Anul 2013 a primit următoarea catalogare: recolte bogate, preţuri neatractive, speculative, care au anulat avantajul producţiilor bune. A fost marcat şi de câteva scandaluri, soldate, spun agricultorii, cu pierderi importante la producători şi procesatori, de exemplu aflatoxina din lapte, carne de pui infestată cu Salmonella etc. De asemenea, a fost primul an după 2007 în care nu s-a acordat subvenţia pentru motorină (ajutorul a fost reluat pentru anul agricol 2013-2014), dar şi primul în care TVA la pâine (grâu, făină, pâine) a scăzut, experimental, de la 24% la 9%. Cum văd fermierii, chiar dacă nu au tras linia finală (bilanţul se va cunoaşte prin luna februarie 2014), activitatea din 2013?
Laurenţiu Baciu, preşedintele LAPAR (Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România): „2013 a fost bun din punctul de vedere al producţiei şi poate cel mai rău, prost, nu ştiu cum să-i zic, ca preţuri de livrare. Pierderile – şi nu vorbesc doar în cazul meu, ci al majorităţii membrilor LAPAR – sunt cam de 1.000 lei/ha. Din subvenţii, iar ultima tranşă nu ştim când va fi plătită, recuperăm undeva la 600-630 lei. Rămâne aşadar un minus de 370-400 lei/ha.“
Ing. Laurenţiu Baciu a mai precizat că cel mai bun an, sub toate aspectele, a fost 2011, iar ca un paradox, 2012, cu toate problemele de climă, care au generat producţii slabe, a fost financiar mai bun decât 2013: „În 2012 pierderile de recoltă au fost compensate de preţurile foarte bune. Mulţi colegi au recunoscut că au încheiat mai bine anul trecut decât acest 2013, plasat de statistici drept cel mai productiv din ultimul deceniu. E anacronic ceea ce se întâmplă. Toate inputurile au crescut cu 30-40%, iar tu vii şi cumperi cu 50-60% mai ieftin recolta! Piaţa nu a funcţionat după mecanisme sănătoase. În mod normal, scăderea preţului de achiziţie la grâu (TVA a scăzut după campania de recoltare, deci preţul mic nu poate fi motivat de ieftinirea taxei), porumb ori floarea-soarelui ar fi trebuit să se reflecte şi în preţul din magazin, printr-o ieftinire a produsului finit. Acest lucru nu s-a întâmplat; dimpotrivă, pe alocuri au avut loc scumpiri. Diferenţa de bani, pe circuitul producător-cumpărătorul final, s-a oprit undeva, fie la intermediar, fie la procesator, fie la comerciant. O piaţă bine reglementată şi aşezată ar fi trebuit să vină şi cu ieftinirea produselor la raft, de vreme ce materia primă a fost la jumătate de preţ.“
Excepţie de la această analiză ar face grâul, dar nu în totalitate. După scăderea TVA, pâinea s-a ieftinit cu 10-15%, dar preţul nu reflectă în calculaţie şi diferenţa pe preţ de la 1,00-1,10 lei/kg de grâu, practicat în 2012 şi începutul anului 2013, şi 0,50-0,60 lei/kg grâu, după recolta din iulie 2013.
Nicu Teju, crescător de capre, Aluniş – Prahova (între timp a plecat de la Aluniş): „Pentru mine şi ferma mea 2013 a însemnat anul în care am hotărât să încep alte activităţi şi să mă las de zootehnie. Bine, fiindcă am, cum se spune, microbul în sânge, voi păstra strict pentru folosinţa familiei 50-60 de capete, iar restul efectivului, până la 240 de capre, le dau, să scap de ele.“
Nicu Teju a enumerat şase motive pentru care abandonează o activitate pe care o practică de peste 20 de ani: „Nu găsesc oameni care să mai vrea să lucreze la capre, e ceva degradant, aşa-mi spun; nu mai pot face faţă volumului de muncă şi cheltuielilor pentru cositul manual, fiindcă cel mecanic nu este posibil în condiţiile de relief de la noi; nu pot să înlocuiesc rasa Carpatină (producţie de 1,2-1,5 lapte/zi) cu una mai productivă (de exemplu Alpina, peste 3 litri lapte/zi), pentru că se aclimatizează greu şi creşte în stabulaţie, or eu nu-mi permit, pentru zona colinară şi de munte, o astfel de fermă; nu am de unde să închiriez păşuni, pentru că primăriile le dau te miri cui; subvenţiile pe păşune şi cap de animal vin întotdeauna foarte târziu (de exemplu, pentru anul 2012 ultima tranşă de bani a fost virată în luna februarie 2013); laptele şi brânza se vând cu preţuri neatractive.“ Nicu Teju spune că, dacă n-ar fi avut şi alte activităţi, care să întreţină ferma de capre, ar fi dat de mult faliment: „Din capre nu se mai poate trăi.“
Mircea Croitoru, fermier Matca – Galaţi şi vicepreşedintele Asociaţiei Profesionale Naţionale pentru Legume şi Fructe: „Cel mai bine cunosc situaţia din Matca. Făcând o medie între legumicultorii care au ieşit în pierdere şi cei care încheie anul în câştig, să zicem că ieşim pe zero. Referindu-mă la ce s-a întâmplat în cadrul asociaţiei, producţiile au fost foarte bune, să admitem că am fost pe supraproducţie, dar financiar n-au adus beneficii din două motive: în vârful nostru de recoltă au crescut şi importurile fără documente legale, fenomen care, în general, ne îngenunchează; preţurile au scăzut la producători şi s-au menţinut aproximativ aceleaşi la tarabă, după ce legumele trec prin mâna intermediarilor.“
Mircea Croitoru a recunoscut că o parte din vină rămâne la fermieri, incapabili să se asocieze pentru a valorifica producţia în mod organizat: „Am fost recent în Italia şi Franţa. E fantastic ce am văzut acolo, dar formele lor asociative sunt puternic susţinute de stat. Or, la noi lucrurile sunt mult mai complicate, lăsate aşa, la voia întâmplării. Ca dovadă, Paradisul legumelor de la Curtici, poate cea mai promiţătoare iniţiativă privată în domeniul cooperării, s-a închis!“ Vicepreşedintele APNLF a mai spus că anul 2013 a fost rău pentru cultivatorii de pepeni şi, în toamnă, pentru producătorii de varză: „La varză livrăm cu 0,15-0,20 lei/kg (n.n. la pieţele agroalimentare s-a vândut, în intervalul 10-18 octombrie, cu 0,60-0,80 lei/kg), iar pepenii din România au avut un concurent foarte puternic în importurile ilegale, parcă mai agresive în 2013 decât în alţi ani.“ Pe de altă parte, inputurile se scumpesc an de an: „Vă dau exemplul de la castraveţi. O pungă cu 1.000 de seminţe a costat, la precedenta cultură, 144 lei, iar acum se cumpără cu 148 lei.“
Ing. Constantin Teodorescu, proprietar livadă mixtă (cireşi – vişini – meri - pruni) Iţeşti – Bacău: „Am avut probleme în iunie, când a plouat foarte mult şi am avut pagube la cireşe. Însă financiar am recuperat pierderile la vişine, prune şi mere. Una peste alta, 2013 a fost un an bun pentru pomicultură, cel puţin în zona noastră, şi ca producţie, şi ca preţuri. Şi vecinii mei s-au declarat la fel de mulţumiţi.“ De remarcat ar fi că ing. Teodorescu a rezolvat problema depozitării prin construirea unui spaţiu frigorific de păstrare a fructelor, care ar aduce două beneficii: păstrarea în condiţii optime a fructelor şi vânzarea recoltei în cazul merelor, când preţul este unul avantajos.
Ing. Burnel Frăţilă, preşedintele Societăţii agricole CERES Padina – Buzău: „Am avut un an bun, rodnic la toate culturile, cu creşteri substanţiale faţă de cel anterior. Chiar şi în condiţii de secetă prelungită şi fără şansa de a putea avea culturi irigate, în absenţa unor surse efective de udare, nivelul atins al producţiilor medii la ha a fost mai mult decât satisfăcător: 6.063 kg/ha la grâu, 4.587 kg/ha la orzoaică, 5.700 kg/ha la porumb, 3.452 kg/ha la rapiţă şi 2.660 kg/ha la floarea-soarelui.
Am înregistrat un profit bun. Desigur, tehnologiile aplicate au avut un cuvânt important de spus. Iar valorificarea producţiei, chiar dacă nu a putut fi la nivelul la care ne aşteptam, ne mulţumeşte totuşi. Asta fiindcă în ultimii ani am realizat mai multe spaţii de depozitare. Cu fonduri proprii!
Cât priveşte 2014, pornim cu încredere fiindcă am realizat integral programul de însămânţări cu grâu, orzoaică şi rapiţă, iar starea culturilor pe cele 1.300 ha este bună. Aşadar estimăm un bilanţ pozitiv. Şi sperăm şi la anul la fel.“
Ing. Valeriu Călin, fermier comuna Merei – Buzău: „Ferma noastră este de mărime medie. Cultivăm cereale şi plante tehnice pe 400 ha. Anul a fost bun, cu producţii excelente la mai toate culturile. În lipsa spaţiilor de depozitare adecvate, valorificarea nu a putut fi la nivelul aşteptat. Asta fiindcă, în loc să câştigăm noi, au câştigat mai mult angrosiştii, care îşi permit să se laude acum cu... sponsorizările.
Pentru 2014 suntem încrezători că vom avea recolte mai bune. Culturile înfiinţate în toamna aceasta arată chiar foarte bine. Aşteptăm ca Guvernul să ne dea sprijinul anunţat, să ne acorde subvenţia la motorină, să nu mai schimbe de mai multe ori Codul Fiscal. Aşteptăm sprijin efectiv şi în creditarea agriculturii. Asta pentru că fără investiţii ne va fi greu să ţinem pasul cu noul. Noroc că avem utilaje, noroc că ne leagă pasiunea pentru cultura pământului. Altfel...“
Ing. Costel Trif, Societatea agricolă comuna Balta Doamnei – Prahova: „La ora bilanţului avem unul pozitiv. A fost un an, în general, bun. S-a muncit mai bine şi asta se vede acum în rezultatele financiare. Toate culturile, pe cele 1.400 ha, ne-au dat satisfacţie. Producţiile medii la ha au fost superioare celor din anul trecut. Cifrele ne dau motive de mulţumire. Cu 5.000 kg/ha la grâu, 8.000 kg/ha la porumb, 5.000 kg/ha la orz, 3.000 kg/ha la floarea-soarelui şi 4.000 kg/ha la rapiţă cred că nu putem vorbi decât de un an agricol bun. Cum tot astfel avem motive de mulţumire şi în legătură cu starea culturilor realizate în această toamnă. Este suficient să vedem cum arată acum cele 530 ha de grâu, cele 370 ha de rapiţă şi cele 90 ha de orz.
În acelaşi timp, suntem preocupaţi şi de a moderniza spaţiile de depozitare existente, dar şi de a realiza noi investiţii. Desigur, în funcţie de fondurile pe care le vom putea aloca în acest sens. O mare problemă pe care am putea-o avea ar fi şi cea legată de piaţa pământului. În România fermierii nu sunt sprijiniţi să achiziţioneze pământ aşa cum se întâmplă în alte state, cu proprii fermieri, îndemnaţi să cumpere pământ în ţările din estul Europei. Aşa că pe piaţa financiară de la noi este o concurenţă neloială. Nu-i corect.“
Maria Drăghici, administrator, Societatea agricolă Ciorani – Prahova: „Dispunem de 1.300 ha teren arabil în zona comunei. Înainte de toate vă spun că atât eu cât şi asociatul meu, dl ing. Ilie Minescu, avem motive de satisfacţie acum, la sfârşitul anului 2013.
Am obţinut în acest an cele mai bune producţii din ultimii ani, acestea fiind cu peste 30% mai mari comparativ cu anul anterior. O producţie de 4.050 kg/ha la grâul de consum şi de 4.300 kg/ha la cel de sămânţă, 4.500 kg/ha la orz, 5.100 kg/ha la porumb boabe, 3.200 kg/ha la rapiţă şi 2.910 kg/ha la floarea-soarelui ne situează pe un loc fruntaş în domeniu pe judeţul Prahova.
Pentru anul viitor avem culturi frumoase, cu o stare de vegetaţie bună, iar pe terenurile care vor fi cultivate în primăvara viitoare au fost efectuate arăturile necesare. Ne-am asigurat şi necesarul de seminţe şi de îngrăşăminte chimice. Avem toate motivele să sperăm la producţii agricole superioare. Ne preocupă deopotrivă modernizarea spaţiilor de depozitare a producţiei, precum şi realizarea unor noi spaţii, cu fonduri europene, obiectiv aflat în stadiul final de execuţie.“
O analiză a rezultatelor anului ce e gata să se încheie, dar mai cu seamă a stării de vegetaţie a culturilor înfiinţate în toamnă la nivel naţional, confirmă evoluţia agriculturii, ceea ce dă speranţa ca, într-o perioadă relativ scurtă aceasta să se poată „măsura“ cu cele din ţările dezvoltate. Mai trebuie făcuţi însă câţiva paşi, printre care rezolvarea cadastrului, pentru a putea fi reglementată piaţa financiară, constituirea de exploataţii agricole comerciale pe întreaga suprafaţă agricolă, organizarea deţinătorilor de terenuri agricole în diverse forme asociative, un sprijin financiar mai consistent şi, de ce nu, eliminarea barierelor banilor din visteriile băncilor comerciale şi pentru agricultură. Nu e mult şi nu e greu. Trebuie doar să se vrea.
Maria Bogdan, Cristea BOCIOACĂ