Adama Sultan iulie 2020
update 21 Sep 2020

Inundații avem. Planuri pe hârtie - cu miile. Cu practica o ducem mai rău!

România este plină de programe de apărare împotriva inundațiilor, de gestionare a situațiilor de urgență, de hărți de risc și sisteme de alarmare etc. Fiecare primărie din țară are astfel de planuri. Dar de fiecare dată inundațiile ne iau prin surprindere! Într-un fel, an de an se intervine punctual postcalamitate, dar la următoarele viituri apele-și fac loc prin alte zone vulnerabile, așa că aproape nu avem niciodată protecție pe de-a-ntregul într-o localitate sau un bazin hidrografic.

Să spunem altfel: în România lungimea totală a râurilor cu curgere permanentă este de cca 115.000 km, cu o densitate medie pe fiecare teritoriu de 0,49 km/kmp. Rețeaua cea mai puțin densă, sub 0,30 km/kmp, corespunde regiunilor de câmpie și de dealuri, iar cea mai densă, unităților montane, unde atinge valori de 1-1,2 km/kmp. Ca dispunere geografică, România are 28% munte, 42% zone coli­nare și de podișuri și 30% câmpie.

Cel mai des fenomen hidrologic cu trimitere directă la inundații îl reprezintă viiturile, cu o frecvență mai mare în lunile martie-iunie. În ultimii ani, la fiecare ploaie mai puternică râurile de munte și deal înalt produc calamități (inclusiv în aval, prin creșterea debitelor râurilor și ieșirea lor din matcă). Specialiștii (nu doar cei angajați la instituțiile statutului) au emis o serie de cauze pentru producerea inundațiilor (acestea au fost mereu, dar cu o intensitate mai scăzută): încălzirea globală, care ar cauza fenomenele meteo extreme; defrișarea necontrolată a pădurilor; neîntreținerea și nerealizarea, în ultimii 20-30 de ani, a captărilor de apă (împotriva eroziunii solului); neîntreținerea și nerealizarea, acolo unde era necesar, a lucrărilor de îndiguire; lipsa lucrărilor de amenajare a albiilor râurilor, ziduri sau alte apărări de maluri.

Investiții minore de la bugetul statului, oarecum promițătoare, din fonduri europene (dacă proiectele vor fi acceptate spre finanțare!)

Nu mai este un secret pentru nimeni că România n-a avut timp, chef ori bani să întrețină lucrările de hidroameliorații existente; despre realizarea altora, la un volum care să țină pasul cu vremea și vremurile din urmă, nici nu poate fi vorba. Ministrul Ioan Daneș a publicat, deunăzi vreme, un raport al muncii depuse de domnia sa și de ministerul pe care-l reprezintă (Apelor și Pădurilor) pe primele șase luni ale anului. Dacă ar fi să ne uităm la o singură cifră, avem deja imaginea ineficienței (nu o ineficiență de astăzi sau de ieri, ci din ultimii 30 de ani): lucrări finalizate în 2018 – 32,26 km amenajări de albie, 27,72 km consolidări de mal și 27,79 km de diguri. Știți cât înseamnă? Sub 0,016% din necesarul de lucrări la nivel național! În ritmul acesta e limpede că ne vor trebui pesemne câteva sute de ani ca să efectuăm și noi o primă intervenție asupra cursurilor de apă cu risc de inundații.

inundații alba

Tot în această perioadă s-au efectuat intervenții de prevenire sau înlăturare a efectelor inundațiilor la aproximativ 200 de obiective, pentru care s-au achitat 74 mil. lei (sursă de finanțare-bugetul statutului, credite BDCE și bugetul propriu al ministerului). Pentru alte investiții mai mari, abia acum se pregătesc instituțiile statului să obțină finanțarea prin Programul Operațional de Infrastructură Mare (POIM). Iar ministrul Daneș le-a enumerat pe cele mai importante (valorile nu conțin TVA): mărirea gradului de protecție împotriva inundațiilor în Bazinul Hidrografic (BH) Mureș prin ridicarea clasei de importanță a infrastructurii existente de apărare, în valoare de 11.630.000 euro; amenajarea complexă a râului Jiu în vederea apărării împotriva inundațiilor a municipiului Craiova – 8.450.000 euro; amenajarea râurilor Jiul de Vest și Est în vederea apărării împotriva inundațiilor a localităților riverane și punerea în siguranță a barajului Valea de Pești – Hunedoara – 11.574.000 euro; reducerea riscului la inundații în BH Ialomița, aval de acumularea Pucioasa, componentele Ialomița Superioară și BH Prahova, valoare cumulată – 65.390.000 euro; amenajarea afluenților Oltului de pe ramura nordică a munților Făgăraș cu potențial de risc la inundații din viituri rapide – 17.901.600 euro; managementul riscului la inundații în bazinul râului Suceava, județul Suceava – 28.000.000 euro; reducerea riscului la inundații pentru municipiile Bârlad și Tecuci – 4.800.000 euro; reconectarea, restaurarea luncii inundabile și remeandrarea cursului de apă Jijia – 9.150.000 euro; amenajare râu Bârzava și afluenți pe sector Bocșa – Gătaia – Denta, pe teritoriile județelor Caraș-Severin și Timiș – 10.245.000 euro; apărare complexă a localităților situate în Delta Dunării pentru minimizarea riscului inundațiilor – 17.640.000 euro. Pentru alte trei investiții abia se realizează, în prezent, studii de fezabilitate: amenajarea Crișului Repede (apărare împotriva inundațiilor a municipiului Oradea și a localităților din aval) – 6.506.130 euro; amenajarea Crișului Negru în vederea apărării împotriva inundațiilor a localităților riverane pe cursul superior și mijlociu – 25.524.662 euro; apărare împotriva inundațiilor a localității Babadag, județul Tulcea – 13.529.412 euro. Alt proiect, început în urmă cu 10 ani – lucrări pentru reducerea riscului la inundații în bazinul hidrografic Prut-Bârlad, în valoare de 1.438.070 euro, fără TVA – abia acum este în curs de finalizare, dar a fost nevoie de intervenții la CE, pentru acceptarea trecerii plății în noul exercițiu financiar european.

Maria BOGDAN

Zonele vulnerabile la nitraţi reprezintă circa 58% din teritoriul României

Zonele vulnerabile la nitraţi reprezintă aproximativ 58% din teritoriul României, sunt în număr de 42, se întind pe o suprafaţă de peste 137.545 kmp şi cuprind 1.963 localităţi, potrivit unui comunicat al Administraţiei Naţionale 'Apele Române', remis, luni, AGERPRES.

Zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole au fost identificate de către Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului pe baza evaluării condiţiilor naturale ale arealelor cu potenţial de transmitere a nitraţilor din sistemul agricol către resursele de apă. Legislaţia în vigoare prevede ca lista zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi să fie reexaminată, revizuită sau completată o dată la 4 ani.

În conformitate cu documentul de poziţie încheiat între România şi Comunitatea Europeană referitor la capitolul de mediu, finalizat în luna decembrie a anului 2004, tot teritoriul României a fost desemnat ca fiind zonă sensibilă la poluarea cu nutrienţi. Această decizie se concretizează în faptul că aglomerările cu mai mult de 10.000 locuitori echivalenţi trebuie să asigure o infrastructură pentru epurarea apelor uzate urbane care să permită epurarea avansată, mai ales în ceea ce priveşte îndepărtarea nutrienţilor (azot şi fosfor).

Administraţia Naţională 'Apele Române' a actualizat Registrul Zonelor Protejate aflat în strânsă legătură cu resursele de apă, în condiţiile în care normele europene (cerinţele Directivei Cadru a Apei 2000/60/CE) impun statelor membre o inventariere periodică a zonelor protejate. În acest sens, conform articolului 6 şi anexei IV din Directiva Cadru Apă, statele membre ale Uniunii Europene stabilesc şi revizuiesc câte un registru al zonelor protejate pentru fiecare bazin hidrografic. Prin acest document se urmăresc zonele protejate ce au legătură cu resursele de apă.

Varianta actuală a registrelor zonelor protejate realizată de Administraţiile Bazinale de Apă, precum şi sinteza naţională a acestora realizată de ANAR au fost actualizate cu datele noi apărute în perioada 2011-2012, şi cuprind cinci categorii de zone protejate. Este vorba despre zonele protejate pentru captările de apă destinate potabilizării, zonele pentru protecţia speciilor de peşti importante din punct de vedere economic, zonele pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este un factor important cuprind ariile naturale, zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole şi zonele de îmbăiere.

În cazul zonelor protejate pentru captările de apă destinate potabilizării au fost inventariate toate captările, atât din surse de suprafaţă cât şi din surse subterane, şi au fost introduse şi captările noi de apă ale localităţilor care şi-au realizat noi sisteme centralizate de alimentare cu apă cât şi captările proprii ale unităţilor din industria alimentară. La nivel naţional, numărul captărilor pentru alimentarea cu apă din surse de suprafaţă este de 303, iar a celor din surse subterane este de 2.505. Numărul captărilor proprii ale unităţilor din industria alimentară din surse de suprafaţă este de 13, iar din surse subterane este de 279.

Zonele pentru protecţia speciilor de peşti importante din punct de vedere economic au avut în vedere identificarea zonelor în care se practică pescuitul comercial şi a zonelor cu specii de peşti care au potenţial economic. Zonele în care s-a practicat pescuit comercial sunt reprezentate de lacurile de acumulare de pe râul Olt, acumulările Călimăneşti, Movileni, Bereşti, lacul de acumulare Stânca-Costeşti, Delta Dunării şi complexul Razim-Sinoe pe o suprafaţă de 136.964 ha şi pe o lungime de 1.849 km pe râul Prut, Dunăre şi Delta Dunării, precum şi în Marea Neagră. Pescuitul comercial în apele continentale s-a practicat pentru aproximativ 25 de specii de peşti, capturi mai însemnate înregistrându-se pentru caras, plătică, scrumbie, babuşcă, şalău şi crap. Pescuitul comercial în Marea Neagră s-a realizat în principal pentru 14 specii de peşti, capturi mai mari fiind pentru şprot, scrumbie, calcan, hamsie. Zonele cu specii de peşti care au potenţial economic au fost identificate pe cursurile de apă şi lacurile din zona montană cu păstrăv comun, lipan şi lostriţă. Lungimea totală a cursurilor de apă cu specii de peşti cu potenţial economic este de 12.030,33 km, iar suprafaţa lacurilor de 9.850,44 ha. La fel ca în registrele anterioare, la Marea Neagră sunt 4 zone pentru protecţia speciilor de moluşte importante din punct de vedere economic cu suprafaţă totală de 567 Mm2.

Zonele pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este un factor important cuprind ariile naturale protejate de interes internaţional, comunitar, naţional şi local şi care au legătură cu apa, respectiv rezervaţii naturale şi ştiinţifice, parcuri naturale şi naţionale, geoparcuri, rezervaţii ale biosferei, situri Ramsar, situri Natura 2000, desemnate în conformitate cu legislaţia specifică la nivel internaţional, european şi naţional. Acestea reprezintă aproximativ 23% din suprafaţa ţării (inclusiv zona marină), fiind grupate în număr de 413 pe o suprafaţă de 57.114 kmp.

Zonele de îmbăiere au fost identificate, monitorizate şi evaluate din punct de vedere al calităţii apei la nivelul spaţiului hidrografic Dobrogea - Litoral, iar lista acestora cuprinde 49 de zone de îmbăiere la Marea Neagră. Totodată, registrul actual cuprinde şi profilurile apelor de îmbăiere stabilite pentru prima dată în anul 2011, pe baza metodologiei recomandate de Comisia Europeană şi în baza legislaţiei în vigoare. Conformarea cu valorile obligatorii a fost de 100%, iar conformarea cu valorile ghid a crescut de la 8,2% în registrul anterior, la 87,8% în anul 2011.

'Administraţia Naţională 'Apele Române' a realizat un pas important în procesul de implementare a Directivei Cadru Apă, directivă care are ca obiectiv principal atingerea 'stării bune' a apelor, prin asigurarea unei cantităţi şi calităţi corespunzătoare a acestor resurse. Acest lucru se traduce prin menţinerea şi îmbunătăţirea standardului de viaţă din punct de vedere al apelor pentru toţi cetăţenii, precum şi asigurarea cerinţelor ecosistemelor acvatice' a declarat directorul ANAR, Vasile Pintilie.

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS