Adama Sultan iulie 2020
update 14 Jul 2020

Gheorghe Voica, pomicultor Mărăcineni, judeţul Argeş: „Să se facă cooperative pentru dezvoltare!“

De curând, am făcut o vizită domnului inginer  Gheorghe Voica, un specialist devotat pomiculturii, care ne-a prezentat speciile pomicole din exploatația sa superintensivă de la Mărăcineni (măr, cireş şi prun). Acesta a punctat și problemele cu care se confruntă acest domeniu în județul Argeș.

Plantaţie de măr superintensivă la care se munceşte de unul singur

Pomicultorul Gheorghe Voica exploatează 11 ha de teren, toate într-un loc, şi are şi o suprafaţă irigabilă de 5 ha de pomi, dintre care 3 ha de măr şi restul de cireş, prun şi măr de vară. „Plantaţia aceasta am făcut-o acum câţiva ani în colaborare cu domnul profesor Florin Stănică de la USAMV Bucureşti; m-am gândit să pun soiuri de mere rezistente la boli, să le fac mai ieftine şi puţin mai poluate (…); de aceea mi-am ales trei soiuri, unul galben, unul roşu şi un altul bicolor, de care sunt foarte încântat deoarece se păstrează peste iarnă, au gust bun, o culoare foarte frumoasă şi mai am şi două soiuri de vară, unul care se coace pe 20 iunie, singurul soi românesc Romus 3, iar un alt soi este Rubinola, care se coace pe 20 august. Am tăiat singur toată iarna cei 3.500 de pomi, dar sunt încântat. M-am gândit că, fiind aproape de piaţă, de oraşul Piteşti, să vin în întâmpinarea consumatorilor și să  le ofer mere proaspete“, mărturisește pomicultorul.

Probleme cu valorificarea producţiei

O bună perioadă, cel mai rău pentru pomicultorul argeşean a fost la recoltat. „Când să valorific fructele, n-am mai putut fiindcă a venit embargoul cu ruşii; atunci au venit polonezii şi ungurii cu preţuri de dumping şi am rămas cu merele nevândute foarte mulţi ani. De exemplu, în urmă cu doi ani am avut o producţie foarte mare şi am lăsat pe câmp o mare parte, iar o altă mare parte am aruncat-o şi am dat-o de pomană unora; atunci am avut o cădere economică extraordinară. Am vândut nişte teren ca să pot să îmi plătesc datoriile, iar anul trecut nu prea am mai muncit pomii, nici producţie nu am făcut, nici pierdere nu am avut. Anul acesta am zis să continui cât voi mai putea şi uitaţi-vă că plantaţia arată chiar foarte bine. Am zis să nu mă las că şi mâine este o zi (...) drept răsplată anul acesta toţi merii pe care îi am sunt plini de rod, dar eu mai răresc fructele pentru că vreau să fie acceptabile pentru piaţă. Merele cele mai gustoase se fac la o altitudine de peste 400-500 m şi aici este limită“, mai spune Gheorghe Voica.

Depozite cu atmosferă controlată

La supermarketuri este şi mai complicat deoarece marile lanţuri de magazine vor să fie fructele gazate, să reziste luni de zile şi să nu se strice. „În horticultură, nu numai în pomicultură, ar trebui investiţii uriaşe. Un depozit de 1.000 de tone cu atmosferă controlată costă 1 milion de euro, iar această sumă nu o găsim la toţi pomicultorii din judeţul Argeş. Asocierea este o soluţie foarte bună, dar nu este fezabilă fiindcă asocierea se face între fermieri şi la noi, cum este distrus tot, ar trebui o cooperativă pentru dezvoltare, adică să pună toţi aceleaşi soiuri de fructe, să pună toţi la aceeaşi distanţă, să facă un depozit (…), nu avem de unde să luăm atâţia bani. Depozitele care au fost în judeţul Argeş sunt în paragină; de exemplu, într-un depozit de 7.000 de tone de legume şi fructe din Ştefăneşti sunt strânse fiare vechi“, specifică acesta.

Lui Gheorghe Voica i-ar plăcea să extindă suprafaţa, dar este condiţionat, iar până la urmă şi agricultura trece prin stomac; dacă nu câştigi nimic, nu o mai faci, spune argeşeanul. „Într-o plantaţie de 5-10 ha îţi rămân în jur de 5.000 de euro, dacă este anul normal; în aceste condiţii, cum să se apuce oamenii şi tineretul să facă plantaţii şi să investească? Am în jur de 2.700 de pomi la ha, cu o distanţă de 3,50 x 1,20 m, şi pot să obțin 40-50 de tone la hectar de mere, dar cu valorificarea este greu. Eu duc merele la Institutul de Pomicultură şi plătesc chirie acolo 10 bani/ kg/lună.“

Plantaţie de cireş şi prun

Plantaţia de cireş a pomicultorului din Mărăcineni cuprinde cinci soiuri: Regina, Kordia, Karina, Lapins şi Summit, cu toate că aici nu este zona cea mai potrivită, mărturiseşte horticultorul. „Cireşul este pe areale ca şi viţa-de-vie. De exemplu, acesta merge la Cotnari, Focşani, Bacău, Bistriţa, deci are anumite zone, unde să fie terenul uşor şi să nu fie pe prima teresă a râului cu curenţi reci, iar eu sunt la o întâlnire de văi şi mai vin curenţi reci.“

În schimb, prunul se pretează acestei zone foarte bine, dar şi la prun trebuie soiuri de piaţă, mari, albastre, lunguieţe, să se desfacă de pe sâmbure, menționează Gheorghe Voica. „Am opt soiuri de prun; având şi pepinieră, invit pe cine vrea să vadă o plantaţie mai mare în luna august, când se coc prunele. Nu trebuie să ai numai fructe pe farfurie, ci din punct de vedere tehnologic trebuie să fie soiurile bune, rezistente la ger, secetă şi boli.“

Domnul inginer horticol vine şi cu recomandări pentru tinerii din zonă care iubesc pomicultura: „Le-aş propune concentrarea producţiei horticole. Pe Valea Topologului, acolo este cea mai bună zonă pentru mere. Ar trebui să îi ajute şi cei din Ministerul Agriculturii să facă o cooperativă pentru dezvoltare. Să se gândească să pună toţi acelaşi soi, cu aceeaşi tehnologie de cultură şi cumva, să fie rechiziţionate depozitele părăsite şi date cu titlu de gratuit ca să îi ajute. Un supermarket nu vine dacă nu ai producţie mai mare ca să poţi face un contract. Sunt multe de făcut; atât timp cât importăm atâtea legume şi fructe vă daţi seama că este loc unde se pot face multe“, încheie ing. Gheorghe Voica.


„Până îm 1989 pomicultura din judeţul Argeş a avut 57.000 de ha, fiind cel mai mare judeţ pomicol din România, iar acum mai are înscrise la APIA 2.000 ha. Eu sunt rezervat că acestea 2.000 ha sunt în funcţiune, că dacă s-ar obține 20-30 tone/ha vă daţi seama ce producţie ar fi în total. Industria de preţuri de nimic îl prinde pe om la înghesuială.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Articole înrudite