reclama youtube lumeasatuluitv
update 9 Dec 2019

Livada lu’ Costică din Brădăţel, județul Suceava

Constantin Cozma din satul Brădăţel, comuna Horodniceni, judeţul Suceava, se ocupă de o bună perioadă de timp de cultivarea fructelor seminţoase şi sâmburoase, pe o suprafaţă de 4 ha. La o astfel de suprafaţă, producţia este una consistentă, de aceea s-a gândit să realizeze şi sucuri naturale, din mai multe sortimente, prin pasteurizare.

O parte din livada lui Constantin este în Brădăţel, iar restul în împrejurimi, ne spune suceveanul. „O suprafaţă considerabilă din livadă a fost înfiinţată în urmă cu 6 ani, iar restul de până la 4 ha, în timp, până în prezent. Ca soiuri de meri avem (Jonathan, Idared, Florina, Golden Delicious şi Jonagold), pruni (Stanley şi Centenar), cireş (Stella) şi peri de vară şi de toamnă“, ne prezintă bărbatul soiurile pe care le are în portofoliu. Plantarea a avut loc manual, iar întreţinerea mecanic, adică cu tractorul şi utilajele aferente. Tratamentele fitosanitare sunt administrate şi ele la timp, mai adaugă Constantin. „Administrăm tratamente pe bază de cupru, toamna târziu şi primăvara devreme, utilizând insecticidele şi substanţele pentru rapăn şi făinare. În schimb, în perioada de iarnă le pun gunoi de grajd, îngrăşământ natural sau bio. Numărul stropirilor pe sezon nu trece de 4 sau 5.“

mere Bradatel Suceava

Ca producţie, anul acesta la prun Constantin a avut în jur de 5 tone, iar la măr cca 40 de tone. Acesta mai spune că depozitarea fructelor o realizează în beci, urmând ca în primăvară să construiască un depozit. Dar, până a ajunge fructele pe piaţa liberă, acesta realizează sucuri. „Distribuţia fructelor o realizăm pe piaţa liberă, completând piaţa şi cu sucuri naturale, mai multe sortimente, de exemplu: suc natural de măr şi gutui; măr, morcov şi sfeclă de zahăr, cât şi măr, morcov şi ţelină, pasteurizate la 90°C. Pentru a ajunge la aceste sortimente de sucuri, merele trec prin procesul de tocare, apoi merg spre presare, urmând mustul amestecat cu gutui şi astfel ajung în bazin; apoi o pompă îl trage prin utilajul de pasteurizare, urmând a fi introdus în pungi prin staţia de umplere. Aşa procedez cu toate cele trei reţete“, adaugă bărbatul.


În ceea ce priveşte accesarea de fonduri europene, Constantin Cozma a accesat unul în urmă cu 6 ani, iar acum are trei proiecte depuse. Investiţia este atât cu fonduri proprii, cât şi europene.

Beatrice Alexandra MODIGA

În atenţia celor care deţin livezi şi pomi răzleţi!

Condițiile climatice din ultimele zile au favorizat apariția și dezvoltarea dăunătorilor/bolilor: VIERMELE PRUNELOR, AFIDE, OMIZI DEFOLIATOARE, ACARIENI / PATAREA ROŞIE, CIURUIRE, MONILIOZE.

Pentru prevenire și combaterea lor  se recomandă:

  1. CALYPSO 480 SC = 0,02% + BRAVO 500 SC = 0,15% + NISSORUN 10 WP = 0,03%  sau
  2. NOVADIM PROGRESS = 0,1% +DITHANE M 45 = 0,2% sau
  3. FASTER 10 CE = 0,025% + SIGNUM = 0,05% + MILBECNOCK = 0,075% sau
  4. KARATE ZEON = 0,015% + SCORE 250EC = 0,02% + VERTIMEC PRO = 0,1-0,15% sau
  5. CORAGEN = 0,01% + ORIUS 25 EW = 0,1% + VERTIMEC PRO = 0,1-0,15%.

Perioada optimă de tratament: 23.05. – 27.05.2016.

Alte recomandări: se va folosi 1.500 l soluție la hectar.

Citiți cu atenție prospectele produselor de protecția plantelor înainte de utilizare!

ATENŢIE! SE POT UTILIZA ŞI ALTE PRODUSE DE PROTECŢIA PLANTELOR OMOLOGATE PENTRU DAUNĂTORII AMINTIŢI!

Alte recomandări:

Ambalajele clătite se depozitează in magazii şi se returnează distribuitorului.

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

Respectați cu strictețe perioadele de remanență a produselor de protecția plantelor utilizate, a normelor de lucru, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor conform Protocolului de colaborare nr. 3242/F/21.10 2016 dintre MADR – ANF și ROMAPIS, Ordinului comun nr. 45/1991/127/68/15b/1991 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Asociației Crescătorilor de Albine din România, Ministerului Transporturilor, Ministerul Mediului, Departamentului pentru Administrație locală, privind unele măsuri pentru protecția familiilor de albine împotriva intoxicațiilor cu pesticide și a Legii nr. 383/2013 a apiculturii și Legea nr. 280/2015, privind modificarea legii apiculturii.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Alba

Investiții europene în pomicultură

În 2017, ultimul pentru care Institutul Național de Statistică oferă date privind suprafața cultivată cu principalele culturi (AGR 108A), România deținea 138.999 ha de livezi pe rod. Cele mai mari suprafețe se regăseau în regiunea Sud Muntenia – 40.349 ha, urmată la mare distanță de Sud-Vest Oltenia – 26.469 ha, Nord-Vest – 25.603 ha, Sud-Est – 14.678 ha, Nord-Est – 12.035 ha, Vest – 11.590 ha, Centru – 7.827 ha și București-Ilfov – 448 ha. Cifrele oferite de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale tot pentru 2017 arată că prunul este cea mai răspândită specie, cu o suprafață de 65.100 ha și o producție de 512,9 mii tone, pe locul al doilea aflându-se mărul, cu o suprafață de 55.500 ha și o producție de 467,2 mii tone. Restul livezilor (păr, gutui, cireș, piersic, nectarin, nuc etc.), trecute la categoria „alte specii“, ocupă 17.400 ha (producție – 261,4 mii tone). Producția de fructe pe cap de locuitor, ne spune tot INS, este de 54 kg, în scădere cu aproape 9 kg față de 1990.

Nu există însă nicăieri o bază de date care să ofere informații despre livezile nou înființate în România. Aflăm doar că țara noastră ocupă locul al treilea în UE, după suprafața cultivată cu măr (Eurostat), că nucul s-a triplat ca suprafață, iar România este cel mai mare producător din UE (raport al Agenției pentru Agricultură al SUA) etc. În practică însă se cunoaște că fermierii români și străini au înființat, din fonduri proprii sau europene, plantații noi, introducând și sisteme de cultură sau tehnologie de ultimă generație. În Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, pomicultorii au avut acces la bani europeni pentru modernizarea fermelor (Măsura 121), dar nu se știe câte din cele 2.789 de proiecte finalizate înseamnă investiții în livezi. Prin PNDR 2014-2020 a fost inclus însă un instrument financiar special pentru pomicultură, respectiv Submăsura 4.1a, investiții în exploatații pomicole. Banii comunitari puteau/pot fi utilizați pentru dotarea cu utilaje și echipamente, înființarea, modernizarea și/sau extinderea unităților de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate de pepinierele pomicole. După epuizarea acestui exercițiu financiar vom afla eventual ce suprafață de livezi a fost înființată. Deocamdată, la această dată, știm că Submăsura 4.1a are la dispoziție fonduri totale de 284,356 mil. euro. La începutul lunii martie, situația depunerii, selectării sau finalizării proiectelor era următoarea: proiecte depuse – 815, în valoare totală de 414, 44 mil. euro; proiecte selectate – 476, în valoare cumulată de 244,440 mil. euro; proiecte contractate – 386, în cuantum de 186,976 mil. euro; proiecte finalizate – 15, în valoare de 5,96 mil. euro; contracte reziliate – 6, în valoare de 3,33 mil. euro; plăți efectuate inclusiv în luna februarie 2019 – 36,203 mil. euro. Pentru Măsura 4.1a – Investiții teritorial integrate (ITI) în Delta Dunării, lucrurile au decurs mult mai bine în sensul în care aproape că a fost epuizată suma alocată: au fost selectate și contractate 8 proiecte, în valoare de 4,358 mil. euro, dintr-un total rezervat de 4,9 mil. euro!

Maria BOGDAN

Tratamentele de primăvară la pomii fructiferi

Odată cu venirea primăverii, natura se trezeşte la viaţă, cu explozii de vegetaţie, dar şi cu roirea dăunătorilor, care mai de care mai pofticioşi să se hrănească cu noile şi fragedele creşteri de vegetaţie. Dar pot fi activate şi bolile specifice pomilor fructiferi, care se pot dezvolta necontenit.

Toate aceste pericole pot fi îndepărtate prin efectuarea unor tratamente în perioadele cele mai potrivite şi cu substanţele cele mai eficace.

Un tratament minimal care se propune nu exclude posibilitatea tratamentelor la avertizare şi se adresează celor care deţin pomi fructiferi pe lângă casă sau au o mică livadă.

Schemele de tratament propuse au în vedere fazele de vegetaţie în care se aplică tratamentul, dăunătorii şi bolile care se combat, produsele şi dozele recomandate. Deoarece albinele şi bondarii au rolul de a poleniza florile, se recomandă folosirea insecticidelor cu impact redus asupra lor (Mospilan 20 SG, Mospolan 20 SP, Calipso 480 SC).

Tratamentele la seminţoase (măr, păr, gutui)

Tratamentul 1 se face când 10-15% din muguri sunt în faza de dezmugurire şi corespunde calenda­ristic cu luna martie.

Se combat:

  • păduchii de San-José, în cazul când nu s-au făcut stropirile de iarnă;
  • gărgăriţa florilor, un dăunător foarte periculos, florile atacate luând forma de cuişoare;
  • rapănul, făinarea;
  • păianjenii, dacă este cazul.

Produse recomandate:

Insecticide: Actara 25WG, în doză de 0,01%, sau Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, ori Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%.

Fungicide: Dithane M-45, în doză de 0,20%, sau Dithane Neotec 75 WG, în doză de 0,20%, ori Champion 50 WP, în doză de 0,3%, sau Folpan 80 WDG, în doză de 0,15%.

Tratamentul 2 – la căderea petalelor (postfloral), se combat aceleaşi boli ca şi pentru tratamentul 1, la care se mai adaugă moniloza, viespea cu ferăstrău, păduchii, acarienii, păianjenii. Ca insecticide se folosesc: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, sau Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%.

Tratamentul 3, când fructul este ca aluna (10-15 mm). Se combat: rapănul, făinarea, moniloza, viermele fructelor, omizi defoliatoare, păduchi, acarieni, păianjeni.

Produsele recomandate pentru boli: Score 250 EC, în doză de 0,015-0,02%, sau Systhane Forte, în doză de 0,02%, iar ca insecticide: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, sau Karate Zeon 0,015% şi unul dintre acaricidele: Envidor 240 SC, în doză de 0,04%, sau Nissorun 10 WP, în doză de 0,03%.

Tratamentul la sâmburoase (prun, cais, piersic, cireş, vişin)

Se combat: moniloza, ciuruirea şi băşicarea frunzelor la piersic, pătarea roșie, viespea prunului, viermele fructelor, păduchele de San-José, păduchii de frunze, omizi defoliatoare.

Tratamentul 1 în faza de dezmugurire, de la buton verde la buton alb. Se combat: moniloza, ciuruirea frunzelor, pătarea roşie şi se recomandă unul dintre produsele: Dithane M-45, în doză de 0,20%, Dithane Neotec 75 WG, în doză de 0,20%, Bravo 500 SC, în doză de 0,15%.

Viespea prunului, care este un dăunător foarte periculos, se combate cu unul dintre produsele: Calypso, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SP, în doză de 0,02%, Karate Zeon, în doză 0,015%.

Tratamentul 2 la scuturarea petalelor (post-floral). Se combat: moniloza, ciuruirea frunzelor, pătarea roşie, băşicarea frunzelor folosind unul dintre produsele: Score 250 EC, în doză de 0,015-0,020%, Topsin 70 WDG, în doză de 0,07%, Chorus 75 WG, în doză de 0,02%. Pentru combaterea viespei prunului, unul dintre produsele: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%, Actara 25 WG, în doză de 0,01%.

Tratamentul 3, fructul cât aluna. Se combat: moniloza, ciuruirea, pătarea roşie, băşicarea frunzelor cu aceleaşi produse ca la Tratamentul 2. Viermele fructelor, omizile defoliatoare, păduchii, acarienii se combat cu unul dintre produsele: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%, Karate Zeon – 0,015%, iar ca acaricide: Vertimec 1,8 EC 0,1-0,15%, Nissorun 10 WP, în doză de 0,03%.

La efectuarea tratamentelor se vor avea în vedere următoarele:

  • procurarea pesticidelor numai de la firmele şi magazinele autorizate;
  • stropirea pomilor se va face în zilele liniştite;
  • respectarea dozelor de folosire, conform recomandărilor de pe etichetă;
  • soluţiile rămase nefolosite nu vor fi aruncate la întâmplare pentru a nu polua solul şi apa;
  • să protejăm albinele în conformitate cu reglementările în vigoare, anunţând deținătorii de albine data începerii şi terminării tratamentelor (vecinii care deţin stupi).
  • folosirea echipamentului de protecţie adecvat (mască, mănuşi, ochelari);
  • respectarea cu stricteţe a măsurilor de igienă şi protecţia muncii;
  • să se evite păscutul animalelor în livezile sau locurile unde s-au făcut tratamentele.

Ing. Vladimir GONCEARU

Sisteme de întreținere a solului în livezi

Oricare ar fi sistemul de întreținere din plantația de pomi pentru care fermierul a optat, în funcție de specie ori condițiile climatice, trebuie știut că acesta e necesar să răspundă unor cerințe majore: prevenirea eroziunii solului, menținerea proprietăților solului, distrugerea buruienilor, favorizarea executării celorlalte lucrări din veriga tehnologică, încorporarea îngrășămintelor cât mai aproape de sistemul radicular.

Sisteme de întreținere între rânduri:

– Ogorul negru: presupune menținerea afânată și fără buruieni a intervalului, prin mobilizarea periodică a solului. Se practică îndeosebi pe terenurile plane sau cu pantă redusă, în zonele cu precipitații reduse, unde și irigarea este aproape obligatorie, pentru a asigura producții ridicate. Lucrările mecanice constau în arătura de toamnă, cu două săptămâni înainte de căderea frunzelor, prilej cu care se încorporează și îngrășământul organic sau mineral și 3-4 discuiri, în timpul perioadei de vegetație. Acest sistem pierde însă teren în fața altor tehnologii care prezintă mai multe avantaje.

– Înierbarea solului sub formă de benzi: se recomandă în special pe terenurile în pantă, pentru a preveni eroziunea solului, dar și pe terenuri plane, în zonele cu precipitații sporite. Înierbarea se realizează în anul 2-3 de la plantare, cu amestec din specii larg răspândite la noi, cum ar fi Lolium perenne sau multiflorum, Poa pratensis, Festuca rubra, Trifolium repens etc. Sunt preferate leguminoasele pentru aportul de azot pe care-l aduc în sol, combinate cu ierburile care asigură densitatea. Lățimea benzilor diferă în funcție de distanța dintre rânduri. Semănatul se realizează în luna martie sau, în livezile irigate, în luna august, norma de sămânță la hectar fiind de 40-60 kg. După consolidarea covorului, acesta se cosește de 4-5 ori pe an și se lasă sub formă de mulci, pe rând.

Sisteme de întreținere a solului pe direcția rândului de pomi (între pomi pe rând):

Practicienii cunosc faptul că, pe direcția rândului de pomi, solul se va menține curat de buruieni pe o bandă cu lățimea de 1,2-1,4 m, prin lucrări mecanice și manuale, mulcire sau erbicidare.

Ogorul negru se realizează prin afânarea repetată a solului, la adâncimea de 7-10 cm, fie manual, fie prin echipamente specifice, dotate cu palpator.

Mulcirea solului: acoperirea solului fie cu mulci natural (ierburi rezultate din cosirea benzilor dintre rânduri, coceni, paie, frunze, fân), fie cu mulci artificial (polietilenă de diferite culori, agrotextil). Se practică mai ales în livezile tinere intensive și superintensive, pe terenurile nisipoase și în zonele secetoase. În prealabil, e bine ca solul să fie afânat, fertilizat cu îngrășăminte chimice, mai ales cu o doză de azot, utilizat de microorganisme pentru descompunerea materiei organice din mulciul natural.

Erbicidarea cu substanțe de contact sau sistemice asigură menținerea solului curat de buruieni, pe benzi cu lățimea minimă de 1,2 m în plantațiile cu forme de conducere plată și 2-3 m în plantațiile cu coroane globuloase.

Maria BOGDAN

Secretele unei livezi fără stres

Fiecare meserie își are secretele ei, iar când produsul muncii unui specialist trece pe mâna unui amator, de multe ori se vede. Așa se face că uneori, atunci când cumpărăm flori, pomi sau alte plante, noua casă a acestora nu le priește. Care sunt secretele unei livezi fără stres aflăm de la Cristian Popa, specialist în cadrul Pepinierei Crisplant din Aiud.

– Domnule Cristian Popa, pe ce suprafață se întinde pepiniera dumneavoastră și ce specii puteți oferi clienților?

– Pepiniera Crisplant este axată pe speciile semințoase (măr, păr, gutui) și sâmburoase (prun, cais, piersic, nectarin, cireș, vișin) întinse pe o suprafață de 5 ha, împărțite în câmpul 1, câmpul 2, zona de școală de puieți, unde se desfășoară activitățile specifice perioadei în care se află plantația (plantare, altoire, clasificare). Tot materialul săditor din pepinieră este certificat de Institutul de Certificare Alba, liber de viroze, optim pentru plantat în viitoarele livezi.

– Pomii arată foarte bine și aș vrea să ne învățați cum să le menținem viața cât mai lungă și cât mai rodnică.

– Materialul care iese din pepinieră este pregătit pentru plantare. În momentul în care el ajunge în livadă, fermierul are de pregătit în zona de plantare groapa și mocirlirea rădăcinilor, pentru o fixare mai bună a acestora. Apoi, trebuie să aibă mare grijă cu apa. Pomii trebuie udați mai ales dacă se anunță secetă, pentru că altfel șansele de prindere sunt extrem de mici. Pe partea de tratamente se pot folosi produse care cresc randamentul de prindere a pomilor, care ajută la dezvoltarea lor armonioasă și mai apoi la fructificare.

– Fiecare pepinierist are secretele sale în ceea ce privește hrănirea pomilor. Nu o să vă rog să ne dați o listă cu mărcile produselor pe care le folosiți, însă dați-ne măcar câteva soluții pe care dumneavoastră le-ați folosit. Soluții care și-au demonstrat eficiența și pe care am putea să le aplicăm și noi.

– Personal, de câțiva ani folosesc la plantare un stimulator de înrădăcinare numit Raiza, de la firma Daymsa din Spania, care ajută mult la dezvoltarea radiculară și care a dat rezultate foarte bune. Este o soluție pe bază de alge marine și aminoacizi liberi care crește volumul rădăcinilor, aspect care ajută planta să absoarbă mai multe elemente nutritive din sol. Dacă mi se permite o comparație, pomul va fi ca un copil bine făcut care are poftă de mâncare.

– Cât și cum se aplică această soluție?

– În primă fază de plantare se face o soluție 2 ml Raiza la 10 litri de apă, iar la fertiirigare, după 2 săptămâni, creștem treptat doza la 5-6 ml și mai mult în funcție de perioadă și de nevoile pomului. Facem acest lucru pentru a feri pomul de stres.

– Pe aparatul vegetativ aplicați ceva?

– În perioada vegetativă aplic Naturamin WSP, un produs antistres, așa îl numesc eu, sub formă de microgranule solubile în apă, bogat în aminoacizi liberi, 80% din conținut este reprezentat de acești aminoacizi, care se dizolvă în apă și se aplică ca îngrășământ foliar.

– Se poate aplica împreună cu alte tratamente?

– Sigur, se poate amesteca, chiar este recomandat, pentru că este compatibil cu majoritatea îngrășămintelor și pesticidelor, iar acest lucru înseamnă pentru producători o economie de timp și bani. Fiind un biostimulator, această soluție ajută planta să reziste în perioadele de stres generat de temperaturi extreme, secetă, boli sau fitotoxicitate. De asemenea, are rol de a crește capaci­tatea de absorbție a soluției.

– Vă întreb același lucru: cât și când se aplică aceste microgranule cu aminoacizi?

– În pomicultură, ca și în legumicultură se fac 3-5 tratamente foliare pe an, în doze de 0,5-1 kg/1.000 litri/ha, în funcție de stadiul plantei și dezvoltarea vegetativă. La fel de bine se poate aplica în cultura mare, la porumb, cereale, cartof, viță-de-vie unde, din câte știu, sunt 3-5 aplicări foliare în doze de 0,5-0,8 kg/1.000 litri apă/ha. Important este că acest Naturamin WSP se poate aplica preventiv, înaintea anunțării unui moment care ar putea stresa plantația sau după ce a suferit un stres (boală, salinitate, secetă, fum, umiditate).

– Cred că oamenii știu destul de puține lucruri despre aminoacizi, cum influențează viața plantelor?

– Nu voi intra în detalii foarte tehnice, însă trebuie reținut faptul că în perioada de stres produsele pe bază de aminoacizi au efect calmant asupra pomilor sau a oricărei plante, în general, și le ajută să treacă mai ușor peste boli, fitotoxicitate generată de prea multe tratamente chimice sau alți factori de mediu și ajută la dezvoltarea armonioasă a plantei.

– Naturamin WSP este un produs natural sau de sinteză?

– Vorbim despre un produs 100% natural, aprobat pentru utilizarea în agricultura organică conform normelor din UE, SUA și Japonia, care deține certificare CAAE și ECOCERT.

– Mai aveți și alte secrete, alte produse, care vă mențin plantația viguroasă și sănătoasă?

– Ei, ar mai fi, pentru că și atunci când trebuie să stropim nu o facem oricum. Adăugăm în apa de stropit, alături de tratamentele pe care le dăm, un produs nou numit Retenol. Acesta este un adjuvant ecologic, pe bază de ulei de pin, care are rol de fixare a lichidului pe plantă, ceea ce asigură o mai mare eficiență tratamentului, pentru că rămâne pe plantă, nu se împrăștie. Noi îl adăugăm în soluție de fiecare dată când stropim, se folosește în cantitate mică, 2 ml la 10 litri de soluție, are rolul de a dispersa soluția care pur și simplu se va lipi de frunză.

– Prin ce vă diferențiați de competitorii dumneavoastră, celelalte pepiniere din țară?

– Încă de anul trecut, Pepiniera Crisplant oferă consultanță de specialitate și servicii care asigură un start bun noii plantații. Noi putem trimite oameni cu experiență care să se ocupe de pichetarea terenului, formarea gropilor pentru plantat, așezarea și fixarea corespunzătoare a pomilor în livadă și formarea coroanei. Apoi, avem un serviciu personalizat, creăm pomi la comandă, în funcție de preferințele clienților. Cu alte cuvinte, dacă ați mâncat dintr-un pom fructe care v-au plăcut și vă doriți să aveți în livadă aceeași aromă, se rezolvă, pentru că specialiștii pepinierei vor crea pomi cu fructele care v-au plăcut. Și nu în ultimul rând, fiecare pom vândut este însoțit de Certificatul Pașaport Fitosanitar, cel care atestă calitatea superioară a oricărui material săditor pomicol.

Patricia Alexandra POP

DAYMSA, SPANIA
Reprezentant în România și Republica Moldova
Joaquin Gonzalez - 0745.643.165; www.daymsa.com

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 20-21

În atenţia celor care deţin livezi şi pomi răzleţi!

Condiţiile climatice sunt favorabile apariţiei şi dezvoltării dăunătorului/bolii: VIESPEA NEAGRĂ A PRUNULUI , VIESPEA SEMINȚELOR DE PRUN , AFIDE, OMIZI DEFOLIATOARE, MONILIOZĂ, care pot cauza pierderi importante la culturile: PRUN.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului: II și III LA PRUN.      

Folosiţi unul din amestecurile de mai jos după caz:

1. CALYPSO 480 SC = 0,02% + SIGNUM = 0,05% sau

2. CALYPSO 480 SC = 0,02% + BRAVO 500 SC = 0,15% sau

3. CALYPSO 480 SC = 0,02% + FOLICUR SOLO 250 EW = 0,1% sau

4. CALYPSO 480 SC = 0,02% + ALCUPRAL 50 PU = 0,2% sau

5. MAVRIK -2F =0.05% + FOLICUR SOLO 250 EW = 0,1%                  

Perioada optimă de tratament

CAND 20 – 25 % DIN FLORI AU INCEPUT SA-ŞI SCUTURE PETALELE ŞI TREBUIE INCHEIAT IN MAXIM 5 ZILE

Alte recomandări : tratamentul al III-lea se va efectua la 7-8 zile după al II-lea (corespunde fenologic cu căderea petalelor în proporție de 70- 80%)

Tratamentul se poate efectua și la cais, piersic. Fiecare proprietar de livezi sau grădini cu pomi fructiferi poate urmări fenofazele pentru a interveni la timp cu efectuarea tratamentelor.

Produsul CALYPSO 480 SC și MAVRIK -2F sunt SELECTIVE PENTRU ALBINE

ATENŢIE! SE POT UTILIZA ŞI ALTE PRODUSE DE PROTECŢIA PLANTELOR OMOLOGATE PENTRU BOLILE ŞI DĂUNĂTORII AMINTIŢI!

Vă atragem atenţia! Persoanele fizice sau juridice care efectuează tratamente cu alte produse decât cele indicate în buletinul de avertizare în perioada înfloritului sunt OBLIGATE să anunţe Consiliile Locale, iar acestea să avertizeze apicultorii care au stupinele pe o rază de 3 km de locul unde se efectuează tratamentele cu insecticide. Vor fi înştiinţate de asemenea Circumscripţiile Sanitar-Veterinare.

Cititi cu atentie prospectele produselor de protectia plantelor inainte de utilizare !

În conformitate cu ORDINUL COMUN al MADR nr. 45/1991; MT. Nr.1786/tb/1991; M.MEDIULUI nr. 68/1992; Departamentul pentru Administraţie Locală nr.15b/3404/1991 şi Asociaţia Crescătorilor de Albine din Romania nr.127/1991, tratamentele fitosanitare cu produse de protecţia plantelor se vor efectua pe baza avertizărilor emise de UNITĂTILE FITOSANITARE prin STAŢIILE DE PROGNOZĂ ŞI AVERTIZARE.

Pentru protecţia familiilor de albine împotriva intoxicatiilor cu ppp, respectaţi măsurile prevăzute prin ORDINUL COMUN nr. 45/1991 al MAA, nr. 68/1992 al M.Mediului, nr.15b/3404/1991 al Departamentului pentru Administraţie Locală, nr. 1786/TB/1991 al Ministerului Transporturilor și nr. 127/1991 al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, Legea nr.383/2013 a apiculturii completate cu Protocolul de colaborare nr. 328432/2015 încheiat între Agenţia Naţională Fitosanitară şi Asociatia Crescătorilor de Albine din Romănia, privind implementarea legislaţiei, în vederea protecţiei familiilor de albine, împotriva intoxicatiilor cu ppp. În cadrul Programului SCAPA, ambalajele din carton provenite de la produse se vor plia și depozita până la predarea în termen de 3 luni , către distribuitorul de produse. Ambalajele din material plastic se vor clăti obligatoriu, de 3 ori, cu folosirea apei rezultate în rezervorul masinii de tratat. Ambalajele clătite se depozitează în magazii şi se returnează distribuitorului.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Alba

Lucrări de primăvară în livezi

În intervalul februarie-aprilie, în livezile clasice, intensive și super intensive, pomicultorii fac următoarele lucrări de sezon: tăierile de formare a coroanei pomilor, evaluarea rodului pe ramuri puse în apă, urmate de tăierile de rodire și de regenerare, aplicarea îngrășămintelor starter pentru a susține formarea rodului, prezența sau absența bolilor și dăunătorilor la fiecare specie și soi pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare.

La toate tipurile de livadă, când este vorba de tăieri de formare și rodire trebuie să respectăm două principii de care țin seama pomicultorii din Piemont Italia: primul principiu este cel al treimii, care spune că pentru a păstra echilibru în coroana pomilor întotdeauna lăstarii laterali de pe tulpină și șarpante trebuie să fie, în cm, 1/3 din axul pe care sunt inserați, măsurat la baza lăstarului. Eliminarea acestuia se face anual la cep, în așa fel încât să eliminăm maximum doi lăstari pe fiecare etaj, urmărind formarea a trei etaje, la livezile intensive și super intensive, iar la cele clasice a unui vas cu maximum trei șarpante.

Cel de al doilea principiu se referă la încărcarea corectă a pomului cu ramuri de rod: 50-70% ramuri cu muguri roditori și numai 30% ramuri care nu poartă rod, eliminând semischeletul lung și subțire, lipsit de ramuri roditoare, urmărind repartizarea simetrică a ramurilor de rod în coroană. Anual creșterea axului (săgeata) și a lăstarilor cu rod se scurtează, se transferă pe o nouă creștere, pentru păstrarea înălțimii tulpinii, iar rodul este adus cât mai aproape de axul central, evitând fenomenul de centrifugare. La pomii tineri se fac puține tăieri, urmărind aplicarea corectă a principiului treimii, iar după intrarea pe rod, alternativ lăsăm pe ax lăstari cu rod și fără rod, la distanța de 10 cm unul de altul, eliminăm lăstarii tăind la bază cu un ciot de minimum 3 cm. Cel mai bine este ca aceste tăieri să fie executate în faza de buton, după trecerea înghețului, pentru a conștientiza ce trebuie să tăiem. Îngrășămintele STARTER se încorporează la 30 cm și de obicei folosim îngrășăminte complexe de genul 30.15.10 câte 300-500 kg/ha; pomii au nevoie pentru creștere de mult azot, iar pentru fructificare de fosfor.

Ce tratamente efectuăm

De la desprimăvărare până la scuturarea petalelor tratamentele care trebuie aplicate sunt o completare a celor făcute în toamnă prin care se urmăresc: fertilizarea foliară, combaterea bolilor și a dăunătorilor, inducția florilor. Este vorba de făinare și rapăn la semințoase, monilioza și tafrina la sâmburoase, iar dăunătorii de care trebuie să avem grijă sunt afidele, păduchele din San José și asigurăm capcanele cu feromoni (difuzoarele cu feromoni) pentru combaterea viermilor la fructe și a minatoarelor la frunze, la speciile măr, prun și piersic. Aceste capcane au efect total timp de 105 până la 165 de zile, fără tratamente chimice.

În timpul înfloritului vom pune la fiecare hectar de piersic capcane cu feromoni (difuzoare) pentru dezorientarea masculilor de Anarsia și Cyndia, 1.000 capcane de tipul SHIN ETSU ISONET A/OFM

Specia măr

(vezi tabel în revista tipărită pe bază de abonament https://www.lumeasatului.ro/magazin)

Specia prun

(vezi tabel în revista tipărită pe bază de abonament https://www.lumeasatului.ro/magazin)

Specia cireș

(vezi tabel în revista tipărită pe bază de abonament https://www.lumeasatului.ro/magazin)

Specia piersic și cais

(vezi tabel în revista tipărită pe bază de abonament https://www.lumeasatului.ro/magazin)

Petre EREMIA

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 18-19

Statistic, suprafața livezilor de măr a scăzut cu un ritm de 895 ha/an

Statistic, suprafața livezilor de măr a scăzut cu un ritm de 895 ha/an

Din punct de vedere statistic, suprafața ocupată cu plantații de măr n-ar fi scăzut atât de dramatic pe cât se spune: în 1989, România avea 79.000 ha, iar în 2014 aceasta a scăzut la 57.500 ha. În 2004, tot statistica reține că mai aveam 71.000 ha. Asta ar însemna că, între anii 1990 și 2004, s-ar fi defrișat ori au intrat în declin 8.000 ha (571 ha/an), iar în următorii 10 ani au ieșit din inventar 13.500 ha, cu un ritm de scoatere din producție aproape triplu față de perioada anterioară, de 1.350 ha/an. Pe total, diminuarea ar fi de 21.500 ha (895 ha/an).

Realitatea este însă puțin diferită: statistica se referă nu doar la livezile intensive sau superintensive, ci și la pomii răzleți. În 1989, România avea 49.278 ha plantații de măr intensiv, iar astăzi... Astăzi nu se cunoaște cu precizie suprafața ocupată cu livezi! Datele centralizate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sau la Institutul Național de Statistică oferă doar cifra totală, de 57.500 ha, însă este greu de presupus că am avea azi mai multe livezi compacte decât în urmă cu 27 de ani. Revenind la diminuarea suprafețelor plantate cu măr, scăderi drastice, sub aspectul producției, s-au înregistrat în județul Iași, unde recolta a ajuns la 10.500 tone, în 2014, de la 36.700 tone, în 2005, Mureș (38.100 tone, în 2014, față de 61.000 tone, în 2005) și Botoșani (14.100 tone, în 2014, față de 24.800 tone, în 2005).

Producția de mere, mai scăzută cu 25% decât acum 27 de ani

Din punctul de vedere al producției, între anii 1985 și 1989 producția anuală de mere s-a ridicat la 718.900 tone, cu un record absolut în 1989, când producția a fost de un milion de tone. În 2014, România a produs 535.100 de tone (75% față de perioada de raportare), cu o medie la hectar de 9,3 tone. În ultimii 25 de ani, maximul de producție s-a înregistrat în 2004, când s-au obținut 14,06 tone/ha, iar minimul istoric s-a consemnat în 1999, cu 3,91 tone/ha! În 2014, cele mai mari cultivatoare de măr din România erau județele Argeș – 44.7000 tone, Dâmbovița – 41.600 tone, Bistrița Năsăud – 39.900 tone, Maramureș – 39.300 tone, Mureș – 38.100 tone și Suceava – 37.300 tone.

România, al șaselea furnizor de mere din UE

Pe plan mondial, potrivit FAO, țările din Asia sunt cele mai mari cultivatoare de măr (42,42% din producția totală), urmate de Europa, cu 22,89% din producția mondială, și America de Nord, cu 9,42%. Dintre țări, cea mai mare furnizoare este China, care a produs 20,5 milioane tone, reprezentând 34,5% din totalul producției mondiale. În Europa, cele mai mari cantități de mere sunt livrate de Franța – 2.308.000 tone, Italia – 2.120.000 t, Germania – 2.127.000 t, Polonia – 1.540.000 t, Spania – 810.000 t și România – peste 500.000 tone. Țările Uniunii Europene produc constant peste 14 milioane de tone de mere. În afara UE, suprafețe însemnate mai sunt cultivate în Moldova, Ucraina, Rusia și Turcia.

Reconversia în pomicultură

În exercițiul bugetar european 2007-2013, pomicultura a beneficiat de finanțări în cadrul programelor de extindere/modernizare a fermelor sau instalarea tânărului fermier. Din 2014, s-a introdus un program similar aceluia din viticultură, generic denumit „reconversia în pomicultură“, respectiv pentru modernizarea și/sau înființarea de livezi. Programul beneficiază de 320 de milioane de euro. Estimarea ar fi că pot fi reabilitate astfel 35.000 ha de plantații (câte vor fi de măr, vom afla abia la încheierea exercițiului financiar 2016-2020). Ar fi de reținut că, din totalul sumei, doar 260 de milioane de euro vor fi utilizate pentru investiții în exploatații pomicole (Măsura 4.1a), diferența fiind folosită pentru procesarea/marketingul produselor din sector (40 mil. euro – Măsura 4.2a), grupuri de producători (5 mil. euro – Măsura 9.a), grupuri operaționale, proiecte pilot (6 mil. euro – Măsura 16.1a), cooperare între actorii din lanțul de aprovizionare (9 mil. euro – Măsura 16.4a). La momentul la care vorbim, deși au trecut 3 ani din exercițiul bugetar european actual, nu se derulează niciun proiect pe noile măsuri propuse.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 20-21

Livezile urbane, oportunități nebănuite

„La oraș, deși aș putea să nu dețin vreodată o casă a mea, o livadă ar putea fi un spațiu cu care mi-aș împleti rădăcinile într-o relație de lungă durată“. Acestea sunt gândurile unui locuitor al unei metropole europene pentru care mai important decât spațiul personal este comuniunea cu natura în mediul urban, printr-un stil de viață aparte și sănătos.

Punerea în folosință a spațiilor urbane reziduale are un aport benefic foarte mare în balanța socială, economică și ecologică a unei comunități, iar totul poate începe de la plantarea primului pom fructifer!

Despre oportunitățile nebănuite ale livezilor urbane ne vorbesc specialiștii, promovând o abordare globală, implementată local.

Custodie comună, beneficii comune

La nivel social, plantarea unei livezi urbane a cărei custodie este împărţită între membrii unei comunități generează și întărește legăturile dintre aceștia. Mai mult, oferă șansa conștientizării avantajelor unei alimentații sănătoase provenite din producție proprie. Foarte atrăgător și parfumat, cu fructe mari, extrem de zemoase și aromate, un adevărat deliciu, mărul Golden Delicios cu siguranță va face senzație și se va integra cu ușurință în peisajul citadin. Dincolo de aspectul urban, trebuie avută în vedere și cultivarea unei mentalități care valorifică resursele naturale și prețuiește bunătatea și dărnicia naturii. Locurile preferate pentru plantarea Mărului Golden Delicios sunt cele însorite, fiind totodată un soi rezistent la boli și la dăunători. Având fructul de culoare galben aurie și un gust plăcut, dulce, poate fi considerat un lingou de aur al naturii, o bogăție inestimabilă din punctul de vedere al sănătății și al perfecțiunii pe care natura ne-o oferă. Golden Delicious de pe Jardina.eu este un pom de talie mijlocie din categoria soiurilor de toamnă, care poate atinge 2-3 m, cu înflorire târzie în luna aprilie, având frunzele alungite și florile albe cu nuanțe de roz deschis sub forma de umbreluță. Fructele au o formă conică, de mărime medie, cu o greutate de aproximativ 160 g - 180 g. Perioada de coacere a fructelor este în lunile septembrie și octombrie.

Întreținerea unei livezi comune

Privind din perspectivă economică, apare avantajul creării de noi locuri de muncă atât pentru întemeierea unei livezi urbane cât și pentru întreținerea ei, dar și suportul pe care îl poate reprezenta pentru voluntariat. De cealaltă parte, analizând potențialul educațional, copiii pot beneficia, în mod practic, de informații privind creșterea și întreținerea plantelor, precum și despre procesul de transformare a fructelor în produsele derivate din acestea. Promovând activități în aer liber care implică îngrijirea pomilor din livezile comune, se poate garanta inclusiv practicarea și menținerea unor tradiții și obiceiuri chiar și la oraș.

Biodiversitate în spațiul urban

Din perspectiva dezvoltării ecologice a cadrului natural în care se desfășoară o comunitate, livada urbană asigură biodiversitate și o calitate superioară a aerului. O livadă cu pomi fructiferi poate reprezenta și un tampon acustic într-o zonă intens circulată, iar diferite specii de animale își pot găsi căminul în acest spațiu.

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 42

  • Publicat în Mediu

Lucrări de primăvară în livadă

Temperaturile ridicate de la sfârșitul lunii februarie au grăbit pornirea în vegetație a speciilor pomicole, ceea ce a făcut ca, în majoritatea zonelor țării, calendarul de lucrări/tratamente din livezi/grădină să fie devansat. Astăzi vă prezentăm câteva recomandări oferite de ing. Angelica Baciu, de la Oficiul Fitosanitar Cluj.

Lucrări de igienă culturală

Tratamentele fitosanitare ori lucrările de igienă culturală care n-au fost realizate în toamnă sau în ferestrele iernii pot fi efectuate la sfârșitul repausului vegetativ sau la dezmugurire, în funcție de microclimat și tipul intervenției:

- suprimarea ramurilor cu simptome de boli-rapăn, făinare, foc bacterian, monilioză sau ulcerații produse de păduchele lânos;

- tăierea lăstarilor cu 5-6 cm mai jos de locul unde a fost localizat atacul de făinare anul precedent (lucrarea este specifică soiurilor sensibile la acest agent patogen, cum ar fi Jonathanul, la măr);

- tăieri de formare a coroanei, în plantațiile tinere și de regenerare, în livezile aflate în declin;

- suprimarea la 50-60 cm înălțime a puieților plantați în toamna trecută;

- distrugerea drajonilor porniți din rădăcină;

- îndepărtarea mărăcinilor din livezile clasice sau grădini cu pomi răzleți:

- lucrări de întreținere a solului între rânduri și în jurul pomilor;

- fertilizarea organică și/sau chimică.

Tratamente chimice

- Tratamente cu produse cuprice (atenție, fără sulfat de cupru, interzis în UE încă din 2007!), cu rol în dezinfectarea rănilor și reducerea riscului de atac de rapăn, atac bacterian, monilioză. Se poate utiliza unul dintre produsele: Funguran OH 300 SC 0,04-0,5%,Triumf 40 WG-0,25%, Flowbrix 0,35% sau Champ 77 WG-0,2%, Alcupral 50 PU-0,3% sau Kocide 2000-0,25%.

- Tratamente pentru combaterea dăunătorilor care iernează pe ramuri, în scoarță și în crăpăturile ei, în solzii mugurilor, ca larve, adulți sau ouă hibernante (purici meliferi, păduchi țestoși, păduchele din San José, păianjenul roșu, alte afide ), cu unul dintre produsele: Mospilan 20 SP/SG-0,045 kg/ha, Mospilan 20 SG + Toil (adjuvant) – 0,5%. Pentru tratamente în grădină iată și câteva exem­ple de doze folosite: pentru 10 litri de apă – 4 grame Mospilan + 50 ml Toil; pentru 30 litri de apă – 12 grame Mospilan + 150 ml Toil etc. Amestecul insecticidului și a adjuvantului se face direct în rezervorul mașinii de stropit. În cazul în care s-a depășit perioada optimă pentru stropit, iar pomul a intrat în vegetație, nu există pericolul arsurilor pe frunze sau muguri.

Foarte important de reținut:

- s-au restrâns/retras de la utilizare (Regulamentul UE 485/2013) produsele care au ca substanță activă Clotianidin, Imidacloprid și Tiametoxam;

- produsele care conțin substanțe active similare, dar sunt omologate, pot fi utilizate exclusiv după înflorire;

- tratamentul cu insecticid+ulei se aplică cel mult până (inclusiv) la începutul dezmuguritului, în faza de „urechiușe de șoarece”, la semințoase sau buton verde, la sâmburoase și obligatoriu până la dezmugurire, în cazul caisului și piersicului;

- este indicată o temperatură de peste +4 grade Celsius în perioada stropirii.

Intervenții în pomicultura ecologică

În plantațiile certificate ecologic sau în curs de reconversie se pot aplica produse omologate conform Regulamentului CE 843/2007. Pentru această perioadă se recomandă substanțele permise pe bază de hidroxid de cupru, oxiclorura de Cu sau oxidul de Cu, gen Bouille bordelaise – 0,5 % WDG sau Funguran OH 300 SC/ 0,044-0,065%, fără a depăși cantitatea de 6 kg/Cu/pe an/pe hectar, cu derogările aferente. Pentru dăunători se pot utiliza uleiuri parafinice (Ovipron 2000 –1,5 %)

Maria BOGDAN

Tratamente la măr, păr şi gutui

Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)

Descriere: corpul, de 2 mm lungime, are o culoare roşiatică sau maronie. Exemplarele sunt ascunse într-o substanţă eliminată în timpul creşterii, albă, asemănătoare bumbacului, de aici şi numele păduchilor. Dacă este strivit, din el ţâşneşte o substanţă roşie-maronie, asemănătoare sângelui. Atac: Păduchii trăiesc în crăpăturile din crengi, ramuri, trunchi, partea superioară a rădăcinii şi în răni ale scoarţei sau ale vlăstarilor. Aceştia sug seva plantelor, dar transmit substanţe otrăvitoare, drept consecinţă pe ţesutul atacat apar excrescenţe asemănătoare unor tumori (cancer vegetal), iar planta nu mai creşte normal. Plantele atacate sunt recunoscute după aspectul de vată albă (bumbac) în care stau coloniile.

Puricele melifer al părului (Psylla pyricola)

Descriere: Adultul are toracele verde-închis, brun-gălbui, abdomenul galben, aripi gălbui, verzi spre bază. Larva are corpul turtit, de culoare galbenă, cu pete brun-negricioase pe partea dorsală a abdomenului, acolo unde apare şi o secreţie ceroasă-filamentoasă. Daune: Are o generaţie pe an, adulţii apar eşalonat, în lunile mai-iunie. Larvele şi adulţii atacă prin înţepare şi supt, lăstarii se răsucesc, se usucă, frunzele se deformează. Şi excrementele acestei specii sunt dulci, ducând la instalarea în pom a unor ciuperci saprofite.

Păduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus)

Descriere: Femela are corpul cordiform, galben-portocaliu, acoperit cu un scut oval-circular, brun-cenuşiu. Rostrul este foarte bine dezvoltat. Nu are ochi, antene, picioare şi aripi. Masculul are scutul de aceeaşi culoare, corpul este galben-portocaliu, oval alungit. Larva primară este ovală, portocalie, cu ochi, antene, picioare şi două setole anale lungi; larva secundară (vârsta a II-a) este apodă şi seamănă cu femela. Daune: atacă frunzele, fructele şi părţile lemnoase a peste 200 de specii de arbori, arbuşti şi plante ierboase. Se fixează cu ajutorul rostrului în ţesut şi suge conţinutul celular, dar în acelaşi timp introduce în organul plantei saliva toxică. Din cauza aceasta se produc modificări biochimice, ţesuturile se necrozează, se roşesc, căpătând forma de pete. Pomii atacaţi au o vegetaţie redusă, prezintă frunze etiolate, fructe mici şi deformate. Combatere: Se aplică tratamente combinate şi împotriva unor boli precum făinare, monilioză, rapăn, pătarea albă a frunzelor, entomosporioza părului. Vă sugerăm câteva scheme de tratament: Karate Zeon (0,015%) + Safran 1,8 EC (0,15%) + Chorus 75WG (0,02%); Voliam Targo (0,08%) + Score 250EC (0,015%); Calypso 480SC (0,02%) + Envidor 240EC (0,04%) + Stroby DF (0,015%); Novadim Progress (0,1%) + Nissorun 10WP (0,03%) + Dithane M45 (0,25%) + Kumulus DF (0,3%); Reldan 22EC (0,15%) + Melbecnock EC (0,075%) + Topsin (0,14); Affirm (0,3%) + Vertimec 1,8EC (0,15%) + Clarinet (0,1%); Coragen (0,01%) + Apollo (0,04%) + Bellis (0,08%).

(Articolul a fost realizat cu sprijinul oficiilor fitosanitare din judeţele Alba şi Cluj.)

Ing. Maria Bogdan

Intervenţii fitosanitare în livezile de cireş, prun şi vişin

Condiţiile din unele zone ale ţării – precipitaţii abundente, umiditate atmosferică ridicată, dublate de o slabă circulaţie a aerului – favorizează apariţia şi dezvoltarea unor boli, precum monilioza (Monilia spp) şi ciuruirea (Ascospora beijerinckii) la prun, cireş şi vişin, pătarea roşie (Polistygma rubrum) la prun şi antracnoza frunzelor (Coccomyces hiemalis) la cireş şi vişin.

Descriere sumară a bolilor

Monilioza este una dintre cele mai periculoase boli ale sâmburoaselor, atacul de primăvară putând duce la pierderi de recoltă de până la 60%.

Simptome: boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari şi fructe. Toate organele atacate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi cad. Se deosebeşte de alţi agenţi patogeni prin aceea că vârful lăstarilor se îndoaie şi se usucă. Pe fructe apar pete circulare, cafenii, pulpa devine moale şi putrezeşte.

Ciuruirea este o boală specifică livezilor de cireş, vişin, prun, cais şi piersic. Se manifestă pe frunze, lăstari şi fructe. Simptome: frunze – pete circulare de 2-7 mm, de culoare brun deschis, cu marginile mai închise, la cireş şi vişin şi de 0,3-3 mm, cenuşii-brune, cu contur mai închis, la prun. Cu timpul, ţesutul din dreptul petelor se necrozează şi cade, astfel că frunzele apar ciuruite; lăstarii tineri – pete mici, ovale, dispuse în jurul mugurilor, roşietice sau violacee la început, iar după necrozare, brun – cenuşii spre cenuşii-albicioase; fructe – pete mici, roşietice, uşor vizibile care, în stare avansată a bolii, confluează şi acoperă porţiuni mari din fruct. Ţesutul devine brun-negricios, iar pulpa se usucă până la sâmbure.

Pătarea roşie se întâlneşte începând cu ultimele decade ale lunii aprilie în livezile de prun unde nu se aplică tratamente chimice. Simptome: boala se manifestă pe frunze, prin apariţia unor pete galbene-verzui, apoi roşii-cărămizii. Ţesutul afectat este mai îngroşat, uşor bombat spre faţa inferioară a limbului, pigmentat cu nişte puncti­şoare brune. La un atac puternic, pomul se defoliază timpuriu.

Antracnoza frunzelor este prezentă în plantaţiile de cireş şi vişin, producând pagube prin defoliere timpurie (iunie-august). Simptome: pe frunzele bazale apar, în luna mai, pete mici (0,5-2 mm), circulare, purpurii sau roşietice, izolate. În condiţii favorabile, acestea se unesc şi cuprind tot limbul. Porţiunea centrală a petelor se decolorează cu timpul în alb-cenuşiu. Pe faţa inferioară petele se prezintă ca nişte perniţe fine, albicioase - rozii, brune, la maturitatea atacului. Antcanoza poate trece pe peţiol şi pe lăstari.

Tratamente recomandate

Pentru monilioza, ciruirea şi pătarea roşie care afectează prunul specialiştii de la Staţia de prognoze de pe lângă Unitatea Fitosanitară Timiş recomandă unul dintre produsele: Topsin 70 WDG = 0,07% – acţiune sistemică, substanţa activă tiofanat metil; Orius 25 EW = 0,1% – acţiune sistemică, substanţa activă tebuconazol. Pentru monilioză, ciuruire şi antracnoza frunzelor din livezile de cireş şi vişin sunt preferate următoarele tratamente: Score 250 EC=0,02% – produs sistemic, substanţa activa difenoconazol; Topas 100 EC=0,05% – sistemic, substanţa activă penconazol; Topsin 70 WDG=0,07 – sistemic, substanţa activă tiofanat metil.

În ambele cazuri, stropirile se efectuează timp de 2-3 zile, în faza de buton alb al florilor.

Recomandări suplimentare

Tratamentul se efectuează pe timp liniştit, fără vânt sau precipitaţii. Aveţi grijă ca produsul să fie distribuit uniform în coroana pomului pentru a asigura o protecţie generală. În varianta în care nu aveţi un specialist care să vă sfătuiască în legătură cu modul de aplicare, citiţi cu atenţie eticheta produsului şi respectaţi dozele şi concentraţiile recomandate la prepararea soluţiei. Nu uitaţi să vă protejaţi pe dvs., mediul înconjurător şi populaţiile de albine.

Maria Bogdan

Pomicultura, între livezile de altădată şi mlădiţele viitorului

O veche zicală românească spune că în viaţă trebuie să săvârşeşti trei lucruri: să ridici o casă, să faci un copil şi să sădeşti un pom. De acest ultim aspect se ocupă cu preponderenţă şi profesionalism Mihail Coman, director general la Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti - Mărăcineni, judeţul Argeş. De la domnia sa vom afla ce a fost, ce este şi mai cu seamă ce ne dorim să fie pomicultura românească.

– Dle Coman, cunoaşteţi bine situaţia pomiculturii noastre aşa cum a fost ea. Ce patrimoniu pomicol aveam în urmă cu un sfert de secol?

– Acum 25 de ani erau peste 300.000 ha, aproape 350.000 ha coordonate dintr-un singur loc. Dar lucrul cel mai important era faptul că existau pepinierele pomicole şi plantaţiile-mamă în câteva centre, în funcţie de condiţiile climatice. În acea vreme, pro­ducţia de pomi fructiferi a României se ridica aproape de 12 milioane de pomi, fapt ce asigura un ritm de plantare şi de defrişare ce permitea menţinerea în plină producţie a plantaţiilor pomicole.

– Îmi aduc aminte cu nostalgie de frumuseţea primăverilor româneşti, când satele erau parcă potopite de nămeţi de floare. La fel şi de toamnele noastre, când merele cădeau cu foşnet în iarbă. Ce ne facem însă că, azi, românii au înţeles că în livadă te duci numai la cules?

– Condiţiile pedoclimatice favorizează o mare diversitate de specii. Astfel, noi studiem şi încercăm să dezvoltăm 25 de specii pomicole, un număr impresionant, după părerea mea. Totodată, existenţa unor tradiţionale bazine pomicole consacrate, existenţa unei baze de resurse genetice cu soiuri locale, cu portaltoi bine adaptaţi, toţi aceşti factori contribuie la succesul pomiculturii de la noi. În prezent avem în jur de 120.000 ha de pomi, dar, din păcate, 70% dintre acestea sunt în declin. Evident că sunt prezente în statistică, însă numai în mod birocratic, pentru că în teren nu au performanţă. Ritmul de plantări de altădată nu s-a mai menţinut, iar costurile unui hectar de livadă sunt destul de mari în ziua de astăzi, ţinând cont nu numai de materialul săditor, dar şi de combustibil, de lucrări de întreţinere, de irigare ş.a.m.d.

– Dle Coman, există în momentul de faţă un semnal că lucrurile încep să se îndrepte oarecum. Există un semn de însănătoşire. La el aş vrea să vă referiţi.

– Un punct tare al pomiculturii româneşti îl constituie existenţa unor staţiuni de cercetare performante sau cu potenţial în majoritatea bazinelor pomicole. Acestea nu trebuie nici privatizate în grabă, nici transformate în societăţi comerciale. Există, însă, şi probleme: plantaţii îmbătrânite cu ritmul redus de regenerare, lipsa unei strategii naţionale privind diversitatea pedoclimatică şi suprafaţa pomicolă în declin. La toate acestea se adaugă şi un grad redus de asociere, de exemplu faţă de sectorul legumicol, unde asocierea s-a mişcat mai repede. Urmează apoi lipsa şcolilor profesionale, a liceelor, a tehnicienilor, a muncitorilor calificaţi în domeniu, a altoitorilor, mecanizatorilor etc. Toate aceste lucruri au dus la importuri masive de fructe, multe dintre ele nefiscalizate. În ultimii ani există, însă, un proiect care se bazează pe fonduri europene privind dezvoltarea sectorului pomicol în România. Este un subprogram al PNDR. Are o finanţare de 50%, urmând ca statul român sau companiile care dezvoltă pomicultură să pună la rândul lor 50% din investiţii. Proiectul se desfăşoară în perioada 2014-2020, după modelul viticulturii, cu menţiunea că la viticultură a fost un program de reconversie şi atât, pe când programul pomicol este mai complex şi conţine patru mari puncte. În primul rând este vorba de creşterea suprafeţelor de plantaţii tinere, modernizarea fermelor pomicole existente şi valorificarea bazei genetice autohtone. Un alt punct finanţat va fi creşterea organizării pe filieră în vederea stabilizării veniturilor. Deci nu ne oprim numai la fruct, la fructul de consum proaspăt, ci se merge până la nivel de depozitare, la nivel de procesare sub diferite forme: uscat, gemuri, sucuri, dulceţuri etc. Ultimul punct este accesul micilor producători la serviciile de instruire, de specialitate, cu speranţa că staţiunile şi institutele de cercetări din bazine să aibă un rol important.

– Voiam să vă pun o întrebare legată de structura viitoarelor bazine pomicole, pentru că în momentul de faţă, aşa a fost tradiţia la români, noi avem într-un loc şi pruni, şi meri, şi peri şi tot ce se poate. Se va gândi cineva să structureze în funcţie de mediu, în funcţie de sol şi să creeze bazine specializate pe anumite specii?

– Aşa este! Ministerul Agriculturii, în pregătirea acestui subprogram, a lansat două mari proiecte, unul ţinând de tehnologia culturii şi calculul cheltuielilor acestor 25 de specii. Am lansat un ghid foarte apreciat. Acum lucrăm la zonarea pomiculturii, să vedem unde îşi găsesc bazinele aceste 25 de specii, pentru că nu vorbim de o singură specie, ca în cazul viticulturii. În structura de specii pomicole, pe care am gândit-o, ne-am bazat pe diminuarea speciilor care sunt acum dominante – e vorba de prun şi măr – şi pe extinderea speciilor cu nişă de piaţă de marketing. E vorba de nucifere şi încercăm să ocupăm 10% din suprafaţa nouă de 30.000 ha, în timp ce pe 8.000 ha vom creşte arbuşti fructiferi. La noi în institut vom avea ca structuri plantaţiile-mamă, care se vor duce apoi în înmulţire în toată ţara. Mai mult, printr-un proiect judeţean, cu înţelegerea pe care am găsit-o la Consiliul Judeţean Argeş, am reuşit să facem nişte module demonstrative, loturi demonstrative în principalele comune din sudul sau din nordul judeţului. Astfel, am plantat pomi în sud, de la sub 100 m altitudine până la 1.000 m altitudine, la Bilceşti şi pe dealul Mătăului. Iată, judeţul Argeş poate să devină un pilot pentru restul ţării în acest drum lung al replantării.

– Din păcate, ciclul de-a ajunge la maturitate al oricărui arbust sau al oricărui pom fructifer este unul destul de lung. De aceea vă întreb: când va ajunge sau va reajunge România o ţară a livezilor?

– Nu ştiu ce să spun, n-aş vrea să mă limitez la anul 2020, pentru că e un simplu program cel discutat mai înainte! Dacă începem această perioadă chiar şi pe 30.000 ha, în 8-10 ani România revine către 1,5-2 milioane tone de fructe. Asta ar însemna acoperirea consumului propriu şi ar asigura inclusiv exportul.

Gheorghe VERMAN

La Laza, în județul Vaslui livezile câștigă teren

În drum spre vestita, de acum, localitate Pungești, privirea călătorului este atrasă de priveliștea tonică a unei livezi tinere, în contrast cu dealurile golașe din jur.

„În urmă cu douăzeci de ani tot ce vedeți aici arăta ca livada noastră, ne spune domnul ing. Ionel Nistor, administratorul societății comerciale Agrifruct Vaslui. Livezile de altădată au dispărut, iar ceea ce am făcut noi la ferma Laza se vrea, ca să spun așa, un îndemn pentru ca proprietarii din zonă să revină la profesia de pomicultor care altădată a dus faima fructelor vasluiene departe de hotarele țării. Și trebuie să vă spun că și alți colegi au depus eforturi astfel încât putem spune că în această parte de țară livezile câștigă teren.“

Toate acestea însă necesită curaj, perseverență și, sigur, importante investiții, în cazul de față accesarea unor fonduri europene.

„Puteam să fac orice altceva, își amintește domnul ing. Nistor, să-mi aștept pensia într-un birou, dar nu m-am putut dezlipi de profesia de pomicultor de care am fost legat de la terminarea facultății.“

Livadă salvată

În condițiile în care, mai peste tot, livezile erau părăsite sau tăiate, ing. Nistor reușește să-i convingă pe proprietarii a 135 ha de livadă – plantată în 1984 – să încheie contracte de arendă. Astfel a apărut în comuna Muntenii de Jos ferma Secuia. „N-a fost deloc ușor, își amintește interlocutorul meu. Să stai de vorbă cu fiecare proprietar în parte, să investești sume deloc mici pe care trebuie să le împrumuți pentru lucrările de care era nevoie și, mai ales, să-ți respecți cuvântul dat în condițiile în care depindem de natură și nu de puține ori, cu toate eforturile noastre, producțiile au fost mult sub așteptări. Dar, spun eu, am reușit să salvăm livada care an de an ne dă satisfacție nouă și proprietarilor.“

Soluție – fondurile europene

Posibilitatea de a accesa proiecte prin SAPARD a constituit o adevărată gură de oxigen pentru toți cei care visau să investească în agricultură. Între aceștia și inginerul Ionel Nistor care a accesat un proiect pentru înființarea unei plantații unde ne aflăm acum și un altul pentru achiziționarea de utilaje necesare în pomicultură, dar și în cultura mare, societatea arendând și 300 ha teren. Așa a apărut ferma Laza care cuprinde acum 15 ha de cireș, 12 ha de măr, prun și un modern depozit pentru păstrarea merelor pe timpul iernii cu o capacitate de 300 de tone. Valoarea proiectelor se cifrează la 800 mii de euro. „A fost foarte greu, subliniază domnul Nistor. Pentru fiecare proiect am contractat două credite. Inițial, creditele pentru SAPARD erau cu cinci la sută. Cum fondurile pentru această dobândă s-au terminat, am fost nevoit să iau credite în euro la dobânda pieței. Într-un cuvânt, ceea ce am primit ca bani europeni s-au dus la bănci, dar nu se putea altfel.“

Cu toate acestea, ing. Ionel Nistor perseverează. În ziua când ne-am întâlnit definitiva proiectul pentru bani europeni în valoare de 130 mii de euro necesar amenajării fertirigării întregii suprafețe de 35 ha a fermei Laza.

„Nu putem doar să așteptăm ploaia. Fertirigarea ne va da posibilitatea să obținem cantități mai mari de fructe și de o calitate mai bună. Ați văzut livada care chiar în aceste condiții promite o recoltă bună. La cireș, de pildă, aflat în al doilea an de rod, estimez o producție de 150 de tone care va lua calea exportului în Rusia. Din păcate, evenimentele din Ucraina ne pun piedici. Moldovenii, cu care aveam încheiate până acum contracte de export, n-au apărut. Oricum, avem în vedere și posibilita­tea livrării cireșelor și pe piețe din Uniunea Europeană.“

Stelian CIOCOIU

Cu gândul la banii europeni, livezile prahovenilor îşi continuă declinul

An de an în Prahova, zonă cu o îndelungată tradiţie pomicolă şi cu un potenţial de producţie pe măsură, livezile sunt tot mai puţine, iar producţia de fructe în continuă scădere. De la peste 18.000 ha în anii ’90 s-a ajuns acum la mai puţin de jumătate, adică la 9.664 ha, de la care în anul trecut au fost obţinute cu greu 4.000 tone de fructe. Asta pe ansamblul judeţului! Situaţia este de-a dreptul dramatică în oricare dintre cele şase bazine pomicole: Băicoi, Breaza, Măgurele, Mizil, Vălenii de Munte şi Ştefeşti, bazine în care refacerea şi înnoirea plantaţiilor se fac cu încetinitorul. Astfel că în ultimii ani au fost realizate abia 341 ha de plantaţii noi, dintre care în 2013 doar şase hectare.

Resemnarea este mare şi în cadrul oficialităţilor, dar şi a pomicultorilor, care nu văd o ieşire decât odată cu primirea de fonduri pe măsură, eventual bani europeni. Situaţia apare şi mai delicată, cu atât mai mult cu cât în judeţ există o mare unitate de procesare a fruc­telor la Vălenii de Munte, care este nevoită să importe materia primă necesară. Iată că s-a instalat o resemnare care nu anunţă nimic bun.

O primăvară fără nicio livadă nouă

Faptul ni-l confirmă însuşi directorul în exerciţiu al Direcţiei agricole judeţene, ing. Aurel Anghel, în aceste zile transferat pe aceeaşi funcţie la Direcţia Agricolă Giurgiu.

El ne spune că acum, la vreme de primăvară, nu există semnale din judeţ de înfiinţare a unor noi plantaţii, astfel că declinul pomiculturii judeţului va continua. Sătenii îşi plantează pomi doar prin curţile lor şi cam atât. Pentru anul în curs, deci şi pentru toamnă, nu s-a primit nicio solicitare pentru aprobarea înfiinţării unor noi plantaţii. Nici de la persoane fizice şi nici de la ferme de profil din judeţ.

Întrebat de ce se întâmplă astfel, interlocutorul nostru declară că toată lumea aşteaptă ca în toamnă să se declanşeze o acţiune de reconversie a livezilor cu bani europeni. Dar că nimeni nu ştie exact care va fi momentul şi nici suprafeţele de pomi care ar putea fi realizate în judeţ. Nici cine anume are în vedere acum realizarea unor posibile proiecte de înfiinţare a unor viitoare livezi şi nici de unde vor putea fi asiguraţi puieţii; unica pepinieră din judeţ, cea de la Zamfira-Lipăneşti, nu va putea oferi decât o parte din necesarul de material săditor pomicol de calitate. Faptul atestă, aşadar, situaţia dramatică din acest sector şi neputinţa celor care-l coordonează de a schimba, în vreun fel, situaţia existentă.

Fructele amare ale indiferenţei

Aceasta se observă cel mai bine astăzi la piaţă, acolo unde cu greutate mai găseşti fructe oferite de pomicultorii din Prahova ori de cei din judeţele vecine (Dâmboviţa, Buzău şi Vrancea). Aproape tot ceea ce se oferă provine din felurite ţări exotice sau din alte ţări de pe continentul european. Mai mult, unica unitate de procesare a fructelor de la Vălenii de Munte, în urma vizitelor şi a întâlnirilor avute aici de către Ambasadorul Poloniei, a tot primit asigurări că va putea primi mari cantităţi de fructe din judeţ. Şi în acest an şi în viitor! Faptul, desigur, nu s-a întâmplat şi nu prea sunt semne să se întâmple prea curând. Între timp fabrica continuă să importe mari cantităţi de fructe, atât din Polonia, Germania, Bulgaria, cât şi din alte ţări europene. Nu ne dăm seama dacă este vorba de resemnare sau de indiferenţă ori, şi mai grav, de lipsă de înţelegere din partea celor care coordonează acest domeniu de importanţă majoră a agriculturii judeţului. Chiar dacă nu punem la îndoială buna lor credinţă.

Revenind la DADR Prahova, ing. Neli Uşurelu, de la compartimentul de profil, ne spune că s-ar putea ca în 2014 să existe posibilitatea ca producţia de fructe din judeţ să fie una ceva mai bună, însă nu cu mult mai mare faţă de cea din anul anterior deoarece acum toată lumea stă cu ochii aţintiţi doar la fondurile europene, aşteptate fie în vară, fie în toamnă, fonduri destinate reconversiei livezilor. Nimeni nu ştie însă când vor veni acestea şi nici cine vor fi primii beneficiari. Ce se va întâmpla dacă acestea vor mai întârzia? Atunci, cu siguranţă, declinul pomiculturii judeţului va continua. Cu consecinţele de rigoare.

Cristea BOCIOACĂ

Lucrări de toamnă în livezi

După recoltare se recomandă un tratament cu uree 46 în concentraţie de 5% (5 kg/100 l de apă) efectuat înainte de stropirea cu substanţe cuprice (prima stropire albastră).

La soiurile de măr sensibile la rapăn (Golden, Florina, varietăţile de Red delicios) este obligatoriu efectuarea unui astfel de tratament. Se recomandă şi stropirea frunzelor căzute pe sol. Se reduce astfel rezerva de rapăn pentru anul următor. Ureea ajută la descompunerea frunzelor. Tratamentul se poate aplica la toate speciile pomicole.

Urmează prima stropire albastră (după căderea frunzelor). Important pentru această stropire: mugurii să fie în stare dormindă şi temperatura aerului nu mai mică de 5°C.

Produse recomandate pentru acest tratament: Bouillie Bordelaise WDG - 0.5%; Funguran OH 50 WP - 0.3%; Champ 77 WG - 0.2%, Copac - 0.3%, Triumf 40 WG - 0.25%, Champion - 0.3 % etc. Cantitatea de produs comercial se va calcula pentru: 1.500 l apă/ha la speciile de măr, cireş, nuc, vişin şi 1.000 l/ha la gutui, păr, prun, cais, piersic, arbuşti fructiferi şi trandafiri.

Tratamentul trebuie efectuat în prima parte a zilei, pentru ca până la venirea serii soluţia să fie uscată pe trunchi şi ramuri.

În cazul speciilor de sâmburoase sensibile la atacul de monilioză (cais, prun, cireş, vişin, piersic) se impune: tăierea şi distrugerea lăstarilor şi fructelor atacate.

La înfiinţarea plantaţiilor recomandăm folosirea de varietăţi mai puţin sensibile la aceşti patogeni. Recomandăm, de asemenea, efectuarea de tratamente preventive la acoperire cu produse cuprice (T1 - toamna pomii fiind în repaus vegetativ şi T2 primăvara devreme).

Boala rezistă mai mulţi ani în scoarţă şi muguri. Fructele mumifiate rămase în pom asigură transmiterea bolii de la un an la altul.

Alte lucrări specifice lunii noiembrie în livezi:

- Defrişarea pomilor debili, uscaţi, neproductivi, bolnavi, arderea lor.

- Completarea golurilor cu puieţi în plantaţiile tinere de pomi şi arbuşti fructiferi până la venirea zilelor cu temperaturi negative şi a îngheţului la sol.

Atenţie la rădăcinile puieţilor fără balot de pământ în jurul rădăcinii. Sunt mult mai sensibile la frig şi deshidratare decât partea aeriană.

- La înfiinţarea unei noi plantaţii/plantarea câtorva pomi se parcurg câteva etape: alegerea terenului, curăţarea de resturi, o lucrare de desfundat (sau arătura adâncă la 16-18 cm) cu încorporarea îngrăşămintelor, stabilirea distanţelor de plantare (în funcţie de specii, vigoarea portaltoiului, forma coroanei sau tipul de livadă clasic sau intensiv), pichetarea în funcţie de teren (plan sau în pantă), săpatul gropilor, alegerea şi pregătirea puieţilor (doar puieţi din Câmpul II sau III).

Procuraţi material săditor numai din pepiniere autorizate!

Atenţie la soiurile care au nevoie de polen străin pentru a lega şi fructifica (soiuri de prun Tuleu gras şi Tuleu dulce, soiuri de păr autosterile). Cereţi informaţii complete despre puieţii pe care îi achiziţionaţi!

Până la plantare ţineţi puieţii în şanţuri acoperite cu pământ. Săpatul gropilor e bine a se face cu câteva zile înainte de plantare. Dimensiunea gropilor variază în funcţie de sol (60 x 60 pe soluri uşoare şi poate ajunge la 120 x120 în cazul solurilor grele, argiloase). Adâncimea va fi de 60-80 cm, depinzând tot de tipul de sol.

Plantarea propriu-zisă: fasonarea rădăcinilor (scurtarea lor – cele principale la 30 cm, secundare 9 cm, eliminarea celor rănite, uscate, mucegăite), mocirlirea (amestec de pământ, balega proaspătă şi apă în proporţie de 1:1:3). Se pot adăuga în amestec şi produse ce stimulează înrădăcinarea (ex. Radistin). Operaţii obligatorii la puieţii fără balot.

La cei din ghivece este nevoie doar de udarea ghiveciului şi scurtarea rădăcinilor răsucite sau torsionate de la fundul balotului. Aceşti puieţi nu au nevoie de mocirlire.

Puietul cu rădăcinile fasonate şi mocirlite se aşază în groapă (pe fundul ei se face un muşuroi din pământ reavăn pe care se aşază pomul).

În cazul solurilor sărace pământul se amestecă cu îngrăşăminte (mraniţă sau minerale). Acoperirea cu pământ reavăn, fertil, tasarea (obligatorie pentru eliminarea aerului şi un contact bun al rădăcinilor cu solul), udarea.

La o plantare corectă punctul de altoire: mai sus cu 2-5 cm faţă de nivelul solului. Prin tasarea solului va ajunge la acelaşi nivel cu cel din pepinieră.

Pentru puieţii firavi este nevoie de tutore. Urmează muşuroirea în jurul tulpinii (ridicarea unei movile de pământ care să depăşească marginile gropii). O udare de aprovizionare cu 1-2 găleţi de apă mai ales în toamnele secetoase.

• Protejarea tulpinilor împotriva rozătoarelor, a iepurilor prin învelirea cu tulpini de porumb, floarea-soarelui, hârtie gofrată, saci din iută sau din orice material care permite tulpinii să respire. Toate speciile de pomi în primii ani de la plantare suferă de atacul rozătoarelor.

Materialele folosite la protejarea tulpinilor vor fi arse în primăvară.

Combaterea rozătoarelor mici (şoareci – care rod de obicei rădăcinile pomilor, mai rar tulpina) se poate face şi chimic (în special plantaţii pe rod) cu produse avizate, de exemplu: Bromakol momeala (gata de utilizare) = 25-50 gr/galerie activă. Momelile se verifică periodic şi se împrospătează după 7 zile folosind aceleaşi doze. Acestea se completează până rămân neconsumate, semn că populaţia a fost distrusă. Şoarecii mor după 5-7 zile de la prima ingerare. Avertizaţi prin „plăcuţe“ că suprafeţele sunt tratate.

Este interzis păşunatul cât timp momelile sunt prezente pe teren.

• În plantaţiile pe rod se administrează îngrăşăminte organice şi chimice complexe (cu P şi K). Îngrăşămintele organice se administrează o dată la 3 ani şi se mobilizează solul între rânduri şi pe rând.

• În livezile cu intervale inerbate se desţelenesc cele ce au o vechime mai mare de 3 ani.

• Pot începe lucrările de tăiere după căderea frunzelor (toamna - iarna). La pomi tineri cele de formare a coroanei (schelet), la cei intraţi pe rod cele de întreţinere şi fructificare pentru realizarea unui echilibru între formaţiunile vegetative şi cele de rod.

Cu această ocazie se înlătură şi ramurile rupte, uscate, cu urme de boli (lăstarii făinaţi), dăunători (păduchele lânos).

Se distrug toţi drajonii porniţi din rădăcină, tufele de mărăcini, buruienile de pe răzoare (toate sunt gazde preferate pentru boli şi dăunători).

Atenţie! La pomii plantaţi în această toamnă sau iarnă nu se fac tăieri. Doar la primăvară, înainte de dezmugurire, încep tăierile de formare a coroanei, adică scurtarea puietului.

• Important pentru plantaţiile/pomii aflaţi în declin: tăieri de regenerare pentru refacerea coroanei (tăierea scurtă în lemn multianual), aplicarea la fiecare pom a îngrăşămintelor chimice şi organice, arătura de toamnă sau săpatul în jurul pomului, irigarea, tratamente fitosanitare.

Pentru diminuarea rezervei de agenţi patogeni la arbuştii fructiferi coacăz şi agriş (făinarea americană a agrişului, făinarea europeană, antracnoza, rugina) se urmăreşte: tăierea şi arderea lăstarilor; îngroparea cât mai adâncă a frunzelor căzute sau arderea lor; tratamente în perioada de repaus: unul toamna târziu şi altul primăvara devreme, cu substanţe cuprice în concentraţie de 0,2 – 0,3%.

Important! Toate tratamentele se fac la temperaturi pozitive (peste +5°C), când mugurii sunt în stare dormindă.

Până la instalarea temperaturilor negative se poate face completarea golurilor sau plantarea arbuştilor fructiferi. Procedeul este acelaşi (pomi fructiferi), doar distanţele de plantare şi dimensiunea gropilor este mai mică.

Atenţie! Afinul preferă solurile acide. La plantare se poate folosi turba acidă (o găsim la toate magazinele de specialitate). Afinul se plantează cu 3-5 cm mai adânc decât nivelul solului la care a vegetat în pepinieră.

Ing. Angelica Baciu - UF Cluj

La Cotnari reînvie livezile de altădată

Consemnam în urmă cu doi ani, la vremea recoltării cireşelor, un eveniment deosebit: în plantaţia aparţinând domnului ing. Dan Băianu camioanele frigorifice aşteptau la coadă să fie încărcate. Direcţia? Sankt Petersburg. Se relua astfel tradiţia de dinainte de 1990, când „Boamba de Cotnari“, un soi local deosebit de valoros, era expediată în mai multe ţări ale Europei.

Era un început la care domnul ing. Băianu, om al locului şi pasionat de meseria lui, visa de multă vreme: să unească şi să reînvie astfel livezile care altădată au dus, alături de celebra podgorie, faima comunei Cotnari. Începutul a fost greu. Mulţi dintre proprietarii de livezi, atâtea câte mai rămăseseră, erau neîncrezători şi invocau „colectiva“ de altădată.

„Am reuşit totuşi, ne spune domnul Băianu, să organizăm în 2006 un grup de producători pentru a beneficia de avantajele oferite de Uniunea Europeană. Am accesat astfel un program de investiţie pe timp de cinci ani. La sfârşitul anului 2012 am finalizat investiţia, de care aminteam, ce consta într-un depozit de fructe, în principal pentru cireşe, dar şi mere pentru că avem membri care au în proprietate plantaţii de meri. Depozitul este deci folosit vara pentru cireşe, iar iarna pentru păstrarea merelor în condiţii unice pentru această parte de ţară. În acest an, continuă dl Băianu, am reuşit să obţinem prin programul pe care ni l-am asumat, recunoaşterea ca organizaţie de producători.“

În aşteptarea reconversiei…

Organizaţia de producători, care poartă denumirea semnificativă Cerasus Grup, dispune de 209 ha de livadă din care, cu sprijinul fondurilor europene, peste 100 ha sunt livezi tinere. „Sigur, toate acestea, subliniază interlocutorul nostru, au presupus eforturi deosebite şi nu am mai aşteptat aplicarea programului de reconversie al pomiculturii care se dovedeşte până la urmă o promisiune deşartă din partea celor care diriguiesc agricultura ţării. Este greu de crezut că statul, în condiţiile economice actuale, ar putea aloca banii necesari pentru înfiinţarea a 40-50 de mii hectare de livadă care să înlocuiască plantaţiile îmbătrânite, înfiinţate în anii ’80“, mai adaugă producătorul.

În avantajul producătorilor

Depozitul de fructe, pentru care s-au investit peste 5,8 milioane de euro din fonduri europene, dispune de instalaţii moderne de păstrare a fructelor cu benzi de sortare. Cireşele, de pildă, sunt calibrate din doi în doi milimetri şi pe două culori. Dar spaţiul de stocare este dotat cu instalaţii de calibrare şi pentru celelalte fructe. Toate acestea oferă posibilitatea de a obţine cantităţi de marfă omogene calitativ pentru a răspunde astfel comenzilor marilor magazine, mai ales că în următorii ani firma din Cotnari va dispune de cantităţi tot mai mari de fructe destinate comerţului. Vor creşte astfel şi câştigurile asociaţilor, domnul Băianu amintind că, în condiţiile în care cireşele nu erau calibrate, acestea au ajuns să se vândă anul trecut la trei euro kilogramul în ţările europene, faţă de cel mult un euro pe piaţa internă. Numai dacă ar fi să vorbim de cireşe organizaţia are capacitatea de a livra până la 1.000 de tone anual. De asemenea, în modernul depozit al organizaţiei se pot păstra în condiţii optime mari cantităţi de alte fructe care aduc bune câştiguri în primăvară.

Visul conducerii organizaţiei este, pentru următorii ani, ca fructele de la Cotnari să pătrundă şi pe piaţa vestică. „Ne gândim să prezentăm cireşele, de pildă, în ambalaje de la jumătate de kilogram la cinci kilograme, pentru că, se ştie, aspectul vinde marfa.“

Pământ românesc, gust autentic

Proiectul ce vizează creşterea suprafeţelor de livezi este un obiectiv prioritar al organizaţiei. Materialul săditor se va aduce în continuare din străinătate. „Cu regret trebuie să spun, subliniază domnul Băianu, cercetarea românească a rămas în urmă, la nivelul anilor ’60-’70. Aş aminti doar faptul că materialul săditor adus din Olanda, de pildă, va produce mere începând cu anul al doilea de la plantare, iar producţia estimată depăşeşte, după câţiva ani, 50-60 tone la hectar. Sigur se poate invoca faptul că fructele româneşti sunt mai gustoase. Aş vrea să le spun amatorilor că, odată plantat în pământ românesc, puietul va produce la maturitate fructe cu gustul din livada bunicii. S-ar îndeplini astfel dorinţa multora dintre clienţii marilor magazine de a găsi în rafturi fructe produse în România.“

Stelian CIOCOIU

Livezile la sfârşit de toamnă

Odată cu încheierea recoltării fructelor, activitatea în livezi nu ia sfârşit pentru că vom continua să executăm lucrările care asigură producţia de fructe pentru anul 2014, care să realizeze în optim cei cinci factori de producţie: aer, lumină, căldură (prin lucrări în coroana pomilor), apă (prin continuarea irigaţiilor), hrană (prin lucrări de fitoprotecţie).

Pregătirea pomilor pentru iernat

Prima lucrare de care trebuie să ne ocupăm este aplicarea, diferenţiat pe specii şi în funcţie de ce producţii dorim să obţinem în anul viitor, de îngrăşăminte tip starter: 1/4 din îngrăşămintele cu azot, îngrăşămintele cu fosfor în totalitate şi 1/2 din îngrăşămintele cu potasiu. Toate se aplică la sol cu excepţia celor cu micro elemente care parţial vor fi aplicate la nivelul frunzelor. Folosind aceste elemente chimice pregătim pomii pentru iernat. Pentru ca celula vie să reziste peste iarna temperaturilor scăzute, iar în primăvară să aibă rezerve suficiente de hrană pentru faza de înflorit şi legat, trebuie să-i asigurăm acesteia încă din toamnă – sub diferite forme – elementele de bază, azot, fosfor, potasiu şi micro elemente astfel încât să avem un raport optim între auxine şi florigen.

A doua lucrare obligatorie este cea de combatere a bolilor şi dăunătorilor a căror activitate continuă în perioada de toamnă cu ploi şi căldură. La ferma Lacu Rezi, în ultimi 10 ani am aplicat cu succes programul special de pregătire a pomilor pentru iernat, aplicând următoarele lucrări din septembrie până în decembrie:

- toate speciile au primit în luna octombrie îngrăşăminte simplestarter, uree, pentaoxid de fosfor, oxid de potasiu şi calciu precum şi micro elementele aplicate odată cu tratamentele fitosanitare;

- de asemenea, până la mijlocul lunii octombrie pomii au fost stropiţi cu zeamă bordeleză 0,3% + îngrășăminte cu bor 0,2% + zinc 0,05% + 0,3% uree;

- în continuare până la venirea iernii, din 15 în 15 zile, se efectuează trei tratamente cu următoarele combinaţii de substanţe: uree 1,5% + zeamă bordeleză 0, 5% + 0,2% micro elemente;

- la finele lunii noiembrie la specia măr, pentru căderea frunzelor şi lichidarea resturilor de boli se aplică un tratament cu 5% uree, iar la piersic un tratament cu 1% zeamă bordeleză + 0,3% Captan;

- la toate tratamentele se adaugă câte 0,3% Ovipron;

- tot în toamnă se fac tăieri de rodire la cireş, cais şi prun şi se continuă aprovizionarea cu apă până la sosirea precipitaţiilor.

Prin lucrările recomandate pomii îşi vor crea în ramuri şi trunchi rezerve pentru iernat care să asigure pornirea în vegetaţie în primăvară şi un înflorit abundent. Aceştia vor fi feriţi de atacul de Monilinia şi Taphrina, iar rezerva de ouă şi crisalide va fi inexistentă. În final, numărul de tratamente din timpul vegetaţiei 2014 se va reduce considerabil garantând însă producţii de fructe remarcabile.

Petre EREMIA

România ar fi putut fi ţara livezilor

• Interviu cu Mihail Coman, director general al Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni de la Piteşti.

Deşi sunt la modă, arbuştii nu ocupă suprafeţe semnificative

– Cum se arată acest an din punctul de vedere al pomicultorilor? Vom avea mere, pere, prune?

– Dacă vom avea mere tot nu vom stopa importul, pentru că avem prea puţine faţă de cât am avea nevoie. Dacă avem prune le facem distilat cam 70-80% din cantitatea recoltată. Deci nu putem vorbi de sănătate umană sau aport de fructe.

Nu este un an uşor, vine după o iarnă uşoară, care urmează un alt an secetos în care pomii au suferit, mai ales cei care nu au avut irigare. Avem plantaţii care anul acesta împlinesc 40 de ani, iar cea mai veche exploataţie înfiinţată în anul 1967 este cea de afin, care încă produce foarte bine şi are încă două caracteristici: nu a fost niciodată stropită şi este cel mai scump fruct pe care îl valorificăm.

– Chiar aşa, de ce nu ne preocupă arbuştii fructiferi?

– Nici eu nu înţeleg, pentru că, ştiţi, este o nişă. În anul 1990 aveam plan de plantări masive, pe mii de hectare, ferme mari. Este o nişă nu doar de forţă de muncă ieftină, ci şi una pentru piaţa europeană şi nu numai. Acum este şi o modă cu prevenţia unor boli prin anumite componente chimice care se găsesc în majoritatea lor în arbuşti. Afinul, spre exemplu, este aşezat pe primul loc pentru diabet, alte specii de arbuşti de tip Lonicera sau coacăz pentru radicalii liberi, polifenoli chiar pentru boli ca şi cancerul. Aşadar, arbuştii sunt la modă, dar din păcate noi rămânem doar la proiecte de cercetare, lăsăm acolo aportul lor pentru că suprafaţa de arbuşti şi căpşuni cultivată în ultimii 10 ani este foarte mică, la nivel de sub 1.000 de hectare.

România – ţara merilor şi a prunilor

– Pentru că aţi vorbit de suprafaţă, care este patrimoniul pomicol al României în acest moment?

– Din statistica noastră, patrimoniul pomicol este de 136.000 ha, supra­faţă pe care domină 2 specii: mărul şi prunul, fiecare având aproape 58.000 ha. Dar trebuie văzut şi echilibrul vârstelor, pentru că mai mult de 60% dintre plantaţii au peste 20-25 de ani. Cele bazate pe noile tehnologii reprezintă sub 5% din totalul suprafeţei. Nu avem mai mult de 7.000-10.000 ha cu plantaţii nou înfiinţate în ultimii 10 ani.

– De ce a regresat pomicultura sau de ce a bătut pasul pe loc? Este scump, costă mult înfiinţarea unui hectar de livadă?

– Da. Pomicultura şi viticultura înseamnă investiţie, iar în cazul României nu a existat acest interes la nivel statal şi fiecare persoană fizică sau companie şi-a făcut investiţia ei.

Preţurile sunt destul de mari, vorbim de multe specii şi în cadrul fiecărei specii de diferite tehnologii. Să nu uităm că acum vorbim de 3.500 pomi/ha la plantaţiile de măr intensiv, iar acum 20 de ani vorbeam de 1.000 – 1.250 pomi/ha, or aceste investiţii nu se rezumă doar la materialul săditor, pentru că au nevoie de susţinere, irigare, plase antigrindină, spaliere, sârme de susţinere, iar o asemenea tehnologie modernă la măr sare de 20.000-25.000 euro.

– Solurile României, cele dedicate pomiculturii, sunt apte pentru recorduri în pomicultură. Am putea ţine pasul cu Europa?

– Aici sunt două aspecte. În primul rând solurile României sunt foarte diverse în comparaţie cu solurile ţărilor vecine. În al doilea rând, dacă văd un pom, din punctul de vedere al specialistului mai important este port­altoiul decât soiul. Această simbioză creează de fapt performanţa de care vorbiţi, însă trebuie să adaptăm în special portaltoiul, pentru ca performanţa să vină.

Sunt soluri în zona de deal, dar au apărut bazine pomicole în Bărăgan şi o să tot apară pentru că nu mai avem interdicţia de a planta pe terenuri plane. Toţi portaltoii pe care îi folosim acum pentru producerea de pomi sunt în general portaltoi româneşti. Mă refer mai ales la speciile sâmburoase. Altfel, dacă aducem un portaltoi din zona mediteraneană viaţa lor este de scurtă durată şi afectează întreaga exploataţie. Avem nevoie de portaltoi adaptaţi pentru dealuri, pentru zona de pantă, lângă râuri, în luncile râurilor din zona subcarpatică până în zona uşoară a Luncii Dunării, unde putem adapta şi portaltoi din străinătate.

Punctul forte, aroma fructelor

– Românii caută fructele româneşti, deşi pe piaţă fructele de import sunt mult mai atrăgătoare. De ce fructele noastre chiar au caracteristici specifice?

– Da. Este adevărat şi nu este vorba doar de fructe, ci şi de legume. Acesta este punctul nostru forte pe care trebuie să mizăm şi pe care trebuie să-l menţinem. Dacă vorbim de sortimente vechi care s-au adaptat foarte bine, avem soiuri care au fost introduse în cultură acum 80 de ani, dacă vorbim de diferenţele de temperatură mari în toamnă între zi şi noapte, unii specialişti spun că este un factor important pentru crearea de arome. Fie că vorbim de conţinutul din solul românesc atât de diferit, nisipos sau argilos, fie că vorbim de tehnologia aşa-zisă „în ţelină“ sau de cea supusă fertirigării, toate sunt aspecte care creează această tradiţie. Cu alte cuvinte, România ar putea deveni o ţară a livezilor. Dar pentru asta ar trebui să avem proiecte integrate nu doar pomicole, ci şi viticole şi de creştere a animalelor, pentru că zonele subcarpatice de sud şi sud-est oferă spaţiul ideal pentru aceste sectoare.

– De-a lungul istoriei am avut vreo perioadă în care am fost mai buni decât astăzi?

– Sigur, am avut o perioadă înainte de 1990 când în România livezile se întindeau pe 360.000 ha, judeţul Argeş avea 35.000 ha, de aceea şi institutul a fost amplasat aici. Era o situaţie centralizată: proiectarea, execuţia, materialul săditor, pepinierele erau atât de bine aşezate pe harta României în zonele de adaptare a fiecărei specii încât într-o perioadă scurtă de 10-15 ani ritmul de plantare era foarte mare. Ce facem azi, când noi nu suntem pregătiţi cu material săditor autohton, îl importăm în totalitate? Şi chiar şi aşa, avem sortimentul adaptat pentru România?

Piaţa neagră nu poate dezvolta pomicultura

– Primăvara vedem pe marginea drumului pomi de vânzare. Ce fel de pomi sunt aceştia, fără etichetă, fără autorizare?

– Anul trecut România a produs 2,3 mil. pomi, dintre care 1,8 mil. au fost din aceştia despre care vorbiţi şi doar 500.000 au fost certificaţi, putând intra în proiectele europene.

Pentru că Europa a permis şi acest hobby de familie care-şi produce singură pomii, noi producem acum doar pomi grădinăreşti care nu au inspecţie strictă şi foarte puţini pomi certificaţi care pot fi eligibili. Este o luptă foarte mare cu această piaţă neagră.

Ar trebui întărite instituţiile publice pentru plantaţiile-mamă şi, odată cu acest lucru, sunt convins că întreaga concurenţă şi cumpărătorii vor căuta material săditor certificat, cu paşaportul plantei, care atestă o stare sanitară deja controlată. Altfel riscă să planteze ceva deja bolnav şi 20-30 de ani îl ţine fără performanţe.

– Aţi găzduit de curând o întâlnire la nivel înalt, prilej cu care am constatat că UE descoperă pomicultura.

– Da, a fost una dintre cele mai importante întâlniri, ocazie cu care a fost lansat programul „Sectorul pomicol din România – strategii şi mijloace de relansare la nivel naţional şi european pentru 2014-2020“. El este mai mult decât o reconversie dacă ne gândim la perioada 2007-2013 în viticultură, pentru că acesta cuprinde, pe lângă componenta de producţie şi mediu, lucrările de defrişare, achiziţionare de material săditor, pregătire teren, plantări, achiziţii de utilaje, instalaţii de irigare.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS