Dăunătorii mărului

Viermele merelor (Cydia pomonella) iernează în stadiul de larvă în crăpăturile scoarței pomilor, sub frunzele căzute, în depozitele de păstrare a fructelor etc. Dezvoltă două generații pe an. Atacul primar se manifestă la fructele tinere, unde larvele primei generații fac rosături super­ficiale în pieliță. Păgubitor este atacatul secundar, când larvele pătrund în fruct, formează galerii până la casa seminală, consumând pulpa și semințele.

Păduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus): dăunătorul dezvoltă două-trei generații pe an și iernează în stadiul de larvă de vârsta I, sub scut, pe ramurile pomilor. Atacul vizează fructul, frunzele și ramurile. Preferențial atacă părțile lemnoase ale mărului, pe care le înțeapă cu rostrul, sugând conținutul celular al acestora. Pe fructe, păduchele se localizează în zona pedunculară și calicială; în jurul înțepăturilor se formează pete roșii. Fructele rămân mici, fără aspect comercial. Pomii tineri se usucă în 2-3 ani, iar cei bătrâni au vegetație anemică, frunze etiolate, ramuri degarnisite, producție scăzută; după câțiva ani, aceștia se usucă progresiv, de la vârf către bază.

Viespea merelor (Hoplocampa testudinea) are o singură generație pe an, iernează în sol, ca larvă în interiorul unui cocon. Atacul este cauzat de larve; acestea fac galerii superficiale în zona caliciului, pielița fructului devine rugoasă, se brunifică, se adâncește, fructele își pierd aspectul comercial. Când fructele cresc, larvele pătrund în pulpă, sapă galerii până la loja seminală, consumă semințele și pulpa din jur, iar fructele, cu timpul, cad.

Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella): insecta dezvoltă 3-4 generații/an și iernează în stadiul de pupă, în frunzele atacate, căzute la sol. Larvele rod mezofilul frunzelor sub forma unei mine cu aspect marmorat. Epiderma superioară se bombează, se pătează, iar cea inferioară se brunifică. La un atac masiv, întreaga suprafață a frunzei este acoperită cu mine, frunzele cad prematur, pomii se degarnisesc, iar fructele își încetează creșterea.

Gărgărița florilor de măr (Anthonomus pomorum) iernează ca adult, în jurul coletului, în stratul superficial de sol ori sub scoarța exfoliată a pomilor și dezvoltă o generație pe an. Larvele consumă în totalitate organele interne ale florilor, care nu se mai deschid și se usucă, bobocii florali atârnând mult timp pe ramuri.

Păduchele verde al mărului (Aphis pomi) iernează sub formă de ou pe ramurile subțiri, la baza mugurilor ori sub scoarță, dezvoltând 8-12 generații pe an. Coloniile de păduchi preferă partea inferioară a frunzelor din vârful lăstarilor, unde se hrănesc cu seva suptă din țesuturi. Frunzele înțepate se răsucesc, se îngălbenesc și se usucă. Părțile atacate sunt umplute cu excremente dulci (roua de miere), pe care se instalează fumagina. La un atac puternic, pomii se debilitează și produc fructe mici, fără aspect comercial.

Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) dezvoltă 8-12 generații/an și iernează ca forme radicicole în zona coletului și ca larve, pe părțile aeriene ale pomului. Păduchii colonizează tulpinile, ramurile, lăstarii și rădăcinile, pe care le înțeapă, sugând sucul celular. În locurile înțepăturilor celulele se hipertrofiază, apar umflături mici, până la tumori canceroase. Dăunătorul se recunoaște ușor după secreția ceroasă, filamentoasă, de culoare albă, care acoperă colonia.

Acarianul roșu al pomilor (Panonychus ulmi) este polifag, iernează sub formă de ou și dezvoltă 5-6 generații pe an. Atacă frunzele, al căror țesut se depigmentează, apărând un colorit alb-argintiu, ruginiu la sfârșit. Frunzele cad prematur, iar diferențierea mugurilor – implicit producția viitoare – este influențată negativ.

Maria BOGDAN