reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Aug 2019

Cum se creşte natural peştele la păstrăvăria Moara Domnească

Păstrăvăria Regiei Naţionale Romsilva, Direcţia Silvică Prahova, secţie în cadrul Ocolului Silvic Ploieşti, a fost înfiinţată în 1978 cu scopul de a avea o producţie de 30 tone păstrăv viu, valorificabil. Deşi proiectul iniţial a fost adaptat la noile condiţii de existenţă, păstrăvaria Moara Domnească a trecut proba timpului şi are meritul de a livra pe piaţă păstrăv proaspăt, de calitate, crescut natural. Ioan Domşa, şef serviciu vânătoare şi piscicultură Ocolul Silvic Ploieşti, şi Bogdan Lente, şef formaţie păstrăvărie, au fost cei care ne-au vorbit despre structura actuală a unităţii şi tehnologiile de creştere implementate aici.

Care a fost evoluţia proiectului iniţial

Păstrăvăria Moara Domnească, spune Ioan Domşa, nu a funcţionat niciodată la capacitatea la care a fost construită din cauza debitului de 90 de litri/sec., considerat mic pentru capacitatea unităţii şi pentru numărul de bazine pe care îl are. Ca soluţie s-a mers pe captarea izvoarelor din zonă care au o apă foarte bună, lucru demonstrat şi de analizele de laborator. Apa este captată din pădure în bazinul principal de unde este redirec­ţionată uniform în fiecare bazin. Deşi proiectul iniţial a fost regândit, păstrăvăria funcţionează şi astăzi.

„Pentru a rezista a trebuit să ne adaptăm. Nu am mai ţinut reproducători şi am început să achiziţionăm ori puiet la vârstă şi greutate foarte mici, ori icre embrionate din import. Astfel nu am mai avut nevoie de hala de creştere, iar bazinele circulare le-am folosit doar pentru o perioadă de acomodare a puietului la condiţiile de aici. Ceea ce avem acum este strictul necesar pentru producţia de 15 tone pe care o facem anual. Dar faptul că ne-am făcut treaba, că am produs şi livrat un păstrăv natural şi bun a fost principalul motiv pentru care ne desfăşurăm activitatea şi acum. Nu raportăm producţia de acum cu cea de atunci. Cert este că peştele pe care îl distribuim la persoane fizice şi juridice de cinci ani – avem şi un contract cu lanţul de magazine Auchan – ne permite să acoperim cheltuielile“, spune şeful serviciului de vânătoare şi piscicultură.

Bogdan Lente, şeful păstrăvăriei, spune că funcţionarea acestei păstrăvării atipice a fost posibilă prin imple­mentarea unor tehnologii de creştere diferite şi că întreaga activitate este una de fineţe.

„La momentul actual în păstrăvărie există în jur de 5 tone de peşte, din care păstrăv pentru consum 3 tone, păstrăv la 100 de grame 2 tone şi puietul de cca. 10 grame, achiziţionat de la Direcţia Silvică Corabia, este undeva la 400 kg. Aceasta este o păstrăvărie mai atipică în sensul că, spre deosebire de o păstrăvărie de munte a cărei apă are un oxigen între 9 şi 11 mg, noi nu reuşim să avem un oxigen mai mare de 6-7 mg pe timp de iarnă, când temperatura este mai mică. Păstrăvul are nevoie de mult oxigen, de aceea trebuie să intervenim în perioada de vară, când temepratura nu trebuie să depă­şească 20 de grade Celsius, cu aeratoare pentru a suplimenta nivelul de oxigen din apă. Pentru o creştere normală a păstrăvului temperatura trebuie să fie între 11-8°C.“

Alegeţi peştele românesc în locul celui importat!

Foarte mulţi oameni ştiu că la Moara Domnească există o păstrăvărie a Direcţiei Silvice şi atunci activitatea de aici a devenit un fel de tradiţie. Dar desfacerea este, într-adevăr, o provocare, mărturiseşte Ioan Domşa.

„Nu putem concura cu preţurile producătorilor mici care folosesc tehnologii mult mai moderne, iar produsul pe care îl livrează ajunge la un preţ aproape la fel cu al nostru. Diferenţa este că ei, fiind particu­lari, pot negocia preţul respectiv cu retailerul. Mai mult, din păcate, românii nu au o cultură a consu­mului de peşte. Aceștia s-au obişnuit să mănânce peşte la nuntă sau de Florii, iar consumatorii nu conştientizează că în locul unui peşte adus din Bulgaria sau din alte state, care nu oferă garanţia calităţii, pot alege un produs românesc, un păstrăv natural şi neaoş.“

În completare, spune Bogdan Lente, şeful păstrăvăriei, pentru a optimiza activitatea a trebuit ca unitatea să se adapteze condiţiilor de pe piaţă, adică să existe producţie pentru vânzare tot timpului anului.

„Trebuie să asigurăm săptămânal peşte pentru piaţă. Acesta pleacă din păstrăvărie viu în autoutilitara dotată cu hidrodion şi oxigen. Un peşte de calitate trebuie să aibă un aspect cât mai lucios, culoarea branhiilor să fie roşiatică, iar ochii să nu fie albicioşi. Păstrăvul Curcubeu este comercializat când ajunge la vârsta de un an şi jumătate, când are o greutate de cca. 500 de grame.“ 

Tehnologiile de creştere a păstrăvului la altitudini joase

Unitatea de la Moara Domnească are nişte particularităţi specifice, impuse de existenţa ei în regiunea de câmpie a ţării. Păstrăvul fost singura specie de peşte care s-a pretat pentru creşterea aici şi doar păstrăvul din rasa Curcubeu. Niciuna dintre toate celelalte specii aduse aici nu a rezistat, iar pierderile au fost mai mari. Despre tehnologiile de creştere ne-a vorbit şeful păstrăvăriei Bogdan Lente.

„În momentul de faţă avem opt bazine circulare de aclimatizare, trei populate cu puiet de cinci luni, cu o greutate între 10 şi 12 grame. Puietul îl achiziţionăm în perioada septembrie-octombrie sau ianuarie-februarie pentru că vara, având un debit mai scăzut de apă şi în contextul unor condiţii atmosferice neprielnice (tempe­raturi mari), pierderile sunt mai mari. Şi atunci cumpărăm puietul iarna pentru a-l putea aclimatiza. Într-un bazin circular sunt undeva la 8.000 de peşti. Întreţinerea bazinelor presupune spălarea şi dezinfectarea lor, sunt monitorizate foarte atent, periodic măsurăm nivelul de oxigen din apă în condiţiile în care nu avem aeratoare pornite (norma este 6,5-7 mg) şi temperatura trebuie să fie între 12-13 grade Celsius. În fiecare bazin se face curăţenie la 4-5 zile. După cca. două săptămâni de aclimatizare, puietul este sortat pe categorii, în funcţie de dimensiune şi greutatea lor, şi este transferat în bazinele de creştere, anterior igienizate. Bazinele de creştere au cca. 180 m³ de apă, iar cantitatea de peşte este de o tonă şi jumătate. După şase luni se face din nou o sortare ținând cont de dimensiune şi greutate. Raţia furajeră se stabileşte în funcţie de greutatea peştelui şi a temperaturii din apă şi poate fi servită de două sau de trei ori pe zi vara şi creşte progresiv în funcţie de greutatea păstrăvului. Folosim o hrană plutitoare din import şi avem un mare noroc că, fiind aproape de izvoare pe timp de iarnă, nu îngheaţă apa, iar hrana poate fi administrată şi în lunile geroase, când în alte păstrăvării apa este înghețată. Pe timp de vară, din luna mai până în octombrie, când temperatura creşte până la 17°C, folosim  24 din 24 de ore aeratoarele care suplimentează nivelul de oxigen.“

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

  • Publicat în Pescuit

USAMV Cluj-Napoca, beneficiara unui grant de cercetare de 65.000 euro pentru evaluarea bunăstării salmonidelor din păstrăvăriile românești

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca a început derularea proiectului ”Evaluarea bunăstării salmonidelor din păstrăvăriile românești, în contextul creșterii productivității și a calității produselor”, printr-un grant de cercetare în valoare de circa 65.000 de euro, finanțat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Generală Pescuit – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime 2014-2020.

Prin acest proiect de cercetare, se dorește o mai strânsă colaborare între instituțiile de învățământ superior şi cercetare, cu operatorii din domeniul creșterii păstrăvilor și a altor pești din familia Salmonidae.

Proiectul se va finaliza în luna iulie 2020 prin editarea unui ghid de bune practici în domeniul creșterii peștilor din zonele montane, care va fi distribuit în mod gratuit păstrăvarilor.

Directorul de proiect, Conf. Dr. Daniel Cocan, precizează: ”Ne-am dorit foarte mult să accesăm acest proiect, întrucât considerăm că putem contribui la implementarea unui management integrat în păstrăvăriile românești. Cu alte cuvinte, experiența noastră în domeniul creșterii peștilor şi a științelor fundamentale precum ihtiologia, fiziologia organismelor acvatice, alimentația și reproducția peștilor, poate fi de un real folos păstrăvarilor. Aceasta, în contextul în care cel puțin în momentul de față, nu avem o strategie națională privind toate componentele salmoniculturii. Cu mici excepții, păstrăvarii lucrează individual, fără a fi constituiți în asociații şi de multe ori fără a avea studii de specialitate în domeniul creșterii peștilor. Din această cauză le este aproape imposibil să intre cu produsele lor pe piața magazinelor mari. De asemenea, partea de reproducție, care este aproape inexistentă, se derulează fără planuri concrete de selecție și ameliorare. În general, se importă icre embrionate din alte țâri, uneori fără a avea un certificat sanitar-veterinar care să confirme că acel material biologic este liber de boli. Avem toate condițiile să înființăm un centru de selecție și reproducție a salmonidelor, atât din punct de vedere al condițiilor de mediu, cât şi a surselor de finanțare”.

Proiectul de cercetare presupune deplasări și contacte ale echipei de proiect cu toate păstrăvăriile din România, urmând a fi făcută o evaluare a tuturor problemelor care pot influența negativ productivitatea fermelor piscicole și calitatea produselor: parametrii mediali, tehnologia de creștere, calitatea furajelor, dinamica de creștere, modificările climaterice, poluarea apelor, statusul fiziologic și patologic al peștilor.

”Pe baza acestor date culese din teren și a analizei acestora, va fi editat ghidul de bune practici în domeniul Salmoniculturii, având ca obiectiv țintit îmbunătățirea productivității păstrăvăriilor românești și creșterea calității produselor, fie că vorbim despre peștele proaspăt sau cel prelucrat (eviscerat, filetat, sărat, afumat sau conservat, icre proaspete sau prelucrate). Pentru aceasta, ne dorim o deschidere și o colaborare bună cu păstrăvarii, convinși fiind că toți cei implicați vom avea doar de câștigat în viitor. În ultima perioadă s-a discutat foarte mult despre piscicultură și despre problemele din acest domeniu, inclusiv despre impactul negativ al păsărilor ihtiofage. Aceste probleme vor putea fi rezolvate, dar numai prin colaborarea operatorilor din producție cu specialiștii din acest domeniu. Din păcate, în momentul de față, în cadrul învățământului superior din România, singurul program de studiu în domeniul Pisciculturii și Acvaculturii care mai este activ este la USAMV Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Zootehnie și Biotehnologii”, a mai spus specialistul din cadrul universității noastre.

 Specialiștii în Piscicultură și Acvacultură din cadrul Facultății de Zootehnie și Biotehnologii au derulat până în prezent peste 10 proiecte cu impact la nivel național în domeniul lor de activitate.

  • Publicat în Pescuit

Păstrăvăria din munții Ciuc

Păstrăvăria reprezintă o idee de afaceri cu șanse mari de profit. În acest domeniu cererea este în creștere, iar cu o minimă procesare, prin intermediul unei rețete tradiționale, veniturile pot asigura un trai decent unei familii dintr-un sat aflat în zona de munte. Pentru a afla cum funcționează o astfel de afacere am stat de vorbă cu Ionela Paliștan din satul Ciugheș, comuna Palanca, județul Bacău. Ionela are un ajutor de nădejde, pe soțul său Mihai. Împreună au realizat un păstrăv afumat în hârzob de brad, produs atestat tradițional. Până la această păstrăvărie, o microfermă a familiei îi ținea în mișcare.

Produs montan de la Palanca

Omul de la munte este muncitor și vrednic, iar când greutățile apar încearcă să se limiteze doar la nevoile minime. Acesta este și cazul familiei Paliștan, care a obținut mențiunea de Produs montan, cu minime resurse, calitatea fiind cea care face diferența: „Animale am avut de când ne-am căsătorit, începând cu anul 1996. An de an le-am înmulțit până acum doi ani, când am ajuns să avem în total în jur de 25 de capete, dar din cauza lipsei forței de muncă, din păcate, am fost nevoiți să le vindem. De altfel, de când au plecat copiii mai departe la școli, am oprit cele mai bune vaci și juninci. Astfel, acum ne-am limitat la cinci vaci cu vițeii lor, pe care doar eu și soțul le îngrijim. Vacile sunt înscrise în registrul genealogic al rasei, iar ce producem de la ele este caș, brânză și cașcaval, pentru care am obținut mențiunea de Produs montan“, a precizat Ionela Paliștan.

Păstrăvul afumat în hârzob de brad le-au ținut copiii în școli

pescarie a

Mândria acestei familiei este însă o păstrăvărie situată în localitatea Palanca, aflată între județele Bacău și Harghita, la poalele munților Ciuc, la o altitudine de 850 metri. De altfel, de ceva vreme aici se prepară păstrăvul afumat în hârzob de brad, un produs care astăzi este atestat tradițional. Afacerea cu păstrăvi i-a călit și i-a învățat să lupte, pentru că startul nu a fost ușor. „Am început în anul 2005 cu un singur bazin de păstrăv; atunci am avut și inundații și am pierdut tot proiectul, adică tot ce am investit. De asemenea, am avut şi momente când a îngheţat apa, deoarece în zona noastră temperaturile sunt mai mici, peștii murind în cele din urmă. Am vrut să abandonăm, dar soțul meu a zis să mai încercăm și anul următor și așa am și făcut. De atunci ne ocupăm de creșterea păstrăvului, iar ceva mai târziu am început să facem păstrăv afumat, ca să îl vindem pentru a ne crește veniturile și a putea să ne ținem copiii la școală. Mai tot timpul, ce am câștigat de la păstrăvărie am investit în animale și invers. De altfel, sunt riscuri pe care ţi le asumi când începi o astfel de afacere“, a adăugat băcăuanca.

Familia Paliștan încearcă să crească păstrăvii cât mai natural: „Îi hrănim mai rar, o dată sau de două ori pe săptămână și le întârziem creșterea la 2 ani jumătate sau chiar 3 ani, timp în care ajung la 250 de grame. Pentru că 100% natural nu există, iar păstrăvii sunt carnivori, trebuie hrăniți cu acele granule care conțin făină de pește și organe de animale. Noi îi hrănim rar, ca să nu le schimbăm gustul, dar sunt păstrăvării care hrănesc și forțează creșterea cu carne de animale sau cu granule, dându-le foarte mult de mâncare și având o producție la 1 an jumătate sau 2 ani. Avem ca produs tradițional «Păstrăvul afumat în hârzob de brad», o rețetă destul de veche, atestată din anul 1920 și învățată de soț de la bunicul lui. Pentru că nu am găsit înscrisuri în cărți pentru atestat, am apelat la un bătrân al satului care ne-a ajutat să primim atestatul de produs tradițional. Toate le pregătim după rețete tradiționale, învățate de la noi din zonă. Am început cu fonduri proprii și pot să zic că a fost greu, mai ales când nu știi anumite lucruri și trebuie să le înveți de unul singur“, povestește Ionela Paliștan.

pescarie c

În acest moment familia Paliștan dispune de patru bazine în care păstrăvii cresc în mediul lor natural, în apă de izvor de munte deoarece acestea sunt zidite cu piatră de râu, iar în anumite locuri și cu ciment. În decursul unui an, în cele patru bazine se produc cca 2-3 tone de păstrăv.

Pe premisa speranța moare ultima, cei doi soți au perspective mari de viitor: „Visăm să facem o agropensiune cu produsele noastre, pe care să le valorificăm aici în zonă, să ne ajute să ne dezvoltăm, nu să ne chinuim ca acum când mergem în fiecare week-end la București, la târg, să ne vindem produsele. Ne dorim să vină bucureștenii la noi, să vadă la fața locului adevărata frumusețe a vieții de la țară“, ne-a spus cu speranță Ionela Paliștan.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Pescuit

Păstrăvăria Doftana, o poveste cu delicatese

Deși în interviul acesta vorbim despre o afacere cu pește, din care cu siguranță veți desprinde multe informații tehnice, trebuie spus că istoria Păstrăvăriei Doftana are un iz special. Zilele ei de glorie îmbrăcate în aura unei copilării fericite petrecută în natură, alături de bunici, distrugerea ei după Revoluție și renașterea din propria-i cenușă par a fi file de poveste. Dar o poveste adevărată trăită prin toți porii de Vasile Lupu, cel care a reanimat Valea Doftanei uitată de autoritățile locale. Aflați cum reușește să mențină viu acest loc și cum rezistă pe piață.

– Care este trecutul acestui loc și ce vă leagă de aceste meleaguri?

– În anii 1960, pe acest platou situat la 1.100 m alti­tudine, la poalele Munților Predeluț-Prișcu exista o gos­podărie comunală cu saivane pentru oi, porci, vaci, dar și bazine pentru creșterea păstrăvului. Datorită specifi­cului, gospodăria a fost denumită și recunoscută de-a lungul timpului drept Păstrăvăria Doftana (Prișcu). Aceasta mai dispunea de un bazin de creștere a alevi­nilor care avea rolul de a crește puieții primiți de la alte păstrăvării din țară, dar și de o casă de incubație pentru producția de puiet. Capacitatea de producție nu era mare pentru că viza doar consumul local, însă era un furnizor sigur de puiet pentru popularea pârâurilor din jur. Bunicul meu administra această păstrăvărie pe atunci.

– Deci, ați copilărit în această zonă...

– Da. Copil cum eram, năzdrăvan, cum sunt toți copiii de altfel, îmi amintesc că mai săltam grătarele bazinelor să mai scape peștii pe râu, îmi confecționam câte o undiță și porneam pe râu la pescuit. Apoi veneam la bunicu să-i spun că am găsit și pe râu păstrăv. Pe de altă parte, era o mare plăcere dimineața când ne trezeam și mergeam să strângem de pe marginea bazinelor păstrăvul care sărea noaptea afară, probabil în dorința de a prinde insecte. Aveam un coș de nuiele în care puneam peștele și apoi mergeam cu el la râu, îl evisceram, îi dădeam sare și îl duceam la afumat.

– După momentul Revoluției, ce s-a întâmplat cu această păstrăvărie?

– Totul a fost bine până când primarul Emil Cojocărescu, care a făcut onoare acestei comune, a decedat. După acest moment a început și declinul. Bazinele s-au colmatat, canalul de aduc­țiune a secat, iar în 2009 când am revenit aici am găsit doar ruine și rămășițe a ceea ce a fost odată. Era un loc părăsit, plin de ciulini.

Pastravaria Doftana 2

– Anii frumoși ai copilăriei v-au ajutat să vă alegeți și drumul în viață?

– M-a atras întotdeauna natura, așa că am ales să lucrez în domeniul silvic, am fost pădurar, apoi după Revoluție am plecat în Franța, unde am lucrat în construcții. Nici acolo nu a fost ușor, însă am avut puțin noroc și după 5 ani m-am întors cu niște bănuți pe care i-am investit în țară.

– V-ați reîntors pe meleagurile copilăriei, dar cum ați făcut să intrați în posesia acestui teren și ce suprafață administrați acum?

– Drumul pentru a închiria acest teren nu a fost ușor. M-am luptat cu niște mentalități, a fost greu să conving oamenii că aici se poate face ceva care să aducă bani la buget. În ceea ce mă privește am doar de dat, de primit ajutor din partea cuiva, nici vorbă. Plătesc chirie pentru teren, apa, impozitul pe profit și nimic la schimb. Am 23.000 mp, din care 8.000 mp sunt dedicați activității piscicole. Circa 4.000 mp reprezintă luciul de apă, adică 6 bazine alimentate toate cu apa râului Doftana care parcurge în drumul ei 3-4 km de la izvoare până la păstrăvărie, traversând versanți stâncoși de calcar.

– Vorbim de un sistem de creștere natural, opus celui intensiv?

– Da, peștele este crescut în sistem extensiv sau mai bine zis tradițional, pentru că noi îi hrănim o dată la 2 zile cu hrană certificată bio (fără organisme modificate genetic) importată din Austria. Furajele au în compoziție 60% făină de pește, ulei de pește, rapiță, soia, proteine de mazăre, vitamine și minerale necesare creșterii. Am putea spune că le asigurăm doar un supliment de hrană, nu îi îngrășăm forțat. Un ciclu de producție, adică din stadiul de icre embrionate până la greutatea de comercializare (500 g), durează 28-30 de luni, spre deosebire de sistemul intensiv și super-intensiv unde peștele ajunge din stadiul de icră embrionată la greutatea de comercializare în 10-12 luni. Avantajul nostru este că această apă care alimentează păstrăvăria este bogată în microorganisme care ajung din belșug în bazine și cu care se hrănesc păstrăvii. Furajele date de noi reprezintă doar 25-30% din hrana lor, de aceea se și prelungește durata de creștere. Cei care au sisteme convenționale și le-au adaptat modului lui de viață, în sensul că îi asigură oxigenul necesar, temperatura optimă de hrănire, îl furajează de 3-4 ori pe zi. În felul acesta peștele este forțat și crește rapid. În schimb, eu din octombrie până în aprilie, când peștele intră într-un fel de hibernare, îl hră­nesc o dată pe săptămână. Practic, noi am păstrat cadrul lui natural de creștere și dezvoltare, doar că îl ținem captiv în niște bazine.

Pastravaria Doftana 3

– Cum sunt organizate bazinele, îi aveți pe categorii de vârstă?

– Da. Primul este bazinul de precreștere, unde avem puieți de o vară, cu o greutate de 8-10 g. Bazinul în care se află are 50 m lungime pe 10 lățime, ceea ce înseamnă cam 500 mc de apă, unde trăiesc circa 200.000 de păstrăvi. Încercăm să-i ținem la densități cât mai mici, ca să trăiască în condiții cât mai bune. La final de ciclu vom putea obține de aici o producție de 20-25 de tone de păstrăv. În următorul bazin avem păstrăvi de două veri, iar în iunie-iulie 2017 vor fi buni de valorificat. Alături avem alte două bazine cu păstrăvi mai mari, de doi ani și jumătate, care au ajuns la greutatea de comercializare de 500-700 g. Dacă vorbim de ultimele două bazine, unul este acum în igienizare, iar în al doilea se află cele mai mari exemplare. Aici am o linie genetică de reproducători din cele 4 specii – fântânel, curcubeu, indigen și auriu la care țin foarte mult. Aceștia sunt rechinii mei, cum le spun eu, sunt în al 6-lea an de viață și nu mă ating de ei. Îi țin pentru producția de caviar de păstrăv, unul dintre produsele noastre – icre galbene și roșii (pentru că avem printre ei și somonați).

– Văd că bazinele sunt căptușite cu o membrană, ce rol are ea?

– Este o membrană atestată tehnic pentru a fi folosită la apa potabilă, iar ea ne ajută atunci când trebuie să dezinfectăm bazinele. După fiecare ciclu de producție bazinele se curăță cu o pompă cu presiune, cu var. Nu folosim tratamente chimice la nicio intervenție, chiar dacă au și peștii afecțiuni. Singurul lucru pe care îl aplicăm este sarea de salină și varul.

– Există și pierderi?

– Da. Spre exemplu, în bazinul aflat acum în igienizare vom pune 150.000-200.000 de alevini, pentru a avea producție de păstrăv în 2019. Dar până atunci probabil vor rămâne jumătate din ei. Restul mor, neintervenind cu chimicale, antibiotice. Este o selecție naturală, care mor, mor, care trăiesc sunt sigur că sunt sănătoși și în ei investesc. Deci, cam 50% pierd din investiția inițială.

Pastravaria Doftana 4

– De unde vă procurați materialul biologic?

– O parte îi obțin din reproducători și o parte din import. Aduc din Insula Bărbatului, aflată în Marele Regat Unit, unde există o zonă nepoluată.

– Care sunt parametrii care dau garanția unui păstrăv de calitate?

– Oamenii trebuie să știe că în cazul păstrăvului de Doftana textura cărnii este consistentă, pentru că este permanent în mișcare. Într-un sistem convențional în care există o hrănitoare automată peștele este mult mai leneș, carnea este fadă, uneori are gust de baltă. Păstrăvul, în general, este considerat o delicatesă pentru că este singurul pește a cărui carne nu miroase și nu are gust specific de pește. Uneori, când merg pe la târguri, chiar glumesc și spun clienților care întrebă dacă ceea ce vând este pește: nu, este păstrăv.

– Trebuie să rezistați pe piață, ce produse valorificați din carnea acestui pește?

– Avem un magazin de desfacere în Piața Centrală din Câmpina, unde avem un bazin cu păstrăv proaspăt. Însă vedetele produselor noastre sunt păstrăvul copt la jar și afumat, păstrăvul afumat în cobză de brad Doftana, la care se adaugă zacusca de păstrăv și cârnații de păstrăv, acestea 4 fiind atestate ca produse tradiționale. În plus, mai avem caviarul de păstrăv obținut o dată pe an prin mulgere de la păstrăvii mari. Aceste icre se mănâncă ca atare, conțin multe proteine și sunt afrodisiace. De aceea, pentru zile speciale, eu am o vorbă: caviar de păstrăv pe pâine prăjită cu unt, șampanie de Moet și multă dragoste!

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 30-32

Hârzobul de la Păstrăvăria Cheiţa

La trei km de la ieşirea din Bicaz spre Gheorghieni sau Lacul Roşu, pe cursul râului Bicaz, se află, printre mai multe capacităţi turistice, Păstrăvăria Cheiţa, situată la şoseaua principală. Numele vine de la dispunerea geografică a zonei, cu munţii care desenează o zonă îngustă la intrarea în localitatea Taşca. Nici nu este greu de găsit această păstrăvărie din inima Tarcăului: pe timp de vară, locul este plin de turişti şi maşini parcate, iar perimetrul este aranjat rustic, cât mai apropiat de natură. Despre păstrăvărie am discutat cu medicul veterinar Florin Ailenei, un pasionat al pisciculturii, în general.

Păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss, familia Salmonidae) este originar din apele reci curgătoare din America de Nord. În Europa a fost introdus în anul 1882. De fapt, au fost aduse două specii de păstrăvi – Salmo shastra Jordan şi Salmo irideus Gibbons – care, în condiţiile naturale din nord-vestul continentului european, nu şi-au păstrat individualitatea. Din încrucişări a rezultat păstrăvul curcubeu pe care-l cunoaştem astăzi. În România, în anul 1902, a fost o tentativă de populare a apelor curgătoare cu acest tip de păstrăv, dar specia nu s-a adaptat sub nicio formă condiţiilor tipice climatului nostru, astfel că el este crescut numai în păstrăvării. Câteva exemplare mai pot fi găsite totuşi în râurile din nordul Moldovei. Într-o descriere sumară, păstrăvul curcubeu are partea dorsală de culoare gri-albăstruie sau verzui-închis, cu numeroase pete mici, negre, neregulate ca formă, care se găsesc şi pe înotătoarele dorsale şi caudală. Flancurile sunt argintii, iar regiunea abdominală deschisă; pe ambele părţi laterale, de la opercule şi până la caudală, se întinde câte o dungă roşcat-sidefie, cu reflexe specifice curcubeului, de unde şi denumirea speciei.

Producţie valorificată integral în unitate

Păstrăvăria Cheiţa activează pe piaţa de profil din judeţul Neamţ de câţiva ani şi are, deocamdată, opt bazine de creştere a păstrăvului curcubeu, plus unul de comercializare, cu o producţie anuală de 30 de tone. Întreaga cantitate se valorifică în cadrul unităţii: la bucătăria popasului-restaurant cu acelaşi nume, prin vânzare în viu către turişti şi pentru prepararea păstrăvului afumat şi a delicatesei specifice zonei de munte a Moldovei (Suceava, Neamţ şi parţial Bacău), păstrăv afumat în cetină de brad, cunoscutul hârzob, marcă înregistrată la OSIM. Aşa cum ne spunea medicul veterinar Florin Ailenei, cantitatea de 30.000 kg aproape că nu ajunge: „Întreaga recoltă este valorificată aici. Sunt situaţii când aproape rămânem fără păstrăv, de aceea încercăm să eşalonăm creşterea pentru perioada de vară, când cererea este foarte mare, astfel încât să ajungă pentru fiecare client.“

Bazinele de creştere

Bazinele sunt dimensionate după cerinţele biolo­gice ale fiecărei vârste în parte (pentru creşterea puietului sau a păstrăvului pentru consum), densitatea de populare, nivelul oxigenului dizolvat, debitul de apă, dimensiunea peştelui, furajarea etc. Sunt construite din beton armat, cu vatră din beton, cu o adâncime care variază între 1,2 m la admisie şi 1,5 m la evacuare, asigurând o densitate la populare între 20 exemplare/mp pe timp de vară şi 100 de exemplare/mp pe timp de iarnă. Apa este asigurată din râul Bicaz: „Avem la 1 km în amonte bazinul de acumulare şi de filtrare, după care apa ajunge, prin conducte, la bazinele din păstrăvărie. Fiecare are alimentare şi evacuare individuală, după care apa merge iar în râu.“ Acest sistem are un singur inconvenient: „Noi avem probleme doar atunci când plouă. Turbiditatea (n.n. – concentraţie de particule solide în suspensie în apa râurilor şi a lacurilor) ivită în perioadele cu precipitaţii abundente este fatală. Mâlul se acumulează în branhii şi produce sufocarea sau moartea prin asfixie, iar păstrăvul nu mai poate converti suficient de bine oxigenul din apă spre a-şi asigura funcţiile necesare.“

Profit reinvestit

Păstrăvul curcubeu este mai puţin pretenţios la variaţiile de temperatură şi răspunde excelent la hrana granulată. Ritmul de dezvoltare este mult mai rapid în comparaţie cu alte specii de păstrăvi. În condiţii de crescătorie, poate fi valorificat din al doilea an, la 250-350-400 grame şi 25-30 cm lungime. Peste această greutate devine nerentabil economic. Pentru dimensiunea Păstrăvăriei Cheiţa, afacerea este una profitabilă: „Dacă ar fi să te gândeşti doar la bani şi profit, da, se obţin rezultate financiare bune; pe termen lung însă, pentru a consolida şi a asigura continuitate afacerii, trebuie să reinvesteşti banii tot timpul, aşa că ne mulţumim cu profit mai puţin. Şi sunt cheltuieli multe în puiet, în hrană, plus că toate treburile trebuie făcute la timp.“ În afară de costurile de producţie, veniturile se duc şi în amenajarea restaurantului şi a incintei: terase, împletituri, aranjamente din lemn şi piatră, boxe cu animale şi păsări pentru  răsfăţul vizual al turiştilor: păuni (cumpăraţi acum patru ani, doi masculi, două femele şi patru pui), găinuşă din rasa Mătase japoneză, cocoş din rasa Brahma, fazan, porumbei rotaţi, păuni, voiajori etc.

Specialitatea casei: păstrăv în cetină de brad

Cum spuneam, specialitatea bucătăriei de la Păstrăvăria Cheiţa este hârzobul (cobză, în Bucovina) sau păstrăvul afumat în cetină, marcă proprie, înregistrată. Pentru a obţine acest produs este nevoie de păstrăvul afumat, palete şi cetină. După eviscerare, păstrăvul este ţinut la rece, într-un baiţ special, unde folosim doar condimente naturale, fără conservanţi, între 12 şi 24 de ore, după care urmează afumatul la cald, timp de 5 ore, în nişte butoaie cu lemn de fag. Ultima operaţiune este răcirea. Paletele, asemănătoare, ca formă, celor folosite la tenisul de câmp, sunt confecţionate din răchită sau salcie, iar reţeaua interioară, mult mai rară, din aţă sau fibre naturale (coaja de tei, de exemplu). Două astfel de palete se îmbracă în cetină, între ele se aşază păstrăvul, după care se leagă strâns, în mai multe locuri, astfel încât să ia contact intens cu ramurile de brad, pentru a împrumuta corect aroma. La sfârşit se tund marginile, astfel încât hârzobul să aibă şi un design atractiv. Maximum două zile se păstrează păstrăvul la rece, în acest ambalaj natural, după care se consumă în funcţie de preferinţe. Garanţia acordată de producător, dat fiind faptul că nu se folosesc conservanţi, în afară de fum şi sare, este de două săptămâni. Un hârzob conţine în jur de 1 kg de păstrăv afumat rezultat, la rândul său, din 2 kg de peşte curăţat şi se vinde cu 65 lei (60 lei păstrăvul şi 5 lei manopera). Paletele pot fi şi mai mari, în funcţie de solicitarea clientului. 

Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS