update 1 Feb 2023

Reguli pentru tăierile pomilor fructiferi

Foto: Facultatea de Horticultura din Bucuresti Foto: Facultatea de Horticultura din Bucuresti

Fiecare fermier știe că tăierea pomilor fructiferi este o lucrare importantă, de care depinde sănătatea acestora pentru rodire și longevitate. Tăierile pot fi făcute atunci când pomii sunt încă verzi sau chiar și atunci când sunt uscați. Specialiștii recomandă ca lucrările de tăiere din grădină să fie constante, dar minimale, pentru a nu supune pomii la un stres prea mare și la apariția diverșilor dăunători. În livezile mari se pot aplica tăieri mult mai drastice întrucât și tratamentele chimice și fertilizările sunt numeroase.

Perioada recomandată pentru tăieri

Dacă arborele este prea viguros există probabilitatea să nu fructifice. Dacă pomul va avea prea multe fructe are șansa de a pieri deoarece cu îngrășăminte se vor hrăni fructele în detrimentul arborilor. Trebuie să știm și că tăierile la pomii fructiferi nu se pot face oricum și oriunde și nici nu e necesar să fii un expert pentru a reuși sau a stăpâni unele tehnici sau reguli pentru astfel de lucrări.

Tăierile la semințoase în uscat (gutui, măr, păr etc.) este recomandat să se facă atunci când sunt în repaos vegetativ și frunzele încep să cadă. Se mai pot efectua tăieri și iarna, însă cu mare atenție, ca să nu urmeze geruri puternice după efectuarea lucrărilor. O altă perioadă optimă este la începutul primăverii. 

Tăierile la sâmburoase în verde (prunul, caisul, piersicul, vișinului etc.) se pot face la sfârșitul lunii august, cu condiția ca fructele să fi fost deja culese. Lucrările pot fi făcute și iarna, însă riscul de atac al paraziților este mai mare comparativ cu sfârșitul lunii august. După tăieri, specialiștii recomandă stropirea cu cupru a pomilor. Aceasta este o soluție optimă pentru prevenirea aparițiilor bolilor.

Nu tăiem pintenul, ci țepușa

Pentru început e necesar să distribuim pe o șarpantă ramurile roditoare și vegetative, de exemplu o țepușă, apoi un pinten, fără să le grupezi. Pentru meri și peri puteți suprima o parte din țepușe, dacă numărul acestora e prea mare. Pintenul are o lungime de 1-7 mm și un mugur de creștere în vârf. Acesta poate fi simplu, inelat sau mixt, caracteristic la meri și peri, cireși, vișini sau piersici tineri. Pintenul nu se taie niciodată.

Asemănător pintenului regăsim spinul. O ramură scurtă de rod, cu diferența că în locul mugurelui de creștere are un ghimpe în vârf. În schimb, smicelele se vor scurta mereu la un mugur vegetativ, cu excepția celor care au fost deja ciupite vara și au mugur florifer în vârf. Smiceaua este ramura roditoare de 13-35 cm și 3-8 mm grosime, provenită dintr-un mugur lateral de pe ramurile de semischelet. Smiceaua apare la măr, păr și la unele soiuri românești de prun. La fel ca țepușa, nu se taie. Aceasta face parte din categoria ramurilor roditoare, este scurtă, rigidă și caracteristică pentru meri și peri. După ce a rodit, țepușa se poate îngroșa în partea terminală, rezultând punga de rod.

Trebuie să fim atenți și la nuielușe, aceasta evoluează dintr-o smicea și o putem deosebi datorită mugurelui florifer din vârf. Nuielușele pot dezvolta pinteni laterali și trebuie tăiate pentru normarea rodirii, din cauza prezenței mugurilor vegetativi.

Un alt element sunt mlădițele. Acestea pot fi lungi, elastice și pot evolua din nuielușă. Sunt specifice anumitor tipuri de măr. Mlădițele le putem rări, dacă sunt prea dese, iar scurtarea se poate efectua dacă aceasta are mai mulți muguri laterali. De asemenea, poți scurta o mlădiță deasupra unui mugur mixt sau vegetativ.

La pomii fructiferi poate apărea și bursa. Aceasta este scurtă, rigidă, cu o structură îngroșată, rămasă după ce se desprinde fructul. Din bursă se pot dezvolta pinteni sau smicele noi.

Ramificația fructiferă produce majoritatea recoltei superioare. Ramificațiile fructifere provin din mai multe burse reunite care se suprapun. După 4-5 fructificări la măr, vatra de rod îmbătrânește și trebuie tăiată pentru regenerare.

Speciile de sâmburoase pot dezvolta și ramuri-buchet. Acestea cresc până la 8-12 cm și prezintă un mugur vegetativ în vârf, în jurul căruia se grupează între 3 și 7 muguri floriferi. Evoluând doar prin mugurele terminal, ramurile buchet nu se pot regenera prin acțiunile de tăiere.

Ramurile mixte sunt comune pentru majoritatea sâmburoaselor și au o lungime de până la 70 cm. Mugurii vegetativi sunt în vârf, iar pe lateral sunt muguri floriferi și vegetativi. La pruni, ramura mixtă are grupuri de 2-3 muguri roditori la fiecare nod, în timp ce la cais regăsim 5-8 muguri, de data aceasta floriferi. Ramurile mixte se taie după 5-7 ani. La piersic ramura mixtă are trei muguri pe fiecare nod. Aceasta asigură fructe superioare doar în primul an de formare, după care se taie. La cireși sau vișini, ramurile mixte au un singur mugur floral pe nod. Tocmai de aceea nu se pot regenera.

Ramurile mijlocii de rod pot ajunge la lungimi de aproximativ 30 cm și prezintă un singur mugur vegetativ în vârf. Pe lungimea ramurii mijlocii de rod regăsim atât muguri floriferi (la bază), cât și vegetativi (spre vârf). Ramurile nu se ramifică la cireș sau vișin, dar o pot face la cais și prun. Se pot scurta pentru normarea rodirii.

La unele specii de sâmburoase cu ramura pleată nu se taie niciodată pentru că se alungește prin mugurele vegetativ din vârf. Iar pentru pomii cu ramura salbă se poate regenera prin tăiere, dar în cazul în care prezintă spre bază unul sau doi muguri vegetativi.

Liliana POSTICA