Espro Premia 260x100 mai2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2021

Mărul românesc. În căutarea gustului pierdut

Ne mai aducem, nostalgic, aminte de merele cu aromă ispititoare puse la păstrare în pivniţa bunicii, de pomii bătrâni din grădinile de la ţară, încovoiaţi de fructe, cu un gust pe care îl tot căutăm, dar îl găsim din ce în ce mai greu. Proprietarii de livezi comerciale s-au orinetat spre soiurile moderne de meri, arătoase şi productive. În câteva pepiniere pomicole și în satele pierdute printre dealuri am mai găsit mărul de odinioară...

Soiuri pe cale de dispariție, readuse la viață

Mărul românesc, autentic, este cultivat din ce în ce mai puţin. Soiuri precum Poinic, Pătul, Crețesc, Domnesc sau merele de Voineşti au pierdut, pare-se, bătălia cu soiurile moderne.

Cel mai clar exemplu este piaţa. Rar mai găsești câte o bunicuță de la țară venită să-și vândă merele din grădină. De când a început pandemia au dispărut cu totul... Amatori de mere mai puţin aspectuoase, dar mai aromate, sunt din ce în ce mai mulţi.

Încă există pepiniere pomicole de unde mai putem procura soiurile tradiţionale de măr. La Unirea, în Alba, inginerul Eugen Sepesi cultivă în pepiniera sa, în fiecarea an, peste 30 de soiuri tradiționale de măr, păr și prun. „Cererea este din ce în ce mai mare, mai ales pentru grădinile de acasă, nu pentru livezile profesionale. Am umblat mult pe la țară să caut soiurile vechi de măr sau de păr, majoritatea le-am descoperit pe la țară și am reușit să readuc la viață câteva soiuri de pomii care erau pe cale de dispariție.“ Printre avantajele mărului neaoș, dincolo de gustul pe care îl tot invocăm, se află rezistenţa şi robusteţea lui. Este adaptabil şi la vitregiile poluării moderne, este de părere Eugen Sepesi, unul dintre pomicultorii care încurajează cultivarea soiurilor tradiționale.

Nu e rentabil, dar e gustos...

În căutarea mărului românesc ne-am oprit și la Aiud. Aici, în satul Ciumbrud, din vecinătate, pomicultura este una dintre ocupaţiile de bază. La pepiniera Takacs grădinăritul s-a transmis din generație în generație. Experienţa bunicilor şi a părinţilor l-au ajutat pe Csaba, unul dintre cei mai tineri horticultori din zonă, să-şi dezvolte propria afacere. Csaba ne spune că a avut în pepinieră și soiuri tradiționale, dar a renunţat complet să mai cultive mărul pătul sau poinic din lipsa rentabilității economice. „Lumea caută aceste soiuri vechi care amintesc de grădina bunicilor, dar nu este o soluție pentru o livadă profesională, merele nu au aspect comercial, dar sunt, într-adevăr, foarte gustoase“, este de părere horticultorul din Alba. Pătulul sau poinicul se găsesc încă în oferta altor pepinieriști importanți din zona Aiudului, Emeric Bakk, Eugen Szekely sau Iuliu Ștefan Csiki. Nici la staţiunile de cercetări pomicole de la Blaj, Bistrița, Voinești sau Băneasa soiurile autohtone de măr nu au fost abandonate și pot fi procurate de doritori din pepinierele proprii.

Mărul de Batoș, în căutarea gloriei de altădată...

Parcă în niciun alt colţ al judeţului Mureş localnicii nu vorbesc cu atâta nostalgie despre vremurile apuse precum se întâmplă la Batoş. Comuna mureșeană este cunoscută drept o importantă zonă pomicolă. Înainte de 1989 IAS-urile din zonă trebuiau să ceară sprijinul elevilor şi soldaţilor pentru a putea face faţă muncii din livezi. Erau aproape 1.000 de hectare cultivate cu pomi fructiferi, în special cu meri, dar din gloria de altădată a mai rămas foarte puţin. Vechile livezi au îmbătrânit, nu mai sunt performante. Majoritatea au fost lăsate de proprietari în paragină și au devenit locurile cele mai bune de păscut oile sau vitele satului ori s-au transformat în adăpost pentru căprioare, iepuri şi mistreţi. Dumitru Dinu Cotoi, primarul comunei Batoș, ne mărturisește că „sunt lăsate în paragină zeci de hectare de livezi pentru ca acestea să fie bio sau eco, în ghilimele vorbind, de fapt ele sunt lăsate cu intenție în paragină și astfel se distrug“.

În preajma unei vechi ferme, lăsată în uitare, l-am întâlnit pe nea’ Ion, un localnic care s-a născut şi a trăit cu familia la Batoş, în vremurile bune ale comunei. Ne-a povestit, cu durere, despre timpurile când dealurile dimprejur erau pline de livezi și despre prăpădul de acum… „Pentru merele noastre a fost renumit Batoșul, dar acum s-a ales praful și pulberea de livezi. Pe vremuri se exportau în toată Europa, acum le aducem noi de pe la alții…“

Mărul înregistrat la OSIM

La Batoș pomicultura s-a schimbat radical după 1989. Zona beneficiază de un microclimat ideal pentru cultura mărului. Dar puțini localnicii au avut curajul şi banii necesari să înfiinţeze noi livezi. Majoritatea se plâng că nu au găsit sprijin la autorități și prețurile sunt, de la an la an, mai mici. În toamnă o mare parte a recoltei a fost vândută sub un leu pe kilogram. Producătorii de mere sunt nemulțumiți și pentru că au început să aibă o concurenţă tot mai mare din partea speculanţilor din pieţele mureșene, care îşi vând produsele ca fiind de „mere de Batoş“. „Supărarea noastră, a producătorilor locali, autohtoni, este că după ce muncim un an întreg cu familiile, cu o grămadă de bani investiți contra bolilor și dăunătorilor, în piețe vedem mere aduse de cine știe unde și vândute ca mere de Batoș“, ne spune Alin Păcurar, unul dintre proprietarii de livadă din comună. Primarul Dinu Cotoi le ia apărarea celor care au avut curajul să înființeze noi livezi. Spune că a încercat să protejeze producătorii locali şi a înregistrat la OSIM marca „Mere de Batoş“.

Merii pierduți din cătunele Apusenilor

În inima Apusenilor, într-un cătun dosit sub povârnişurile munţilor, la marginea comunei Lupșa, Emil Rosca, un cunoscut meșter popular, ne-a povestit despre merii din grădina sa, păstrați ca o zestre de preţ, din tată-n fiu. Sunt soiuri care au dispărut complet nu doar din Transilvania, dar şi din satele izolate ale Ţării Moţilor.

Sunt scorburoși, rămuroși și cu trunchiurile învelite în mușchi. Nea Emil nu le mai știe numele, ce fel de soiuri sunt, dar nu vrea să renunțe la ei. „Unii au peste 50 de ani, alții sunt și mult mai bătrâni, erau tot aici când eram copil… Au un gust pe care nu-l mai găsești niciunde... Și pălinca făcută din aceste mere este una deosebită“, spune meșterul de la Lupșa.

Casetă

Înainte de pandemie, în piața centrală din Târgu-Mureş o bătrânică venea în fiecare an, tocmai de la Bistriţa, să-şi vândă merele. Erau mici, puţin ciupite de rugină, mai puţin ochioase decât cele de pe la alte tarabe, aduse din Polonia, Turcia sau din Ungaria. Dar aveau o aromă a lor rară şi un parfum care te îmbia de departe. Era aroma din piviniţele şi cămările de odinioară, unde merele erau ţinute până în primăvară, când dădeau florile la pomii cei bătrâni... Bătrânica nu mai vine în piață și lipsa ei ne îndeamnă să pornim, iarăşi, în căutarea gustului pierdut...

Vasile Braic

Scurt istoric al ameliorării mărului

Despre măr se știe că s-a cultivat din Antichitate în Europa și Asia, ulterior răspândindu-se pe toate continentele. Încercări de ameliorare au fost semnalate în Franța, prin anii 1600, când s-au obținut, prin selecție, primele soiuri (clona Renet). Cel care a creat însă un soi de măr științific, prin hibridare controlată, este britanicul Thomas Andrew Knight (1759-1835), al doilea-lea președinte al Royal Horticultural Society. Să admitem că, pentru pomicultură, aceea este perioada de naștere a ameliorării, programul fiind extins apoi în toată lumea; prin anii 1990 erau înregistrate 57 de programe de ameliorare derulate în 25 de țări. Astăzi, există numai în rețeaua de stat peste 70 de centre de ameliorare a mărului, la care se adaugă un număr neprecizat – dar cu siguranță mare – de centre private cu același profil.

Unele cifre spun că în lume există peste 7.500 de soiuri de mere ( circa 60-65 în România, recunoscute oficial). Potrivit International Society for Horticultural Science, numai în perioada 1991-2001 au fost create 586 noi soiuri de mere (280 în Europa, 106 în America de Nord, 91 în Asia, 84 în Oceania, 12 în America de Sud, 3 în Africa).

Adevărul este că și provocările sunt mari în sensul în care cercetătorii caută să obțină variante rezistente genetic la boli (rapăn, făinare, arsură bacteriană, cancerul mărului, putregaiul coletului etc.) și dăunători (păduchele lânos și păduchele galicol), dar care să satisfacă și pretențiile tot mai mari ale consumatorilor.

Fructul ideal...

În privința calității, un fruct ideal se pare că ar trebui să aibă, cumulativ, următoarele caracteristici: greutate peste 100 g sau calibru de 70 mm; culoare intensă a epidermei (galben, verde, roșu), fără rugozitate; un conținut de acid malic sub 4,5 g pentru mere dulci și, peste aceste limite, pentru merele acide; 12 și 18% conținut în zahăr (măsurat în scala Brix); coacere din august și până în decembrie. Calitățile gustative sunt date de crocanță, suculență, aromă, aciditate etc., o combinație greu de obținut întotdeauna. Atenția producătorilor și amelioratorilor pentru consumatori a mers până într-acolo încât au studiat și preferințele în funcție de vârstă și s-a ajuns la concluzia că există trei profile de fructe: merele ferme, crocante, suculente pentru persoanele tinere (18-34 ani); fructele dulci, aromate, suculente pentru persoanele de vârstă medie (35-55 ani); merele aromate, nu foarte dulci, cu pulpa moale pentru cei cu vârsta mai mare de 55 ani.

Într-o lucrare comună pentru prun și măr, realizată de specialiști de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului, sunt citați omologii italieni Sansavini S., Donati F., Costa F., Tartarini S. care, în 2004, ar fi propus 4 tipuri ce corespund consumatorilor:

  • mere pentru desert destinate piețelor din Europa și America (fruct mare, aspect și formă atrăgătoare, monocrom, textură fină, pulpă suculentă, gust dulce-aromat, echilibrat, păstrare bună), tipologie căreia îi corespund Golden Delicious, Red Delicious, Jonagold și derivatele lor, unele clone colorate din grupul Gala;
  • mere cu gust răcoritor pentru piața europeană centrală și de nord (suculență, aciditate, aspect atrăgător, mărime și formă corespunzătoare, mono sau bicolore, cu pulpa moale sau compactă) gen Elstar, Boskoop, Gloster, Granny Smith;
  • mere de desert pentru piața din Asia, respectiv China, Coreea și Japonia (gust dulce, aciditate slabă, fermitate ridicată, suculentă și bună capacitate de păstrare) de tipul Fuji și soiuri derivate;
  • mere de calitate superioară specifice Australiei și SUA (formă și culoare deosebită, raport excelent între fermitate și suculență, dulci, dar și cu un conținut ridicat în acizi), așa-zisele „soiuri de club“ din gama Braeburn, Pink Lady, Honeycrunch etc.

Maria BOGDAN

Supraproducția de mere din 2018 ar putea lăsa merii fără rod la anul

Anul acesta, în zona Munteniei, cu precădere în gospodăriile țărănești, a fost... ploaie de mere. În livezile comerciale, de asemenea, producția ar putea atinge recordul ultimilor ani, dar aici tăierile au calibrat din timp recolta. Oamenii spun că n-au mai văzut de zeci de ani asemenea încărcătură de rod. Drept este că pomii, în lipsa lucrărilor corespunzătoare, s-au reglat de unii singuri: multe mere au picat înainte de maturitate, prezentând fie atac de dăunători, fie cădere fiziologică; fructele pur și simplu nu au mai reușit să crească la dimensiunile caracteristice soiului, fiind astfel imposibil de comercializat. Dar chiar și așa, piața ar putea fi suprasaturată numai cu producția autohtonă de fructe.

Chestiunea este însă alta: o astfel de producție, cu precădere acolo unde nu s-au realizat tăierile, epuizează pomul, așa că s-ar putea ca la anul el să fructifice foarte puțin. Dacă vom avea și o primăvară cu geruri ori brume târzii, e posibil ca unele soiuri (în cazul mărului, mai ales cele de toamnă) să nu mai rodească deloc. Fenomenul acesta este denumit alternanța sau periodicitatea de rodire. Ce trebuie făcut în general pentru evitarea rodirii alternative ne spune ing. Ștefan Domide, proprietarul unei suprafețe de 10 ha viță-de-vie și pomi fructiferi, în satul Chițorani, Prahova: „Anul acesta, acolo unde am reglat rodul din tăierile de producție (n.n. – efectuate în februarie), am o recoltă excelentă, calitativ și cantitativ.

La câțiva pomi, unde n-am mai efectuat această operațiune, este covor de mere pe jos. Evident că recolta este slabă calitativ și nu mă pot folosi de ea. Ce este de făcut? În primul rând trebuie să știm că pomii diferențiază mugurii de rod pentru recolta următoare la sfârșitul creșterii intensive a lăstarilor, atunci când frunzele de lângă muguri sunt mature. La măr, primii muguri care încep diferențierea (florali sau vegetativi) sunt cei de pe pintenii de 2 ani, iar ultimii – cei de pe ramurile anuale.

În acest an, umiditatea ridicată din lunile iunie și iulie a întârziat acest proces. Ei bine, în plantațiile cu producție excesivă pomul nu mai are resurse ca, pe lângă hrănirea fructelor, să alimenteze și formarea mugurilor de rod pentru anul următor.

Deci este foarte posibil ca, pe alocuri, în condițiile de supraproducție din 2018, mai ales acolo unde nu se fac anual tăierile de rodire, să apară alternanța, deci să avem mai puțină producție (sau deloc) anul următor. Alternanța de rodire se evită prin tăierile anuale de producție (rodire) corecte. Un specialist știe să dozeze perfect, prin tăiere, cantitatea optimă de muguri de rod, în raport cu vârsta ori starea pomului și caracteristicile speciei și/sau a soiului.

În anii cu înflorire abundentă și legare viguroasă se va efectua, în plus, operațiunea de rărire a fructelor, când acestea ajung la dimensiunea unei măsline, prin îndepărtarea celor mai puțin viguroase.

Calibrarea se face, de asemenea, orientativ. Aparatul foliar trebuie păstrat, de asemenea, în stare de sănătate perfectă deoarece acesta este cel care hrănește atât fructul, cât și mugurii de rod“.

Maria Bogdan

Mere româneşti, consultanţă belgiană

Se spune că au fost cel puţin trei momente importante când mărul a influenţat istoria omenirii: momentul când Eva i-a dat mărul lui Adam, fapt ce a dus la izgonirea lor din Eden; când Afrodita i l-a dat lui Paris pentru alegerea celei mai frumoase zeiţe, declanşând în final războiul troian, şi când i-a căzut în cap lui Newton, ducând astfel la descoperirea legii gravitaţiei. Pentru Asociaţia Mecicaprod SRL (cu afaceri în pomicultură), din comuna Copăceni, judeţul Vâlcea, „înfrăţită“ cu un investitor belgian, pare să fie al patrulea moment când mărul influenţează atât istoria, dar şi balanţa financiară a firmei.

Mecicaprod SRL Copăceni este o mică asociaţie, cu numai 6 membri, ce dezvoltă o afacere integrată în pomicultură. A fost înfiinţată în anul 2010 şi plantează pe aproape 40 ha. Nicolae Vasile este administratorul şi cel care gestionează toată activitatea grupului de producători, ocupându-se cu desfacerea. „În fiecare an, începând de acum, sperăm să reuşim să plantăm cel puţin 5 ha cu măr. Am reuşit să ne dezvoltăm mulţumitor, fiindcă avem consultanţă belgiană. Materialul săditor este adus tot de acolo şi, spre surprinderea unora, produc încă din primul an, ajungând până la 5 tone/ha producţie, urmând ca în anul V să se ajungă până la 80 tone/ha producţie clasa I. În prezent avem un depozit, care anul acesta sperăm să fie cu atmosferă controlată, cu o capacitate de 500 tone, urmând ca în 2-3 ani să se ajungă la peste 1.000 tone capacitate de păstrare. Colaborăm cu principalele lanţuri de supermarket-uri datorită calităţii produselor şi pentru că livrăm pe o perioadă îndelungată de timp.“

Două mere, două pere

Partenerul şi consultantul belgian vine dintr-o regiune pomicolă a ţării sale, atras de oportunităţile pe care le-a simţit la noi şi dornic să „altoiască“ rafinatul gust românesc al mărului cu forma perfectă a fructului belgian. „La voi, în ceea ce priveşte merele, oamenii vorbesc mult despre gustul lor, dar, din păcate, nu au un aspect vizual convenabil. Am venit în România convins că putem crea mere cu un gust de înaltă calitate şi un aspect vizual plăcut. În ţara mea rezultatele sunt mai evidente, dar şi acolo sunt probleme. În Belgia nu se mai cultivă mere, s-au specializat pe cultivarea perelor. Românii trebuie să se grupeze în asociaţii, ca să aibă rezultate, mai ales că acum este o oportunitate foarte interesantă cu subvenţiile şi programele de reconversie.“

Patricia Pop, Paul Rogojinaru

Abonează-te la acest feed RSS