Moringa oleifera, „arborele nemuritor“
Lumea se află într-o permanentă schimbare climatică și de „anatomie“ a naturii. Această metamorfoză impune noi reguli de funcționare, însă omul are de partea sa o armă extrem de puternică, cercetarea. Cu ajutorul ei poate influența, într-o măsură mai mică sau mai mare, viitorul. Mizele cercetărilor întreprinse la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău sunt îmbogățirea patrimoniului genetic vegetal și crearea unor noi soiuri care să poată face față schimbărilor pe care le suferă agricultura. Cu sprijinul domnului dr. inginer Costel Vânătoru, șeful Laboratorului de Ameliorare din cadrul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, dedicăm rândurile următoare unui arbore considerat un panaceu universal, Moringa oleifera.
Un panaceu de acum 5000 de ani
– Să începem prin a spune câteva cuvinte despre istoria acestui arbore.
– Potrivit datelor din literatura de specialitate, Moringa oleifera din familia Moringaceae este originară din nordul Indiei, fiind folosită în medicina indiană de acum 5000 de ani. În prezent se regăsește în multe țări din Africa, Arabia, sud-estul Asiei, Insulele Pacifice, Caraibe și în America de Sud. În Antichitate Moringa era cunoscută și utilizată în diferite comunități tradiționaliste ale lumii, cu mult timp înainte de a exista un mijloc rapid de comunicare. Așadar, Moringa era considerată o plantă valoroasă în diferite areale geografice.
– Se vorbește despre Moringa ca despre un arbore minune. De ce?
– Această denumire i-a fost atribuită deoarece toate organele sale vegetative, cu numeroase proprietăți benefice organismului uman, pot fi utilizate. Planta prezintă multiple întrebuințări în medicina tradiţională și alimentaţie. Poate fi folosită ca pesticid natural, detergent, este și o resursă energetică – biocombustibil etc. În Africa Moringa mai este cunoscută și ca „arborele nemuritor“ datorită rezistenței ridicate la condițiile extreme. Acesta crește pe soluri periferice, îi răsar lăstari după ce trunchiul a fost tăiat și este unul dintre puţinii arbori care produc fructe pe timp de secetă. Moringa oleifera a ajuns în centrul cercetărilor și datorită unei alte proprietăți-minune, și anume purificarea apei murdare cu ajutorul seminţelor sale strivite.
Sub lupa științei
– Cum a ajuns în România?
– Materialul genetic a fost procurat din mai multe surse. În 2003 am obținut material genetic de la un cercetător din Anglia, o sursă pe care o considerăm foarte sigură. Inițial, materialul biologic a fost semănat în ghivece, iar anul următor a fost plantat în seră și câmp, în mai multe zone din jurul Buzăului.
– Pe ce s-au axat studiile în cadrul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău?
– Imediat după procurarea materialului biologic, cercetările Laboratorului de Ameliorare din cadrul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău au vizat aclimatizarea și ameliorarea speciei. Astfel, materialul biologic a fost semănat în ghivece și palete alveolare în sere neîncălzite. Odată cu creșterea temperaturilor, o parte din răsaduri au fost plantate în sera rece și câmp, iar pentru a permite creșterea și dezvoltarea optimă a plantei o parte au fost transplantate în ghivece cu spațiu de nutriție mărit.
Cercetările au continuat cu efectuarea observațiilor fenotipice, atât vegetative, cât și generative, privind principalele caracteristici ale plantei, precum și înregistrarea acestora în baza de date a laboratorului. După finalizarea procesului de aclimatizare, cercetările vor fi canalizate către ameliorarea speciei și obţinerea de noi soiuri pretabile culturii în condițiile pedoclimatice ale țării noastre, urmate apoi de elaborarea tehnologiei de cultură specifice.
Obiectivul principal: obținerea genotipurilor rezistente la temperaturile scăzute
– Cum s-a aclimatizat în țara noastră?
– Întrucât această specie este caracterizată de o capacitate mărită de adaptabilitate la noi condiții pedoclimatice, cercetările preliminare au relevat că poate fi cultivată ca plantă anuală în câmp și perenă în spații protejate. Măsurătorile întreprinse până în prezent au demonstrat că planta poate atinge înălțimea de 1,5-1,8 m în câmp și 4 m în spații protejate. Diametrul la colet în spații protejate atinge în medie 5 cm, iar în câmp, 2,5-3 cm. Frunza este asemănătoare cu cea a salcâmului (Robinia pseudoacacia), respectiv biparipenat compusă. Având în vedere că cercetările întreprinse în afara țării nu au dovedit adaptarea acestei plante la temperaturi scăzute, obiectivul principal în ameliorarea ei aici este obținerea de genotipuri rezistente la temperaturile specifice anotimpului rece. În acest sens ne propunem obținerea de puieți viguroși în spații protejate, de diferite vârste și plantarea acestora în câmp. Ameliorarea acesteia poate deschide noi direcții de utilizare a speciei ca plantă meliferă în vederea realizării perdelelor de protecție pentru culturile legumicole, utilizarea acesteia în industria lemnului, cosmetică etc.
O compoziție chimică miraculoasă
– Ce proprietăți are Moringa?
– Cea mai importantă caracteristică a arborelui de Moringa este dată de procentele echilibrate ale tuturor aminoacizilor esențiali din frunzele acestuia, ceea ce este foarte rar întâlnit în lumea plantelor. Totodată, Moringa conține cantități importante în nutrienți esențiali precum vitamina C, vitamina A, calciu, potasiu, proteine etc. Astfel, în compoziția chimică a acestuia se regăsesc de 25 de ori mai mult fier decât în spanac, de 17 ori mai mult calciu decât în lapte, de 7 ori mai multă vitamina C decât în portocale, de 4 ori mai multe proteine decât în ouă, de 15 ori mai mult potasiu decât în banană, de 10 ori mai multă vitamina A decât în morcovi. Moringa poate fi folosit pe segmentul de nutriție şi prevenirea diferitelor boli (anxietate, hiper/hipotensiune, diabet, tuse, anemie, cataractă, conjunctivită, holeră, dizenterie, infecții ale ochiului/urechii, gonoree, dureri de cap, viermi intestinali, malarie, dureri articulare, psoriazis, infecții ale pielii și gâtului, tuberculoză, tumori, diferite răni, adjuvant în susținerea sarcinii și lactației. Dă o notă de frumusețe arhitecturii peisagistice, poate fi folosit ca fertilizant, insecticid și fungicid, pentru controlul eroziunii, purificarea apei, pentru obținerea cosmeticelor, a lubrifianților, în industria textilă, pielăriei și alimentară.
Moringa oleifera este o plantă rezistentă la secetă, având capacitatea de a se adapta oricărui tip de sol, cu excepția celor pe care stagnează apa. Solurile pretabile speciei sunt cele ușor alcaline, nisipo-argiloase datorită drenajului ridicat al acestora. Astfel, Moringa prezintă plasticitate ecologică, putând fi cultivată în diferite climate, respectiv subtropicale, tropicale, regiuni cu climat cald, umed, secetos. Din punctul de vedere al procesului de aclimatizare și ameliorare, cercetările sunt încă în faza incipientă. Pe măsură ce vom obține noi rezultate pozitive prin avansarea cercetărilor, ne propunem răspândirea și promovarea acesteia pe scară largă în cultură. Astfel, patrimoniul genetic va fi îmbogățit cu o nouă specie cu multiple întrebuințări, contribuind astfel și la conservarea biodiversității.
Laura ZMARANDA
