Creșterea interesului consumatorilor pentru fructe ecologice, de înaltă calitate în ceea ce privește gustul și conținutul nutrițional, îi motivează pe fermierii români să își îmbunătățească tehnologia de cultivare a fructelor de pădure în fermele lor, iar un punct de sprijin important în accelerarea realizării acestor îmbunătățiri îl reprezintă etapele proiectului ResBerry – ,,Obținerea unor culturi ecologice reziliente de arbuști fructiferi prin aplicarea unor strategii inovative de management și creșterea biodiversității“.

Proiectul ResBerry îşi propune să furnizeze cunoștințele necesare și să demonstreze eficiența unor instrumente noi în restabilirea biodiversității solului și a culturilor de arbuști fructiferi în sistem ecologic, în scopul dezvoltării unor sisteme de cultură cu reziliență crescută în fața bolilor și dăunătorilor. Proiectul se derulează pentru o perioadă de 3 ani, urmând a se finaliza în anul 2024, și este finanțat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, CCCDI – UEFISCDI, cod proiect ERANET-COREORGANIC-ResBerry-1, în cadrul PNCDI III şi este coordonat de Universitatea Hochschule Geisenheim din Germania, în parteneriat cu Universitatea de Științe Agronomice şi Medicină Veterinară din București, University of Copenhagen (UCPH) din Danemarca, National School of Agriculture in Meknès (ENAM) și Faculty of Sciences Moulay Ismail University (UMI) din Maroc, Research Institute of Horticulture – National Research Institute (INHORT) din Polonia și Cooperativa Agricolă Rodagria Produce din România.

Obiectivele principale ale proiectului sunt: implementarea unor soluții tehnice cu rol preventiv pentru întreținerea plantațiilor ecologice de arbuști fructiferi pentru protejarea biodiversității cu ajutorul plantelor companion sub formă de benzi înierbate, plante sanitar și acoperitori de sol; restabilirea diversității comunității microbiene a solului din plantațiile de arbuști fructiferi cultivați în sistem ecologic, pentru a asigura o reziliență crescută a culturilor la factorii de stres biotic și abiotic; creșterea gradului de conștientizare a fermierilor cu privire la utilizarea metodelor inovatoare de combatere a dăunătorilor (cum ar fi nematozii entomopatogeni pentru combaterea musculiței cu aripi pătate și entomovectorii pentru controlul putregaiului cenușiu); evaluarea influenței soluțiilor propuse asupra producției și calității nutriționale ale fructelor arbuștilor fructiferi și evaluarea așteptărilor consumatorilor cu privire la măsurile propuse.

Plantele companion reprezintă o abordare ecologică și pot crește biodiversitatea și productivitatea culturilor de zmeur sau căpșun, prin reducerea la minimum a dezvoltării dăunătorilor în câmp, contribuind la menținerea fertilității solului, atrăgând entomofauna utilă (polenizatori și prădători), și de asemenea, influențând microbiologia solul prin producerea de compuși vegetali activi biologic.

Deoarece cultivarea arbuștilor fructiferi (zmeur și căpșuni) este afectată de o varietate de factori abiotici și biotici de stres, în special de problemele asociate cu bolile și dăunătorii, plantele companion pot fi o soluție pentru îmbunătățirea producției și a calității fructelor în ceea ce privește gustul, aspectul și conținutul nutrițional.

Principalele beneficii ale cultivării zmeurului și căpșunilor în culturi intercalate cu unele legume au fost recunoscute în diferite studii din ultimii ani. Sparanghelul, fasolea, mazărea, spanacul, salata verde, usturoiul, ceapa, hreanul și rubarba pot fi folosite pentru îmbunătățirea calității solului prin fixarea azotului, polenizarea și atragerea insectelor prădătoare, precum și pentru îmbogățirea solului în elemente minerale, care ulterior vor influența aroma fructelor. Amestecurile de semințe de leguminoase și graminee, de exemplu Trifolium repens L. var. Pirouette, Lolium perenne, Festuca rubra, Poa pratensis, Festuca rubra comutata, pot fi folosite pentru culturile intercalate cu zmeur și căpșuni, având o mulțime de beneficii, precum creșterea productivității și calității fructelor, potrivit ultimelor cercetări efectuate de specialiști.

O temă de interes la nivel european este îmbunătățirea tehnologiilor de cultivare a arbuștilor fructiferi, prin introducerea unor verigi tehnologice inovative menite să sporească biodiversitatea supra- și subterană în culturile ecologice, în scopul dezvoltării unor sisteme de cultură cu reziliență crescută față de boli și dăunători. Astfel, în cadrul Etapei III a proiectului ResBerry pentru anul 2023 au fost propuse spre realizare următoarele activități:

1. Influența sistemelor de conducere și a utilizării plantelor companion în culturile ecologice de arbuști fructiferi.

2. Analiza efectului antagonist al unor inoculanți microbieni în plantații ecologice de căpșun și zmeur.

3. Testarea entomovectorilor în culturi ecologice de arbuști fructiferi.

4. Analiza producției din punct de vedere cantitativ, calitativ și al acceptanței consumatorilor.

Proiectul ResBerry este implementat de o echipă de cercetători din cadrul Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare și de membri ai Cooperativei Agricole Rodagria Produce.

Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare reprezintă cea mai nouă infrastructură de cercetare a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, având 13 laboratoare dotate cu echipamente de ultimă generație, aici desfășurându-se activitatea de cercetare pentru mai multe proiecte internaționale și naționale care abordează numeroase teme de actualitate.

Cooperativa Agricola Rodagria Produce România, reprezentată prin intermediul domnului Bogdan Mihalcea, este partener în proiectului ResBerry si contribuie la implementarea testelor experimentale din cadrul plantațiilor de zmeur și căpșun.

Mai multe informații despre activitatea desfășurată în cadrul proiectului ResBerry puteți găsi pe paginile web: https://projects.au.dk/; https://www.usamv.ro/, https://www.qlab.ro/proiecte/ și https://www.rodagria.com/resberry, dar și mai multe informații valoroase despre proiecte care abordează teme de mare actualitate găsiți pe pagina web a Universității de Științe Agronomice şi Medicină Veterinară din București: http://www.usamv.ro/.

Explicații

1 – Beneficiile plantelor companion.

2 – Obiectivele proiectului.

3 – Exemple de plante campion.

4 – Etapele principale ale proiectului.

5 – Sigle parteneri și proiect.

USAMV București – Centrul de cercetare pentru studiul calității produselor agroalimentare

CSIII dr. ing. chim. Oana-Crina BUJOR-NENIȚA (Director de proiect),

ACS drd. ing. hort. Lavinia Mihaela ILIESCU-UDREA (membru în echipa de cercetare)

Culturile de mur și zmeur reprezintă cele mai profitabile afaceri agricole pe suprafețe reduse de teren, cuprinse între 500 mp și 2 hectare. Plantarea arbuștilor se face toamna, de la ieșirea din vegetație până la venirea înghețului, iar primăvara, când pericolul înghețului a trecut, până la intrarea în vegetație. Secara Dorian, unul dintre producătorii de fructe de pădure din Iași, care administrează o suprafață de 22.000 mp în comuna Țibănești, ne-a oferit o serie de sfaturi prețioase pentru înființarea unor astfel de culturi.

Costurile de producție au fost mai mari

Seceta din acest an a determinat o dezvoltare slabă a butașilor și o fructificare redusă. În schimb, fructele au fost mult mai aromate, parfumate.

„Dețin în comuna Țibănești, satul Recea, o plantație înființată pe 7.800 mp, dar mai avem alte trei plantații înființate, unde există un total de 15.000 mp. Anul acesta, după cum vedeți, butașii sunt mai puțini dezvoltați. Am pus gunoi de grajd pe lângă rânduri și ar fi trebuit să se dezvolte foarte bine, dar s-au dezvoltat foarte puțin din cauză că nu au avut apă îndeajuns“, ne explică fermierul ieșean. Acesta spune și că, în general, costurile cu irigațiile au fost cu 40% mai mari față de anul trecut.

„A trebuit să cărăm apă cu tractorul pentru că nu avem puțuri făcute. Costurile au fost un pic mai ridicate față de anul trecut deoarece a fost necesar să cărăm apă de două ori pe săptămână. În schimb, fructele au fost foarte bune, dulci, au avut un parfum extraordinar și asta a contat mai ales dacă vorbim de procesarea lor în siropuri, dulcețuri. Producătorul ieșean mai spune că a reușit să acceseze fonduri europene, în valoare de 60.000 euro, pentru procesarea fructelor și legumelor.

„Avem în plan să producem, să procesăm și să vindem, să nu mai existe niciun intermediar între noi și consumatorul final. Suma alocată a fost de 40.000 euro, plus încă 20.000 euro pentru procesare. Acești 20.000 euro urmează să-i investim în procesare, să facem suc presat la rece. Anul acesta, la mur producția a fost în jur de 7 tone, iar producția de pe 2.000 mp la zmeură a fost undeva la 2 tone.“

Pași în plantarea arbuștilor fructiferi: mur și zmeur

Hidratare. Atât la plantările de toamnă, cât și la cele de primăvară se recomandă imersarea butașului în apă timp de cel puțin 30 de minute.

Ca prinderea să fie mai sigură, hidratarea se poate face și prin mocirlire. Se face un amestec compus din: 1/3 pământ, 1/3 mraniță și 1/3 apă. Se amestecă până se obține o pastă omogenă de consistenţa smântânii. Acest amestec asigură umiditatea necesară rădăcinilor în momentul plantării, ajută la o mai bună aderare a acestora la sol şi la vindecarea rănilor.

Săparea. Pentru dezvoltarea optimă a rădăcinilor trebuie acordată o atenție mare dimensiunii gropilor. Dimensiunea minimă recomandată pentru groapă: 30x30x40 cm (lungime x lățime x adâncime).

Se recomandă ca gropile să fie pregătite cu 1-2 luni înainte de plantare pentru a activa microflora din sol şi pentru aerarea pământului.

Fasonarea rădăcinilor. Dacă există rădăcini vătămate, acestea se taie deasupra rănii, evitând rănirea capilarelor şi a rădăcinilor tinere.

Plantarea. Butașul se așază în groapă, astfel încât rădăcina să fie acoperită cu cca 3 cm de pământ. Groapa se umple cu pământ fertil (îmbogățit cu mraniță), scuturând ușor planta ca pământul să se așeze bine în jurul rădăcinilor. Acest proces se repetă până ce gropa se umple în proporţie de 90%.

Distanțele de plantare recomandate pentru diferite categorii de arbuști fructiferi:

– zmeur: 50 cm între plante, 1,5-2,00 m între rânduri la plantații familiale;

– mur: 1,00 m între plante, 1,5-2,00 m între rânduri.

Fertilizarea. Înainte de udare pământul se fertilizează cu îngrășământ complex NPK.

Udarea. În groapa de plantare se toarnă aproximativ 5-7 litri de apă, care va drena granulele de pământ între rădăcinile butașului, prevenind apariţia mucegaiului.

Tasarea pământului. După ce apa a pătruns în rădăcini, se completeză groapa cu pământ fertil până la nivelul original al terenului și se tasează ușor.

Mulcirea (opțională). Mulcirea presupune acoperirea solului cu materiale uscate de origine vegetală (iarbă, paie, rumeguș, frunze, scoarță) pentru menținerea umidității în sol și împiedicarea creșterii buruienilor.

• „Prețul variază de la 4 la 10 lei/butașul, dar țin să menționez că, pentru cei care intenționează să înființeze o plantație, o să facem o reducere de 5 lei/butaș. De exemplu, pentru un hectar sunt necesare cca 4.000 de plante, iar costul înființării este de 4.000 de euro. La zmeur, prețul unui butaș pornește de la 3 până la 5 lei. Pentru înființarea unei plantații de zmeur trebuie circa 8.000 de plante, iar costul variază între 5.500-6.000 de euro.“
• Perioada optimă pentru plantarea butașilor de mur și zmeur începe toamna de pe 15 noiembrie și primăvara la început de aprilie, cu condiția ca solul să fie dezghețat.

Beatrice Alexandra MODIGA

Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare este cea mai nouă infrastructură de cercetare a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Unitatea dispune de 13 laboratoare dotate cu echipamente de ultimă generație. Aici se desfășoară activitatea pentru mai multe proiecte internaționale și naționale care abordează teme de cercetare de mare actualitate.

O temă de interes la nivel european este îmbunătățirea tehnologiilor de cultivare a arbuștilor fructiferi, prin introducerea unor verigi tehnologice inovative menite să sporească biodiversitatea supra- și subterană în culturile ecologice în scopul dezvoltării unor sisteme de cultură cu reziliență crescută față de boli și dăunători. Creșterea interesului consumatorilor pentru fructe ecologice, îi motivează pe fermierii români să își îmbunătățească tehnologia de cultivare a fructelor de pădure în fermele lor, iar un punct de sprijin important în accelerarea realizării acestor îmbunătățiri îl reprezintă etapele proiectului ResBerry, implementat cu ajutorul specialiștilor și cercetătorilor din Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare și Cooperativa Agricolă Rodagria Produce.

Proiectul „Obținerea unor culturi ecologice reziliente de arbuști fructiferi prin aplicarea unor strategii inovative de management și creșterea biodiversității – ResBerry“ îşi propune să furnizeze cunoștințele necesare și să demonstreze eficiența unor instrumente noi în restabilirea biodiversității solului și a culturilor de arbuști fructiferi în sistem ecologic, în scopul dezvoltării unor sisteme de cultură cu reziliență crescută în fața bolilor și dăunătorilor. Proiectul se derulează pentru o perioadă de 3 ani, urmând a se finaliza în anul 2024, este finanțat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, CCCDI – UEFISCDI, proiect numărul ERANET-COREORGANIC-ResBerry-1, în cadrul PNCDI III şi este coordonat de Universitatea Hochschule Geisenheim din Germania, în parteneriat cu Universitatea de Științe Agronomice şi Medicină Veterinară din București, University of Copenhagen (UCPH) din Danemarca, National School of Agriculture in Meknès (ENAM) și Faculty of Sciences Moulay Ismail University (UMI) din Maroc, Research Institute of Horticulture – National Research Institute (INHORT) din Polonia și Cooperativa Agricola Rodagria Produce din România. Cu o bună acoperire geografică în rândul partenerilor de proiect, din patru țări europene (Germania, România, Polonia, Danemarca) și Maroc, proiectul se va concentra pe studiul culturilor de căpșun și zmeură, dar va lua în considerare și alți arbuști fructiferi.

Obiectivele principale ale proiectului:

• Să implementeze soluții tehnice cu rol preventiv pentru întreținerea plantațiilor ecologice de arbuști fructiferi pentru protejarea biodiversității cu ajutorul plantelor companion, sub formă de benzi înierbate, plante sanitar și acoperitori de sol;
• Să restabilească diversitatea comunității microbiene a solului din plantațiile de arbuști fructiferi cultivați în sistem ecologic pentru a asigura o reziliență crescută a culturilor la factorii de stres biotic și abiotic;
• Să crească gradul de conștientizare a fermierilor cu privire la utilizarea metodelor inovatoare de combatere a dăunătorilor, cum ar fi nematozii entomopatogeni pentru combaterea musculiței cu aripi pătate și entomovectorii pentru controlul putregaiului cenușiu;
• Să evalueze influența soluțiilor propuse asupra producției și calității nutriționale ale fructelor arbuștilor fructiferi și evaluarea așteptărilor consumatorilor cu privire la măsurile propuse.

Rezultatele proiectului se evidențiază prin utilitatea soluțiilor tehnologice inovative dezvoltate, care să ajute la îmbunătățirea cultivării fructelor de pădure în sistem ecologic, precum și prin implicarea directă a fermierilor locali în implementarea celor mai bune metode de combatere a bolilor și dăunătorilor. Proiectului ResBerry va promova o abordare multi-actor pe tot parcursul implementării, adresându-se:

• Fermierilor/cultivatorilor: prin crearea de perspective pentru controlul dăunătorilor și bolilor din culturile ecologice de arbuști fructiferi, cu o reziliență generală superioară, rezultând o mai bună rentabilitate economică.
• Comunității științifice (cercetători, mediul academic): prin furnizarea de informații științifice valoroase cu privire la aplicarea de soluțiile agroecologice în cultivarea arbuștilor fructiferi.
• Companiilor care deja furnizează soluții pe piață, consumatorilor, organismelor de control și certificare.

Un partener important al proiectului ResBerry este Cooperativa Agricola Rodagria Produce, România. Prin intermediul domnului Bogdan Mihalcea, reprezentat al cooperativei agricole, se realizează partea experimentală a proiectului privind testarea unor soluții practice pentru sporirea gradului de reziliență a culturilor de căpșun și zmeur în sistem ecologic.

Mai multe informații despre activitatea desfășurată în cadrul proiectului ResBerry puteți găsi pe paginile web: https://projects.au.dk; https://www.usamv.ro și https://www.qlab.ro, dar și mai multe informații valoroase despre proiecte care abordează teme de mare actualitate găsiți pe pagina web a Universității de Științe Agronomice şi Medicină Veterinară din București: https://www.usamv.ro.

USAMV București – Centrul de cercetare pentru studiul calității produselor agroalimentare

CSIII dr. ing. chim. Oana-Crina BUJOR-NENIȚA (Director de proiect), ACS drd. ing. hort. Lavinia Mihaela ILIESCU-UDREA (membru în echipa de cercetare)

Sera din campus a Disciplinei de Floricultură și Arboricultură din cadrul Facultății de Horticultură (USAMV Cluj-Napoca) propune în această primăvară, în premieră, o varietate bogată de arbuști fructiferi, între care se numără coacăz negru, alb și roșu, Josta, un hibrid între coacăz negru și agriș, precum și mur fără spini sau agriș alb și roșu.

”Atât în grădinile urbane, cât și în cele rurale, trebuie să existe o varietate cât mai mare de plante, care pe lângă rolul decorativ să asigure și o sursă de hrană. În acest sens, plantarea unor arbuști fructiferi nu asigură doar un plus de decor pentru o curte, dar dă și valoare spațiului, și anume, prin furnizarea de fructe proaspete, gustoase și, în general, ecologice, produse de noi înșine. Marele avantaj al cultivării arbuștilor fructiferi este acela că pretind o întreținere minimă, iar spre deosebire de pomii fructiferi cu care ne-am obișnuit, arbuștii fructifică abundent, cu mici variații în fiecare an”, explică Dr. ing. Gelu Moldovan, care se ocupă de sera floricolă din campusul USAMV Cluj-Napoca.

Sortimentele de arbuști fructiferi, care vor intra la comercializare de la această seră în primăvara anului 2021, sunt:

• coacăz negru (Ribes nigrum), tufă cu înălțimea între 1-1,5 metri și până la 1 metru diametru, cu fructe de culoare violet închis, dulci-acrișoare, cu aromă specifică;
• coacăz roșu (Ribes rubrum), tufă cu înălțimea între 1-1,2 metri și până la 1 metru diametru, cu fructe de culoare roșu aprins, dulci-acrișoare;
• coacăz alb (Ribes niveum), tufă cu înălțimea între 1-1,2 metri și până la 1 metru diametru, cu fructe de culoare albă, cu diferite nuanțe de galben sau roz pal, dulci și cu aromă foarte discretă;
• agriș alb (Ribes uva-crispa), tufă cu înălțimea între 1-1,2 metri și până la 1 metru diametru, care prezintă spini, iar fructele sunt de culoare verde cu diferite nuanțe de galben sau roz pal, atunci când sunt coapte, dulci acrișoare;
• agriș roșu (Ribes uva-crispa), tufă cu înălțimea între 1-1,2 metri și până la 1 metru diametru, care prezintă spini, iar fructele sunt de culoare verde când sunt în formare și devin roșu-violacee când se coc; gustul, din acru, devine astfel dulce ușor acrișor, foarte savuros;
• mur fără spini (Rubus fructicosus) - soiuri Loch ness și Chester, foarte valoroase, atât ca productivitate, cât și a calităților gustative ale fructelor.

Acestor sortimente li se alătură și unul mai special, adus și el pentru prima dată în patrimoniul serei, și anume un hibrid între coacăz negru și agriș - Josta (Ribes x nidigrolaria). Este sub formă de tufă, cu înălțimea între 1,5-2,5 metri și până la 1,2 metri diametru, cu fructe de culoare violet închis, dulci-acrișoare, cu aromă mult mai plăcută decât a coacăzei negre și foarte productive.

”Josta este hibridul dintre coacăz negru și agriș, obținut în Germania în anul 1926, într-o formă primară. Apoi, după Al Doilea Război Mondial, din 1946, a fost îmbunătățit timp de 13 ani. Forma finală, așa cum o știm acum, a fost disponibilă publicului din anul 1977. Josta se caracterizează prin vigoare foarte bună, rezistență deosebită la boli și ger, fiind și foarte productiv. Pe de altă parte, agrișul roșu este deosebit, este deja aclimatizat la noi, provine din Finlanda și are câteva particularități atractive. În faza tânără, fructele sunt verzi, iar la maturitate se colorează în vișiniu închis, astfel că este decorativ, dar ne și indică perioada de recoltare. Când sunt verzi, aceste agrișe sunt acrișoare, se pretează la gătit, dar când se coc sunt dulci, doar ușor acrișoare și se pretează la consumul în stare proaspătă”, a mai explicat Dr. ing. Gelu Moldovan.         

În sera Disciplinei de Floricultură și Arboricultură au fost plantați deja circa 600 de puieți, iar aceștia vor ajunge la comercializare în ghivece de plastic cu dimensiunea de 7x7x8 cm. Vânzarea puieților va începe în perioada de primăvară, în care sera comercializează și mușcatele sau plantele anuale. Prețurile puieților de arbuști fructiferi se vor situa între 2-5 lei.

Este pentru prima dată când Disciplina de Floricultură și Arboricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca produce acest tip de material săditor, iar sfaturi privind plantarea arbuștilor fructiferi și întreținerea lor vor fi oferite de specialiștii serei la achiziționare.

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București a inițiat la sfârșitul anului 2015 un proiect prin care să inoveze cultura arbuștilor fructiferi (afin, aronia, coacăz negru-roșu și goji). Ce a presupus concret proiectul? Testarea în plantații experimentale a unor noi tipuri de coroană a arbuștilor fructiferi, astfel încât lucrările tehnologice să se desfășoare cu mai multă simplitate.

Practic, cele trei coroane de tip cordon vertical realizate în cadrul proiectului sunt bibaum, ax vertical și trident. Prin realizarea lor s-a obținut simplificarea unor operații tehnologice precum recoltarea, tăierea – operațiune dificilă și de multe ori ineficient realizată, în special din cauza deficitului de forță calificată de muncă. În acest sistem nou de conducere a coroanelor tăierile pot fi realizate mecanizat, iar aplicarea tratamentele fitosanitare este mult mai ușoară. Prin adoptarea unor astfel de coroane întreținerea solului pe rândul de plante este mai ușoară și există implicit posibilitatea înființării unor plantații intensive prin valorificarea mai eficientă a terenurilor de mici dimensiuni. Un alt avantaj relevat în cadrul proiectul a fost legat de condiția de sănătatea a plantelor printr-o aerisire mai bună a frunzișului și reducerea factorilor favorizanți care conduc la apariția bolilor criptogamice. În plus, fructele obținute au o calitate mai bună, au dimensiuni mai mari și o culoare mai intensă.

Din nefericire, concluziile proiectului Innoberry prezintă și dezavantaje precum costuri mai mari la înființarea culturii ca urmare a sistemului de susținere pentru conducerea și palisarea cordonului/cordoanelor verticale. Deși acest sistem nou de conducere a coroanelor arbuștilor fructiferi simplifică multe dintre lucrările tehnologice, recoltarea mecanizată nu se poate face utilizând echipamente adaptate pentru forma de conducere tufă, ce presupune încălecarea rândului. Arbuștilor cărora li s-a format coroane de tipul celor prezentate mai sus le apar creșteri vegetative de la colet și pe zona de curbură a cordoanelor dirijate. Acestea trebuie îndepărtate periodic, cu excepția cazului în care se dorește înlocuirea unuia dintre cordoane.

Ce își propune Proiectul Innoberry

• Realizarea unor noi sisteme de conducere pentru cultura arbuștilor fructiferi.
• Testarea unor metode noi de cultivare a afinului în container, în câmp și spații protejate. Astfel există posibilitatea extinderii arealului de cultură a speciei și realizarea premiselor de lărgire a perioadei de maturare a fructelor. Vor fi evaluate și propuse spre testare și brevetare la ISTIS soiuri de goji din specia L. barbarum și hibrizi interpecifici L. barbarum x L. chinense. Altoirea la goji și afin creează posibilitatea testării influenței reciproce soi/portaltoi la arbuști.
• Crearea unor hibrizi interspecifici la goji și evaluarea unor biotipuri de Lycium barbarum L. în vederea în­scrierii acestora la testare la ISTIS;
• Altoirea la goji și afin și înregistrarea reacției plantelor prin prisma caracterelor morfoproductive și tehnologice.

Laura ZMARANDA

A venit primăvara și e cazul să ne bucurăm de ea așa cum se cuvine. Cum altfel decât admirând de aproape splendoarea culorilor vii ale florilor, arbuștilor ornamentali sau pomilor fructiferi. Probabil fiecare doamnă la vremea asta pune în coșul de cumpărături și o floare, dar cum rămâne cu pomii, tentația fiind mare și aici? Totuși, cât ar fi tentația de mare, nu opriți pe marginea drumului pentru astfel de achiziții. Alegeți întotdeauna material săditor certificat. Vizitați pepiniere cunoscute sau dedicate înmulțirii pomilor fructiferi. Noi vă facem cunoștință cu domnul dr. ing. Marius Viorel Roman, producător autorizat de material săditor pomicol și o adevărată enciclopedie când vine vorba de pomi.

O vizită la pepinierele Roman din Afumați și o discuție cu specialiștii de acolo vă vor lămuri ce specii se potrivesc arealului în care vreți să plantați și ce soiuri vor aduce cele mai mari satisfacții în funcție de scopul plantației pe care v-o doriți. Trebuie spus din start că paleta de specii este extrem de variată, incluzând peste 200 de soiuri, de la pomi fructiferi precum cais, piersic, măr, cireș, gutui, prun, nectarin, vișin, migdal, nuc și alun până la viță-de-vie, trandafiri și specii de arbuști fructiferi cum sunt: kiwi, aronia, goji berry, căpșun, zmeur, coacăz negru, coacăz roșu, mur.

Noutăți la sâmburoase

Dacă vorbim de cireș, din toată oferta „ceea ce recomand ca noutate pentru țara noastră ar fi soiul de cireș altoit pe portaltoiul Gizela 5 și, mai nou, pe Gizela 6, pentru că, pe lângă faptul că sunt foarte productive, portaltoiul induce precocitate, intrarea pe rod rapidă a pomilor. Încă din anul 3 avem producții bune, iar din anul 4 plantațiile pot produce până la 10 tone/ha. La maturitate deplină, după cinci ani de la plantare putem obține între 15 și 20 de tone de fructe/ha. În plus, pomii fiind de vigoare mică, recoltarea se face cu ușurință, intervențiile privind tăierile de rodire și fructificare sunt nesemnificative, ceea ce reduce foarte mult costul de producție. Cu alte cuvinte, avem producții mari cu cheltuieli mici“, afirmă Marius Roman.

Tot la capitolul sâmburoase se adaugă peste 20 de soiuri de cais. Și aici merită menționate soiurile Carmela, Viorica, Rareș pentru faptul că sunt extratimpurii și cu fructe mari, gustoase.

Dintre soiurile mai vechi și tardive putem menționa Sulina, Surmona, Sirena, Litoral și altele. Apoi putem recomanda alte 20 de soiuri de piersic, dar merită să amintim soiul Herăstrău, cu fructe turtite, pretabil atât în stare proaspătă, cât și pentru industrializare. Grație formei, fructele se așază foarte bine în borcane, au un sâmbure mic, deci randamentul este mare. Avem și peste 10 soiuri de nectarin cum ar fi Tina, un soi extraordinar și din punctul de vedere al calităților organoleptice, al gustului, al productivității și al coloritului, dar și al mărimii fructului. Concurează foarte bine cu soiurile care vin din import ca aspect, dar sunt mult mai gustoase decât acestea“, explică producătorul de material săditor.

Specii noi: aronia și goji

Pe lângă speciile cultivate tradițional la noi în țară – coacăz, mur, zmeur, afin – în pepinierele Roman se înmulțesc și specii mai recent introduse în cultură: aronia și goji. Ca regulă generală, perioada optimă de plantare este toamna, de la 15 octombrie și până la survenirea înghețului la sol. Dacă toamna este mai lungă și avem o iarnă mai blândă putem planta chiar și în decembrie, ianuarie, în ferestrele iernii sau, în cazuri excepționale, primăvara devreme, în luna martie.

Informații detaliate despre fiecare specie și soi puteți obține fie în pepiniera aflată în localitatea Valea Măcrișului, județul Ialomița, unde se organizează an de an vizite și degustări, fie în Afumați, județul Ilfov, unde există un punct de desfacere.

Aronia este o specie rezistentă la umiditate și pretențioasă la lumină; se va planta în zone însorite. Distanța de plantare este de 3 metri între rânduri și de 1,5 metri între plante pe rând, iar la un hectar se plantează cca 1.650-2.100 plante. Cultura intră pe rod la cca 2-3 ani de la plantare, iar recolta ajunge la aproximativ 8-12 kg/planta. Recoltarea fructelor se face începând cu 15 august.

Plantele sunt rezistente la boli și dăunători, precum și la factorii climatici extremi. Fructele se pot consuma în stare proaspătă, industrializate, precum și în industria farmaceutică, având calități terapeutice.

Goji este o plantă pretențioasă la lumină, fiind recomandat să se planteze în locuri însorite, iar atunci când se respectă acest criteriu dezvoltarea lor este foarte rapidă. Planta intră foarte repede pe rod astfel, începând cu anul 3 de la plantare, cultura intră pe rod, obținându-se circa 8 kg/ plantă. Plantele sunt rezistente la temperaturile scăzute din timpul iernii, rezistând chiar și la 30°C; în schimb, nu suportă excesul de umiditate. Distanța de plantare este de 3/2 metri (3 metri între rânduri și 2 metri între plante pe rând). Fructele, care au o serie întreagă de recomandări terapeutice, se pot consuma uscate sau sub formă de sucuri.

Patricia Alexandra POP

De multe ori esenţa vieţii este înglobată în capsule mici dăruite de natură generos şi fără pretenţii omenirii. Afinele siberiene sunt astfel de capsule. Arbustul din care se plăsmuiesc aceste fructe este desprins din îngheţurile peninsulei siberiene Kamceatka. Vitregia vieţii la temperaturi de -45 grade Celsius a transformat Afinul Siberian (Lonicera Kamtschiatica) într-un arbust rezistent care se poate adapta aproape oriunde. Marin Constantin, ghidul nostru prin lumea arbuştilor şi plantelor exotice, a cumpărat primul afin siberian în urmă cu trei ani. Încurajat de buna dezvoltare a arbustului în condiţiile climatice şi de sol ale ţării noastre, şi-a îmbogăţit pepiniera din Crevedia cu butaşii cumpăraţi de la un producător din Germania. Astăzi este el însuşi un promotor al Afinului Siberian, un arbust despre care spune că românii ştiu foarte puţine lucruri şi care este uşor de cultivat. Intuiţia managerială îi spune că acesta va avea o evoluţie favorabilă şi că poate, în viitorul nu foarte îndepărtat, vor fi înfiinţate astfel de plantaţii şi în ţara noastră. Iată câteva recomandări agrotehnice în acest sens.

Plantare şi întreţinere

Afinul siberian se adaptează destul de bine în ţara noastră. Preferă un sol puţin acid, cu Ph-ul 6, dar la fel de bine vegetează şi în soluri uşor alcaline cu Ph-ul 7,5. După plantare, când se acomodează cu solul, devine rezistent şi la arşiţă. Ca aproape în cazul tuturor plantaţiilor, recomandarea specialiştilor este să plantăm toamna imediat după ce plantele intră în pauza vegetativă. Atunci umiditatea din sol este ridicată, iar riscurile să nu se prindă sunt foarte mici. Mai mult decât atât, rădăcina se fixează în sol înainte ca planta să intre în vegetaţie şi vom avea plante care pleacă în vegetaţie foarte devreme. Foarte important este îngrăşământul organic (gunoiul de grajd) pe care ar fi bine să-l administrăm în fiecare groapă la plantare. Plantarea se face la 2 m între rânduri şi 1,5 m pe rând. Butaşii pentru plantare trebuie să aibă minimum 30 cm. Afinul Siberian este un arbust rezistent care nu suferă de boli şi nu are vreun dăunător special. În contextul acesta se fac tratamente preventive şi doar în cazul unui atac se intervine cu soluţii. Primăvara devreme se fac stropiri clasice ca la ceilalţi pomi şi arbuşti fructiferi din ţara noastră. Se aplică zeamă bordeleză imediat ce noaptea temperaturile nu mai sunt negative. După trei zile de la aplicarea tratamentului cu zeama bordeleză se face tratament cu ulei horticol tot prin îmbăierea plantelor. Din 21 în 21 zile este recomandat să facem o stropire cu un insecticid şi un fungicid pentru prevenirea apariţiei bolilor şi insectelor nedorite. Toamna târziu, când plantele îşi pierd frunzele, se face acelaşi tratament ca primăvara. Se aplică zeamă bordeleză şi după trei zile se face tratament cu ulei horticol prin îmbăiere.

Nu există încă o piaţă de desfacere

Afinul siberian poate trăi peste 35 ani, însă nu se ştie cât din acest răstimp produce fructe. Dacă privim către ceilalţi arbuşti, ar trebui ca 3 sferturi din viaţă să producă la capacitate maximă, după care să intre în regresie de la an la an. Afinul siberian începe să fructifice din anul 2, iar fructele de Lonicera Kamtschiatika se coc pe la sfârşitul lunii mai. Un Afin Siberian, după 3-4 ani de la plantare, produce în medie trei kilograme de fructe. De pe un hectar înfiinţat cu 3.300 arbuşti se pot obţine 10 tone de fructe. Recoltarea se poate face manual sau mecanizat. În momentul de faţă, pe piaţa din România nu există fructe de Afin Siberian. „Din experienţa noastră cu goji şi cu aronia, ale căror fructe au avut un preţ ridicat pentru că producţia autohtonă nu acoperea cererea, tind să cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu fructele de Afin Siberian în primii ani. Chiar şi la acelaşi preţ cu cel al Afinului Românesc, profitul este semnificativ. Mai ales că Afinul Siberian nu este la fel de pretenţios ca ceilalţi arbuşti autohtoni. Încă nu ştim cu certitudine ce se va întâmpla. Trebuie să ne creăm piaţa. La fel ca şi în cazul celorlalte culturi noi pe piaţă, la început va fi puţin mai greu“, susţine dl Marin.

Investiţii şi amortizare

În momentul de faţă în România nu există o plantaţie de Afin siberian. Însă, pentru cei care vor să demareze o astfel de afacere, informaţiile pe care ni le-a furnizat Marin Constantin sunt esenţiale. Potrivit calculelor făcute de el, pentru un hectar de plantaţie sunt necesari 3.300 de arbuşti. Preţurile butaşilor pornesc de la 13 lei cu TVA pentru arbuştii de 30 cm/doi ani şi 17 lei cu TVA pentru arbuştii de 40-50 cm/trei ani. În cazul achiziţionării butaşilor de 30 cm costul pentru înfiinţarea unui hectar va fi de 42.900 lei, iar în cazul cumpărării butaşilor de 40-50 cm preţul ajunge până 56.100 lei. La comenzile ce depăşesc 1.000 bucăţi se face un discount de 15%. Acestea sunt cheltuielile strict direcţionate pe achiziţionarea materialului săditor, însă investiţiile ar trebui să vizeze şi implementarea unui sistem de irigare şi împrejmuirea plantaţiei pentru a proteja de atacul rozătoarelor. Un sistem de irigare prin picurare ajunge la maximum 6.500 RON şi, în cazul în care nu există sursă de apă în zonă, trebuie făcut un puţ care poate costa aproximativ 2.000 de lei.

Este posibil ca investiţia în plantaţia de Afin Siberian să se amortizeze în anul 3 după plantare, atunci când arbuştii produc trei kilograme de fructe. Un calcul făcut de dl Marin ne arată că la 3.300 de arbuşti x 3 kg de fructe se obţin 9.900 kg de fructe. Preţul unui kilogram de afine siberiene este 9 lei, deci se poate obţine din vânzarea lor 89.000 lei.

Afinul siberian creşte la înălţimi de 1,2 metri. Florile sale mici, de culoare alb-gălbui, puternic parfumate, se deschid chiar din luna februarie. Fructele sale de un albastru închis se coc pe la sfârşitul lunii mai. Acestea sunt un rezervor de vitamine (C şi A), de fier, iod şi cupru, au proprietăţi antiseptice şi detoxifică organismul de compuşi ai metalelor grele etc.

Laura ZMARANDA

Aronia face parte din familia Rosaceae, iar în popor este cunoscută sub denumirea de scorş negru. Originar din America de Nord, arbustul este cultivat în ţara noastră cu precădere în scop ornamental, însă în ţări precum Serbia, Rusia sau Bulgaria face parte din programele pomicole. Pe lângă scopul decorativ, pot exista şi plantaţii industriale de aronia deoarece fructele sunt comestibile, iar conţinutul bogat în antioxidanţi, resveratrol şi vitamine poate fi un motiv solid pentru înfiinţarea acestor culturi pe teritoriul României, mai ales prin faptul că planta nu este pretenţioasă la căldură, rezistă la îngheţ, boli sau dăunători.

Despre înfiinţarea unei culturi de aronia am discutat cu Marin Constantin, unul dintre producătorii de material săditor care îşi desfăşoară activitatea aproape de Bucureşti, la Crevedia.

Paşii pentru înfiinţarea unui culturi

Este recomandată plantarea aroniei toamna sau primăvara devreme, dar poate fi plantată chiar şi iarna, cu condiţia ca solul să nu fie înghețat și plantele să nu fi început să vegeteze.

Chiar dacă preferă locuri deschise, luminoase, cu umiditate înaltă, nu este pretenţioasă faţă de soluri, însă pH-ul optim pentru creşterea producţiei de fructe trebuie să fie uşor acid (6,0-6,5), tolerând o gamă mai largă a pH-ului, situată între 5,0 si 8,5. Se înmulţeşte prin seminţe, drajoni sau altoire. Puieţii pot fi achiziţionaţi din pepiniere, preţul variind între 13 lei, pentru cei de 1 an, şi 23 de lei, pentru cei de 3 ani.

Pregătirea terenului constă în prelucrarea de bază, aratul la o adâncime de aproximativ 30 cm, discuire sau afânarea solului, pentru a nivela stratul de suprafață fragmentat. Plantarea se face cel mai bine la scurt timp după obţinerea materialului săditor dintr-o pepinieră.

În cazul înfiinţării unei livezi convenţionale, densitatea de plantare recomandată este de 3 x 1,5 m, ceea ce ar constitui 2.222 de plante/ha. La o astfel de distribuire, fiecare plantă primește 4,5 m² din spațiu. Plantarea trebuie efectuată la adâncimea la care puieţii au fost plantaţi în pepinieră. Se recomandă săparea unor gropi cu adâncimea de 20 cm și diametrul de 30 cm. Puieţii se pun atent în gropi, se udă, după care se pune pământ umed peste, apoi se tasează atent în jurul tulpinii pentru a stabili un contact bun între rădăcinile plantei și sol, dar şi pentru eliminarea aerului. În perioada plantării se recomandă irigarea pentru a preveni uscarea puieţilor.

Întreţinere şi recoltare

Pentru a facilita creșterea arbustului se recomandă aratul printre rânduri, tăierea și recoltarea, dar poate fi folosită şi metoda de altoire. Altoirea nu se realizează în primii 3 ani şi se folosesc diverse moduri, alegerea metodei depinzând de grosimea de altoire a bazei de arbori și lăstari. Îngrijirea constă în prăşire, irigare şi introducerea îngrăşămintelor, de preferat fiind gunoiul de grajd. Singurii dăunători care s-au observat până în acest moment în culturile din ţara noastră, arareori ce-i drept, au fost păduchii verzi, adică afidele. Coroana arbuştilor nu se lasă prea mare, dar în cazul în care coroana a crescut prea mult se poate tunde drastic după perioada de înflorire, în mai sau iunie.

În luna mai arbustul are flori mici albe, asemănătoare florilor de cireş, iar înflorirea durează aproximativ 10 zile, polenizarea fiind făcută de albine. Pe timpul verii este recomandată udarea arbuştilor la 2-3 zile pentru a-i accelera creşterea; nu se usucă în cazul în care nu se realizează această operaţiune, însă nu vor creşte la fel de repede, iar fructele sunt mult mai uscate. Arbuştii pot da primele fructe în 2 ani de la plantare, iar la maturitate vor ajunge în 3 ani.

Fructele se coc în august, randamentul fiind de aproximativ 35-40 fructe la o medie de doi lăstari pe plantă. În primul an de la plantarea puieților de doi ani pot fi obținute 100-200 kg de fructe/ha. În anul 2 se obțin 200-300 de grame pe plantă sau 440-660 kg de fructe/ha, în cel de al zecelea an de viață al plantaţiei productivitatea poate fi de aproximativ 5-10 kg/plantă sau de la 11 la 22 tone/ha. Fructele ating o greutate de la 0,6 la 1,1 grame, într-un kilogram regăsindu-se între 1.000 şi 1.600 fructe.

Perioada de recoltare recomandată este la sfârșitul lunii august, dar nu apar consecinţe drastice în cazul în care recoltarea nu se realizează la timp deoarece plantele se pot valorifica şi uscate.

Beneficii şi consum

Fructele se pot consuma în stare proaspătă ori uscate, dar şi sub formă de sucuri, gemuri şi vinuri. Din fructele uscate pot fi preparate şi infuzii: o lingură de fructe la o cană cu apă fiartă. Sucul de aronia presat la rece este foarte bun pentru prevenirea anumitor boli de ficat sau boli ale tractului digestiv şi urinar. Pe lângă fructe, şi frunzele de aronia pot fi folosite, în special pentru ceaiuri.

- Aronia este un arbust cu numeroase ramuri, frunze simple în formă ovală sau de elipsă. În America de Nord-Est sunt cunoscute două tipuri de aronia, denumite după culoarea fructului său, aronia roșie și aronia neagră, dar mai există și aronia de culoare mov – un hibrid rezultat din cele 2 soiuri.

- Aronia arbutifolia (Photinia pyrifolia), roșie crește între 2-4 m înălţime, rar poate 6 m. Frunzele sunt de 5-8 cm lăţime și dens pufoase pe partea inferioară, florile sunt de culoare roz pal sau alb, iar fructul este de culoare roșie şi are 4-10 mm în diametru.

- Aronia melanocarpa (Photinia melanocarpa), neagră tinde să fie mai mică, atinge 1,5-2,5m înălţime, rareori 3 m. Frunzele sunt mai mici, au nu mai mult de 6 cm lăţime, florile sunt albe, cu o lăţime de 1,5 cm, iar fructul este negru, având 6-9 mm în diametru.

- Aronia prunifolia (Photinia floribunda), violetă, este un hibrid provenit de la aronia neagră și cea roșie. Fructul este violet închis spre negru şi are 7-10 mm în diametru.

- Arbustul de Aronia produce fructe ce conţin de 15 ori mai mulţi antioxidanţi decât afinele sau rodiile şi sunt folosite pentru tratarea mai multor boli.

Loredana Larissa SOFRON

Prahova, cu cele peste 143.000 ha de pădure, dintre care 91.000 ha fond forestier de stat, este astăzi unul dintre cele mai puternice judeţe din ţară, ocupând locul cinci în domeniu atât prin rezultate economice (cu un profit de 50 miliarde lei vechi), cât şi prin dezvoltarea fondului silvic naţional (în anul acesta au fost realizate plantaţii şi regenerări pe 230 ha).

Important de relevat mai este faptul că Direcţia Silvică judeţeană are în patrimoniul său, pe lângă şapte fonduri de vânătoare, o mare păstrăvărie, precum şi o crescătorie de fazani cu 25.000 de exemplare, mare parte rezervată exportului, în principal în Italia şi pentru popularea altor fazanerii din ţară. Direcţia Silvică Prahova mai asigură, anual, peste 200 tone de fructe de pădure, în principal cătină şi ciuperci. Totodată, această unitate se mai distinge şi prin numeroase pepiniere silvice, care asigură puieţii de arbori şi arbuşti necesari cerinţelor proprii, precum şi ale sătenilor din judeţ.

Fiecare pădurar are propria sa pepinieră

„Una dintre obligaţiile de serviciu ale celor 174 de pădurari, dar şi ale celor 40 de şefi de districte ale direcţiei silvice judeţene este aceea de a veghea personal la realizarea de mici pepiniere silvice, de cel puţin un ar, cu diverşi puieţi“, ne spune ing. Dragoş Gabriel Ciomag, directorul general al unităţii. „Aşa se face că, pe lângă marea pepinieră de la Beizadele, în suprafaţă de 60 ha, mai arată inter­locutorul nostru, am ajuns să avem azi un total de pepiniere silvice de 72 ha“...

„Ei, bine, dat fiind excedentul de puieţi din cele mai diferite specii de arbori şi de arbuşti, am fost în măsură ca în această primăvară să oferim, fie prin sponsorizări, fie cu plată, la preţuri accesibile, peste 200.000 de exemplare multora dintre administraţiile locale din judeţ, pe lângă Primăria municipiului Ploieşti, căreia i-am oferit peste 7.000 de puieţi de salcâm, de pin negru şi de diferite specii de arbuşti, cu care s-a realizat o importantă plantaţie forestieră în zona de est a urbei.“ Astfel, Ploieştiul va putea avea aici o perdea forestieră în toată legea care, pe lângă cea existentă, de trei hectare de pin, din zona Gării de Vest, vom putea admira aici, lângă fosta platformă de gunoi menajer, o plantaţie de pin şi de salcâm, dar şi una de măceş, de păducel şi de cătină. Interlocutorul nostru mai spune că au mai fost oferiţi numeroşi puieţi forestieri şi primăriilor din oraşele Vălenii de Munte şi Breaza, precum şi altor administraţii locale. Se poate spune că, prin grija şi eforturile silvicultorilor prahoveni, au fost înnobilate multe dintre satele judeţului cu arbori şi arbuşti fructiferi.

Se vorbeşte mult şi se face prea puţin

Faptul ne este semnalat de însuşi Sorin Mirel Vintilă, şeful compartimentului juridic al Direcţiei Silvice Prahova.

„Strategia noastră este aceea de a dezvolta toate pepinierele pe care le avem. Şi ca suprafaţă, şi ca varietate de specii. Dorim să satisfacem orice solicitare, chiar şi pentru înfiinţarea de perdele de protecţie. Şi cu puieţi, şi cu consultanţă tehnică de specialitate. Ne lovim, însă, de neînţelegerea unor proprietari de terenuri, chiar şi atunci când este vorba de mici suprafeţe în vecinătatea căilor de comunicaţii... Cred, mai spune Sorin Mirel Vintilă, că ar trebui să avem o legislaţie mai clară. Să-i cointeresăm mai mult pe săteni. Şi cu recompense. Fie cu lemn şi cu cherestea, fie cu scutiri la unele obligaţii faţă de stat.“

Astfel că, despre înfiinţarea acestor plantaţii extrem de necesare, în Prahova se pare că se discută prea mult şi se face prea puţin. Este suficient că, în anul în curs, la Direcţia Silvică Prahova nu s-a primit nicio solicitare de material săditor din partea administraţiilor locale interesate. Este timpul faptelor!

Cristea BOCIOACĂ