reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Oct 2019

Soiuri noi aflate în testare la ICDP Pitești-Mărăcineni

În primăvara anului acesta, Casa Olandeză a Pomicultorului a introdus în testare, în loturile demonstrative ale Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni, soiuri noi de prun și de afin. Rezultatele acestei testări se vor vedea după câțiva ani, însă reprezentanții Casei Olandeze a Pomicultorilor spun că aceste soiuri noi sunt de perspectivă pentru pomicultorii români.

Prun și portaltoi

Introducerea în testare a soiurilor noi de prun are ca scop demonstrarea faptului că este posibilă înființarea livezilor superintensive. Astfel se testează tehnologia de cultură intensivă, rezistența/toleranța la Plum Pox a soiurilor de prun și a portaltoiului Docera, identificarea punctelor slabe – rezistența la ger, perioada de înflorire, sensibilități la boli/dăunători.

Reeves – portaltoi Docera & Adaptabil

Perioada de înflorire timpurie; steril, necesită polenizare (soiurile Opal și Mallard); fructe mari și producție moderată, de culoare roșie; perioada de coacere – începutul lunii august; tolerant la boli și dăunători.

Victoria – portaltoi Docera/ Wavit/ Adaptabil/STJA

Creștere vegetativă moderată; Perioada de înflorire mijlocie; Fertil, polenizator soiul Opal; producție bună (necesită rărire) și fructe albastre cu un gust dulce; perioada de coacere august; păstrare la frig până la 3 săptămâni.

Opal – portaltoi Docera/Adaptabil/STJA

Este o prună pentru desert asemănătoare cu soiul Victoria, dar mai mică; fertil și o producție bună; perioadă de înflorire mijlocie și producție ridicată (necesită rărire pentru fructe mari); perioada de coacere – începutul lunii august; păstrare până la 2 săptămâni.

Mallard – portaltoi Docera/Adaptabil

Este o prună  de mărime mijlocie, pentru consum în stare proaspătă, culoare albastru-violaceu cu pulpă fermă; producție regulată și ridicată;  steril necesită polenizator; perioada de coacere mijloc – sfârșit august.

Jubileum – portaltoi Docera/Adaptabil

Asemănător cu soiul Victoria, dar cu fructe mult mai mari și mai timpurii, culoare albastru închis; perioadă de înflorire mijlocie, fertil; creștere vegetativă moderată; productivitate bună și perioada de coacere mijlocul lunii august; sensibil la crăparea fructelor.

Soiuri de afin

soiuri afin calypso

Anul acesta au fost introduse în loturile demonstrative șase soiuri noi de afin create în SUA de compania Fall Creek Genetics. Obiectivele testării sunt: observarea creșterii vegetative și dezvoltarea gene­rală în condițiile climatice din țara noastră, observarea perioadei de coacere a fructelor și modul de coacere – simultan, eșalonat etc., calitățile gustative ale acestora, dar și puncte slabe în ceea ce privește bolile și dăunătorii.

 Blue Ribbon – Timpuriu/semitimpuriu și calitate foarte bună; fructe mari, ferme, aromate și cu păstrare la raft îndelungată; recoltare manuală pentru consum în stare prospătă; recomandat pentru climate temperate cu ierni blânde; adaptabil pentru cultură permanent verde în climate cu ore de frig scăzute.

Cargo – Producție foarte bună, soi viguros ce se poate recolta manual, dar și mecanizat, fructele sunt rotunde, uniforme și își mențin fermitatea și aroma pe perioada de păstrare la frig sau prin congelare. Produce foarte mulți muguri de rod, de aceea trebuie ca tăierile să fie mai puternice; recomandat pentru cultură în emisfera nordică; perioadă de coacere similar cu soiul Liberty.

Last call – Soi tardiv; perioadă de coacere în același interval ca Aurora; soi viguros, producție foarte bună, fructe mari cu un gust dulce clasic și aromă mai slabă; recomandat pentru consum în stare proaspătă, dar și pentru procesare; util pentru extinderea sezonului de recoltare.

Top Shelf – Soi remarcat datorită fructelor foarte mari, aromate și ferme; este similar cu Draper, dar mai viguros, cu fructe mai mari și mai aromate; recomandat pentru cultură în zone temperate cu ierni blânde.

Calypso – Soi tardiv cu fructe mari; ușor de cultivat și cu producții mari (uneori mai ușor de cultivat decât Liberty); recomandat pentru culturi temperate, când se dorește extinderea sezonului de recoltare.

Valor – Un soi ușor de cultivat, robust, fructe de calitate și diametru potrivit, ușor de cules, este un soi pentru folosire multiplă.

Laura ZMARANDA

La Mărăcineni, în ultimii 50 de ani temperatura a crescut cu 1,2°C

Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni a fost la jumătatea lunii iunie gazda unui eveniment în care s-au prezentat rezultatele celor cinci ani de parteneriat cu Casa Olandeză a Pomicultorului. Am profitat de discuția avută cu directorul general al institutului, Mihai Coman, pentru a aduce în lumină și alte subiecte legate de situația acestui institut.

Parteneriatul se va prelungi pe încă cinci ani

‒ Se împlinesc cinci ani de parteneriat între Institutul de la Mărăcineni și Casa Olandeză a Pomicultorilor. Cum a fost această experiență?

‒ Dacă facem o retrospectivă a celor 50 de ani de istorie a institutului o să vedem foarte multe parteneriate, însă este adevărat că în ultimul timp acestea au devenit mai numeroase. Unul dintre parteneriatele de succes este cel cu Casa Olandeză. În cadrul lui am încercat să integrăm tot ce este modern în pomicultură și cred că cei cinci ani de transfer de cunoștințe nu sunt suficienți. De altfel, am semnat deja o scrisoare de intenție pentru încă cinci ani. Perioada următoare va fi mai complexă, dar se va baza pe ceea ce am realizat în primul ciclu.

‒ Care au fost inovațiile pe care le-ați implementat în România în urma acestui schimb de experiență?

‒ România are o capacitate genetică foarte mare. Au existat tipuri de loturi demonstrative integrate și acest lucru ne face destul de puternici în sensul că această parte de genetică integrată este cuplată cu o parte de tehnologii foarte avansate. Este vorba despre densități foarte mari la suprafața de teren, despre producții foarte importante și nutriție realizată sub coordonare digitală. Am început cu o specie cunoscută în ambele țări; este vorba despre măr. Ulterior ne-am dezvoltat cu două specii de arbuști – coacăz roșu și afin – și apoi cu specii de sâmburoase principale pentru România, prun și cireș. Aceste loturi sunt total integrate și reprezintă o parte integrantă din Politica Agricolă Comună a Europei atât în ceea ce privește partea de control asupra nutriției și sănătății plantei, dar și asupra profitului obținut de fermieri.

„Nu trebuie să frânăm veniturile proprii“

‒ Să extrapolăm discuția către situația economică actuală a institutului de aici...

‒ În ultima vreme s-au făcut eforturi extraordinare ca institutele și stațiunile de cercetare să fie achitate de datorii. Noi beneficiem de o Hotărâre de Guvern de reorganizare, care face din institut o unitate albă din punctul de vedere al unor restanțe de plată. Suntem însă sub incidența unei legi, Legea Cercetării 45, care prevede două forme de finanțare. Prima formă de finanțare o reprezintă resursele proprii și cea de-a doua subvențiile bugetare. Și nu credem că odată cu reorganizarea și cu „albirea“ situației financiare trebuie să frânăm veniturile proprii. Suntem obligați să menținem nuclee de cercetători și să participăm la competițiile naționale și internaționale.

‒ Ce proiecte de cercetare aveți în derulare și ce perspective aveți în acest segment?

‒ Vreau să subliniez că proiectele de cercetare fac parte din veniturile proprii, institutul a avut și el o perioadă dificilă și s-a bazat pe aceste proiecte. Practic, ele au fost singura sursă de venituri proprii. Noi nu suntem o mare unitate comercială și nici nu vrem să devenim. Suntem acum în pregătirea celui de-al treilea ciclu sectorial de proiecte ADER 2019-2022. Sper să putem depune multe proiecte în următoarele luni, vom avea parteneriate și cu alte institute cum ar fi cele care se ocupă de procesare sau protecția plantelor. De doi sau trei ani noi suntem beneficiarii unor resurse care vin din partea Ministerului Cercetării și Inovării. Acum derulăm proiecte pentru cultura ecologică. Avem și proiecte bilaterale care se desfășoară cu țări din Asia sau Europa. De altfel, încercăm acum să prelungim un proiect cu un institut de cercetare din Coreea de Sud. Încercăm așadar să intrăm în cercetarea internațională.

‒ Spuneați că nu aveți intenția de a deveni o unitate comercială mare, dar că aveți nevoie să mențineți sursele de venit proprii. Ce se întâmplă cu producția de fructe obținută aici?

‒ În primul rând, nu ne putem compara cu o unitate comercială pentru că noi avem loturi demonstrative pe suprafețe mici de 3-4 ha. Nu putem avea o livadă cu un singur soi care să fie comercial în zonele de hypermarket. Producem însă câteva mii de tone de fructe din toate speciile, dar cel mai important pentru noi este să menținem partea de cercetare-dezvoltare. Avem responsabilitatea de a păstra în România plantațiile-mamă care pun la dispoziția pepinierelor altoi și portaltoi. Rolul nostru în cazul diviziei de dezvoltare este și de a menține categoriile superioare din soiurile românești și nu numai.

Cum s-a schimbat dinamica pomiculturii

‒ În acest plan de dezvoltare ați avut în vedere și implementarea unei infrastructuri cores­punzătoare?

‒ Institutul are infrastructură de cercetare puternică. În afară de laboratoarele de chimie și protecția plantelor, avem și un laborator integrat de virologie și înmulțire in vitro a plantelor. Există și un depozit de fructe, avem 2.000 mp de sere pentru înmulțirea plantelor. Începând de anul trecut avem un centru-pilot pentru procesarea fructelor. Toate sunt finanțate din bani proprii pentru că subvențiile bugetare se opresc la acoperirea salariilor. Baza de la Mărăcineni trebuie să rămână una dintre centrele științifice puternice din Europa.

‒ Ce transformări determină schimbările climatice în sectorul pomicol?

‒ Noi suntem beneficiarii unor date de cercetare foarte vechi, de 50 de ani, și avem interpretări foarte interesante la nivel de România. Colegii din Olanda, spre exemplu, au fost uimiți de faptul că avem date meteorologice înregistrate zilnic de acum aproape jumătate de secol. În ultima vreme observăm o grabă a schimbărilor climatice. Vă dau doar un exemplu. La Mărăcineni temperatura medie a crescut cu 1,2 grade. Este un lucru extraordinar de alarmant. Temperatura a crescut foarte mult. Observăm creșterea temperaturii maxime a lunii februarie. Ce determină acest lucru? Pornirea unor specii pomicole în vegetație, ca apoi în luna martie și aprilie să vină gerurile, de -1 sau -2 grade Celsius. În condițiile acestea nu mai putem vorbi de bazine de cais în România decât foarte localizate. Chiar și de păr.

Aceste schimbări climatice determină schimbarea ciclului de atac a unor boli și dăunători. Avem probleme cu unii dăunători care și-au mărit numărul de atacuri mai mult decât media ultimilor ani.

Laura ZMARANDA

Zonele de favorabilitate în pomicultură

România dispune de o lucrare foarte bine documentată privind zonarea speciilor pomicole în funcție de pretențiile acestora față de factorii climatici și pedologici. Ea a fost realizată de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești – Mărăcineni în 2014. Zonarea speciilor a devenit, de altfel, o prioritate în cadrul sistemului de agricultură durabilă, în condițiile în care se dorește obținerea unor producții mari și de calitate, dar și limitarea efectelor negative asupra mediului. În acest studiu au fost analizați șapte factori de mediu, 4 climatici și 3 pedologici, în funcție de care au fost stabilite zone de favorabilitate de cultură la nivel național, dar și în cadrul fiecărui județ, în principalele bazine pomicole. În acest articol, vom prezenta date despre zonarea la nivel național, utilizând doar extremele, zone de maximă favorabilitate și cele nerecomandate, pentru toate cele 16 specii pomicole analizate.

Măr: 60.731,34 ha, cele mai mari suprafețe, de peste 3.000 ha, fiind în Dâmbovița și Maramureș. Cele mai mari note de favorabilitate au primit județele Vâlcea (2,66), Gorj (2,65), Sălaj (2,64), Maramureș (2,59), Ilfov (2,55), Dâmbovița (2,54) și Argeș (2,51). Cele mai nefavorabile zone pentru cultura mărului, cu note sub 1,9, ar fi Tulcea, Brăila, Constanța, Ialomița, Teleorman, Covasna și Galați. Bineînțeles că suprafețe însemnate vom găsi în Alba, Prahova, Bistrița-Năsăud etc., deși nota depășește rar cifra 2.00, dar toate acestea se află în zona a doua sau a treia de favorabilitate.

Păr: 4.827,05 ha, cele mai mari plantații aflându-se în Argeș (1.030 ha), Buzău, Dâmbovița și Bihor. Cele mai mari note medii de favorabilitate au fost acordate pentru județele Dâmbovița și Ilfov (2,74), Vâlcea (2,65), Argeș (2,59), Prahova (2,55), Neamț (2,50) și Suceava (2,46). Ca zone nefavorabile, cu note între 1,7 și 1,9, sunt județele Tulcea, Brăila și Constanța (deficit de precipitații) și Harghita, Covasna și Brașov (temperaturi minime severe).

Gutui: nota medie națională (2,38) plasează specia pe locul al doilea, ca favorabilitate, după cireș, ceea ce presupune că ar putea fi plantată oriunde în țară. Dar cele mai mari producții s-ar obține în zonele de maxim potențial, respectiv Ilfov (3,00), Vâlcea, Dâmbovița, Gorj, Prahova și Caraș-Severin (2,68-2,83). Cele mai reduse note au fost obținute de Covasna (0,57), Brașov, Harghita și Bistrița-Năsăud (1,20-1,66).

Prun: specie aflată pe primul loc ca extindere a plantațiilor, fiind cultivată pe o suprafață de 71.479,86 ha. Cele mai întinse plantații sunt în Argeș – 13.557 ha și Vâlcea – 9.484 ha. Nota medie de favorabilitate este 2,27 (locul 5 între cele 16 specii), însă cel mai mare punctaj s-a obținut în Ilfov (2,65), Vâlcea, Gorj, Vaslui și Prahova (între 2,46-2,59), iar cele mai mici – în Tulcea (1,85), Brăila (1,93), Covasna (1,96) și Alba (1,97).

Cireș: 7.760,55 ha, cea mai mare suprafață fiind în Iași (1.275 ha). Cireșul este specia care întâlnește condiții de creștere optimă aproape în toată țara, având și cea mai mare notă medie (2,47) dintre cele 16 specii. Județele cu cele mai mari note medii de favorabilitate sunt Ilfov (3,04), Vaslui (2,93), Botoșani (2,79), Sălaj (2,78) și Dâmbovița (2,77). La polul opus se situează Harghita (0,98), Maramureș (1,81) și Covasna (1,92).

Vișin: județele cele mai favorabile culturii sunt Sălaj (2,55), Vâlcea și Gorj (2,52), Maramureș (2,49), Caraș-Severin (2,46), iar cele mai nefavorabile – Harghita (1,20), Tulcea (1,61), Brăila și Covasna (1,69). Nota medie este de 2,14.

Piersic: 2.689,68 ha împreună cu nectarinul, cu suprafața cea mai mare în Constanța și Bihor. Nota medie pe toată țara este 1,98, iar județele cu cele mai mari valori sunt Ilfov (2,70), Vâlcea (2,54), Gorj, Dâmbovița și Timiș, ultimele cu note cuprinse între 2,42-2,44 și 2,52-2,55. Sunt restricții majore privind cultivarea piersicului din cauza gerurilor frecvente în Harghita, Covasna, Brașov, Bistrița-Năsăud și în estul județelor Cluj, Mureș și Sibiu (note între 0 și 1). Constanța se încadrează în zona a doua de favorabilitate.

Cais: 2.877,68 ha, cu răspândire în Constanța, Iași, Bihor și Dolj. Județele cu cele mai mari note medii sunt Ilfov (2,39), Călărași (2,26), Dolj și Olt (2,21), Vâlcea și Giurgiu (2,14,), Constanța (2,12), iar cele mai nefavorabile sunt Harghita, Covasna, Brașov, Sibiu, Mureș, Bistrița-Năsăud, Vaslui și nordul județului Cluj (note între 0 și 1).

Migdalul: nota medie anuală este una foarte mică (1,04), cele mai favorabile zone întâlnindu-se în județele Galați (2,07), Olt (2,03), Constanța (1,96), Vrancea și Brăila (1,88). La polul opus se află Harghita, Covasna, Sibiu, Brașov, cu note între 0,0 și 0,6.

Nucul: 2.253,53 ha, cu suprafețe mari în Satu Mare și Maramureș, câte 200 ha fiecare. Nota medie este de 2,22, cele mai favorabile zone fiind Vâlcea (2,72), Gorj (2,70), Ilfov (2,67), Caraș-Severin, Bihor și Dâmbovița, Prahova și Argeș (2,56), Călărași (între 2,45 și 2,54), urmate de Satu Mare, Maramureș. Județele Harghita, Covasna, Brașov, estul județelor Cluj, Sălaj și vestul județului Bistrița-Năsăud (note între 0 și 1) sunt cele în care nucul n-ar trebui cultivat.

Alun: județele cu cele mai mari note medii sunt Vâlcea (2,74), Caraș-Severin (2,69), Gorj (2,68), Ilfov, Sălaj (2,66) și Argeș (2,64), iar cele mai nefavorabile, Harghita (1,27), Covasna (1,58), Tulcea, Brăila și Constanța (1,72-1,89).

Coacăzul negru: nota medie pe toată țara este de 2,01, cele mai bune condiții de cultură fiind în Gorj (2,46), Vâlcea (2,44), Caraș-Severin (2,44), urmate de Argeș, Sălaj și Prahova (2,25-2,30). Cele mai nefavorabile județe sunt Harghita (1,10), Covasna (1,35), Tulcea, Teleorman, Brașov și Sibiu (1,57-1,67).

Zmeur: Zonele de favorabilitate maximă sunt concentrate în Ilfov (2,93), Vâlcea (2,81), Gorj, Dâmbovița (2,78), Caraș-Severin (2,74), Argeș (2,68) și Prahova (2,67). Cele mai nefavorabile condiții sunt în Covasna (0,28), Brașov (0,64), Bistrița-Năsăud, Harghita și Sibiu (0,85-1,50).

Murul fără ghimpi: județele cu cele mai mari note medii sunt Mehedinți (1,73) și Constanța (1,59), urmate de Sălaj, Caraș-Severin și Vâlcea (1,2 şi 1,3), iar la mare distanță, de Argeș și Buzău (0,67-0,81). 15 județe au condiții de favorabilitate mai mici de 0,3.

Afin: nota medie națională este mică, 1,63, cele mai favorabile condiții oferind Maramureș (2,27), Caraș-Severin, Hunedoara, Bistrița-Năsăud (1,98-2,11), Argeș, Vâlcea, Gorj și Mehedinți (1,84 și 1,97). Cele mai nefavorabile sunt Tulcea (1,08), Teleorman, Ialomița, Constanța și Brăila, cu note între 1,16-1,29.

Căpșun: 2.082,10 ha, din care numai în județul Satu-Mare sunt 1.400. Nota medie pe țară este de 1,88, cele mai mari fiind în Vâlcea (2,37), Argeș, Vâlcea, Gorj și Mehedinți (1,84 și 1,97), iar cele mai mici în Covasna (0,30), Brașov (0,84), Harghita (0,81), Bistrița-Năsăud,Tulcea și Cluj (1,33-1,58).

Maria BOGDAN

Prin colaborarea cu Casa Olandeză a Pomicultorului, la Mărăcineni se testează noi soiuri

La 50 de ani de activitate, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni, poate singura unitate care nu a cedat niciun metru pătrat din terenul pe care îl deține, își intensifică activitatea de cercetare prin dezvoltarea unor parteneriate cu instituții străine dornice de cooperare. Așa se face că de doi ani, împreună cu Casa Olandeză a Pomicultorului, mai multe firme din Țara Lalelelor au creat loturi demonstrative pentru câteva specii pomicole de interes pentru piața fructelor din România și nu numai. Am stat de vorbă cu Ioana Groza, consultant pentru a afla detaliile acestui proiect în România.

La măr – densități mari, producții ridicate

– Ați înființat un lot demonstrativ de măr, cireș, afin și coacăz la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni. Cum ați ales aceste soiuri și de ce au ales olandezii acest institut?

– Casa Olandeză a Pomicultorului este o inițiativă public-privată, un cluster de firme olandeze care produc diverse inputuri pentru sectorul pomicol sau oferă servicii. În același timp, sunt sprijinite de Statul Olandez în sensul acțiunilor de promovare și transfer de cunoștințe. Există de asemenea un Comitet Consultativ care este reprezentat de Universitatea Wageningen, una dintre cele mai bune agricole din țară, și Agenția de Certificare a Materialului Săditor din Olanda. În contextul în care s-a constituit acest cluster, un prim aspect pe care l-am considerat esențial a fost acest parteneriat cu Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni, având în vedere că este singurul institut cu specific pomicol de la noi. Am venit, am discutat, am văzut că există o nevoie de a înființa loturi demonstrative noi. Așa se face că am înființat o livadă cu câteva soiuri de măr, iar anul trecut am extins loturile cu alte trei specii: cireș, coacăz și afin. Scopul a fost în primul rând de a testa sistemul de portaltoi M9, un tip de portaltoi care reduce vigoarea soiurilor și care permite distanțe mici între pomi pe rând (1 m), ceea ce înseamnă densitate mare la hectar, o producție ridicată și ușurință la cules.

– Ce ar trebui să știe producătorii români despre aceste soiuri olandeze?

– În primul rând, înainte de a înființa o livadă ar trebui să știe cui i se adresează, fructele ajung pe piața internă sau la export?

maracineni 6

– Dacă au de gând să exporte se schimbă situația, de ce? Cum trebuie să fie fructele?

– Vă dau un exemplu, la noi se preferă un Golden, care este o clonă B și care asigură o rețea un pic rugoasă peste fruct, pe când la export lumea preferă un Golden Delicious. Fiind clona aceluiași soi, nu diferă la gust, însă coaja este fină, netedă.

– Câte soiuri aveți în testare la Mărăcineni?

– Lotul demonstrativ cuprinde 11 rânduri, cu soiuri diferite de măr. Pe de o parte am vrut să testăm cum se comportă în climatul de deal, pentru că relieful este diferit față de Olanda și, în plus, vrem să arătăm celor care vizitează aceste loturi cam ce soiuri sunt solicitate în partea de vest a Europei.

Este un amestec de soiuri nu foarte timpurii, mai degrabă semitimpurii și târzii, care se pot păstra de la 3-4 luni în depozit, până la recolta următoare, cum sunt soiurile de iarnă. Nu am plantat soiuri foarte timpurii pentru că piața noastră nu este obișnuită cu un măr de vară. Plantația de măr are deja 1 an de la înfiinţare, însă trebuie să avem în vedere că s-au plantat pomi de 2 ani sau cu ramuri anticipate.

– Ar fi de dorit ca la înființarea unei livezi să alegem pomi de 2 ani?

– Bineînțeles, când înființăm o livadă ne dorim să intre cât mai repede pe rod și nu trebuie să ne pierdem timpul luând pomi de 1 an și formând noi coroana, când putem să îi luăm direct din pepinieră, cu o coroană deja formată și care încep să producă din al doilea an de la plantare.

– Dar se prind la fel de ușor?

– Absolut, pentru că prinderea pomilor nu ține de faptul că pomii sunt de 1 sau 2 ani, ci de condițiile de pregătire a terenului și îngrijirea ulterioară.

– Ce producții oferă aceste soiuri?

– În funcție de soi, se pot obține de la 40 la 80 de tone/ha în sistem intensiv, cu 3.000 de pomi/ha, în cazul în care aplici o tehnologie corectă, cu apă și elemente nutritive, îl protejezi de boli și dăunători.

Trendul european, afina cât cireașa și cireașa cât caisa.

– Dacă vorbim de cireș, afin, coacăz, olandezii spun că noi, românii, am putea scoate fructe cu 2 săptămâni înaintea lor. Ce soiuri propun olandezii în acest sens?

– La coacăz am testat timpurietatea a două soiuri – Rovada și Junifer, pentru că aici, fiind situați mai în sudul Europei față de Olanda, am putea avea un avans de 2 săptămâni la coacere și în comerțul de astăzi contează enorm, pentru că obții prețuri mai bune. La afin am vrut să testăm noile soiuri care sunt dorite pe piață. Oamenii acum nu mai vor fructe mici, ci afine mari, frumoase, iar producătorul vrea soiuri cât mai productive și ca atare s-a investit mult în alte părți ale lumii în crearea unor soiuri adecvate care să aibă și fructe mari, și producții ridicate.

– Și la ce performanță s-a ajuns din punct de vedere productiv?

– Sunt soiuri care dau 25-30 tone/ha, dar mai nou contează mult mărimea fructului, pentru că acum cumpărătorul vrea afina cât cireașa și cireașa cât caisa.

Vigoare mică, producție ridicată

– La cireș am văzut că se merge pe portaltoiul Gisela, dar și acesta are mai multe variante Gisela (Gi) 3, 5, 6, până la 12. Care este diferența între acești portaltoi?

– Specia cireș este destul de viguroasă. La noi se altoia în principal pe Mahaleb, ceea ce determina creșteri foarte mari și era greu de condus, de manageriat, dar apariția acestui portaltoi Gisela a creat o revoluție și la cireș, pentru că a permis scăderea vigorii pomului, astfel încât să se poată cultiva în sistem intensiv. Așa cum îi spune și numărul Gisela 3, este un portaltoi care imprimă vigoarea cea mai mică, iar Gisela 12 imprimă o vigoare mai mare. Bineînțeles, în funcție de zona în care ne aflăm și de solul pe care îl avem, putem să optăm pentru diverse tipuri de portaltoi. Dacă suntem la câmpie și avem un sol fertil vom merge pe Gi 3, pentru că are o vigoare mai scăzută, iar solul ne va ajuta foarte mult să creștem pomul, pe când într-o zonă deluroasă, unde nu avem un teren atât de favorabil, putem folosi Gi 12. Ca noutate testăm Wegie 2, un portaltoi creat în Germania, care sperăm să se adapteze în zonele deluroase, având în vedere că țara de origine are zone asemănătoare cu climat mai răcoros și soluri mai grele. Ne dorim să vedem dacă acest portaltoi va reuși la noi cum a reușit în Germania.

– Portaltoiul imprimă și timpurietatea?

– Bineînțeles, cu cât se reduce vigoarea pomului, cu atât și timpurietatea fructelor este mai bună, dar în același timp contează și soiul. Pentru că există soiuri cum este Burlat, care este foarte timpuriu, până la soiuri foarte târzii, cum este Cordia sau Redgina.

Clienţii vor cireșe închise la culoare

– Dacă tot vorbim de cireș, care sunt fructele preferate ale străinilor, cele mari, mici, deschise sau închise la culoare?

– Așa cum spuneam, străinii vor o cireașă cât o caisă, deci contează mult diametrul și vor o cireașă de un roșu închis, lucru pe care l-am observat din ce în ce mai mult și pe piața noastră. Culoarea aceasta este probabil dată de concentrația mai mare de antociani care dau un alt gust fructului și apoi este senzația de mai copt, pentru fructele închise la culoare. Așadar, europenii vor cireșe cât mai mari și închise la culoare.

– Olandezii pe care îi reprezentați au implementat la Mărăcineni un sistem inovativ de fertirigare, despre ce este vorba?

– Este vorba despre un sistem de fertirigare complet containerizat, adică toate instrumentele și computerul sunt într-un container, protejate de factorii de mediu și orice intrus care ar dori să interfereze este monitorizat on-line de la distanță, chiar și prin telefon. Practic printr-o cartelă GSM putem monitoriza sistemul și noi din Olanda, dar și fermierul prin telefon, tabletă sau telefon. Sistemul este prevăzut cu senzor de umiditate în diverse locuri din livadă, deci știe când să dea mai multă sau mai puțină apă, are o stație meteorologică și poate de asemenea să oprească sistemul de irigații. Cu acest sistem am dorit să arătăm nu doar că este esențial să îi asiguri unui pom apă și elemente nutritive, ci și faptul că i le poți asigura într-un mod bine controlat și monitorizat. Avem deja în România un fermier care a implementat acest sistem la el în livadă.

Sistemul olandez de fertirigație dublează producția

– În ce măsură un astfel de sistem se reflectă apoi în producție? Cât se câștigă la producție având implementat acest sistem de fertirigație?

– Ne dublăm sau chiar triplăm producția și, în plus, având în vedere schimbările climatice din ultima vreme, este important să ne asigurăm că putem da pomului tot ce are nevoie când dorim și cât dorim. În asemenea livezi superintesive este esențial să și ajuți pomii să ofere producție. E clar că se impune și un sistem antigrindină, antipăsări, iar în funcție de locație, o protecție împotriva rozătoarelor. Un sistem cu plasă antigrindină costă mult, dar se poate face etapizat. Se poate monta sistemul de susținere pentru plasă, dar pentru că în primii 2-3 ani nu este o producție atât de mare care să conteze, se poate amâna instalarea plasei când se intră cu adevărat pe producție, tocmai pentru a eșalona costurile unei livezi. La comandă această plasă antigrindină poate fi mai mare, astfel încât să acopere lateralele și să ofere protecție împotriva păsărilor.

– Am văzut că la cireș și coacăz ați folosit pentru susținere stâlpi din lemn.

– Da. Există o mare cerere pentru plantații ecologice și din punctul nostru de vedere un stâlp din beton nu este ecologic. Dacă ești într-o zonă care nu prea este afectată de grindină este posibil să folosim și stâlpii de lemn. La nivelul fiecărui pom am pus ca sprijin bambus pentru a fi siguri că va crește drept și va avea o susținere bună. Pomii au fost plantați cu ajutorul GPS-ului, pentru a avea rânduri drepte și cât se poate de uniforme.

– Ce spun fermierii care vin și văd aceste loturi? Sunt interesați de noile soiuri?

– Sunt interesați și în primul rând este interesat institutul, care a fost de acord să facem aceste loturi, pentru că realizează că lumea se orientează spre soiurile noi de pe piață, care sunt solicitate în străinătate. În acest moment, cum la noi nu sunt testate, au fost de acord să ne ofere spațiu unde să plantăm aceste soiuri. Pe de o parte testăm dacă la noi cresc și produc la fel de bine cum produc în Olanda și pe de altă parte fermierii pot veni să vadă soiul, tehnologia de cultură, sistemul de irigații, iar colegii de la institut sunt deschiși să îi primească. De altfel, cu sprijinul lor monitorizăm și îngrijim acest lot.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 24-27

Fără plantațiile-mamă, sectorul pomicol va fi pus pe butuci

Interviu cu Mihail Coman, directorul general al Institutului de Cercetare Pomicolă Mărăcineni

– Dle director, este adevărat că noua legislație europeană care privește pomicultura ne cam impune să o luăm de la zero în acest sector?

– Directivele europene au ca scop îmbunătățirea calității materialului săditor. Circulația liberă a acestuia dă și posibilitatea extinderii unor infecții, de aceea Comisia Europeană e îngrijorată și periodic apar astfel de îmbunătățiri. Din acest an, România va avea o perioadă de grație de 5 ani în care trebuie „să-și facă temele“. Până în 2021, plantațiile-mamă pentru toate speciile – vorbim de 25 specii și de 3 categorii de plantații-mamă, în sensul piramidal – trebuie să fie perfect sănătoase, iar aceste directive care „bat la ușă“ au o anexă cu definirea multor virusuri, bacterii și ciuperci care atacă pomii fructiferi și în România. Deci, plantațiile-mamă trebuie să fie perfecte. Odată să aibă această autenticitate și apoi să fie sanitar perfecte. Lista de atenție fitosanitară la fiecare ciclu este din ce în ce mai lungă. Guvernul trebuie să aibă o strategie, undeva, cineva trebuie să facă aceste plante. România are 5 centre care au lucrat cu plantații-mamă. Sub aceste nuclee de plante-mamă trăiesc pepinierele private sau publice care au nevoie de componente pentru obținerea materialului de plantare, fructifer, sănătos. Altfel, dacă nu facem aceste centre, în această perioadă de 5 ani eliminăm vrând-nevrând și pepinierele. Sau vom rămâne tributari acelui material liber de boli, așa-numit CAC, care nu este eligibil în proiectele pomiculturii industriale, nu vorbesc de grădinărit.

– Și aici cred că trebuie să existe acordul ministerului...

– Avem un sprijin, pentru că prin Planul Național de Dezvoltare Rurală s-a derulat această Submăsură 4.1. a. Investiții în exploatații pomicole, iar ministerul a organizat un grup de lucru puternic – Pomicultura, dar care are nevoie de mai multe întâlniri. Și acesta poate fi principalul motor care să ducă la nivel înalt aceste cerințe.

– Asigurarea materialului săditor este o problemă; în cazul reconversiei din viticultură s-a asigurat din producție proprie doar 5%, iar în cazul pomiculturii se vorbește de 10%. Ce înseamnă acest procent față de 90%?

– Dacă ne gândim la viticultură trebuie să spun că vorbim de 25 de specii, față de una, și cred că este mai mare procentul, ținând cont de arbuștii și căpșunii care se produc în România; la majoritatea speciilor, cred că procentul este de 20%. Odată cu preluarea de către pepinierele românești a celor două specii de nucifere care domină, precum alunul, cu peste 200.000 de pomi, și nucul cu peste 50.000 de pomi, începând de la anul procentul de pomi produși în România va ajunge la jumătate. Un lucru foarte bun. Procentul va fi mai mic la cireș, piersic, măr care se cumpără din Olanda sau din Italia sau la câteva specii de arbuști aduși din Polonia, dar nu este rău. Important este să nu greșim sortimentul și să aducem dintr-o zonă mediteraneană sau cu o climă ușoară anumite soiuri netestate. Aici este marea noastră grijă.

– Apropo de testare, se mai testează înainte de a fi introduse în cultură anumite specii?

Coman Maracineni

– Acesta este rolul cercetării. Înainte de a introduce la ISTIS un soi, acesta se testează după niște caracteristici UPOV, recunoscute în toate țările, și se face o descriere, dar adaptarea la condițiile țării o facem noi, institutul. În urma unui raport final se stabilește unde sunt cele mai bune performanțe și apoi se recomandă un soi.

– Sistemul privat face această testare? Fermele care vor să înființeze plantații și cumpără din alte țări fac această testare?

– Nu.

– Și atunci, la ce riscuri ne așteptăm pentru viitor în asemenea situații?

– Am observat o deosebire în funcție de canalul de finanțare. Incorect, aș zice eu. Deci, dacă ai banii tăi proprii, poți să faci ce vrei. Fiecare a adus de unde a vrut. Acum, odată cu lansarea acestei Submăsuri 4.1.a., s-a pus această problemă, căci vor fi bani europeni, iar dacă va fi un eșec va trebui să dăm înapoi acești bani și bănuiesc că se urmăresc astfel de plantații. Din punctul meu de vedere nu ar fi trebuit să știu sursa de bani, că-i europeană, că este autohtonă, era un principiu, și anume cercetarea să recomande din punct de vedere genetic. Vedeți, vorbim de viață și nu ne jucăm. Dacă vorbim de lucruri moarte, cum ar fi logistica derivată – sistemele de picurare, tractoarele, spalierii de beton, sârmă, foraje, pompe – acestea pot fi de oriunde. Dar, când vorbim de viață, cred că trebuie să fim atenți și cât timp va funcționa această lege prin care rețeaua de cercetare are responsabilitatea avizării eu cred că putem ține în frâu. Sigur că avem și noi multe scăpări.

– Nu mai există controlul materialului săditor la graniță, a materialului semincer?

– Nimic, se merge pe încredere.

– Ce facem dacă ne trezim peste 4-5 ani că nu vegetează corespunzător, că au intrat nu știu ce boli, dăunători, că nu se adaptează condițiilor noastre?

– România cred că va beneficia de întreaga finanțare, după cum au decurs lucrurile în 2016, proiectele avizate n-au decât să-și urmeze cursul (au plătit oamenii bani de avizare, de proiectare, de foraje – proiectele tehnice, de irigații și de îngrădire, nu au cum să mai fie eliminate). Deci ne așteptăm la 10.000 ha, poate chiar mai mult. Trebuie să fim foarte atenți la partea genetică, la sursa de material săditor. E important ca cei care vor prelua materialul săditor să știe că el vine cu etichetă care este universală pentru toată Europa. Această etichetă dovedește că s-au urmărit (îndeplinit) toate criteriile.

– În ceea ce privește finanțarea unei investiții în pomicultură, trebuie spus că potențialul beneficiar al unei asemenea măsuri ar trebui să aibă suma integrală pentru înființarea plantației. El trebuie să asigure finanțare până la încheierea unei etape a investiției respective, după care primește finanțarea de la UE, în afară de aportul propriu. Așa este?

– Nu știu sigur. S-ar putea să aveți dreptate. Știu doar că inițial acest program de refacere a pomiculturii din țara noastră s-a dorit un fel de reconversie, ca la viticultură, lucru care era ieșit din cadrul PNDR-ului. Acum se complică puțin. S-ar putea ca, fiind în cadrul PNDR-ului, să fie niște reguli care privesc toate măsurile și submăsurile. Așa s-a negociat, așa a fost făcut programul până în 2020.

– Am vrut să punctez acest lucru pentru ca oamenii să știe din capul locului că trebuie să aibă asigurată suma, fie din surse proprii, fie din împrumut bancar.

– Într-adevăr, dacă privim global, 500.000 euro sunt bani mulți și asta înseamnă că anumite companii românești au aceste sume, din moment ce îi investesc pentru ca apoi să-i recupereze. Să nu vorbim și de cofinanțarea lor. O altă idee – pentru mine, care văd mai ales tehnic – este că ei pot avea finanțare europeană între 50 și 90%. Sigur că e omenește să vrei să ai cât mai mult din fonduri europene și să plătești cât mai puțin din partea ta. Și atunci unul dintre criterii este cultura bio, care este la modă pe buzele tuturor țărilor europene, în special Germania, și observ acum că multe dintre proiecte sunt cu tehnologie bio. Sigur că, din 25 de specii, câteva sunt înclinate spre bio, nu prea au boli și dăunători, mai ales grupurile de arbuști. Dar, observ că sunt proiecte pentru măr, de exemplu, care în România are și 20 de tratamente pe an, pentru a ține în frâu bolile.

Ion BANU

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 18-20

Investiții în exploatații pomicole

Submăsura 4.1a din PNDR a pornit cu stângul. Cel puțin sub aspectul neclarificării unor aspecte din caietele de sarcini, dar mai cu seamă din cauza „maldărului‟ de documente solicitate și a deficitului de material săditor pomicol.

În ce stadiu se află investițiile în pomicultură la sfârșitul anului 2016, am aflat dintr-o detaliată prezentare a directorului general ICDP Mărăcineni, dr. ing. Mihai Coman, cu prilejul unei întâlniri a pomicultorilor, pe care v-o prezentăm în continuare.

Proiecte tehnice avizate/2016, conform Legii nr. 348/2003

Stațiune Nr. proiecte
ICDP Mărăcineni 61
SCDP Băneasa 12
SCDP Bistrița 27
SCDP Constanța 9
SCDP Tg. Jiu 3
SCDP Cluj 1
SCDP Iași 38
SCDP Voinești 2
SCDP Focșani 6
Total: 159 proiecte

Proiecte tehnice avizate/2016: suprafețe (ha) și număr plante

Specia Ha Nr. plante
Alun 392,30 254.893
Nuc 360,83 63.393
Afin 339,91 1.519.062
Cireș 232,17 295.357
Măr 211,95 564.410
Prun 176,32 134.968
Cătină 153,96 290.287
Zmeur 38,77 246.440
Cais 35,21 34.500
Coacăz negru 28,94 121.984
Mur 24,04 69.544
Migdal 15,80 7.460
Păr 13,69 20.064
Vișin 11,34 10.074
Gutui 10,75 10.315
Aronia 8,98 20.533
Căpșun 2,58 126.702
Piersic 1,90 2.373
Total 2.059,44 3.792.358

Specii pomicole Bucăți pomi
Migdal 7,460
Păr 20,064
Cais 34,500
Piersic 2,373
Cireș 295,357
Măr 564,410
Vișin 10,074
Gutui 10,315
Prun 134,968
Alun 254,893
Nuc 63,393

Soiuri de NUC
Anica
Jupânești
Valrex
Valcor
Valmit
Călărași
Schinoasa
Costiujeni
Chișinău
Chandler +
Cazacu
Franquette
Velnița
Mirolava
Argeșean
Bratia
Geoagiu
Milotai 10
Alososzentivini 117
Șușița
Sibisel 44
Ovidiu
Schinoasa
Muscelean
Selecționat
360,8290 (ha)
63.393 (buc.)

Soiuri de Alun
Tonda Gentile Dele
Langhe
Tonda di Giffoni
Vâlcea 22
Tonda Gentile Romana
Pautet
Nochione
Camponica
Tonda di Biglini
Unito 119
Unito G1
Daria 104 E
392,2977 (ha)
254.893 (buc.)

Soiuri de Migdal
April
Nicoleta
Sandi
Tuono
Supernova
Ferragnes
Genco
15,8000 (ha)
7.460 (buc.)

Soiuri de Măr
Braeburn
Fuji Kiku
Jeromine
Goldrush
Gold Spur
Golden Delicious
Jonathan
Luna
Idared/Idared +
Starkrimson
Gala/Gala +
Granny Smith
Golden +
Pinova/Pinova +
Red Del +
Sirius
Florina
Generos
Golden Del. Reinders
Red Del. Redvelox Gala
Buckye
Golden Delicious Gala
Mutsu
Ionagold
Gala
Rosela
Orion
Red Jonaprince
Red Topaz
Super Chief
211,9549 (ha)
564.410 (buc.)

Soiuri de păr (4)
Abatele Fetel
Conference
Williams
Packham
13,6900 (ha)
20.064 (buc.)

Soiuri de gutui (2)
Bereczki
Aromate
10,7470 (ha)
10.315 (buc.)

Soiuri de cireș / portaltoi
Bigareau Burlat Gisela 5
Sweet Heart Gisela 5
Ferovia Gisela 5
Regina Gisela 5
Lapins Gisela 5
Colt Gisela 5
Rivan Gisela 5
Stella Gisela 5
Kordia Gisela 5
Merchant Gisela 5
New Star Gisela 5
Georgia Gisela 5
Adriana Gisela 5
Early Red Gisela 5
Szmolyai Jekete Gisela 5
Ludovic Gisela 5
Skeena Gisela 5
Summit Gisela 5
Rubin Gisela 5
Cătălina Mahaleb
Sylvia Mahaleb
Van Mahaleb
Bucium Mahaleb
Cetățuia Mahaleb
Iasirom Mahaleb
Early Red Maxima 14 A
Giant Red Maxima 14 A
Sweet Valina Gisela 5
Sweet Arianna Gisela 5
Sweet Saretta Gisela 5
Sweet Lorenz Gisela 5
Early Lory Gisela 5
Karina

232,1653 (ha)

295.357 (buc.)

Soiuri de prun (5)
Andreea
Stanley
Anna Spath
Johanna Red
San Julien
176,3161 (ha)
134.968 (buc.)

Soiuri de piersic (4)
Alex
Florin
Redheaven
Cardinal
1,8984 (ha)
2.373 (buc.)

Soiuri de cais (7)
Olimp
Sulmona
Comandor
Excelsior
Umberto
Selena
Sulina
35,2067 (ha)
34.500 (buc.)

Soiuri de afin
Patriot
Duke
Blue Crop
Simultan
Siera
Eliot
Hannaah’s Choice
Legacy
Blue Gold
Denise Blue
Chandler
339,9127 (ha)
1.519.062 (buc.)

Soiuri de căpșun
Alba
Elegance
Vibrant
Harmony
San Andreas
2,58 (ha)
126.702 (buc.)

Soiuri de mur
Thorn Free
Waldo Silvan
Smoothsen
Agawan
Karaka Black
24,04 (ha)
69.544 (buc.)

Soiuri de cătină
Pitești 1
Șerpeni
Carina
Andros
153,96 (ha)
290.287 (buc.)

Soiuri de coacăz negru
Tiben
Titania
Ceres
Ruben
Tisel
Ben Lomond
28,94 (ha)
121.984 (buc.)

Soiuri de aronia
Nero
Viking
Melrom
8,9822 (ha)
20.533 (buc.)

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 22-25

Abonează-te la acest feed RSS