Dăunătorii culturilor pomicole, sub lupa Pomicon

Recent, Summit-ul Agricover a organizat cea de a 9-a ediție a Conferinței Naționale a Pomiculturii Pomicon. În cadrul conferinței, mai mulți specialiști au adus în atenția fermierilor noutăți în domeniu, soluții specializate și informații cu valoare adăugată.

Flavius Nichifor, director tehnic de distribuție Agricover, a declarat: „Dorim să venim cu câteva soluții tehnologice pentru fermierii pomicultori. În ultimii ani, Agricover a construit un portofoliu de produse de protecția planetelor și fertilizanți adresate tuturor cultivatorilor din România. Cu siguranță, ați observat că o gamă largă de produse de protecția plantelor au fost retrase de pe piață, fie că vorbim de fungicide sau insecticide, produse cu care fermierii s-au obișnuit de peste 20 ani și pe care le folosesc ca să aplice diferite tratamente în diferite fenofaze. De aceea, Agricover vine cu câteva noi produse pe piață.

La capitolul insecticide putem vorbi despre produsul Krima – insecticid sistemic neonicotinoid, care este omologat pentru combaterea principalilor dăunători din culturi pomicole. Astfel, la măr și păr este omologat pentru păduchele lânos (Eriosoma lanigerum), păduchele verde (Aphis pomi), păianjenului roșu al pomilor (Panonyncus ulmi) sau păduchele din San José (Quadraspidious). Pentru păr, avem în vedere și puricele melifer (Cacopsylla pyri). Acesta poate fi folosit înainte de pornirea în vegetație pentru combaterea dăunătorilor într-o cantitate de 450 grame/ha împreună cu un adjuvant concentrat cu ulei de 0,5%, iar pentru tratamentele din vegetație în cantitate de 0,2-0,3 kg/ha.“

Cum afectează dăunătorii cultura pomicolă

Conform specialiștilor, păduchii lânoși sunt specii polifage. Aceștia preferă plantele cu frunze groase, dure și netede. Atacul poate fi depistat prin prezența unui puf albicios însoțit de o pulbere albă. Totodată, secretă o substanță transparentă, lipicioasă, numită „roua de miere“, ce favorizează apariția fumaginei (se manifestă sub forma unei pulberi de culoare neagră). În urma atacului, plantele afectate își pierd frunzele, bobocii florali nu se mai deschid și cad, creșterea este încetinită, iar în final planta se usucă.

Păduchele verde al mărului (Aphis) este întâlnit în toate regiunile pomicole. Formele aptere au corpul piriform, de 1,5-2 mm lungime, de culoare verde sau verde-gălbui, cu capul galben sau negru. Formele aripate au corpul de 2-2,5 mm lungime, antenele și toracele negre, abdomenul verde. Larvele tinere au corpul turtit dorso-ventral, de culoare galbenă, iar larvele de vârsta a doua au extremitatea abdominală acoperită cu o secreție ceroasă filamentoasă. Păduchii colonizează la început mugurii floriferi și vegetativi, apoi, frunzele și fructele tinere. În urma înțepăturilor, lăstarii nu se mai dezvoltă normal, se răsucesc, frunzele tinere se deformează și rămân mici. Butonii florali se usucă, iar pedunculii lor rămân mici mult timp, atârnați pe ramuri. Organele atacate sunt acoperite cu dejecții – „roua de miere“ pe care se dezvoltă ciupercile din genul Capnodium. Din această cauză, pe diferite organe atacate se formează un strat de culoare neagră (fumagina), ce diminuează fotosinteza.

Păianjenul roșu (Tetranychus urticae) este cel mai periculos și răspândit acarian. Păianjenul roșu e întâlnit în toate zonele de vegetație, pe cele mai importante culturi. Femelele depun ouăle într-o pânză, pe partea inferioară a frunzelor, mai ales de-a lungul nervurilor. Înțeapă frunzele și se hrănesc cu sucul celular. Frunzele atacate se usucă și cad. În cazul unui atac masiv, planta poate pierde 80-100% din numărul de frunze. Lăstarii frunzelor atacate nu mai cresc. Alături de afide, păianjenul este principalul vector de transmitere a virusurilor la plante. Masculul are corp piriform, mai mic decât femela, cca 0,35 mm lungime, mai deschis la culoare. Larva are formă elipsoidală, de culoare galbenă.

Păduchele din San José este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai de temuți dăunători ai pomilor fructiferi deoarece atacă aproape toate părțile pomului (scoarța ramurile, tulpinile, lăstarii, frunzele și fructele). Daunele sunt provocate doar de femele și de larve care pătrund în țesuturile pomilor pentru a se hrăni, iar în același timp injectează salivă cu un conținut mare de enzime care afectează țesuturile. Partea afectată capătă o nuanță roșie-vineție, iar ulterior necrozează și se usucă. Efectele provocate de acest dăunător sunt adesea dezastruoase. Pomii tineri se pot usca complet în cca 2-3 ani, iar cei ajunși la maturitate în 7-10 ani.

Puricele melifer al părului, Psylla pyricola, este cea mai răspândită specie a genului din zona de stepă până în regiunile submontane ale României. Adultul are corpul de 2,5-3,5 mm, formele estivale prezintă capul și toracele de culoare galben-deschis, cu pete portocalii, iar abdomenul este verde cu pete și dungi brune pe partea dorsală. Larva este de culoare brun-gălbuie. Oul este eliptic, de culoare albă, care după câteva zile devine galben-portocaliu. Totodată, migrează și pe specii pomicole cum sunt cais, prun, măr sau arbori forestieri. Larvele primei generații atacă frunzele abia formate și lăstarii tineri. Din cauza atacului, frunzele stagnează în creștere, se răsucesc, iar din cauza fumaginei pe frunze apar arsuri și pete necrozate. Frunzele atacate se usucă și se înregistrează căderi parțiale sau total premature. Atacul pe lăstari determină curbarea și veștejirea acestora. Lemnul nu se maturizează și nu rezistă peste iarnă.

Liliana Postica