav şi utilizate imediat altuia sănătos, vor transmite boala mai departe. Şi cum primăvara bate la geam, ultimele detalii trebuie bine puse la punct. Prelucrarea solului şi pregătirea pomilor fructiferi pentru plantare sunt doar câteva dintre lucrările urgente de pe lista priorităţilor.

Top 6 greşeli întâlnite la tăierea pomilor

  • Stropire cu produs cupric şi apoi executarea tăierilor.
  • Tunderea pomilor „realizată de către necunoscători“. În cazul în care toaletarea nu este făcută corespunzător, rodul are de suferit.
  • Nerespectarea principiului treimii: raportul între grosimea lăstarului şi ax.
  • Tăierea în exces reprezintă una dintre cele mai grave şi frecvente greşeli.
  • Chiar dacă scoarţa pomului pare afectată, nu o îndepărtaţi. Se regenerează foarte greu şi, fără acest scut, pomul este mult mai predispus bolilor.
  • Nedezinfectarea accesoriilor după altoit.

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Tratamentele de primăvară la pomii fructiferi

Odată cu venirea primăverii, natura se trezeşte la viaţă, cu explozii de vegetaţie, dar şi cu roirea dăunătorilor, care mai de care mai pofticioşi să se hrănească cu noile şi fragedele creşteri de vegetaţie. Dar pot fi activate şi bolile specifice pomilor fructiferi, care se pot dezvolta necontenit.

Toate aceste pericole pot fi îndepărtate prin efectuarea unor tratamente în perioadele cele mai potrivite şi cu substanţele cele mai eficace.

Un tratament minimal care se propune nu exclude posibilitatea tratamentelor la avertizare şi se adresează celor care deţin pomi fructiferi pe lângă casă sau au o mică livadă.

Schemele de tratament propuse au în vedere fazele de vegetaţie în care se aplică tratamentul, dăunătorii şi bolile care se combat, produsele şi dozele recomandate. Deoarece albinele şi bondarii au rolul de a poleniza florile, se recomandă folosirea insecticidelor cu impact redus asupra lor (Mospilan 20 SG, Mospolan 20 SP, Calipso 480 SC).

Tratamentele la seminţoase (măr, păr, gutui)

Tratamentul 1 se face când 10-15% din muguri sunt în faza de dezmugurire şi corespunde calenda­ristic cu luna martie.

Se combat:

  • păduchii de San-José, în cazul când nu s-au făcut stropirile de iarnă;
  • gărgăriţa florilor, un dăunător foarte periculos, florile atacate luând forma de cuişoare;
  • rapănul, făinarea;
  • păianjenii, dacă este cazul.

Produse recomandate:

Insecticide: Actara 25WG, în doză de 0,01%, sau Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, ori Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%.

Fungicide: Dithane M-45, în doză de 0,20%, sau Dithane Neotec 75 WG, în doză de 0,20%, ori Champion 50 WP, în doză de 0,3%, sau Folpan 80 WDG, în doză de 0,15%.

Tratamentul 2 – la căderea petalelor (postfloral), se combat aceleaşi boli ca şi pentru tratamentul 1, la care se mai adaugă moniloza, viespea cu ferăstrău, păduchii, acarienii, păianjenii. Ca insecticide se folosesc: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, sau Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%.

Tratamentul 3, când fructul este ca aluna (10-15 mm). Se combat: rapănul, făinarea, moniloza, viermele fructelor, omizi defoliatoare, păduchi, acarieni, păianjeni.

Produsele recomandate pentru boli: Score 250 EC, în doză de 0,015-0,02%, sau Systhane Forte, în doză de 0,02%, iar ca insecticide: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, sau Karate Zeon 0,015% şi unul dintre acaricidele: Envidor 240 SC, în doză de 0,04%, sau Nissorun 10 WP, în doză de 0,03%.

Tratamentul la sâmburoase (prun, cais, piersic, cireş, vişin)

Se combat: moniloza, ciuruirea şi băşicarea frunzelor la piersic, pătarea roșie, viespea prunului, viermele fructelor, păduchele de San-José, păduchii de frunze, omizi defoliatoare.

Tratamentul 1 în faza de dezmugurire, de la buton verde la buton alb. Se combat: moniloza, ciuruirea frunzelor, pătarea roşie şi se recomandă unul dintre produsele: Dithane M-45, în doză de 0,20%, Dithane Neotec 75 WG, în doză de 0,20%, Bravo 500 SC, în doză de 0,15%.

Viespea prunului, care este un dăunător foarte periculos, se combate cu unul dintre produsele: Calypso, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SP, în doză de 0,02%, Karate Zeon, în doză 0,015%.

Tratamentul 2 la scuturarea petalelor (post-floral). Se combat: moniloza, ciuruirea frunzelor, pătarea roşie, băşicarea frunzelor folosind unul dintre produsele: Score 250 EC, în doză de 0,015-0,020%, Topsin 70 WDG, în doză de 0,07%, Chorus 75 WG, în doză de 0,02%. Pentru combaterea viespei prunului, unul dintre produsele: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%, Actara 25 WG, în doză de 0,01%.

Tratamentul 3, fructul cât aluna. Se combat: moniloza, ciuruirea, pătarea roşie, băşicarea frunzelor cu aceleaşi produse ca la Tratamentul 2. Viermele fructelor, omizile defoliatoare, păduchii, acarienii se combat cu unul dintre produsele: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%, Karate Zeon – 0,015%, iar ca acaricide: Vertimec 1,8 EC 0,1-0,15%, Nissorun 10 WP, în doză de 0,03%.

La efectuarea tratamentelor se vor avea în vedere următoarele:

  • procurarea pesticidelor numai de la firmele şi magazinele autorizate;
  • stropirea pomilor se va face în zilele liniştite;
  • respectarea dozelor de folosire, conform recomandărilor de pe etichetă;
  • soluţiile rămase nefolosite nu vor fi aruncate la întâmplare pentru a nu polua solul şi apa;
  • să protejăm albinele în conformitate cu reglementările în vigoare, anunţând deținătorii de albine data începerii şi terminării tratamentelor (vecinii care deţin stupi).
  • folosirea echipamentului de protecţie adecvat (mască, mănuşi, ochelari);
  • respectarea cu stricteţe a măsurilor de igienă şi protecţia muncii;
  • să se evite păscutul animalelor în livezile sau locurile unde s-au făcut tratamentele.

Ing. Vladimir GONCEARU

Se deschide o nouă sesiune de depunere a cererilor de finanțare pentru submăsura 4.1a

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță lansarea în perioada 15 februarie – 15 august 2019 a sesiunii de depunere a cererilor de finanțare pentru submăsura 4.1a „Investiții în exploatații pomicole”, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014- 2020 (PNDR 2020).

Alocarea financiară pentru sesiunea continuă anuală de depunere proiecte este de 65.413.105 Euro, din care 3.500.000 Euro pentru obținerea de material de înmulțire și plantare fructifer.

Pragul minim de selecție al proiectelor aferente sM 4.1a este de 10 puncte. Pragurile de calitate lunare, pentru sM 4.1a sunt următoarele:

Componenta fără obținere de material de înmulțire și plantare fructifer

Perioada de depunere          Prag de calitate

15 februarie – 15 martie         75 puncte

16 martie – 15 aprilie              60 puncte

16 aprilie – 15 mai                   50 puncte

16 mai – 15 iunie                     35 puncte

16 iunie – 15 iulie                    25 puncte

16 iulie – 15 august                 10 puncte

Componenta ”obținere de material de înmulțire și plantare fructifer”

Perioada de depunere          Prag de calitate

15 februarie – 15 martie         50 puncte

16 martie – 15 aprilie              45 puncte

16 aprilie – 15 mai                   35 puncte

16 mai – 15 iunie                     25 puncte

16 iunie – 15 iulie                    15 puncte

16 iulie – 15 august                 10 puncte

Scopul investițiilor sprijinite în cadrul acestei submăsuri este creșterea competitivității exploatațiilor pomicole prin dotarea cu utilaje și echipamente, înființarea, modernizarea și/sau extinderea unităților de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate cu pepiniere pomicole.

Depunerea Cererilor de Finanțare pentru submăsura 4.1a se va face on-line pe  https://online.afir.info/, conform precizărilor din Ghidul Solicitantului, începând cu data de 15 februarie 2019, ora 09:00.

Termenul limită de depunere pentru sesiunea de cereri de proiecte aferente submăsurii 4.1a este 15 august 2019, ora 16:00.

Sursa: madr.ro

Pentru înființarea sau „reconversia“ livezilor nu există programe europene

Pomicultura este una dintre ocupațiile tradiționale ale românilor. Încă din cele mai vechi timpuri s-a scris despre livezile strămoșilor noștri, la fel ca și despre viile lor. Din nefericire, în ultima jumătate de secol pomicultura a decăzut tot mai mult. Cu toate că au existat inițiative, s-au pus la punct programe de sprijin și s-au luat tot felul de măsuri, se pare că rezultatele se lasă încă așteptate. Asta chiar dacă ici și colo mai apare, timid, câte o livadă. Și așa am ajuns să mâncăm mere importate din Polonia și Germania, prune din Franța și Belgia și pere din Spania, Chile și Africa de Sud. Ca să nu mai vorbim despre piersicile din Bulgaria și caisele din Turcia și Grecia.

Despre ce se întâmplă cu acest sector am discutat cu dl Gheorghe Glăman (foto), președintele Secției de Horticultură a ASAS. De-a lungul carierei sale de aproape 50 de ani domnia sa s-a ocupat vreme de mai multe decenii și de livezile românești, inclusiv ca ministru adjunct, responsabil cu horticultura.

„Un petec de vie, o armă și un cal sunt semne de boierie!“

„Necazul a fost același și la viticultură, și la pomicultură: am dat viile și pomii unor oameni care aveau dreptul, fără doar și poate, dar care nu erau cu nimic pregătiți pentru acest lucru“, consideră dl Glăman. „Acești oameni nu erau pregătiți nici material, nici tehnologic și, de multe ori, nici din punctul de vedere al dorinței. Ce rost avea pentru un sculer-matrițer sau pentru un șofer de autobuz din București să se întoarcă la Ștefănești sau la Cotnari? Ca urmare, multe dintre ele au fost, pur și simplu, părăsite. A urmat apoi o altă etapă, despre care acum se dorește a fi uitată. Noroc că am scris la vremea respectivă, în ’94-’95. Scriam atunci că privatizarea cramelor ar trebui să se facă către cei care au primit viile. Altfel, cel care cumpără o cramă are de gând să facă profit mai mult decât trebuie, adică exact ceea ce se întâmplă astăzi cu samsarii în piață! Nu că nu ar fi nevoie de ei, dar să fie înregistrați și supravegheați. Ei bine, așa s-a întâmplat și cu cramele. Dacă mergem acum la cele 17 crame, câte erau în județul Constanța, găsim acolo cuiburi de ciori. De exemplu, la Adamclisi – o podgorie nu mare, dar destul de importantă să fie făcut acolo un centru de vinificație încă din anii ’70 – nu știu dacă a fost privatizat sau nu, dar lângă a apărut, după implementarea programului european de reconversie a viilor, în 2007, o cramă foarte frumoasă a unui avocat. Dacă cea veche era privatizată către cineva care se ocupa de vie, cred că nu mai apărea cea nouă. Era mai ușor și mai ieftin s-o modernizeze pe cea veche. Dar viticultorii, ca și vânătorii, au un Dumnezeu al lor ! Acum toți vor să aibă un petec de vie, o armă și un cal. E o chestie de boierie, pe care am avut-o înainte și pe care mulți care se cred boieri acum vor s-o aibă! Așa se face că au reușit să privatizeze câteva podgorii mari. Asta însă nu s-a întâmplat și la pomi!“, explică Gheorghe Glăman mecanismele subtile, psihologice care au dus la adâncirea decalajului între viticultură și pomicultură.

În pomicultură, proprietatea asupra terenului e determinant

La pomicultură lucrurile au evoluat altfel, consideră fostul ministru-adjunct. După părerea sa, foarte puține suprafețe au încăput pe mâna cui trebuie. „S-a pus întrebarea de ce nu s-au arendat suprafețele, la fel ca la cultura mare“, își continuă analiza. Problema a fost una financiară. Costurile în pomicultură sunt mult diferite față de cultura mare. „Dacă la o fermă vegetală vorbim de mii de lei, aici discutăm de zeci de mii de lei, ca să ajungi până în toamnă!“ Chiar și dobândirea terenurilor pentru ferme are un specific al ei, explică dl Glăman. Dacă la o fermă vegetală chestiunile legate de proprietate nu stau în prim-plan, căci ciclul de producție e scurt, în schimb în pomicultură, unde investițiile se fac pe câte 35-40 de ani, cât poate trăi un pom bine îngrijit, ba chiar și pe câte 50-60 de ani în cazul nucilor, apare nevoia de a avea siguranță asupra terenului. Așa se face că, în cele mai multe cazuri, investitorii doresc să aibă proprietatea pământului.

În 1990, în România se găseau aproximativ 230.000 ha cultivate cu livezi. Acum nu mai sunt decât 140.000. Mai grav însă este că plantații, în adevăratul sens al cuvântului, nu sunt mai mult de 25.000 ha, după aprecierile președintelui Secției de Horticultură a ASAS. După părerea sa, cu totul altfel ar fi arătat lucrurile acum dacă privatizarea fostelor ferme pomicole ale IAS-urilor sau altor entități ar fi fost făcută către șefii de fermă, către economiști sau către asociații ale celor care lucraseră în ele. Pentru suprafețe mai mici, de câte 100 ha, ar fi putut avea acces la credite, cu care să finanțeze lucrările. Așa, IAS-urile nu au putut găsi finanțare pentru suprafețe mari, de câte 1.000 ha și, treptat, au ajuns să le lase neîngrijite. Foarte puțini au reușit să supraviețuiască. Așa s-a ajuns ca treptat piața românească a fructelor să fie cedată produselor din import.

PNDR rămâne singurul sprijin pentru investitori

Un paradox este că, deși podgoriile s-au revigorat în cea mai mare parte a lor, producția internă de struguri de masă este cvasiinexistentă. „Mă miră acest lucru pentru că inclusiv din punct de vedere economic este avantajos. Strugurii de masă îți aduc profit imediat. Începi cu primele soiuri în august și în octombrie ai terminat. În schimb, strugurii de vin cer investiții, timp etc“, spune dl Glăman.

Actualele schimbări de pe piața muncii au modificat și modul de lucru. Dacă înainte, când exista suficientă forță de muncă, lucrările de tăiere în livezi și la vie se făceau în primăvară, acum se fac și toamna târziu și chiar pe timpul iernii, atunci când vremea permite. Scopul este ca în primăvară să rămână cât mai puține lucruri de făcut. Pe de altă parte, pentru proprietarii unor suprafețe mici, de câte zece-douăzeci de hectare, acest mod de lucru le permite să se descurce, în mare măsură, singuri.

Un alt ghinion al pomicultorilor a fost acela că pentru proiectele legate de înființarea sau „reconversia“ livezilor nu există programe europene, ci doar cele din cadrul Măsurii 4.1.a din PNDR. „La momentul intrării noastre în UE, în 2007, era deja în derulare un program de reconversie a viilor, generat, probabil, de interesele marilor cultivatori din Franța, Italia și Spania. În domeniul pomiculturii, însă, se pare că nu există interes pentru programe asemănătoare“, crede Gheorghe Glăman.

Deocamdată, există proiecte aprobate pentru 3.500 ha livezi. Totuși, majoritatea sunt pentru plantații de nuci și afin, care au desfacerea destul de sigură, mai ales la export. În schimb, pentru speciile de bază, precum piersic, cais, păr, din păcate încă nu se mișcă lucrurile. Probabil că lucrurile sunt legate și de lipsa forței de muncă și/sau a fondurilor. Însă, conform părerii d-lui Glăman, viitorul pomiculturii ar trebui să fie axat pe livezi de mere, caise, piersici, care pot oferi producții bune, fără să necesite o forță de muncă prea numeroasă.

Alexandru GRIGORIEV

Stațiunea de cercetare pomicolă din Băneasa, un loc încărcat de istorie

Puțini știu că pe bulevardul Ion Ionescu de la Brad din sectorul 1 al capitalei se află una dintre cele mai impozante și spectaculoase case ale Bucureștiului. Este vorba despre fosta reşedinţă a Mareşalului Ion Antonescu şi sediul Consiliului de Miniştri din timpul războiului. Construcția a fost ridicată sub viziunea filozofului Nae Ionescu și construită de arhitectul C.M. Cantacuzino în anul 1938.

În prezent, clădirea istorică găzduiește sediul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa. Casa face parte din patrimoniul architectural al României, iar personalitatea sa se integrează armonios cu specificul Staţiunii. Instituția s-a ocupat de renovarea parțială și întreținerea clădirii și a încercat să o aducă la strălucirea de altădată, fiind în simbioză totală cu trecutul istoric al acestui monument.

„Edificiul a adăpostit oameni de mare valoare pentru cultura şi viaţa românească precum Nae Ionescu, cunoscut istoric si filosof român, Mareşalul Ion Antonescu şi istoricul Mircea Vulcănescu. Acestea sunt numai câteva nume care susţin valoarea şi suportul istoric al clădirii. Construcția ei a durat doi ani. Proiectul  a fost realizat de arhitectul M. Cantacuzino la rugămintea doctorului Malaxa pentru Nae Ionescu, tocmai pentru a deschide o școală de agricultură. Ulterior a început războiul, iar mareșalul Antonescu și-a stabilit, aici, reședința de vară și sediul consiliului de miniștri. Această zonă e încărcată de istorie, păcat că nu reușim să o promovăm așa cum trebuie și cum ar fi trebuit. Până la urmă face parte din trecutul României. În curând, vom începe un program amplu de reabilitare, e clar că trebuie să venim cu investiții în această clădire, să o reparăm și să o aducem la adevărata ei valoare. De asemenea, dorim să o deschidem publicului“, explică Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Un teren dorit de mulți

Din cele peste 60 de hectare, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Băneasa mai gestionează doar 31 de hectare din teren. Retrocedările prin compensare au diminuat constant suprafața de teren pe care sunt plantați pomii fructiferi.

„Ne-am confruntat cu anumiți «doritori» care au făcut tot ce s-a putut ca noi să devenim o țintă. Într-adevăr, noi eram o țintă foarte vulnerabilă. Am rezistat și am apărat patrimoniul, deoarece aparține statului și trebuie protejat. Înainte stațiunea beneficia de o suprafață de 61 de hectare, acum mai avem doar 31. Nu este mult, dar nici puțin. Ușor, ușor, stațiunea va reface patrimoniul“, spune Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

1000 de fenotipuri de piersic şi nectarin

Instituția conservă, în colecţiile naţionale, tezaurul genetic pentru speciile cais, piersic şi nectarin, cantonate în zona de sud a României, tezaur concretizat în peste 655 fenotipuri de cais şi 950 fenotipuri de piersic şi nectarin.

Staţiunea  împlinește în anul 2019 frumoasa vârstă de 42. În toţi acest timp, cercetătorii staţiunii, inginerii, tehnicienii și muncitorii şi-au adus contribuţia prin crearea de soiuri noi de cais, nectarin, prun, vişin, dar și tehnologii pentru cultivarea pomilor în sistem intensiv şi gospodăresc, a căpşunilor şi arbuştilor fructiferi şi ornamentali, precum şi pentru producerea de material săditor pomicol şi ornamental. Și asta nu e tot...

„Agricultura are un trend al ei, în ultimul timp s-a tot modernizat. Este clar că trebuie să reîncepem această activitate de cercetare și dezvoltare. În momentul de față nu mai putem discuta despre plantațiile clasice cu distanțe mari de plantare, acum vorbim de plantații în sisteme super intensive cu distanțe mici de plantare. Acestea sunt dotate cu sisteme de susținere, de protecție. Trebuie să reîncepem să venim cu toate aceste noutăți pe specii și să obținem informații concludente pe care să le prezentăm și  promovăm celor care sunt interesați“, conchide Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Ruxandra HĂBEANU

Ghidul Solicitantului pentru sM 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” a fost publicat pe site-ul AFIR

Scopul investițiilor sprijinite în cadrul acestei submăsuri este creșterea competitivității exploatațiilor pomicole prin dotarea cu utilaje și echipamente, înfiinţarea, modernizarea și/ sau extinderea unităţilor de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate de pepinierele pomicole.

OBIECTIVELE submăsurii 4.1a

• Creșterea competitivității, diversificarea producției, creșterea calității produselor obținute și îmbunătățirea performanței generale a exploatațiilor pomicole;

• Creșterea valorii adăugate a produselor prin sprijinirea procesării fructelor la nivel fermă și a comercializării directe a produselor obținute;

• Dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare;

• Eficientizarea costurilor de producție prin promovarea producerii și utilizării energiei din surse regenerabile în cadrul fermei și prin reducerea consumului de energie

BENEFICIARII:

fermieri, cu exceptia persoanelor fizice neautorizate;

Grupurile de producători și cooperative (societăților cooperative agricole și cooperativelor agricole, constituite în baza legislației naționale în vigoare (prezentată în secțiunea Trimiteri la alte acte legislative), care activează în sectorul pomicol, cu condiția ca investițiile realizate să deservească interesele propriilor membri.

Pentru detalii accesati site-ul afir.info

„Vrem să facem reconversii în plantațiile pomicole, dar condițiile sunt draconice și banii lipsesc“

La sfârșitul anului trecut am avut ocazia să vorbesc cu un pomicultor din comuna Voinești – Dâmbovița și, cu surprindere, trebuie să recunosc, am descoperit că este unul dintre agricultorii, nu foarte numeroși, care pledează pentru asociere. De fapt așa a și început discuția. S-a prezentat ca fiind Alecu Stavarache, pomicultor și membru al Cooperativei Agricole Frumosu de Voinești.

Cooperativa, soluție pentru desfacerea producției

Profilul agricol al comunei Voinești, spune interlocutorul nostru, este unul pomicol. Pe teritoriul ei sunt înființate plantații pe câteva sute de hectare, iar proprietarii au suprafațe între 10-20 de hectare, dar și mai puțin de atât, mai ales în cazul celor care practică pomicultura ca pe o a doua profesie. În plantații predomină mărul, iar acum pare că există un interes crescut pentru cireș, păr și prun. Potențialul comunei de a furniza cantități importante de fructe în piață a trebuit să genereze o strategie la nivel local pentru că nu era suficient să existe producție, ci să se și vândă. Soluția a fost avansată de primarul comunei care a inițiat în 2017 înființarea Cooperativei Agricole Frumosu de Voinești. În prezent are 33 de membri, iar regulamentul de funcționare presupune că fiecare membru se îngrijește în regim propriu, dar 50% din producția obținută este strânsă la comun cu scopul de a fi ulterior livrată către supermarketuri. „În cadrul cooperativei s-au înscris membrii cu un hectar și jumătate de plantație, iar cel mai mult are 20 de hectare. Înainte de înființarea cooperativei fiecare era pe cont propriu și lipseau informația și tehnologia. Desfacerea este punctul slab al activității agricole și tocmai de aceea am intrat în această cooperativă. Un supermarket nu poate colecta o tonă de la un producător, altă tonă de la alt producător și tot așa. Asta se poate face doar prin asociere, iar în 2018 cooperativa a început să livreze și către supermarketuri. În plus, prin intermediul cooperativei am reușit să obținem prețuri mai bune pentru inputuri și combustibil. În 2017, spre exemplu, am luat 80 tone de îngrășăminte și s-a negociat altfel“, spune pomicultorul.

„Teoretic există fonduri, practic lipsesc“

Pentru Alecu Stavarache pomicultura este o activitate – secundară, ce-i drept – de peste 20 de ani.  În urmă cu trei ani a înființat 4.000 mp cu plantație superintensivă de păr pentru care a folosit material săditor din Italia, 2.000 mp de plantație superintensivă cu cireș din material săditor, un hectar de plantație clasică de prun și are intenția de a reface încă un hectar și jumătate de livadă superintensivă cu material săditor de măr adus din import. Sunt investiții despre care spune că trebuie făcute cu responsabilitate maximă pentru că trebuie avute în vedere toate aspectele afacerii. Și numai costurile pentru înființarea unui hectar de plantație sunt de aproximativ 20.000 de euro. Dar, „pe lângă banii pentru înființarea plantațiilor, ai nevoie de resurse pentru a-ți adapta utilajele, îți trebuie o freză cu palpator, tocătoare, un tractor modern, platformă autopropulsată pentru cules, adaugă pomicultorul.“ „Pentru a dezvolta acest segment am reinvestit de fiecare dată banii obținuți. Principala problemă este lipsa ajutorului pentru înființarea plantațiilor. Noi vrem să facem reconversii, dar sunt niște condiții draconice, iar fondurile se epuizează rapid. Plantațiile bătrâne clasice vor dispărea pentru că nu mai sunt rentabile sub nicio formă. O parte dintre plantațiile cooperativei sunt tinere pentru că pomicultorii au început să facă plantații superintensive cu pomi aduși din Italia și Olanda în special, pe șpalieri cu susținere, cu sistem de irigare prin picurare. Dar jumătate sunt livezi deja îmbătrânite. În contextul acesta viitorul este sumbru. Dacă am avea fonduri, ne-am reface plantațiile.“

Producții mari, pierderi pe măsură

Anul trecut a fost elogiat ca unul foarte bun pentru agricultură. S-a vorbit despre producții record în aproape toate segmentele agricole. Și în pomicultură a fost la fel. Producțiile au fost mari, dar și pierderile pe măsură. Anul trecut, la final de octombrie, îmi spunea dl Stavarache, încă erau livezi neculese și mere care se degradau.

„Anul trecut, chiar dacă producția a fost mare, nu s-au scos cheltuielile. Mărul pentru industrie, tot ce cade jos, ce este depreciat, costă 25 de bani, iar prețul mărului de consum variază între 80 de bani și un leu. În Voinești oamenii au mizat foarte mult și pe producerea de suc natural. Mărul era tocat, stors și ambalat la pet. A fost o creștere a cererii acum cinci ani, dar acum vânzările au scăzut. Cert este că, dacă ai o livadă superintensivă de la care obții 80 de tone, îți permiți să scazi prețul. Nu se aplică aceeași regulă și dacă ai o livadă clasică de la care obții mai puțin de jumătate din această producție. Cu cât ai o producție mai mare, cu atât îți permiți să lași prețul mai jos.“

În discuția despre valorificare, interlocutorul nostru a menționat și faptul că ar fi foarte bine să existe și în Voinești o piață de en-gros precum cea de la Lungulețu. Astfel încât, după ce au predat către cooperativă 50% din producție, pomicultorii să aibă și această oportunitate de valorificare.

„Un alt aspect pe care aș vrea să îl subliniez este că în piețele din București sub 10% din tarabe sunt ale producătorilor autentici. Restul sunt comercianți. Este o realitate că nu poți face și producție, și să și vinzi, de aceea cred că și ei au rolul lor. Singura doleanță ar fi totuși ca 25% din tarabe să fie ale producătorilor originali.“

Cea mai mare necesitate acum, spune Alecu Stavarache, este înființarea unui depozit frigorific unde producția poate fi păstrată în condiții optime. Deocamdată fiecare își ține fructele în beciuri, iar o parte din ele se degradează rapid. Dacă vor exista fonduri guvernamentale sau de la Uniunea Europeană va trebui construit un astfel de depozit chiar dacă este foarte scump, peste un milion de euro, subliniază producătorul.

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS