Adama Sultan iulie 2020
update 10 Jul 2020

Rezistența la ger a principalelor specii pomicole

Măr: Limita de rezistență la ger a pomului este de -40°C. În sezonul de repaus specia însumează între 400 și 1.200 ore de frig, calculând teoretic regimul termic din grupa 0-7°C. Florile rezistă la -5°C în faza de boboc, la -1,6°C și până la -2°C în faza de deschidere, iar fructele abia formate suportă temperaturi de -1,1°C.

Păr: Rezistă, iarna, la -28°C, prag dincolo de care pomul are de suferit. Așa-zisul necesar de frig oscilează, de la soi la soi, între 600 și 800 de ore. Mugurii de rod degeră la -23°C, -26°C, iar ramurile anuale, la -26/-28°C. Florile în faza de buton au de suferit la temperaturi mai scăzute de -3,3% (cu daune minore), iar când sunt deschise degeră la -2,2 °C. Uneori rezistența ajunge și la -4,4°C, caz în care apar totuși pierderi de producție.

Prun: Pomul rezistă la temperaturi de -35°C, iar necesarul de frig este de 800-900 de ore în toată perioada de repaus. Mugurii florali suportă geruri de până la -31 către -33°C. Spre deosebire de măr și păr, florile sunt sensibile la ploile reci, ceață persistentă și brume târzii de primăvară. În faza de boboc, rezistă la -3,3 până la -5,5°C, iar când sunt deschise total degeră la -2,2°C. La -5,5°C recolta este compromisă în proporție de 90%. Fructul abia format este distrus, în funcție de soi, la temperaturi de 0,5°C până la -1,1°C.

Cireș: Mugurii florali fac față temperaturilor negative de până la -20°C. La geruri mai mari (-24°C) este posibil ca aceștia să fie distruși în masă. Florile încă nedeschise rezistă la -2,8°C. Potrivit practicienilor, temperaturile mai scăzute de -4,4°C duc la compromiterea lor în proporție de 85-90%. În faza de deschidere, minimele agreate nu pot depăși -2,2°C (la -3,9°C recolta este compromisă aproape total). Pomul suportă în anotimpul rece temperaturi de până la -27°C.

Vișin: Mugurii florali rezistă iarna până la -29°C. Florile încă nedeschise (buton alb) suportă pană la -2,8°C (la -4,4°C, 90% dintre butoni sunt pierduți), iar când sunt complet deschise, degeră la temperaturi mai scăzute de -2,2°C.

Cais: Mugurii florali încep să degere la -20/-22°C. În perioada de buton alb, florile rezistă la -4,4°C, cu o pierdere de recoltă de 10%; la temperaturi de -10%, paguba este de 90%. Când sunt deschise, tolerează temperaturi de -2,7°C (pierderi de 10%) și până la -5,5°C (pierderi de 70-90%). Fructele abia formate suferă la temperaturi cuprinse între zero grade și -2,8°C.

Piersic: Pomul rezistă la minime de -25°C, iar mugurii florali la temperaturi de -24°C. Ca și la cais, înghețurile de primăvară, după o perioadă de căldură, sunt mai periculoase decât gerurile din repausul obligatoriu. Butonii florali rezistă la -3,9°C, dar pentru o perioadă scurtă de timp florile deschise suferă la -2,7/-3,3°C, iar fructele abia formate sunt distruse la -2,2°C.

Nuc: Se comportă bine la geruri de până la -24 sau -26°C. Soiurile cu fructificare terminală sunt afectate la valori termice de -25°C până la -27°C (la aceste temperaturi degeră mugurii micști și amenții), la temperaturi mai joase de -28 sau -29°C au de suferit ramurile anuale, iar la 30°C până la -33°C degeră ramurile multianuale; pomii tineri sunt compromiși în totalitate la aceste temperaturi. Soiurile cu fructificare laterală, provenite din zone mai calde ale globului, încep să sufere la -20/22°C, fiind distruse complet la -26/28°C. În timpul înfloritului, pierderile încep de la minime de -2°C.

Maria BOGDAN

Afacere cu nuci româneşti: Un tânăr mehedinţean a înfiinţat o livadă de nuci pe un teren primit moştenire

Juglans regia sau nucul, aşa cum este cunoscut în popor, are cerinţe diferenţiate faţă de factorii de mediu în funcţie de caracteristicile soiurilor şi a sistemelor de cultură. Despre acest lucru ne spune şi Bogdan Arbănaşi, un tânăr de 33 de ani din satul Traian, judeţul Mehedinţi, care a înfiinţat o livadă de nuci în anul 2014, pe o suprafaţă de 1.3 ha.

Investiţie de peste 5.000 de euro

Totul a început în urmă cu cinci ani, când cu ceva bani strânşi şi cu un teren primit moştenire Bogdan a vrut să se apuce de agricultură. „Am primit moştenire de la bunica mea circa 1 ha de pământ şi tot m-am întrebat cu ce să-l plantez, fără să mă mut la sat, eu fiind din Vânju Mare.

Nu am stat prea mult pe gânduri şi astfel m-am hotărât să înfiinţez o livadă, dar eram indecis. Eu și tatăl meu ne-am gândit ca produsul să nu fie perisabil şi să avem un preţ bun de comercializare. Astfel, am ajuns la nuc! Uşor, uşor ne-am apucat să ne documentăm, iar în prima fază am fost în vizită la Staţiunea de Cercetare Pomicolă Vâlcea. Acolo am găsit o masă cu multe caserole, iar în fiecare caserolă era câte un soi de nucă. Am ales mai multe nuci din soiurile respective şi am plecat acasă, unde m-am pus cu părinţii mei la spart de nuci, analizat şi gustat. Astfel, am ales soiul Jupâneşti şi doi polenizatori, respectiv Valmit şi Valcor. Am înfiinţat această plantaţie în luna noiembrie a anului 2014, pe o suprafaţă de 1.3 ha. Investiţia este destul de mare, dar până la 5.000 de euro am ţinut socoteala, după am zis că, dacă mai ţin evidenţa cheltuielilor, încep să regret“, ne spune tânărul mehedinţean.

plantare nuc

„În prima fază am apelat la un specialist pentru a lua probe de sol să văd dacă nucul va merge pe acel tip de teren. Domnul care a venit mi-a zis după cinci secunde de când ne-am dat jos din maşină că nucul merge pe solul meu. Eu am rămas suprins şi l-am întrebat cum și-a dat seama. Iar el a răspuns: «Uite acolo un nuc mare, uite acolo alţi doi nuci». A luat probe de sol şi am plecat, iar după câteva zile am primit rezultatul de sol, fiind unul pozitiv“, îşi aminteşte Bogdan.

Pentru condiţiile din România sunt recomandate în cultură soiurile cu fructificare terminală deoarece sunt mai rezistente la temperaturile scăzute de iarnă decât cele cu fructificare laterală. În plus, majoritatea soiurilor cu fructificare laterală sunt cu mult mai sensibile la atacul de bacterioza nucului în condiţiile din ţara noastră. Alte aspecte de care trebuie să se ţină cont sunt schema de plantare, irigarea şi tratamentele fitosanitare. Chiar dacă plantaţia nu prea a fost productivă în anul 5, peste doi ani aceasta va intra pe rod şi va ajunge la o producţie maximă, mai adaugă Bogdan. „Schema de plantare a fost aleasă de mine, după multă documentare, fiind de 9 x 8. De altfel, trebuie şi irigare, de exemplu eu am ales metoda de udat mai ieftină şi cu mai multă muncă. Tratamentele fitosanitare se fac de cca 5-6 ori pe an, iar cea mai mare problemă este antracnoza. Anul acesta producţia a început să fie puţină, dar nu aveam mai multe aşteptări deoarece plantaţia este în anul 5. Cred că amortizarea investiţiei va avea loc la 7 ani după intrarea plantaţiei pe rod, atunci când voi avea şi producţie maximă. Pentru început producţia o să fie mică şi pot să o vând la prieteni şi cunoştinţe, iar când o să fie mai mare o voi da la brutării pentru cozonaci“, încheie Bogdan Arbănaşi.

Sortimentele de soiuri folosite

soiuri de nuci

Jupâneşti. Soi românesc, de vigoare mijlocie spre mare şi coroană cilindro-conică. Tipul de fructificare este terminal. Înflorirea este semitardivă. Intră pe rod încă din anul 4 şi produce mult şi constant. Fructul este de mărime medie, eliptic alungit, cu un vârf destul de ascuţit. Endocarpul se sparge uşor şi lasă miezul să iese în jumătăţi sau întreg. Maturarea fructelor se produce în decadele II şi III ale lunii septembrie. Soiul prezintă o rezistenţă bună la ger şi se comportă satisfăcător la atacul de bacterioză şi antracnoză. Se recomandă pentru cultură în toate zonele, cu aport de apă prin irigare, deoarece este foarte productiv şi cu fructe de calitate bună. Este un soi de perspectivă.

Valmit. Soi de origine românească, de vigoare mare şi coroană globuloasă. Tipul de fructificare este terminal. Înflorirea este semitardivă şi este un soi precoce (anii 4-5). Fructul este de mărime medie, aspectuos, iar endocarpul este subţire, neted şi se sparge uşor. Maturarea fructele are loc în decada a II-a a lunii septembrie. Soiul poate fi extins în toate zonele de cultură în condiţii de irigare deoarece este productiv, rezistent la ger şi boli.

Valcor. Soi de origine românească, de vigoare mare. Tipul de fructificare este terminal. Înflorirea este semitardivă, intră pe rod timpuriu (anii 4-5) şi produce constant. Fructul este de mărime medie, cu endocarp subţire şi se sparge uşor. Maturarea fructelor se produce în decada a II-a a lunii septembrie. Soiul este foarte productiv, rezistent la ger şi destul de rezistent la bacterioză şi antracnoză, fiind foarte bun pentru toate zonele de cultură în condiţii de irigare.


Un aspect de care trebuie să se ţină cont la acest tip de plantaţie este solul deoarece nucul solicită unele caracteristici definitorii pentru o cultură rentabilă; reacţia solului optimă este de 6.0 -7.5, iar peste aceste limite apar probleme de toxicitate.

Beatrice Alexandra MODIGA

Soiuri românești de nuc Geoagiu 65 și Siblișel 252

Geoagiu 65, un soi dezvoltat de către SCDP Geoagiu, este un nuc semiviguros, productiv, rezistent la ger, intră repede în rod, începând din anul 6-7 de plantare, având rezistență bună la ger și la bolile specifice nucului. Greutatea medie a fructului este de 15 grame, iar randamentul în miez este de 50%, conține 69% substanțe grase şi 17,5% substanțe proteice. Tegumentul este de culoare gălbuie-închis. Gustul este plăcut aromat. Maturarea fructelor are loc în a doua jumătate a lunii octombrie. (vezi tabel)

Sibișel 252, dezvoltat de asemenea de către SCDP Geoagiu, este un soi productiv de vigoare mijlocie, care intră repede în rod, începând din anul 6-7 de la plantare, rezistă bine la ger și la bolile specifice nucului. Greutatea medie a fructului este de 12-13 grame, iar randamentul în miez este de 46-50%. Conține lipide, substanțe proteice și are un gust plăcut, aromat. Maturarea nucilor are loc în a doua jumătate a lunii septembrie. (vezi tabel)

Calitatea și productivitatea soiurilor românești sunt confirmate de premiile și distincțiile de calitate obținute prin participarea în anii ’80 la diferite concursuri tema­tice, interne și internaționale. Apoi, după Revoluție, pe când în Europa erau în plin avânt soiurile care au suferit modificări genetice, în România institutele și-au rezumat activitatea strict la activitățile de păstrare a soiurilor.

Soiurile de nuc românesc nu sunt modificate genetic, iar acesta este argumentul suprem atunci când vine vorba de calitatea fructului. Calitatea în detrimentul cantității a fost mereu principala preocupare a institutelor de cercetare românești. Este dovedit faptul că soiurile românești de nuc pot atinge și chiar depăși productivitatea unui soi străin, dacă sunt îndeplinite aspectele de întreținere.

Soiurile de nuc românești au fost create pentru climatul și pământul țării noastre. Orice soi străin are nevoie de o aclimatizare locală, proces care durează cel puțin 5/6 generații de la altoire. Este o dezinfor­mare totală faptul că o plantă se poate aclimatiza instant într-o altă țară. Zona de aclimatizare a unei plante este de asemenea foarte importantă, de exem­plu o plantă creată în sudul țării nu are parametrii de supraviețuire și de productivitate în zona nordică sau centrală a ţării.

Patricia Alexandra POP

Abonează-te la acest feed RSS