Adama aprilie 2020
update 9 Apr 2020

Situația pagubelor provocate în pomicultură de înghețurile târzii

Institutul de Cercetare  Dezvoltare pentru Pomicultura Pitești- Mărăcineni, prin rețeaua de Stațiuni formată din SCDP Băneasa, SCDP Constanța, SCDP Iași-Fălticeni și SCDP Voinești a analizat efectul valului de temperaturi – înghețuri târzii din zilele de 16-17 martie și a ajuns la concluzia că acestea au avut efecte asupra unor specii pomicole aflate în faza de început și de înflorire deplină, efecte semnificativ negative  care vor influența în mod sigur negativ producția de fructe la speciile afectate de îngheț.

Prezentăm, mai jos, rezultatele efectelor înghețurilor din perioada 16-17 Martie 2020, pe specii , în Stațiunile din coordonarea ICDP Pitești- Mărăcineni.

În urma analizei efectuate de către specialiștii ICDP Pitești și ai stațiunilor pomicole Băneasa, Constanța, Fălticeni, Iași și Voinești, s-au semnalat pagube însemnate în livezile pe rod, mai ales la cais și piersic, datorită primului val de înghețuri târzii din această primăvară. Toate aceste pagube au fost accentuate de avansul fenologic (10 – 14 zile) al majorității speciilor pomicole, provocat de temperaturile foarte ridicate înregistrate la nivelul întregii țări în lunile ianuarie (2-3ºC peste normală), februarie (3-4ºC mai cald decât media multianuală)  și în prima jumătatea a lunii martie.

În zona de sud și de est a României, în zilele de 16 și 17 martie (mai ales în localitățile Vaslui -10,0ºC, Negrești -9,1ºC, Băneasa-București -8,4ºC, Grivița -8,2ºC, Ploiești și Brăila -7,9ºC, Târgoviște -7,5ºC, Ianca -7,4ºC, Oltenița -7,3ºC și Mărăcineni, Argeș -7,1ºC, figurile 1 și 2), s-au înregistrat înghețuri târzii cu temperaturi sub pragurile minime critice (10% dăunări) ale fenofazelor curente, la aproape toate speciile pomicole.

Ca o regulă generală, pagubele provocate au fost cu atât mai însemnate cu cât specia pomicolă s-a aflat într-un stadiu fenologic mai avansat, iar temperaturile aerului au fost mai coborâte. De asemenea, la nivelul fiecărei specii, mai afectate au fost soiurile cu cel mai mare avans fenologic (cu pornire mai timpurie în vegetație), iar la nivelul fiecărui pom, au fost mai afectate organele generative (muguri, flori) cele mai evoluate din punct de vedere stadial, astfel:

Caisul aflat la fenofaza de început de înflorire sau chiar înflorire deplină a fost total afectat la SCDP Constanța (-5ºC, -6,5ºC), ca de altfel în toată Dobrogea și în procent de 95% la SCDP Băneasa (-8,4ºC) și Voinești (-7,4ºC) la soiurile aflate la înflorirea deplină și de 75% la cele aflate la începutul înfloririi. Pagube mari de 91-95% s-au semnalat și la Iași (-5,9ºC) la soiurile aflate la înflorirea deplină și de 19-37% la cele aflate în fenofaza de buton alb;

Piersicul din sudul României, de la SCDP Constanța și Băneasa, aflat în fenofaza de început de înflorire la soiurile timpurii și buton roz la cele tardive, a fost afectat în procent de 75-80%. Pagube mai reduse s-au semnalat la SCDP Iași (8-40%), Voinești (25%) și ICDP Pitești (2-3%), zone în care pomii s-au aflat în fenofaza de buton roz;

Cireșul mai puțin avansat fenologic, aflat la dezmugurire numai la ICDP Pitești, Mărăcineni, în restul țării mugurii fiind doar umflați, a fost relativ puțin afectat, în procent de 27-67% la Mărăcineni, de 18-57% la SCDP Iași și de 10-20% la SCDP Fălticeni și Voinești;

Mărul – specie aflată în majoritatea zonelor țării la umflarea mugurilor a fost puțin afectat – 10% la SCDP Fălticeni. Doar la ICDP Pitești, Mărăcineni avansul fenologic al soiului Idared aflat la dezmugurire, a determinat înregistrarea unor pagube mai mari, de 67%;

Părul aflat în fenofaza de început de dezmugurire a înregistrat pagube reduse, de doar 31% la soiul Santa Maria de la ICDP Pitești;

Vișin – s-au semnalat pagube mai reduse decât la cireș, de doar 20-35% la SCDP Iași (umflare muguri) și de 13-16% la ICDP Pitești (dezmugurire);

Prunul aflat în fenofaza de umflare a mugurilor, sau de dezmugurire în sud, nu a fost afectat;

Nucul la care mugurii erau doar umflați, a fost puțin afectat (10-20% la Iași și Fălticeni și 40% la Mărăcineni, Argeș);

Afin – datorită avansului fenologic considerabil (10 zile) semnalat la ICDP Pitești, Mărăcineni la majoritatea soiurilor, un procent mare de muguri, cuprins între 50 și 89% au avut între 2 și 4 butoni florali (cei mai evoluați din inflorescență) afectați de înghețurile târzii din zilele de 16 și 17 martie (-7,1ºC). 

Ca o regulă generală, în literatura de specialitate s-a stabilit că cireșul și vișinul au nevoie de cel puțin 50% din mugurii de rod produși în anul anterior pentru a rodi normal, pe când la celelalte specii pomicole cu fructe mai mari (mărul, părul, caisul, piersicul, nectarinul și prunul), sunt necesari doar 10% muguri viabili. Este, de asemenea importantă și distribuția uniformă a mugurilor de rod viabili în coroană, pentru a realiza întregul potențial de producție.

Figura 1. Temperaturile minime ale aerului înregistrate în adăpostul meteorologic în ziua de 16 martie   2020 (ANM București)

 situatie inghet 2019 2020

Figura 2. Temperaturile minime ale aerului înregistrate în adăpostul meteorologic în ziua de 17 martie 2020 (ANM București)

temperaturi minime 2020

Cum să ții prădătorii la distanță - declanşarea aversiunii faţă de hrană

Continuăm seria articolelor în care prezentăm modalitățile nonviolente prin care puteți ține la depărtare de stână prădătorii. Informațiile de față sunt preluate din Ghidul „Metodologie pentru implementarea sistemelor de protecţie a culturilor agricole, şeptelului şi stupinelor în vederea reducerii pagubelor produse de urşi“, realizat de Agenția Pentru Protecția Mediului Vrancea.

Definiția condiționării aversive

Condiţionările aversive implică asocierea unei experienţe negative cu un produs alimentar, o zonă sau un eveniment pentru ca în viitor urșii să dezvolte un comportament de evitare. Cercetătorii din întreaga lume au efectuat mai multe studii privind inducerea artificială a aversiunii prădătorilor în legătură cu anumite tipuri de alimente. În acest scop au fost utilizate, spre exemplu, gulere electronice pentru câini. Acestea emiteau impulsuri puternice la momentul atacului unui prădător. O altă variantă presupune utilizarea de produse chimice repelente pentru a descuraja prădătorii să mănânce animale omorâte după producerea atacurilor. Dethier (1947) defineşte repelenţii ca „acele substanţe care, ca stimuli, suscită reacţii de evitare“. Ca o subclasă a acestei definiţii, „învăţarea aversiunii condiţionate“ poate fi definită ca fiind o tehnică ce urmăreşte să genereze o evitare a unui anumit tip de hrană sau locaţie printr-o asociere învăţată dintre hrană sau locaţie şi efectele de îmbolnăvire induse chimic. Acesta este un răspuns condiţionat pavlovian clasic acolo unde hrana sau locaţia se comportă ca stimuli repelenţi (repulsivi) mai degrabă decât ca stimuli chimici. Pentru ca acest lucru să se întâmple, aversiunea chimică trebuie să rămână neremarcată de către exemplarul ţintă, altfel aceasta va deveni repelentul. Această tehnică ocoleşte cerinţa pentru aplicarea continuă a unui repelent nociv şi poate avea efecte repelente pe termen lung asupra animalului ţintă.

Clorura de litiu, agent de condiționare a aversiunii

Această substanță – LiCl – a fost investigată ca agent de condiţionare a aversiunii în controlul coioţilor şi al ursului brun. Gustavson a postulat modul său de acţiune fie ca o acţiune neidentificată asupra sistemului nervos central, conducând către un disconfort gastrointestinal, vomă şi creşterea presiunii sângelui, fie ca un disconfort gastrointestinal cauzat de trecerea ionilor de litiu de-a lungul epiteliului intestinal. Această substanţă chimică are o serie de avantaje. Este relativ ieftină și destul de sigură pentru oameni pentru a fi manipulată. Marja de siguranţă între o doză eficace şi o doză letală (indicele terapeutic) este mare. Ea poate fi stocată pe termen nelimitat. Acesta este omniprezentă în sol, în apele subterane şi apa de mare. S-a constatat că cea mai mare doză care a produs o aversiune la canide (500 mg / kg greutate corporală) nu poate produce aversiune rapidă la felide. Acele grele şi seringi de calibru mare (cc 60) sunt folosite pentru a trata carcasele-pradă cu o soluţie de LiCl (nu mai mult de 10 grame LiCl dizolvat în fiecare 1 litru de apă curată). LiCl este un deshidratant, deci mănuşile de cauciuc pot fi utile în reducerea iritării pielii. Într-o carcasă de vacă sunt necesare sute de injecţii întrucât doar 3 cc de soluţie ar trebui să fie inserată în ţesut la fiecare injectare a carcasei. În cazul în care prada ţintă este nocturnă, carcasele ar trebui să fie acoperite cu crengi pentru a minimiza consumul diurn al păsărilor şi al altor animale sălbatice. Aplicaţia nu reprezintă o metodă de realizat o singură dată. Ca orice altă metodă de creştere a animalelor şi de management, este nevoie de consecvenţă. Aplicaţiile trebuie să se facă anticipând perioadele când pierderile prădătorilor vor fi cele mai mari din cauza femelelor lor care îşi hrănesc puii sau în sezoanele de fătare.

  • Netratate, carcasele reprezintă o sursă bună de hrană şi îi vor învăţa pe prădători să dezvolte un gust pentru carnea animalelor domestice.
  • Clorura de litiu adăugată mierii, puietului sau fagurelui de miere creează o aversiune faţă de stupi, cauzând o stare temporară de boală atunci când urşii mănâncă acele produse apicole.
  • Injectarea cu LiCl a carcaselor animalelor domestice ucise de urşi poate preveni repetarea atacului şi îndepărtează individul respectiv de oferta trofică din acel perimetru. Cu toate că este contestată, metoda poate avea rezultate bune dacă este testată şi calibrată pe teren, în condiţiile din România.

Laura ZMARANDA

Pagubele produse de îmburuienarea culturilor

Pe ansamblu, diminuarea producției agricole ca urmare a gradului ridicat de îmburuienare se situează între 20% și 60%.

Pe culturi însă, ca urmare a unei sensibilități diferite față de lupta cu buruienile, aceste diminuări de producție se prezintă astfel: 40-60% la grâu, 30-70% la porumb și floarea-soarelui, 20-80% la sfecla de zahăr și 30-90% la soia.

Pagubele provocate de buruieni se manifestă asupra nivelului producției, calității recoltelor și costurilor cu aplicarea tehnologiilor respective.

  1. Cauzele diminuării recoltelor
  • Buruienile răpesc apa, hrana, lumina și căldura plantelor agricole. Făcând o medie, buruienile consumă de 3 ori mai multă apă, de 2 ori mai mult azot, de 1,5 ori mai mult fosfor, de 3 ori mai mult potasiu și de 6 ori mai mult calciu, precum și diferite microelemente. Dar sunt așa numitele „buruieni problemă“ care sunt greu de combătut și sunt foarte rapace. Așa, de exemplu, pălămida (Cirsium arvense), comparative cu grâul, consumă de 3 ori mai mult azot, de 1,5 ori mai mult fosfor și de 5 ori mai mult potasiu. Ea are un sistem radicular foarte dezvoltat, epuizând un volum mare de sol. În anul I rădăcina pătrunde până la 3,5 m, în anul II la 5-5,5 m și în anul III la 7 m.

La Stațiunea Albota – Pitești costreiul (Echinochloa crusgalli) a provocat pierderi de recoltă de 3.100 kg/ha la porumb, 2.000 kg/ha la soia și 1.500 kg/ha la floarea-soarelui.

  • Buruienile au postul înalt și umbresc plantele de cultură care primesc mai puțină lumină, stânjenesc procesul de fotosinteză, plantele se etiolează și sunt predispuse la cădere.
  • Umbrirea terenului de către buruieni provoacă și o scădere a temperaturii solului cu 2-4°C, stânjenind buna funcționare a sistemului radicular și a microorganismelor din sol.
  • Unele buruieni sunt parazite (Cuscuta, Orobanche) și când invadează culturile provoacă mari diminuări de recoltă și chiar compromiterea culturilor respective.
  • Unele buruieni ca turița (Galium), Volbura (Convolvulus), hrișca (Polygonum), măzărichea (Vicia) ș.a. se înfășoară de plantele agricole cărora le stânjenesc creșterea și formează o pâslă care provoacă greutăți la recoltare.
  • Alte buruieni sunt gazde pentru boli și dăunători. De exemplu volbura pentru zabrus, zârna pentru gândacul din Colorado, căprița (Chenopodium) pentru nematozi, susaiul pentru rugini etc.
  1. Deprecierea calității recoltelor constă în:
  • diminuarea conținutului în proteină la cereale și leguminoase boabe;
  • scăderea conținutului în ulei la floarea-soarelui și alte oleaginoase;
  • diminuarea conținutului în zahăr la sfeclă și amidon la cartof;
  • scăderea rezistenței la fibrele de in, cânepă etc.

Desigur, acestea sunt scăderi cantitative, dar au loc și schimbări calitative privind compoziția chimică a acestor substanțe, greutăți în extragerea lor ș. a.

  • Anumite buruieni consumate de animale dau gust și miros diferit laptelui și preparatelor din lapte (pelinul, ceapa ciorii ș.a.). Soia îmburuienată cu zârnă la recoltare – fructele acestei buruieni se sfărmă și se lipesc de semințele de soia cărora le dă gust și miros respingător, le măresc umiditatea și concentrația de alcaloizi.

Muștarul și ridichea sălbatică dau gust iute făinii și pâinii. Punguța dă gust amar, iar obsiga înnegrește făina.

  • Anumite buruieni sunt otrăvitoare pentru animale – Eqvisetum, Ranunculus, Colchicum, Euphorbia ș.a.
  1. Prezența buruienilor, în număr mare, duce la creșterea costurilor lucrărilor la culturile îmburuienate. Totodată, crește uzura utilajelor folosite la lucrări cu 30%.

Pe suprafețele îmburuienate nu se poate aplica sistemul de lucrări minime sau semănatul direct, fără arătură deoarece pe asemenea suprafețe sunt necesare lucrări de combatere integrate din care nu lipsesc lucrările mecanice.

Sunt necesare mai mule prașile, plivit, aplicarea de erbicide care duc la creșterea cheltuielilor.

Culturile îmburuienate se recoltează greu și la grad de umiditate mai ridicat care necesită cheltuieli suplimentare pentru condiționarea și uscarea seminței.

Iată de ce trebuie luate măsuri radicale pentru reducerea gradului de îmburuienare din toate culturile agricole.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Abonează-te la acest feed RSS