Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară avertizează consumatorii cu privire la pericolul la care se expun consumatorii de carne de porc care nu supun analizei pentru depistarea trichinelozei probe din animalul sacrificat.

Această boală parazitară se transmite de la animale la om, fiind produsă de un parazit numit Trichinella Spiralis. Principalul rezervor al acestui parazit îl constituie animalele din preajma locuinței omului, cum ar fi: șobolanii, șoarecii, carnivorele domestice – câinele și pisica –, animale din zona silvatică, precum şi porcii domestici, porcii mistreți sau alte specii infestate. Omul se îmbolnăvește numai în urma consumului de carne infestată de porc domestic, cal, nutrie, mistreț, urs etc., la care nu s-a efectuat examen de specialitate de către medicul veterinar în direcția depistării trichinelozei și care nu a fost suficient preparată termic prin frigere, fierbere. Boala apare și prin consumul de preparate crude, prin sărare sau afumare, cârnați, caizer, șuncă afumată și alte specialități obținute din carnea de porc.

imbolnavire cu trichineloza

Pentru a se preveni apariția acestei boli, care uneori poate duce și la decesul consumatorilor, aceștia au obligația de:

– a achiziționa carne de porc numai din abatoare, carmangerii, măcelării sau magazine autorizate sanitar-veterinar și pe care este aplicată marca de sănătate/identificare.

– a efectua controlul sanitar-veterinar al cărnii provenite de la animale sacrificate în gospodăriile individuale – porc, nutrie, cal –, precum şi al vânatului comestibil – mistreț, urs – prin examen trichineloscopic.

– a evita achiziționarea de carne de la persoane necunoscute, provenită de la animale sacrificate în condiții improprii sau care este comercializată direct din portbagaj sau la colțul străzii, fără expertiza sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor.

Pentru efectuarea examenului, proprietarul/solicitantul se va prezenta la medicul veterinar examinator cu o probă de carne, recoltată din pilierii diafragmatici și va avea asupra lui Cartea de identitate a proprietarului/solicitantului și crotalia de identificare a suinei/suinelor sacrificate.


Trichineloza este o zoonoză larg răspândită, provocată de nematozi ai genului Trichinella. La om evoluează inițial cu tulburări digestive (greață, colici, diaree, vomă și febră). Acestea apar la 24-48 de ore, după consumul cărnii infestate. După 1-2 săptămâni, din cauza migrării larvelor la nivelul musculaturii apar manifestări precum dureri musculare, tumefierea mușchilor, dificultate în mers, în deglutiție sau masticație, erupții pruriginoase, edeme ale feței (din acest motiv se mai numește „boala fețelor umflate“), cefalee, meningită, modificări EKG, tahicardie.

Simptomatologia este influențată de cantitatea de larve ingerate și de rezistența organismului.

treichinella spiralis


 

Dezvoltarea raţională a sectorului de creştere a animalelor şi, implicit, a sectorului alimentar are loc prin implementarea unor acţiuni sanitare veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate a animalelor crescute în scop economic sau de companie, care să garanteze sănătatea populaţiei umane împotriva maladiilor şi infecţiilor, direct sau indirect transmisibile între animale şi de la animale la om.

În perioada actuală, în lumea globalizată, bolile transmisibile sunt tot mai imprevizibile, cauzate în special de tulpini noi de microorganisme, boli care pot afecta animalele crescute în scop comercial, animalele de companie, animalele din zona silvatică, dar și populația umană (cu referire la zoonoze), precum și zona lanțului alimentar cu influență economică semnificativă.

Zoonozele sunt boli produse de numeroşi agenţi patogeni ai animalelor, ce se pot transmite de la animale la om, dar şi invers.

În funcţie de agentul patogen care le produce, zoonozele pot fi clasificate în următoarele categorii:

  • zoonoze virale – (gripa, rabia, variola);
  • zoonoze bacteriene – (antrax, tuberculoză, salmoneloze, stafilococi, clostridii, infecţii colibacilare, bruceloză, campilobacterioză, rujetul, leptospiroza, pasteureloza, morva);
  • zoonoze produse de prioni – (encefalopatiile spongiforme transmisibile);
  • zoonoze produse de ricketsii şi clamidii – (febra butonoasă, febra Q);
  • zoonoze micotice – (dermatofitoze);
  • zoonoze parazitare – (giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza, cisticercoza, hidatidoza, toxoplasma, toxocaroza, fascioloza, sarcocistoza, cenurozele).
  • Riscul de contaminare a omului este posibil prin:
  • contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni;
  • manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna etc.);
  • contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;
  • alimentele provenite de la animale bolnave;
  • consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar, sau incorect preparate termic;
  • nerespectarea normelor generale de igienă şi profilactice.

În cadrul strategiilor şi a programelor autorităţilor sanitare veterinare centrale şi judeţene, stabilite pe diferite perioade, pentru asigurarea statusului de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, a corelaţiei dintre bolile animalelor şi transmiterea acestora la om, precum şi pentru asigurarea sănătăţii publice, se urmărește menținerea unui sistem eficient de control al bolilor prin care se au în considerare frecvenţa, aria de răspândire şi evoluţia lor în rândul populaţiilor de animale şi umane, implicarea în calitatea hranei animalelor şi a oamenilor, consecinţele posibile pe plan social şi economic.

Pentru implementarea acestor strategii şi programe, medicii veterinari care activează în sectorul de stat şi medicii veterinari cu liberă practică asigură o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislaţiei europene şi naţionale, care să garanteze sănătatea animalelor și a populației umane, prin:

l efectuarea operaţiunilor de supraveghere, prevenirea şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, prin monitorizarea clinică a bolilor, vaccinări imunoprofilactice, tratamente de necesitate, tratamente profilactice şi curative antiparazitare, prelevarea de probe pentru supravegherea bolilor prin analize şi examene de laborator;

l implementarea normelor sanitare veterinare privind biosecuritatea, protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile individuale prin evaluări şi controale programate;

l monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internaţională, în condiţiile legii;

l monitorizarea focarelor de boală declarate, eliminarea operativă a animalelor bolnave, executarea dezinfecţiilor şi a altor acţiuni specifice în vederea stingerii focarelor respective;

l monitorizarea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentelor, cu prioritate a antibioticelor și a produselor antiparazitare, a  furajelor medicamentate, precum şi a circulaţiei acestora;

l îmbunătăţirea sistemului de inspecţii şi control în domeniul creşterii animalelor şi a siguranţei lanţului alimentar, prin promovarea unui sistem de informare, educare şi consultanţă de specialitate a operatorilor economici, care să genereze creşterea calităţii activităţiilor şi a serviciilor acestora;

l supravegherea prin analize de laborator a calităţii şi salubrităţii materiilor prime, precum și a produselor culinare, produselor finite, din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, contaminanţi şi pesticide, monitorizarea alimentelor care conţin organisme modificate genetic şi teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor;

l implementarea unei abordări eficiente în privinţa comunicării directe sau în mass-media locală şi centrală, prin punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor de interes general, a actelor normative componente a legislaţiei specifice, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară;

l comunicare şi colaborare cu autoritățile centrale și locale implicate, cu asociaţii profesionale şi alte organizaţii civice, având drept scop integrarea activităţii sanitare veterinare în ansamblul protejării sănătății animalelor și a populației în contextul dezvoltării economice şi sociale.

Un rol important pentru prevenirea și combaterea zoonozelor revine autorităţile locale, crescătorilor de animale, operatorilor din domeniul alimentar şi, nu în ultimul rând, populaţiei în ansamblul ei, având obligații în implementarea acţiunilor de protejarea a sănătăţii animalelor și a omului, prin măsuri de profilaxie generală, de profilaţie specifică, de proceduri şi mecanisme tehnologice specifice care să asigure că riscul contaminării este redus la minimum, responsabilități care se referă la:

  • modernizarea creşterii animalelor în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele optime de biosecuritate, igienă, protecţie şi bunăstare;
  • să colaboreze și să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în proprietate;
  • să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • să respecte legislaţia privind gestionarea animalelor de companie (câini, pisici, dihori etc.), animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei;
  • să respecte normele legale pentru autorizarea activitățiilor de producere și procesare a produselor alimentare rezultate, pentru consum public, și valorificarea acestora numai în locuri sau spaţii autorizate sanitar veterinar;
  • educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
    • achiziţionarea alimentelor, în special a cărnii, a laptelui, a peştelui, a ouălor și a derivatelor obținute prin procesarea acestora numai din spaţii sau unităţi înregistrate / autorizate sanitar-veterinar, evitând comerţul „stradal“;
    • evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar sau nepreparate termic;
    • asigurarea igienei corporale pentru animalele şi a mediului în care habitează acestea.

Medicii veterinari, în colaborare cu autorităţile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, își propun să acționeze cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, la protejarea mediului, precum și în alte priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Dezvoltarea rațională a sectorului de creștere a animalelor și, implicit, a sectorului alimentar are loc prin implementarea unor acţiuni sanitare veterinare menite să ridice nivelul de sănătate a animalelor crescute în scop economic sau de companie și care să garanteze sănătatea populației umane împotriva maladiilor și infecțiilor, direct sau indirect transmisibile între animale şi de la animale la om.

În lumea globalizată de acum bolile transmisibile sunt tot mai imprevizibile din cauza, în special, a unor tulpini noi de microorganisme sau a bolilor care pot afecta animalele crescute în scop comercial, animalele de companie, cele din zona silvatică, dar și populația umană (cu referire la zoonoze), precum și zona lanțului alimentar cu influență economică semnificativă. 

Zoonozele sunt boli produse de numeroşi agenţi patogeni ai animalelor ce se pot transmite de la animale la om, dar şi invers.

În funcţie de agentul patogen care le produce zoonozele pot fi clasificate în următoarele categorii:

  • zoonoze virale – (gripa, rabia, variola);
  • zoonoze bacteriene – (antrax, tuberculoză, salmoneloze, stafilococi, clostridii, infecţii colibacilare, bruceloză, campilobacterioză, rujetul, leptospiroza, pasteureloza, morva);
  • zoonoze produse de prioni – (encefalopatiile spongiforme transmisibile);
  • zoonoze produse de ricketsii şi clamidii – (febra butonoasă, febra Q);
  • zoonoze micotice – (dermatofitoze);
  • zoonoze parazitare – (giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza, cisticercoza, hidatidoza, toxoplasma, toxocaroza, fascioloza, sarcocistoza, cenurozele).

Riscul de contaminare a omului este posibil prin:

  • contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni;
  • manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna etc);
  • contactul cu obiecte contaminate de către animalele bolnave;
  • alimentele provenite de la animale bolnave;
  • consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar sau incorect preparate termic;
  • nerespectarea normelor generale de igienă şi profilactice.

În cadrul strategiilor şi al programelor autorităţilor sanitare veterinare centrale şi judeţene, stabilite pe diferite perioade, pentru asigurarea statusului de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, a corelaţiei dintre bolile animalelor şi transmiterea acestora la om, precum şi pentru asigurarea sănătăţii publice se urmărește menținerea unui sistem eficient de control al bolilor. Astfel se urmărește frecvenţa, aria de răspândire şi evoluţia lor în rândul populaţiilor de animale şi al oamenilor, implicarea în calitatea hranei animalelor şi a oamenilor, dar și posibilile consecinţele pe plan social şi economic.

Pentru implementarea acestor strategii şi programe medicii veterinari care activează în sectorul de stat şi cei cu liberă practică asigură o gamă largă de servicii de specialitate, conform legislaţiei europene şi naţionale, care să garanteze sănătatea animalelor și a populației umane prin:

  • efectuarea operaţiunilor de supraveghere, prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile între animale şi de la animale la om, prin monitorizarea clinică a bolilor, vaccinări imunoprofilactice, tratamente de necesitate, profilactice şi curative antiparazitare, prelevarea de probe pentru supravegherea bolilor prin analize şi examene de laborator;
  • aplicarea criteriilor de calificare a statusului de sănătate a efectivelor de animale în relaţie cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalitele spongiforme la bovine şi scrapia la ovine, prin operaţiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;
  • implementarea normelor sanitare veterinare privind biosecuritatea, protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile individuale prin evaluări şi controale programate;
  • monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internaţională, în condiţiile legii;
  • monitorizarea focarelor de boală declarate, eliminarea operativă a animalelor bolnave, executarea dezinfecţiilor şi a altor acţiuni specifice în vederea stingerii focarelor respective;
  • monitorizarea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentelor, cu prioritate a antibioticelor și a produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, precum şi a circulaţiei acestora;
  • îmbunătăţirea sistemului de inspecţii şi control în domeniul creşterii animalelor şi a siguranţei lanţului alimentar prin promovarea unui sistem de informare, educare şi consultanţă de specialitate a operatorilor economici care să genereze creşterea calităţii activităţilor şi a serviciilor acestora;
  • supravegherea prin analize de laborator a calităţii şi salubrităţii materiilor prime, produse culinare, produse finite din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, contaminanţilor şi pesticidelor, monitorizarea alimentelor care conţin organisme modificate genetic şi teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor;
  • implementarea unei abordări eficiente în privinţa comunicării directe sau în mass-media locală şi centrală prin punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor de interes general, a actelor normative componente a legislaţiei specifice, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară;
  • comunicare şi colaborare cu autoritățile centrale și locale implicate, cu asociaţii profesionale şi alte organizaţii civice, având drept scop integrarea activităţii sanitare veterinare în ansamblul protejarea sănătății animalelor și a populației în contextul dezvoltării economice şi sociale.

Un rol important pentru prevenirea și combaterea zoonozelor revine autorităţilor locale, crescătorilor de animale, operatorilor din domeniul alimentar şi, nu în ultimul rând, populaţiei în ansamblu ei, toți aceștia având obligații în implementarea acţiunilor de protejarea a sănătăţii animalelor și a omului prin măsuri de profilaxie generală, de profilaxie specifică, de proceduri şi mecanisme tehnologice specifice care să asigure că riscul contaminării este redus la minimum. Aceste responsabilități se referă la:

  • modernizarea creşterii animalelor în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţelor optime de biosecuritate, igienă, protecţie şi bunăstare;
  • să colaboreze și să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau mortalităţi la speciile pe care le au în proprietate;
  • să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • să respecte legislaţia privind gestionarea animalelor de companie (câini, pisici, dihori etc.), care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei;
  • să respecte normele legale pentru autorizarea activităților de producere și procesare a produselor alimentare rezultate pentru consum public și valorificarea acestora numai în locuri sau spaţii autorizate sanitar veterinar;
  • educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
  • achiziționarea alimentelor, în special a cărnii, a laptelui, a peştelui şi a ouălor numai din spații sau unități înregistrate sanitar veterinar, evitând comerțul „stradal“;
  • evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar sau nepreparate termic;
  • asigurarea igienei corporale a animalelor şi a mediului în care habitează acestea.

Medicii veterinari, în colaborare cu autoritățile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar își propun să acționeze cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile. Astfel se asigură protejarea sănătății animalelor, prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om, contribuind implicit la apărarea sănătății publice, la protejarea mediului, dar și la îndeplinirea altor priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel Penţea

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Măsurile restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, generează un efect negativ asupra întregii economii, dar mai ales asupra sănătății și securității alimentare a populației globului.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și de asemenea în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

În această perioadă, este mai evident ca oricând rolul esențial al medicilor veterinari de liberă practică care prin activitatea zilnică asigură indemnitatea teritoriului țării noastre de anumite boli cu morbiditate și mortalitate mare în efectivele de animale, cu pagube economice însemnate. În același timp activitatea medicilor veterinari este esențială în asigurarea siguranței alimentare a populației, fiind veriga de bază a lanțului alimentar. Nu se poate vorbi de siguranță alimentară în lipsa activității medicilor veterinari întrucât ei sunt cei care trebuie să certifice că produsele consumate de populație nu provin de la animale bolnave și să supravegheze calitatea şi salubritatea produselor alimentare destinate consumului uman.

Medicii veterinari sunt cei care au intervenit și intervin, punându-și în pericol sănătatea în monitorizarea, supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni (zoonoze)

De reținut că zoonozele sunt boli produse de numeroși agenți patogeni ai animalelor, ce se pot transmite de la animale la om, dar și invers, fiind clasificate, în funcție de agentul patogen care le produce, în următoarele categorii:

  • zoonoze virale - (gripa, rabia, variola) ;
  • zoonoze bacteriene - (antrax, tuberculoză, salmoneloze, stafilococi, clostridii, infecții colibacilare, bruceloză, campilobacterioză, rujetul, leptospiroza, pasteureloza, morva);
  • zoonoze produse de prioni - (encefalopatiile spongiforme transmisibile);
  • zoonoze produse de ricketsii şi clamidii - (febra butonoasă, febra Q);
  • zoonoze micotice - (dermatofitoze); 
  • zoonoze parazitare - (giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza, cisticercoza, hidatidoza, toxoplasma, toxocaroza, fascioloza, sarcocistoza, cenurozele).

Medicii veterinari membrii ai Colegiul Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii 160 / 1998 cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii) precum și  un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ și  cercetare, în baza responsabilităților ce le revin și pentru a asigura un sprijin concret și eficient, oferă crescătorilor de animale și operatorilor din domeniul alimentar, o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora, sau acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național  de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecția animalelor și a mediului, siguranța alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la :

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale și pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploatațiilor nonprofesionale și comerciale, identificarea și înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • sprijin acordat proprietarilor de animale pentru implementarea dispozițiilor stabilite de autoritățile veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • monitorizarea respectării legislației privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale și la oameni,
  • implementarea măsurilor de reducere a riscului de contaminare a omului care este posibil prin:
  • contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni,
  • manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna, etc);
  • contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;
  • alimentele provenite de la animale bolnave;
  • consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar, sau incorect preparate termic;
  • nerespectarea normelor generale de igienă și profilactice;
  • monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) și a produselor biologice;
  • Întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
  • garantarea calității și salubrității produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene și analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezența reziduurilor din materii prime și din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialiști bine pregătiți profesional și cu experiență în domeniu;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, prin analize și dezbateri organizate, prin participarea la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evoluării unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, a sănătății celor cu care lucrează și sănătatea agențiilor economici cărora le acordă servicii de specialitate. În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.       Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a COVID-19.              

Medicii veterinari în colaborare cu autoritățile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, în protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.        

Dr. Penţea Ioan Viorel -  Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

La Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași va exista un Centru regional de cercetări avansate pentru boli emergente, zoonoze și siguranță alimentară, acronim ROVETEMERG, valoarea totală a investițiilor fiind de aproape 9 milioane de euro, declară reprezentanții USAMV.

Centrul va avea o utilitate deosebită pentru regiunea de Nord-Est și nu numai deoarece vor putea fi diagnosticate și cercetate unele dintre cele mai periculoase boli care afectează animalele, dar și cele transmisibile la oameni, în special cele produse de virusuri, explică cei de la universitatea ieșeană. Managerul proiectului, prof. univ. dr. Gheorghe Săvuţa, a declarat că valoarea totală a investiţiilor este de aproape nouă milioane de euro.

„Centrul va avea o utilitate deosebită pentru Regiunea de Nord-Est şi nu numai deoarece vor putea fi diagnosticate şi cercetate unele dintre cele mai periculoase boli care afectează animalele, dar şi cele transmisibile la oameni, în special cele produse de virusuri. Scopul acestui proiect este de a dezvolta un Centru regional de cercetare avansată capabil să efectueze cercetare interdisciplinară, aplicată şi experimentală, privind microorganismele înalt patogene cu potenţial de răspândire în masă, bolile infecţioase (re-)emergente şi rare, rezistenţa microbiană la medicamente, siguranţa microbiologică a alimentelor, rezultatele obţinute având menirea de a îmbunătăţi sănătatea animalelor, a omului şi mediului, în spiritul conceptului One Health“, a spus managerul de proiect.

Obiectivele generale ale proiectului ROVETEMERG sunt creşterea capacităţii de cercetare-dezvoltare şi de transfer de cunoştinţe şi creşterea calităţii şi eficienţei activităţii de CDI a USAMV Iaşi.

„Misiunea noastră va fi de a răspunde la problemele globale de sănătate care apar la interfaţa om-animal-mediu-alimente, prin colaborare cu parteneri regionali şi internaţionali. Proiectul este foarte important, mai ales acum, în contextul pandemiei de COVID-19, dar şi fiindcă regiunea noastră a fost şi este afectată de boli transmisibile care au cauzat pierderi mari în rândul păsărilor şi animalelor, precum pesta porcină africană, unele periculoase şi pentru om, cum este de exemplu gripa aviară. Estimăm că acest centru va putea fi pregătit să funcţioneze până la sfârşitul anului 2021“, a mai adăugat prof. univ. dr. Gheorghe Săvuţa.

Acesta a mai adăugat că proiectul este cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Competitivitate 2014-2020.

Beatrice Alexandra MODIGA

Zoonozele sunt boli produse de numeroşi agenţi patogeni ai animalelor ce se pot transmite de la animale la om, dar şi invers.

În funcţie de agentul patogen care le produce, zoonozele pot fi clasificate în următoarele categorii:

- zoonoze virale (gripa, rabia, variola);

- zoonoze bacteriene (antrax, tuberculoză, salmoneloze, stafilococi, clostridii, infecţii colibacilare, bruceloză, campilobacterioză, rujetul, leptospiroza, pasteureloza, morva);

- zoonoze produse de prioni (encefalopatiile spongiforme transmisibile);

- zoonoze produse de ricketsii şi clamidii (febra butonoasă, febra Q);

- zoonoze micotice  (dermatofitoze);

- zoonoze parazitare (giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza, cisticercoza, hidatidoza, toxoplasma, toxocaroza, fascioloza, sarcocistoza, cenurozele).

Riscul de contaminare a omului este posibil prin:

- contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni;

- manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna etc);

- contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;

- alimentele provenite de la animale bolnave;

- consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar sau incorect preparate termic;

- nerespectarea normelor generale de igienă şi profilactice.

Anual sau pe termene medii și lungi sunt stabilite de către autorităţilor sanitare veterinare centrale şi judeţene strategii şi programe care să asigure statusului de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, corelaţia dintre bolile animalelor şi transmiterea acestora la om, precum şi pentru asigurarea condiţiilor de calitate şi salubritate a produselor de origine animală destinate consumului uman, având la bază frecvenţa, aria de răspândire şi evoluţia bolilor transmisibile în rândul populaţiilor de animale şi umane, gravitatea bolilor pentru om, supravegherea calităţii hranei animalelor şi a oamenilor, dar şi consecinţele posibile pe plan social şi economic.

Pentru implementarea acestor strategii şi programe, medicii veterinari care activează în sectorul de stat şi medicii veterinari cu liberă practică asigură o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislaţiei europene şi naţionale, în beneficiul celor care investesc în creşterea animalelor şi în domeniul procesării, depozitării şi comercializării produselor de origine animală, prin:

- efectuarea operaţiunilor de supraveghere, prevenirea şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, prin acţiuni de monitorizare clinică a bolilor, vaccinări imunoprofilactice, tratamente profilactice şi curative antiparazitare, prelevarea de probe pentru supravegherea bolilor prin analize şi examene de laborator;

- aplicarea criteriile de calificare a statusului de sănătate a efectivelor de animale în relaţie cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalitele spongiforme la bovine şi scrapia la ovine, prin operaţiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;

- implementarea normelor sanitare veterinare privind biosecuritatea, protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile individuale. prin evaluări şi controale programate;

- monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internaţională, în condiţiile legii;

- monitorizarea focarelor de boală declarate, eliminarea operativă a animalelor bolnave, executarea dezinfecţiilor şi a altor acţiuni specifice în vederea stingerii focarelor respective;

- monitorizarea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentelor, cu prioritate a antibioticelor și a produselor antiparazitare, a  furajelor medicamentate, precum şi a circulaţiei acestora;

- îmbunătăţirea sistemului de inspecţii şi control în domeniul creşterii animalelor şi a siguranţei lanţului alimentar, prin promovarea unui sistem de informare, educare şi consultanţă de specialitate a operatorilor economici, care să genereze creşterea calităţii activităţiilor şi a serviciilor acestora, prin:

– monitorizarea exploataţilor de animale care furnizează materii prime pentru unităţile de procesare;

– îndeplinirea condiţiilor generale de funcţionare şi de igienă a unităţilor de profil;

– asigurarea condiţiilor optime la recepţie, la procesare, depozitare, expunere şi desfacere a materiilor prime şi a produselor finite;

– existenţa documentelor care atestă originea (trasabilitatea), cantitatea, calitatea produselor şi efectuarea acţiuniilo DDD;

– etichetarea produselor, cu informarea corectă privind componentele acestora.

- supravegherea prin analize de laborator a calităţii şi salubrităţii, materiilor prime, produse culinare, produse finite, din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, contaminanţi şi pesticide, monitorizarea alimentelor care conţin organisme modificate genetic şi teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor;

- implementarea unei abordări eficiente în privinţa comunicării directe sau în mass-media locală şi centrală, prin punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor de interes general, a actelor normative componente a legislaţiei specifice, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară;

- comunicarea şi colaborarea cu autoritățile centrale și locale implicate, cu asociaţii profesionale şi alte organizaţii civice, având drept scop integrarea activităţii sanitare veterinare în ansamblul protejării sănătății animalelor și a populației în contextul dezvoltării economice şi sociale.

Un rol important pentru prevenirea și combaterea zoonozelor revine autorităţile locale, crescătorilor de animale, operatorilor din domeniul alimentar şi, nu în ultimul rând, populaţiei, având obligații în implementarea acţiunilor de protejarea a sănătăţii animalelor prin măsuri de profilaxie generală, de profilaţie specifică, de proceduri şi mecanisme tehnologice specifice care să asigure că riscul contaminării este redus la minim, responsabilități care se referă la:

- modernizarea creşterii animalelor în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele optime de biosecuritate, igienă, protecţie şi bunăstare;

- să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în proprietate;

- să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;

- să asigure normele de protecţie şi bunăstare a animalelor privind protecţia sanitară a exploataţiei, adăpostirea, hrănirea, adăparea şi a normelor de microclimat;

- să respecte legislaţia privind gestionarea animalelor de companie (câini, pisici, dihori etc.), care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei;

- să respecte interdicţia tăierii animalelor în scopul comercializării cărnii sau a produselor rezultate pentru consum public în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar;

- să prezinte probe de carne de la porcii sacrificați în gospodărie sau vânat împușcat (mistreț, urs) pentru efectuarea examenul trichineloscopic de către medicii veterinari din cadrul circumscripților sanitare veterinare de la nivelul municipiilor, orașelor și comunelor din județ;

- să efectueze curăţirea mecanică şi dezinfecţia adăposturilor, a acţiunilor de deratizare şi demuştizare, cu unităţi şi personal de specialitate;

- să colecteze cadavrele şi deşeurile animaliere în vederea transportului cu sprijinul autorităţilor locale, la unitatea de distrugere Protan;

- educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:

– achiziţionarea alimentelor, în special a cărnii, a laptelui, a peştelui şi a ouălor, numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul „stradal“;

– evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar vetrinar sau nepreparate termic;

– asigurarea igienei corporale a animalelor şi a mediului în care habitează acestea;

– efectuarea deparazitărilor periodice interne şi externe şi a vaccinărilor anuale a acestora.


Medicii veterinari în colaborare cu autorităţile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, prevenind transmiterea de boli de la animale la om și contribuind astfel la apărarea sănătății publice, la protejarea mediului, precum și la alte priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Trichineloza este o helmintozoonoză gravă la om, produsă de un viermişor invizibil cu ochiul liber (Trichinella spiralis), care îşi desfăşoară ciclul de viaţă într-un singur organism animal sau uman, adică se localizează ca adult în intestin şi ca larvă, în musculatura striată a aceluiași individ.

Trichinella spiralis infestează omul, diferite animale domestice (porcul, câinele pisica, calul, nutria) sau sălbatice (mistreţul, ursul, lupul, vulpea, jderul, dihorul) şi, mai ales, şobolanii şi şoarecii care întreţin parazitoza în condiţii naturale. În România au fost identificate până în prezent 19 specii de mamifere cu trichineloză şi o pasăre – cioara de semănătură.

Epidemiologie

Trichineloza este o zoonoză (adică se transmite de la animal la om) răspândită pe toate continentele datorită atât receptivităţii animalelor la diferitele specii de Trichinella, dar şi marii puteri de adaptabilitate a parazitului.

Contaminarea pentru toate speciile de animale se face prin consumul cărnii infestate cu larve de Trichinella spiralis. Parazitul difuzează de la o specie la alta, ca urmare a relaţiilor trofice dintre acestea, rezultând un lanţ al infestaţiilor fără sfârşit.

Pentru om, în ţara noastră sursa de contaminare cea mai frecventă este carnea de porc, precum şi cea de vânat (mistreţ, urs) infestată.

Porcul se poate infesta, în principal, prin consumul şobolanilor şi şoarecilor vii sau morţi, dar şi prin consumul accidental al cadavrelor unor animale din gospodării (câini, pisici) sau sălbatice, precum şi al resturilor de carne crudă, infestată. Unele lucrări de parazitologie semnalează faptul că infestarea se poate face şi prin consumul unor gândaci sau insecte necrofage care pot conţine larve de Trichinella.

Şobolanii trăind în colonii se infestează mâncându-se unul pe altul sau prin consumul de alte cadavre şi astfel boala se difuzează în scurt timp, trecând la porc, om, câine, pisică și şoarece.

Câinii şi pisicile se pot infesta cu resturile de carne de la porcii infestaţi din gospodării, cu resturi de cadavre din gunoaie sau vânând şobolani şi şoareci infestaţi.

Evoluţia trichinelelor la porc se aseamănă – cu mici diferenţe – cu aceea de la om. Astfel, în urma ingerării de carne infestată, sub acţiunea sucului gastric, aceasta este digerată şi se elibereză larvele care trec în intestine, unde în două zile devin adulţi – masculi şi femele – care se împere­chează. Femelele depun apoi circa 10.000 de larve fiecare, care după circa 7 zile migrează din intestin, prin intermediul circulaţiei, în diferite organe: ficat, pulmon, cord, splină, creier, afectând grav integritatea lor. În final, acestea se localizează în musculatura striată, unde se spiralează după 21 de zile de la infestare şi astfel carnea devine infestantă pentru alte animale. După 3-4 săptămâni, larva spiralată se încapsulează şi formează chistul trichinelic care, după 5-6 luni, începe să se calcifice, larva rămânând viabilă.

Aspectele clinice

La porc aspectele clinice lipsesc, astfel că nu se poate deosebi un porc infestat de unul sănătos decât prin control trichineloscopic.

La om aspectele clinice şi modificările patologice sunt cu atât mai grave cu cât bolnavul a ingerat un număr mai mare de larve odată cu carnea sau preparatele de carne. Primele semne pot să apară din prima săptămână de la ingerarea cărnii infestate şi constau în febră (40-41°C), diaree apoasă, uneori cu sânge, greţuri, vărsături și dureri abdominale. Mai târziu apar edeme ale capului (boala capetelor mari) și membrelor, erupţii cutanate, dureri musculare și tulburări cardiace şi respiratorii. În cazuri grave, bolnavul sfârşeşte prin moarte.

Diagnosticul la animale se face numai prin control trichineloscopic, prezentând medicului veterinar probe de carne din pilierii diafragmatici, diafragmă, mușchii intercostali etc.

Prevenirea trichinelozei

Aceasta constă în prevenirea infestării animalelor din gospodărie prin deratizări permanente cu RATIKILL D, RATITOX F, RODEXIT B sau BRODITOP, urmate de strângerea şi incinerarea cadavrelor de şobolani. De asemenea, se fac dezinsecţii cu ROMPARASECT 5% și deparazitarea tuturor animalelor din gospodărie, acţiune prin care se reduc sursele de infestare ale omului nu numai cu trichinela, dar şi cu alţi paraziţi. Deparazitarea internă se poate realiza la porci cu ROMOXIBENDAZOL și ROMIVERMECTIN, iar la câine și pisică cu TOTAL, PARACAN sau ROMBENDAZOL SUPER.

Prevenirea infestării omului care se face prin controlul sanitar-veterinar al cărnii (control trichineloscopic). Trebuie menţionat că, prin acest control, se pot descoperi şi alți paraziţi cu implicaţii în sănătatea omului.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Leptospirozele sunt boli infectocontagioase răspândite pe toate continentele, întâlnite atât la om cât și la numeroase specii de mamifere domestice și sălbatice, caracterizate prin simptome de febră, icter, anemie, hemoglobinurie, nefrite și avorturi, dar în cele mai multe cazuri sunt inaparente clinic.

Leptospirozele sunt zoonoze grave, acestea transmițându-se de la animale la om, dar și invers.

Sursele de infecție

Sursele de infecție ale bolii pot fi directe: animalele domestice infectate (porci, câini) și sălbatice (rozătoarele); sau indirecte: apa, solul și chiar furajele contaminate.

Agenții patogeni ai bolii sunt diferite specii de bacterii de formă spiralată din familia Leptospiracee. Aceste bacterii au proprietatea de a pătrunde în organism prin piele sau mucoasele chiar intacte (conjunctivală, bucală, faringiană, esofagiană și genitală). Acestea ajung în sânge, țesuturi și organe, având acțiune patogenă în special asupra ficatului și rinichilor. La animalele gestante apar avorturi ca urmare a traversării placentei de către leptospire.

Dintre animalele domestice, cele mai receptive la aceste bacterii sunt porcinele, taurinele și câinele. Animalele infectate (bolnave sau purtătoare) elimină leptospire prin diverse secreții și excreții (urină) contaminând apa, solul și furajele. Câinele reprezintă, alături de rozătoare, un purtător obișnuit de leptospire care se pot transmite atât la alte animale, cât și la om.

Transmiterea leptospirelor se face frecvent în perioadele umede și călduroase ale anului, când omul își face baie în ape improprii.

O anchetă serologică făcută la câinii comunitari de la noi din țară a arătat că există un procent crescut de infecții leptospirice.

Leptospiroza canină (tifosul canin sau boala de Stuttgart) este cauzată de mai multe tipuri de leptospire, unele dintre ele transmițându-se ușor, de la câine la câine. Totodată, câinii bolnavi sau purtători reprezintă principala sursă de infecție cu unele leptospire pentru celelalte specii de animale și pentru om.

Tabloul clinic este variat în ceea ce privește durata și severitatea bolii, mergând de la lipsa manifestărilor clinice până la afecțiuni severe, depinzând de vârstă, de tipul leptospirei, de evoluția bolii sau de rezistența animalului. Astfel, câinii tineri sunt mai sensibili la infecții, iar boala se manifestă clinic; la cei adulți sau la câinii bătrâni semnele de boală sunt de cele mai multe ori mai șterse. În manifestarea clinică a bolii există două forme de evoluție: o formă icterică și o formă uremică.

Forma icterică (icterul canin)

Se întâlnește mai ales la câinii tineri și evoluează de obicei acut, debutând cu febră mare, abatere, lipsa poftei de mâncare, vomă și diaree cu sânge. După 2-3 zile se instalează icterul, mucoasa bucală și conjunctivală colorându-se în galben. Pe mucoasa bucală apar uneori ulcerații. Animalul prezintă sete exagerată, iar urina este de culoare brună și se elimină în cantități mici. Boala se termină prin moarte în 50% din cazuri.

Forma uremică (tifosul canin)

Se întâlnește mai ales la câinii adulți și debutează tot prin febră mare, apatie, somnolență, lipsa poftei de mâncare, vomă frecventă, diaree apoasă continuă, uneori hemoragică. Moartea survine după 2-10 zile în funcție de evoluția bolii.

Animalele care supraviețuiesc se refac greu, rămân cu nefrită cronică și purtătoare de leptospire pe care le elimină continuu prin urină.

Diagnosticul bolii se confirmă în laborator.

Prevenire și tratament

Profilaxia leptospirozei canine se face prin: vaccinarea câinilor cu vaccin TETRAVALENT LCHP; dezinfecția adăposturilor tuturor animalelor cu soluții de DECONTAMINOL, DEZINFECTANT CATIONIC și PURSEPT. Combaterea rozătoarelor se face cu momeli rodenticide.

Tratamentul se face folosind antibiotice cu spectru larg ca AMOXILROM și OXITETRACICLINĂ. Pentru tratamentul de susținere se recomandă MULTIVITAROM, VITAMINA B1-B6, VITAMINA C, CAFEINĂ și PERFUZOL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Apărarea sănătăţii animalelor, prevenirea transmiterii de boli la animale şi de la animale la om, siguranţa alimentelor destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului în raport cu creşterea animalelor constituie o problemă de stat şi o îndatorire pentru toţi locuitorii ţării.

Dezvoltarea raţională a sectorului de creştere a animalelor şi a sectorului alimentar are loc prin imple­mentarea unor acţiuni sanitare veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate a animalelor crescute în scop economic care să garanteze sănătatea populaţiei umane împotriva maladiilor şi infecţiilor, direct sau indirect transmisibile între animale şi de la animale la om (zoonoze).

Zoonozele sunt boli infecţioase produse de numeroşi agenţi infecţioşi ai animalelor, ce se pot transmite de la animale la om, dar şi invers.

Zoonozele, în funcţie de agentul patogen care le produce, pot fi clasificate în următoarele categorii:

- zoonoze virale (gripa, rabia, variola, febra aftoasă);

- zoonoze bacteriene (antrax, tuberculoză, salmoneloze, stafilococi, clostridii, infecţii colibacilare, bruceloză, campilobacterioză, rujetul, leptospiroza, pasteureloza, morva);

- zoonoze produse de prioni (encefalopatiile spongiforme transmisibile);

- zoonoze produse de ricketsii şi clamidii (febra butonoasă, febra Q);

- zoonoze micotice (dermatofitoze);

- zoonoze parazitare (giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza, cisticercoza, hidatidoza, toxoplasma, toxocaroza, fascioloza, sarcocistoza, cenurozele).

Riscul de contaminare a omului este dat de:

- contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni,

- de manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna infestate).

- de contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave.

- consumul alimentelor de origine animală, incorect preparate termic,

- alimentele provenite de la animale bolnave.

- nerespectarea normelor generale de igienă şi profilactice

În cadrul strategiilor şi a programelor autorităţilor sanitare veterinare centrale şi judeţene, stabilite anual, pentru asigurarea statusului de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, a corelaţiei dintre bolile animalelor şi transmiterea acestora la om, precum şi pentru asigurarea condiţiilor de igienă a produselor de origine animală, destinate consumului uman, asigurarea sănătăţii publice şi protejarea intereselor consumatorilor, se are în considerare frecvenţa, aria de răspândire şi evoluţia bolilor în rândul populaţiilor animale şi umane, implicarea în calitatea hranei animalelor şi a oamenilor, de gravitatea lor pentru om, de consecinţele posibile pe plan social şi economic.

În acest sens sunt atenţionaţi autorităţile locale, crescătorii de animale, operatorii din domeniul alimentar şi, nu în ultimul rând, populaţia despre obligaţiile ce le revin pentru implementarea acţiunilor de protejarea a sănătăţii animalelor prin măsuri de profilaxie generală, de profilaţie specifică, de proceduri şi mecanisme tehnologice specifice care să asigure că alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt comestibile şi că riscul contaminării este redus la minimum şi care se referă la:

- Modernizarea creşterii animalelor în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele optime de biosecuritate, igienă, protecţie şi bunăstare.

- Colaborarea cu medicii veterinari arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor (bovine, ovine, caprine, porcine şi canine) existente în exploataţie.

- Să comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi.

- Să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în proprietate.

- Să asigure sprijinul personalului veterinar la efectuarea acţiunilor obligatorii de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile (vaccinări, recoltări de probe de sânge sau de organe) la data şi ora stabilite.

- Să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.

- Să asigure normele de protecţie şi bunăstare a animalelor privind protecţia sanitară a exploataţiei, adăpostirea, hrănirea, adăparea, precum şi a normelor de microclimat.

- Respectarea legislaţiei privind gestionarea câinilor şi a pisicilor animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei

- Să solicite medicului veterinar arondat carnet de sănătate pentru animalele aflate în proprietate.

- Interzicerea tăierii animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar-veterinar, cu excepţia sacrificării tradiţionale a porcilor în gospodăriile populaţiei, cu obligaţia consumului în familie a cărnii şi a derivatelor rezultate prin prepararea cărnii de porc în aceste locaţii, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate.

- Afluirea probelor de carne de la porcii sacrificaţi sau vânat împuşcat (mistreţ, urs) pentru efectuarea examenului trichineloscopic.

- Să efectueze curăţirea mecanică şi dezinfecţia adăposturilor, a acţiunilor de deratizare şi demuştizare cu unităţi şi personal de specialitate.

- Să colecteze cadavrele şi deşeurile animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităţilor locale, la unitatea de distrugere Protan.

- Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea.

În acest sens, achiziţionaţi alimente, în special carne şi lapte, numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar-veterinar, evitând comerţul „stradal“; evitaţi consumul de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar-veterinar sau nepreparate termic; asiguraţi igiena corporală pentru animalele de companie şi a mediului în care trăiesc acestea; efectuaţi deparazitările periodice interne şi externe şi vaccinările anuale ale acestora. De asemenea, este important să colaboraţi permanent cu autorităţile judeţene şi locale pentru implementarea unitară a legislaţiei în domeniul sanitar-veterinar şi pentru a stabili şi aplica măsuri de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om.

Dr. Ioan PENŢEA – medic veterinar Sibiu

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti