reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Este pregătită școala românească pentru meseriile viitorului?

Se vorbește mult despre școala românească de astăzi. Dacă e bună sau rea. Și nu numai că se vorbește, s-au făcut și se fac reforme în continuu. Mult prea... în continuu, ca să avem certitudinea unui plan pe termen lung, vizionar, care să garanteze un învățământ competitiv. Și mai ales armonizat cu schimbările globale – sociale, culturale și economice – pe care le trăim zi de zi și an de an. Sistemul educațional este privit diferit. Depinde din ce perspectivă este analizat. Și mai ales de cine face analiza, la un moment dat. Astăzi, noi vă propunem să lucrăm cu cifre, tocmai pentru a elimina orice tendință de subiectivism. Faceți dumneavoastră apoi orice comparație doriți.

Un milion pierdut

În 1990, România avea 28.303 de unități școlare (creșe, grădinițe, învățământ primar, gimnazial și liceal, învățământ special, școli profesionale, învățământ postliceal și de maiștri, licee militare, învățământ superior). În anul 2017, în România mai existau 7.047 de unități școlare. Ultimele cifre nu reflectă însă realitatea deoarece sunt enumerate doar școlile cu personalitate juridică, de regulă cele coordonatoare, iar acestea au în subordine mai multe entități. Dar au fost închise sau comasate, din 1990 și până astăzi, multe unități de învățământ.

Ca să vă faceți o impresie, numai între anii 2003 și 2007 au fost desființate 1.781 de școli și comasate alte 1.534 de unități. Vorbind despre populația școlară (de la creșe la învățământul superior), în 1995 în România învățau 4.703.277 de elevi și studenți, iar în 2017, pe fondul migrației, al abandonului școlar și al sporului natural negativ, numărul s-a redus dramatic, cu peste un milion, ajungând la 3.578. 561 de preșcolari, elevi și studenți. Cu alte cuvinte, populația școlară a scăzut cu 1.124.716 de persoane cu vârsta între 1 și 35 de ani.

scoala tabel

Radiografie fulger

Vă mai oferim, spre edificare completă, patru detalii:

– În 2017, potrivit biroului de statistică al Uniunii Europene Eurostat, rata abandonului școlar a fost, în România, de 18,3%, față de o medie a UE-28 de 10,6%! Asta înseamnă că, în fiecare an, peste 270.000 de tineri părăsesc școala înainte de absolvirea unui ciclu de învățământ. La nivelul UE, în acest clasament suntem depășiți doar de Spania, cu un procent al abandonului școlar de 20,3%, și de Malta, cu 20,1%;

– La ultima evaluare PISA (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor) la care a participat, România a ocupat locul 48 din 72 de țări analizate. Programul măsoară nivelul de bază al cunoștințelor elevilor de 15 ani la matematică, citire și științe;

– România figurează în Top Shanghai 2018 al celor mai bune universități din lume cu 2 instituții de învățământ superior: Universitatea „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca, clasată în intervalul 601-700, și Universitatea București, plasată în intervalul 801-900;

– Elevii noștri continuă să aducă, la mai multe discipline, medalii de aur individuale sau pe echipe de la olimpiadele internaționale, România aflându-se, din acest punct de vedere, pe un loc onorabil în lume.

Ne armonizăm sau nu?

Dar haideți să nu mai insistăm asupra cifrelor și să ne gândim la altceva. Există o platformă denumită Skills Panorama, unde niște băieți care nu au ce face, cum ar zice unii de pe la noi, publică tot felul de studii cu privire la piața muncii din UE. Iar studiile nu-s realizate de orișicine, ci de niște instituții ale Uniunii. Ultimul descrie proiecția locurilor de muncă în statele UE, tendințele de creștere sau descreștere a acestora, dinamica domeniilor de activitate și a abilităților necesare, în perioada 2016-2030. O să vă mirați, dar UE a realizat un tablou și pentru România, tot până la orizontul anului 2030. Întrebarea care se pune: se uită cineva, dintre cei care alcătuiesc politici de tot soiul, pe aceste studii, ca să armonizeze învățământul nostru, de exemplu, cu tendințele pieței de muncă? Vă oferim câteva exemple:

– sectoare în care se preconizează scăderea numărului de locuri de muncă: construcții – minus 30,1%, tratarea apelor și deșeurilor – minus 23,3%, agricultură, industria forestieră și pescuit – minus 13%, minerit – minus 11,3%, manufactură – minus 2,2%, telecomunicații – minus 1,2%, transport și depozitare – minus 0,2%;

– ocupații (meserii) care vor fi în scădere: meseriași – minus 25%, lucrători agricoli – minus 21%, manageri – minus 2%;

– sectoare în care cresc locurile de muncă: servicii profesionale + 91,4%, sănătate și servicii sociale +66,7%, educație +20,4%, servicii de administrație +20,1%, arte și recreație +17,9%, resurse energetice +17%, sectorul public și de apărare +14,6%;

– ocupații care vor fi în creștere: specialiști + 30%, lucrători în servicii și vânzări +20%, tehnicieni +18%, muncitori necalificați +14%, funcționari +12%, opera­tori și asamblatori +6%.

Un alt ghid, de data aceasta românesc, realizat de Asociația INACO (Inițiativa pentru competitivitate), prezintă tendințele ocupaționale la nivel mondial, pe baza studiului Forumului Economic Mondial „Viitorul locurilor de muncă“, în ceea ce privește principalele domenii în care forța de muncă va scădea sau va crește:

– scăderi la nivel global: birouri și administrație – minus 4.759.000 de locuri de muncă, manufactură și producție – minus 1.609.000, construcții și extracții de resurse – minus 497.000, arte, design, divertisment, sport și media – minus 151.000, juridic – minus 109.000, instalații și întreținere de clădiri – minus 40.000;

– creșteri la nivel global: afaceri și finanțe +492.000 de locuri de muncă, mana­gement +416.000, computere și matematică -405.000, arhitectură și inginerie +339.000, vânzări +303.000, educație și training +66.000.

15 meserii ale viitorului

Centre for the Future of Work (SUA) face un clasament al celor mai căutate 15 meserii în următorii 10 ani. Și trebuie să recunoaștem că unele dintre ele ne sunt complet străine, în fine, depășesc un fel primar al nostru de a judeca lucrurile. Așadar, cele mai căutate meserii vor fi: asistarea persoanelor în vârstă, asistarea roboților din domeniul medical, ofițerul în diversitate genetică, analiza datelor primite prin Internet, gestionarea datelor complexe din orașele inteligente, generarea de realități virtuale paralele, detectivul de date, brokerul de date personale, comerțul cu inteligența artificială, oferirea de consultanță în fitness, supravegherea traficului pe drumurile publice pe care vor circula mașinile cu pilot autonom, modă digitală, cu croitori digitali, construcția de călătorii personalizate în RV augmentată, managerul de echipe combinate om-mașină și ofițerul de etică. Angajatul de mâine așadar are nevoie de cu totul alte aptitudini, sub acțiunea factorilor tehnologici și sociali, dacă vrea să fie și bine plătit. Iar învățământul românesc...

Vă lăsăm pe dvs. să completați punctele de suspensie!

Maria BOGDAN

Liceul „Vasile Adamachi“, din Iași, de la școală pentru orfanii de război la colegiu agricol de industrie alimentară

De la statutul de Școală pentru orfanii de război cu rele apucături din momentul înființării sale în 1921 de către Principesa Olga Sturza, președinta Societății „Ocrotirea Orfanilor de Război“, la Liceul Agroindustrial în perioada comunistă și apoi la Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi“ nu a fost decât un pas mare… Mare și foarte important pentru dezvoltarea școlii și a culturii sale organizaționale. Conducerea liceului ne spune că în acest moment motivele de a veni la un liceu agricol sunt multiple, însă primordial ar fi faptul că s-au schimbat mentalitățile tinerilor și ale familiilor lor privind accesul la meseriile din agricultură.

Colegiul de ieri și de astăzi

colegiuVA 6

„Ne mândrim cu tradiția școlii, cu făuritorii ei, cu absolvenții de prestigiu formați de-a lungul a aproape un secol, cu rezultatele care ne-au crescut prestigiul în comunitate și în rândul instituțiilor de învățământ ieșean. Ne mândrim cu elevii și profesorii noștri, cu tot personalul, dar și cu frumusețea locului în care se află școala de aproape un secol!“, ne spune prof. dr. Beatrice Carmen Zelinschi, directorul liceului.

colegiuVA 2

Pentru acest liceu, anul școlar 2018-2019 a început cu provocări mari și cu bune intenții. „Provocările sunt multiple și determinate de dorința noastră de a deveni cât mai buni! În primul rând ne concentrăm să avem rezultate bune și foarte bune la examenele naționale, bacalaureat și competențe profesionale. Totodată, ne dorim să avem elevi care să ne reprezinte cu brio la olimpiadele și concursurile școlare de profil în anul acesta școlar, dar visăm și la o bază materială pe care ar trebui să o aibă orice colegiu agricol în secolul al XXI-lea, respectiv echipamente și mașini agricole de ultimă generație pe care să le utilizăm în vederea realizării lucrărilor din ferma didactică și la care să aibă acces elevii pentru o pregătire temeinică și eficientă“, adaugă Lorica Axinte, directorul adjunct.

Fermier din… pasiune

colegiuVA IMG 20180712 102413

Pe dealul Copoului, rezultatele elevilor la examenele naționale de bacalaureat și competențe profesionale sunt mai bune decât în ultimii 2 ani. „Avem absolvenți care, din pasiune pentru specializarea absolvită – agricultura ecologică și pentru viitoarea meserie de fermier, continuă studiile la nivel universitar pentru a reveni în mediul rural de unde provin și a implementa prin afacerea proprie ceea ce au învățat. Am avut rezultate foarte bune și la olimpiadele de agricultură și industrie alimentară la nivel național și județean, acestea fiind rodul eforturilor elevilor și profesorilor coordonatori care i-au pregătit“, susține prof. dr. Beatrice Carmen Zelinschi.

Baza materială, învechită

Cu privire la baza tehnică și materială a liceului, prof. dr. Beatrice Carmen Zelinschi ne spune că echipamentele și mașinile agricole sunt învechite, dar cu toate acestea pregătirea elevilor se realizează conform planurilor de învățământ. „Aici ați atins un punct sensibil! Eforturile noastre de a îmbunătăți baza materială necesară pentru activitățile din ferma didactică, deși susținute prin veniturile proprii obținute pe parcurs, nu au fost suficiente pentru a avea echipamentele și mașinile agricole necesare dezvoltării unei agriculturi moderne. Există în dotarea școlii mașini agricole din anii 1975-1980, care încă funcționează, fiind permanent reparate și întreținute de către elevii noștri sub coordonarea maiștrilor instructori, cu care reușim să facem toate lucrările agricole importante și necesare pe parcursul anului. Pregătirea practică a elevilor se realizează conform planurilor de învățământ în ferma didactică a școlii, dar și la parteneri de practică și agenți economici, deschiderea acestora fiind în special pentru vizite de studiu în fermele reprezentative și mai puțin spre efectuarea stagiilor de practică efective.“

Șanse pentru elevi...

colegiuVA 7

Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi“ a obținut titlul de Școală Europeană de două ori și oferă elevilor oportunitatea de a realiza stagiile de practică la diferiți agenți economici importanți din țară și străinătate, fiind implicați și în Proiectul ROSE, ne precizează Lorica Axinte, directorul adjunct.

„Școala noastră are o ofertă educațională atractivă și relevantă, cu specializări diverse: tehnician în agricultura ecologică, tehnician în industria alimentară, tehnician în activități economice, tehnician protecția mediului și organizator banqueting, iar la școala profesională calificările: mecanic auto și brutar-patiser, oferind astfel viitorilor săi elevi beneficii tangibile și reale. Dispunem de internat și cantină, avem multiple participări la proiecte europene, obținând titlul de Școală Europeană de două ori până acum, oferim elevilor oportunitatea de a realiza stagii de practică la agenți economici importanți, dar și în străinătate (în țări precum Spania, Portugalia și Cipru prin proiecte Erasmus+), realizăm prin Proiectul ROSE, implementat încă din 2017, activități remediale pentru creșterea procentului de promovare a bacalaureatului și de consiliere privind alegerea carierei, dar oferim și activități extracurriculare diverse și atractive, burse din partea școlii pentru performanțe în activitatea școlară și suntem deschiși spre nou și comunicare eficientă. Partenerii noștri, agenții economici, le oferă oportunitatea realizării practicii comasate în condiții foarte bune, iar activitățile din ferma didactică a școlii sunt realizate de către elevii noștri care practic își fac aici ucenicia pentru a susține și organiza propria fermă după finalizarea studiilor. Totodată, oferim posibilitatea elevilor de a realiza ore de conducere auto pentru obținerea permisului auto categoria B, cu cele două mașini, dar și a celui de tractorist de brazdă.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Recomandări privind comercializarea alimentelor în unităţile şcolare

Valorificarea şi consumul unor produse alimentare în unităţile de învăţământ se efectuează prin „Programul laptele şi cornul“ sau prin cantine cu funcţionare permanentă sau sezonieră, volumul acestor activităţi crescând odată cu începerea anului şcolar.

Funcţionarea cantinelor şi comercializarea unor produse alimentare de origine animală şi vegetală, în incinta unităţiilor de învăţământ, este permisă în condiţiile respectării măsurilor generale de igienă prevăzute în Regulamentul C.E. nr. 852/2004 şi Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 111/2008, privind condiţiile de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor pentru activitatea de vânzare cu amănuntul a acestor produse.         

În acest context, un rol important îl are şi însuşirea cunoştinţelor de educaţie alimentară a elevilor, sau a altor consumatori de alimente care se aprovizionează din astfel de obiective.

Valorificarea  şi consumul unor produse alimentare în unităţile de învăţământ, prin „Programul laptele şi cornul“ sau în unităţi de alimentaţie publică (cantine) în condiţii de securitate alimentară şi fără periclitarea sănătăţii elevilor, impune autorităţilor judeţene, conducerii unităţilor de învăţământ şi, nu în ultimul rând, administratorilor acestor obiective, ca responsabilitate şi obligaţii următoarele:

La unităţile de învăţământ care sunt incluse în Programul „laptele şi cornul“:

  • Contractarea pentru producerea şi distribuirea produselor alimentare numai cu unităţi de profil autorizate/înregistrate la D.S.V.S.A. judeţeană, în condiţiile legii.
  • Verificarea acestor unităţi, de către autorităţile competente, a condiţiilor de funcţionare tehnologică şi de igienă, prin controale şi evaluări periodice, prin afluirea de probe la laboratoare acreditate, pentru examene de calitate şi salubritate a produselor alimentare care se distribuie prin acest program.
  • Unitatea şcolară să deţină un spaţiu frigorific, exclusiv pentru depozitarea acestor produse, care să fie transportate şi distribuite în cursul aceleiaşi zile.
  • Manipularea alimentelor să se facă de către personal stabilit în acest sens, cu respectarea normelor de igienă specifice.
  • Fructele destinate elevilor, pentru consum, să fie bine spălate la sursă cu jet de apă curentă verificată și analizată de specialiștii din domeniu.
  • Să se elimine de la consum produsele cu ambalaj deteriorat sau cu termen de valabilitate expirat, sau alimente care nu sunt recomandate pentru anumite categorii de elevi.
  • Să se efectueze curăţenia şi igienizarea periodică a spaţiilor unde se manipulează şi depozitează alimentele, precum şi să se asigure protecţia împotriva insectelor.
  • Prelucrarea şi însuşirea cunoştinţelor de educaţie alimentară a elevilor.

La cantinele şcolare sau cu alt regim administrativ de funcţionare:

  • Să deţină documentul de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în conformitate cu prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.S.V.S.A nr.111/2008, eliberat de D.S.V.S.A. judeţeană.
  • Să respecte condiţiile generale de igienă, referitoare la aspectele structurale şi la facilităţile privind dotarea după specificul obiectivului.
  • Să existe sursă de apă potabilă, care să fie utilizată atât la procesarea alimentelor cât şi la menţinerea stării de igienă.
  • Să se folosească echipamente de protecţie sanitară a personalului angajat, precum şi să existe documente care să ateste starea de sănătate a personalului angajat.
  • Să dovedească prin documente calitatea şi salubritatea materiilor prime, precum şi faptul că au fost achiziţionate din unităţi autorizate/înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi respectă programul de autocontrol prin afluirea de probe la laboratorul de specialitate, acreditat,
  • Să asigure condiţii de depozitare a produselor alimentare, în special a celor care necesită condiţii deosebite de temperatură, congelare sau refrigerare (carne, peşte, produse lactate, ouă etc.) şi să monitorizeze funcţionarea permanentă a spaţiilor frigorifice.
  • Să utilizeze ustensile de lucru care pot fi uşor curăţate şi igienizate (blaturi de plastic, cuţite de inox, tăvi de inox etc.).
  • Să asigure încadrarea alimentelor în termenele de valabilitate.
  • Prepararea şi expunerea spre comercializare a alimentelor trebuie să fie făcută astfel încât să se evite orice risc de contaminare şi depreciere a acestora.
  • Servirea alimentelor trebuie să se realizeze numai în recipienţi igienizaţi corespunzător, sau în recipienţi de unică folosinţă.
  • Să se efectueze periodic acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare.
  • Gestionarea corectă a deşeurilor şi subproduselor rezultate, precum şi neutralizarea rapidă a acestora astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare.

Chioşcurile prin care se comercializeaza produse alimentare în incinta unităţiilor de învăţământ:

  • Să fie înregistrate sanitar veterinar la D.S.V.S.A. judeţeană.
  • Agentul economic respectiv să deţină aprobarea conducerii unităţii, de amplasare a obiectivului pentru a comercializa produse alimentare atestate şi omologate de autorităţile oficiale responsabile cu acest drept.
  • Chioşcurile să fie confecţionate din materiale uşor de curăţat şi dezinfectat.
  • Să fie dotate cu: apă potabilă, frigider, rafturi pentru depozitarea alimentelor, echipament de lucru şi carnet de sănătate pentru personalul angajat.
  • Se pot comercializa alimente ambalate, dulciuri, produse de panificaţie, patiserie, sendviciuri, calde sau reci, fructe şi băuturi răcoritoare. Nu recomandăm comercializarea unor produse de tip Hamburger, Hot-dog, Cheesburger şi alte sortimente similare, care necesită condiţii specifice de preparare, depozitare şi valorificare şi care sunt uşor perisabile.
  • Alimentele care se comercializeaza să fie etichetate, cu informaţii vizibile privind unitatea producătoare, data fabricaţiei, elementele componente, de preferat, menţionate în procente, cu referire specială la conţinutul în sare, zahăr, grăsimi, aditivi, etc. şi data valabilităţii.
  • Să fie însoţite de documente care să ateste provenienţa şi indicii de calitate.
  • Să se elimine de la comercializare produsele cu ambalaj deteriorat sau cu termen de valabilitate expirat, sau alimente care nu sunt recomandate pentru anumite categorii de consumatori.
  • Să se efectueze curăţenia şi igienizarea periodică a spaţiilor unde se manipulează şi depozitează alimentele, precum şi să se asigure protecţia împotriva insectelor.

Se recomandă ca reprezentanţii unităţilor şcolare să informeze  personalul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor din zona arondată, despre situaţiile deosebite constatate pentru a se putea interveni cu profesionalism şi pentru a evita afectarea sănătăţii elevilor.

  Dr. Penţea Ioan Viorel - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Abandonul școlar, o problemă majoră a României

Potrivit ultimului raport UNICEF realizat în 2012 împreună cu Institutul de Științe ale Educației, în anul școlar 2009-2010 1,4% dintre elevii din învățământul primar și 1,7% dintre elevii din învățământul gimnazial au abandonat școala. Adăugând la aceasta procentul copiilor care nu au frecventat niciodată școala (3,68% în învățământul primar și 3,75% în învățământul gimnazial), România avea peste 44 mii de copii de vârsta învățământului primar și peste 48 mii de copii de vârsta învățământului gimnazial în afara sistemului de educație. În 2016 datele Institutului Național de Statistică arată că rata abandonului școlar în învățământul primar și gimnazial era de 1,8%, în învățământul liceal și profesional de 3,6%, iar în învățământul postliceal și de maiștri – de 9,7%. Gradul de cuprindere școlară pentru populația cu vârstă de 0-23 ani continuă însă să țină România departe de media europeană.

Vorbind despre abandonul școlar (elevi înscriși, dar care abandonează pe parcurs școala) și referindu-ne la anul școlar 2009-2010, cuprins în studiul UNICEF, mitul potrivit căruia în mediul rural ar exista mai mulți factori care să determine abandonul nu se confirmă în totalitate. Cel puțin situația este oarecum echilibrată între rural și urban până în clasa a V-a inclusiv, perioadă după care, într-adevăr, există o rată mai mare de abandon la sate (vezi tabel).

Pe lângă cei care au abandonat învățământul, există și copii care nu au mers niciodată la școală. În metodologia UNICEF există mai multe subcategorii în afara sistemului de educație: copii care au avut o experiență școlară dar au abandonat, cei care nu au fost niciodată la școală și nici nu vor intra în viitor în sistemul de educație și cei care nu au fost niciodată la școală, dar vor intra, cu întârziere, în sistem. În perioada 2005-2009, numărul copiilor cu vârsta de 7-10 ani care nu frecventau învățământul preșcolar, primar sau gimnazial a crescut de la 18 mii (2%) la peste 44 mii (5%). În același interval analizat, numărul copiilor în vârstă de 11-14 ani care se aflau în afara sistemului de educație a fost cuprins între 38 de mii și aproximativ 50 de mii. Cauza principală de abandon o reprezintă situația economică precară a numeroase familii, însă între categoriile sociale există un decalaj major între populația majoritară de vârstă școlară și copiii aparținând minorității rome. O anchetă din 2011, realizată de Romani Criss și UNICEF, arată că, din 597 de copii romi în vârstă de 7-11 ani, 44,2% nu urmează nicio formă de școlarizare, iar din 636 de copii romi de 12-16 ani, 64,62% se află în situația de neparticipare/abandon. De asemenea, abandon s-a înregistrat și în rândul copiilor cu dizabilități. Autoritatea Națională a Protecției Copilului arata că, în 2011, aproape 2.500 de copii cu handicap erau neșcolarizați.

Gradul de cuprindere a populației școlare în licee este de 76,6%

În anul școlar/universitar 2016-2017, populația școlară din sistemul național de educație a fost de 3.597, 3 mii de elevi și studenți, în scădere cu 45,3 mii față de anul școlar/universitar precedent. 15,1% din populația școlară s-a regăsit în învățământul antepreșcolar și preșcolar, 47,1% – în învățământului primar și gimnazial și 18,1% – în cel liceal. Învățământul profesional este singurul care a înregistrat o creștere semnificativă (+15,7 de mii elevi), ajungând la 84,4 mii de elevi, dar rămâne în continuare nivelul educațional cel mai puțin reprezentat în totalul populației școlare (2,3%). În învățământul superior au fost înscriși 531,6 mii de studenți. Gradul de cuprindere școlară pentru populația în vârstă de 0-23 ani a fost mai mare în învățământul primar și gimnazial. Media se situează la 81,5%. Pe grupe de vârstă, situația este următoarea: 3/5 ani – 83%; 6/10 ani – 89,2%; 11/14 ani – 90,65%; 15/18 ani – 76,6%; 19/23 ani – 65,35%. În învățământul superior se remarcă o diferență majoră între populația școlară feminină față de cea masculină, respectiv 72,8%, față de 57,9%.

Locul III în UE la abandonul școlar

Potrivit Eurostat, care analizează datele din 2016, cel mai ridicat procentaj al abandonului în statele din Uniunea Europeană s-a înregistrat în Malta (19,6%), Spania (19%) și România (18,5%). La polul opus se situează Croația (2,8%), Lituania (4,8%) și Slovenia (4,9%). Comparativ cu 2006, abandonul școlar a scăzut în toate țările membre, cu excepția Cehiei, României și Slovaciei. În România, poate și pe fondul migrației, dar nu numai, abandonul școlar a urcat de la 17,9%, în 2006, la 18,5%, în 2016.

Pentru 2020, UE își propune să coboare abandonul școlar sub pragul de 10%. 15 țări îndeplinesc deja acest obiectiv: Belgia, Danemarca, Irlanda, Grecia, Franța, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Olanda, Austria, Luxemburg, Slovenia și Finlanda. Cum va face România să ajungă la acest procent? Greu de spus!

Maria Bogdan

Noul an universitar, noi speranţe pentru agricultură

„Meseria este brăţară de aur“ e un vechi proverb care ne îndeamnă către o bună alegere atunci când ne construim planurile de viitor. Oare studenţii din zilele noastre mai ţin cont de această învăţătură? Chiar dacă ritmul vieţii este unul alert, în care banul pare să dicteze, meseria este cea care ne acreditează ca profesionişti şi ne identifică în tumultul de oameni care se zbat pentru reuşită. Pentru a ajunge la a fi considerat profesionist este indicat să fii specializat, adică şcolit cum se spune în popor, exact pe domeniul de activitate.

Deschiderea anului universitar

Agricultura are nevoie de oameni pregătiţi, iar facultăţile specializate oferă suportul necesar pentru şcolirea celor care vor profesa în domeniu. Ne putem întreba dacă este agricultura un domeniu destul de atractiv pentru tinerii absolvenţi de liceu pentru a-şi dezvolta o carieră. Ei bine, da! Agricultura, cu toate subdiviziunile ei, reprezintă o alegere pentru tot mai mulţi tineri, iar acest lucru se observă nu doar în cadrul universităţilor dedicate, ci şi în cazul altor universităţi cum ar fi Academia de Studii Economice din Bucureşti, în cadrul căreia întâlnim Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului. Astfel, începutul anului universitar a fost aşteptat cu interes de către studenţii acestei facultăţi, Aula Magna a Academiei de Studii Economice (ASE) fiind neîncăpătoare mai ales pentru bobocii care au asistat la deschiderea oficială a noului an.

Mesajul de întâmpinare a aparţinut rectorului Academiei de Studii Economice (ASE), Pavel Năstase, care i-a asigurat pe studenţi de suportul necesar pentru a-şi desfăşura activitatea şi pe care i-a îndemnat la o viaţă echilibrată pentru că, pe lângă învăţat, studenţia înseamnă şi distracţie, fiind cea mai frumoasă perioadă din viaţă.

Invitaţii de seamă nu puteau lipsi de la un astfel de eveniment. Printre aceştia s-a numărat secretarul general al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Virgil Găman, reprezentanţi atât ai marii distribuţii cât şi ai corpului profesoral.

Virgil Găman le-a împărtăşit gânduri studenţilor atât din perspectiva unui fost student al facultăţii, cât şi a unui reprezentant al ministerului:

„Mă aflu aici având dublă calitate: de fost absolvent al acestei facultăţi, fapt pentru care emoţiile sunt cu atât mai mari cu cât mă aflu în faţa foştilor mei profesori, dar şi în calitate de secretar general al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Regionale pentru a le împărtăşi şi transmite câteva gânduri studenţilor şi de a-i îndemna să vină către un domeniu de activitate din ce în ce mai important pentru economia naţională“, a declarat Găman.

Este nevoie de specialişti!

A investi în agricultură înseamnă a investi în învăţământul agricol pentru ca aşteptările evoluţiei pe plan agricol să poată fi îndeplinite. „Eu spun că, dacă am investi în agricultură, ar fi foarte bine pentru toată lumea care supravieţuieşte în România în momentul de faţă. Avem o resursă extraordinară pe care nu reuşim să o fructificăm aşa cum trebuie“, a declarat rectorul ASE, Pavel Năstase.

Decanul facultăţii, Dan Boboc, i-a asigurat pe tinerii studenţi că, dacă iau învăţătura în serios, rezultatele nu vor întârzia să apară. „La nivelul studiilor de licenţă termină, anual, în jur de 250 de studenţi, iar în cadrul celor trei programe de master termină în jur de 150 de studenţi. Peste 85% dintre absolvenţii facultăţii activează în domeniile pentru care sunt pregătiţi şi eficienţa lor se regăseşte mai ales în cadrul marilor companii, la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la nivelul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură sau pe partea de distribuţie şi antreprenoriat.“

Studenţii au fost asiguraţi de suportul necesar şi din partea MADR: „Noi venim în sprijinul studenţilor şi prin colaborarea pe care o avem cu ASE-ul prin programele de practică. Prin colaborarea cu Direcţiile Agricole, APIA sau AFIR, primim studenţi pentru a efectua stadiile de practică alături de specialişti. Este nevoie de specialişti, este nevoie de oameni care să activeze în acest domeniu pe viitoarea programare, avem nevoie de tineri care să vină şi să sprijine efortul de absorbţie a fondurilor europene. Cererea este din ce în ce mai mare de specialişti în domeniul agricol“, a declarat Virgil Găman.

De ce aleg studenţii facultăţile cu profil agricol

Drept dovadă că agricultura este un domeniu cu un real potenţial atunci când vine vorba despre dezvoltarea economică naţională, absolvenţii de liceu aleg să se specializeze şi în domeniul agricol, iar în cazul studenţilor de la Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului, în partea de economică a agriculturii. Intrarea României în Uniunea Europeană a reprezentat un alt factor pentru alegerea făcută: „Din anul 2007, de când România a intrat în UE, există o foarte mare oportunitate pe partea de finanţare a dezvoltării regionale şi rurale de care România are nevoie. Vreau să lucrez în domeniu, îmi place şi consider că este potrivit pentru mine“, a declarat Ioana Todirică – masterand al Facultăţii de Economie Agroalimentară şi a Mediului.

Cel de-al doilea sector pe care această facultate pune accent este mediul. În cadrul specializărilor aferente, studenţii se pot pregăti într-un domeniu de care ar trebui să ţină cont fiecare cetăţean în parte. Acest lucru este evidenţiat de către şefa de promoţie a facultăţii, actual masterand în cadrul programului de masterat Economie Ecologică, Alina Pricoliciu: „Îmi doresc să mă dezvolt pe această parte a economiei şi protecţia mediului pentru că este un domeniu pe care, tind să cred, se pune accentul din ce în ce mai mult.“

Iniţiativă studenţească

Pentru bunul mers al lucrurilor este nevoie de o bună colaborare între mediul academic şi studenţi. Astfel, o parte dintre studenţi au pus bazele unei asociaţii studenţeşti, Asociaţia Studenţilor Facultăţii de Economie Agroalimentară şi a Mediului, ASEAM, care să-i ajute atât pe studenţi, cât şi pe profesori în transmiterea de informaţii şi pentru stabilirea proiectelor din afara planului de învăţământ.

„Ne-am gândit că studenţii facultăţii noastre nu au relaţie între mediul de afaceri sau profesori. Ne-am zis că este bine să luam iniţiativa pentru a dezvolta atât partea profesională, cât şi cea personală a studenţilor. Procedura înfiinţării asociaţiei a durat destul de mult, sunt multe instituţii la care trebuie să mergi să obţii diverse autorizaţii, am creat statutul, actul de înfiinţare, dar suntem bucuroşi că pe 15 septembrie am obţinut aprobarea juridică“, a declarat Alina Zaharia – preşedintele ASEAM.

Loredana Larissa Sofron

Clopoţelul a sunat destul de... dogit

„O ţară tristă, plină de umor“. Bacovia. O observaţie pornită din mintea şi sufletul unui român aplecat de altfel către umbră mai abitir decât spre lumină. Mi-am adus aminte spusa poetului la acest nou început de drum spre punctele cardinale ale unui învăţământ aflat în derivă.

Clopoţelul a sunat de data aceasta parcă mai trist ca niciodată. Fiindcă, pătrunşi de fireasca emoţie a debutului, de bucuria revederii ori a unor noi cunoştinţe ce vor lega prietenii de neuitat, cu florile recu­noştinţei pentru dascălii ce vor îndemna pe tărâmul învăţăturii, desluşindu-le celor de-o şchioapă sensurile vieţii, ei bine, acest aşteptat moment al unui alt început a fost umbrit de poate cel mai trist şi mai de neimaginat eveniment. Şcoli cu porţi închise, mai cu seamă „la ţară“, şcoli care, ca şi anul ori anii trecuţi, stau să se prăbuşească, mobilier coborâtor din istorie şi, eventual, pentru peste 330.000 de prichindei absenţa tradiţionalului abecedar.

Ori a cărţilor trebuincioase oricărui început.

De tot hazul însă discursurile decidenţilor.

Ca în celebra butadă: „N-au pâine, să mănânce cozonac“.

Adică, s-a insistat, în derâdere aproape, e nevoie de altceva. De tabletă, de pildă.

Oricum, băgau de seamă politruci coborâţi pe pământ, vorba vine, dintr-o viaţă paralelă că „nu mai există copil astăzi care să nu aibă calculator ori telefon mobil“. „Vai de păcatele noastre!“, ar fi replicat bunica.

Mai sunt încă ele sate fără curent electric, darămi-te Internet.

Şi-apoi, când peste jumătate dintre întâmplătorii dascăli sunt de pripas, suplinitori adică, fără o minimă pregătire pedagogică, cine va apăsa tastele calculatoarelor spre ştiinţa celor novice? Dacă, să presupunem, acestea ar şi exista.

Adevărat, însă, satul, şcoala românească se cer racordate la epoca secolului al XXI-lea.

Eforturile materiale sunt însă considerabile şi, mai cu seamă, se cer acordate cu o minimă şi deloc de neglijat mişcare intelectuală.

Am experimentat o asemenea iniţiativă, în urmă cu câţiva ani, într-un sat moldovenesc. La Zăpodeni – Vaslui.

Pe acolo, Eminescu însuşi, revizor şcolar fiind, îşi purtase paşii observând nevoia de emancipare a unor oameni, gospodari de altfel şi cu teama Celui de Sus.

Am întâlnit deci la Zăpodeni un mic centru de vreo zece calculatoare, am introdus fireşte Internetul, dar fără entuziasmul unor tineri profesori şcoliţi „de-adevăratelea“ n-am fi putut duce iniţiativa până la capăt.

Acum la Zăpodeni tot satul ştie ce e un calculator, iar cei de-o şchioapă au ore zilnice de digitalizare.

Aşadar, s-ar putea! Trebuie însă acţiune, trebuie, cu adevărat, să-ţi pese. Or, România este, încă, aşa cum bine observa cineva, „ţara grâului unde oamenii trăiesc cu nostalgia pâinii“.

Apelez la statistici. În 1989 eram ţara unde nu existau neştiutori de carte. Astăzi se înregistrează oficial peste 250.000.

Abandonul şcolar e „la el acasă“.

Peste 100.000 de copii n-au călcat vreodată pragul unei şcoli.

350.000 de tineri n-au putut promova examenul de bacalaureat. Cum peste jumătate dintre dascălii care s-au prezentat la examenele de definitivat ori grade didactice n-au promovat testele impuse.

Mai bine de 80% dintre şcolile rurale nu au apă curentă şi nici grupuri sanitare satisfăcătoare. Nu sunt puţine deci unităţile de învăţământ care funcţionează fără avizele sanitare corespunzătoare.

În situaţia de faţă decidenţii se gândesc la soluţii de avarie.

S-au comasat şcoli, se intenţionează o a treia sesiune anuală de bacalaureat ori chiar posibilitatea intrării „pe uşa din dos“ în învăţământul superior prin „inventarea“ unei inacceptabile inovaţii.

A fi de altfel astăzi absolvent de facultate, de când cu „hei rupismul!“ din învăţământul privat, este egal cu a nu avea, în fapt, nicio pregătire.

Cât despre şcolile profesionale ori învăţământul postliceal tehnic, discuţia rămâne deschisă. Aşadar clopoţelul care a dat semnalul începutului de an şcolar 2014/2015 a sunat încă o dată destul de dogit. Să sperăm, totuşi, că pentru ultima oară.

Gheorghe VERMAN

Testamentul lui Spiru Haret: „Răspunderea şcolii, formarea de buni cetăţeni“

Statul – preocupat de lărgirea bazei de impozitare, nu a bazei de cunoaştere

Efectele reformelor au fost accentuate de finanţarea învăţământului şi a cercetării ştiinţifice cu 3,6% şi respectiv 0,18% din PIB, cu mult sub 6% respectiv 3% (1% fonduri publice) asumate prin lege (!?), care au determinat şi determină proasta salarizare şi lipsa cadrelor didactice şi a cercetătorilor, creşterea abandonului şcolar, apariţia analfabeţilor (245.400 persoane la recensământul din 2011), mai accentuate în mediul rural, a şomajului în general şi în rândul tineretului în mod special, care reprezintă tot atâtea obiective de soluţionat pentru Europa 2020 şi implicit pentru România.

Deşi au apărut unele licee de prestigiu pe plan local, elevii câştigă premii la olimpiadele internaţionale, mulţi preferând continuarea studiilor în străinătate. La rândul lor, universităţile sunt încă departe în topul mondial, deşi au „produs“ şi au capacitatea, încă, să producă studenţi de excepţie, dar majoritar pentru piaţa muncii europene şi nu numai. Este prea puţin ca să poată fi stopat pericolul apariţiei şi dezvoltării lumpenproletariatului şi convulsiilor sociale, precum şi cucerirea puterii în statul de drept prin manipularea electoratului şi fraudarea alegerilor.

Învăţământul de până în 1989, cu toate neajunsurile sale, a dezvoltat interesul pentru instruire, pentru „patalama“. Pseudoreformele postdecembriste, după ce au renunţat, au revenit la şcoala de la 6 ani şi la cele 8 clase, iar acum prevăd revenirea la şcolile profesionale şi probabil la liceele de specialitate. A rămas, cum am mai scris, „bâlbâita“ clasă a IX-a, dacă să facă parte din învăţământul gimnazial sau liceal, deşi mă aşteptam şi mai aştept introducerea liceului obligatoriu şi gratuit până la vârsta de 18 ani - vârsta maturităţii.

Până şi „învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi“, care pentru unii însemna o dată în vară, o dată în toamnă şi o dată la reexaminare, a fost transformat în „credite transferabile“, probabil pentru a răspunde imperativului noii „epoci“ mercantiliste pe care o trăim: bani, bani şi iar bani.

Reformele de la început de secol XXI sunt în contradicţie cu cerinţele şi evoluţia tehnologiilor, dar mai ales cu evoluţia societăţii umane, ale cărei scopuri sunt bunăstarea, eliberarea de muncă fizică şi creşterea timpului liber per se.

Apoi, perioada de instruire trebuie corelată cu creşterea volumului de informaţii şi cu normele OIM privind limita minimă a dreptului la muncă, deocamdată de la 16 ani. Chiar dacă derogatoriu este admisă de la 15 ani, aceasta a fost stabilită în secolul trecut şi fără a avea în vedere că vârsta de pensionare a crescut la 65 de ani.

La rândul lor, sindicatele nu şi-au reevaluat poziţia şi rolul în societate în lupta cu interesele capitalului financiar şi retragerea statului din economie, iar societatea civilă a revenit treptat la starea anterioară anului 1989.

Situaţia nu este mai roză nici în învăţământul universitar. Deşi după 1989 a avut loc o dezvoltare cantitativă prin apariţia de noi facultăţi (secţii) în cadrul universităţilor existente şi apariţia celor particulare, acestea s-au dezvoltat fără un orizont definit, au produs şomeri cu „carte“, deşi au fost numeroase dezbateri sub genericul „Învăţământul românesc, încotro“? Cui prodest procesul de analfabetizare şi „dezarmare“ a societăţii civile prin eliminarea obligativităţii armatei, lipsa locurilor de muncă, şomajul, datoriile „suverane“? Cine doreşte ca mămăliga să explodeze din nou?

Obiectivele educaţiei şi cercetării, Europa 2020

Strategia Europa 2020 prevede o creştere economică inteligentă, sustenabilă şi favorabilă incluziunii, având ca obiectiv esenţial, pentru câştigarea competiţiei cu celelalte naţiuni, tocmai educaţia, competenţa şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, alături de cercetare şi inovare.

Rata abandonului şcolar timpuriu trebuie redusă sub 10% (groaznic pentru ţări declarate cu economii performante), iar 40% din generaţia tânără cuprinsă între 24 şi 49 de ani ar trebui să aibă studii superioare (la noi este de 14,4%). Se alocă fonduri distincte pentru combaterea şomajului în rândul tineretului cuprins între 20 şi 25 de ani, precum şi cercetării şi inovării. Măsurile sunt însă postfactum şi punctuale, iar sumele se încadrează în limita bugetului UE format din cota de 1% din PIB-ul ţărilor membre. Nu se spune cum s-a ajuns aici. Chiar dacă România urmează să primească, statistic, mai mulţi bani decât contribuţia sa, sumele necesare educaţiei trebuie acoperite din bugetul României.

Cum va rezolva România aceste deziderate, când 50.000 de liceeni, an de an, devin şomeri? Înfiinţând şcoli profesionale pentru a lucra în întreprinderi cu salarii sub media europeană şi/sau desfiinţând şcolile din mediul rural pentru a paşte vaca pe imaş sau marginea şanţului? De aceea anul 2014 are o semnificaţie aparte. Absolvenţii universităţilor reprezintă prima promoţie născută, crescută şi educată după 1989, la care se adaugă cei activi şi apţi născuţi în perioada 1949-1955 şi după, până la pensionare, mai puţin cei plecaţi din ţară sau dintre noi (tot a fost un subiect cu această temă).

Speranţa moare ultima

Deşi suntem efemeri, trebuie să valorificăm, din fiecare din noi, dramul de spor de cunoaştere şi experienţa pe care le putem lăsa generaţiilor viitoare întru îmbogăţirea patrimoniului cunoaşterii. Educaţia şi „cercetarea nu sunt un lux“, ci o necesitate. „O naţiune care nu contează în lumea ştiinţei devine o naţiune dependentă intelectual şi cultural. Ştiinţa nu este un rezervor de cunoştinţe oarecare din care extragem când şi cât avem nevoie. Ştiinţa se produce.“ (Bertrand Hervieu - fost preşedinte INRA, Franţa)

Cunoştinţele şi experienţa nu mai pot fi numai moştenite, ci din ce în ce mai mult se învaţă. Se învaţă, dar cu bani mulţi şi greu de obţinut într-o lume mercantilă în care toţi vor să câştige, de multe ori nu numai facil dar şi prin fraudare în detrimentul societăţii.

Indiferent de constrângerile financiare, educaţia şi cercetarea trebuie să devină prioritare în bugetul de stat şi nu numai în strategii. Altfel nu vom avea cine să circule pe obsedantele autostrăzi. Se impune adoptarea unei legi speciale pentru alocarea cotei de 16% reprezentând impozitul pe salarii la care să se adauge o cotă suportată de operatorii economici care să asigure finanţarea cheltuielilor cu educaţia cu 6% şi a cercetării cu 1% din fonduri publice (PIB).

De asemenea, acordarea de facilităţi de deductibilitate a cheltuielilor cu pregătirea profesională a salariaţilor, a cheltuielilor cu cercetarea realizate şi aplicate în România, din impozitul pe profit datorat. Rămân şi propunerile transmise MFP şi publicate în Lumea satului nr. 16/2013 şi nr. 5/2014 privind reducerea TVA de la 24 la 19% care ar aduce încasări suplimentare la buget de 5,5 mild. lei/an.

Îmi pun speranţa să avem capacitatea de a surmonta greutăţile prin aplicarea a priori „mintea românului cea de pe urmă“, ţinând cont de adevărurile exprimate de savantul Albert Einstein: „Dacă experimentele nu se potrivesc cu teoria, schimbă experimentele“, dar şi că „nu putem rezolva problemele folosind acelaşi tip de gândire cu care au fost create“.

Să ne urăm succes în demersul de a deveni, în primul rând, buni cetăţeni, români, europeni şi nu numai!

Mircea TOMA

La Belceşti – Iaşi şcoala, împrăştiată prin tot satul

• Orele de clasă, în trei schimburi

• Grădiniţă la casa parohială

• La toate solicitările, răspunsul: „Nu sunt bani“

La o masă rotundă având ca subiect starea învăţământului, doamna Ecaterina Andronescu, fost ministru, sublinia că: „Apelul meu se îndreaptă către autorităţile locale şi profesori, să se ajute reciproc pentru ca aceşti bani – e vorba de fonduri europene – să vină spre România şi să se investească în cele mai importante instituţii ale statului, în şcolile noastre.“

Apelul doamnei ministru rămâne, din păcate, o vorbă goală, de vreme ce autorităţile locale, cu atât mai mult profesorii, nu pot face nimic pentru a accesa fonduri europene necesare desfăşurării în condiţii decente a procesului de învăţământ. Că este aşa o demonstrează starea din teren pe care am găsit-o, alături de multe alte exemple, la Belceşti, comună ieşeană cu peste 10.500 de locuitori.

În 2006 aici s-a vrut un campus preuniversitar modern care trebuia să cuprindă clădiri cu săli de clasă, laboratoare, un internat etc. S-a dărâmat o şcoală veche şi s-a început cu entuziasm noua investiţie. Cum n-au mai fost bani, s-a înălţat, cu chiu cu vai, o clădire în care funcţionează şcoala ce cuprinde un liceu tehnologic cu peste 1.000 de elevi, gimnaziu, şcoala primară şi grădiniţa. Una dintre clădiri arată aşa cum se vede în fotografia pe care am realizat-o cu domnul director al liceului, prof. Cătălin Baziliuc.

În lipsa spaţiului necesar, două grupe ale grădiniţei îşi desfăşoară programul în casa parohială, o alta în fostul sediu al poliţiei. Alte trei în spaţii absolut improprii din vestiarul sălii de sport. Copiii din învăţământul gimnazial învaţă în trei schimburi, iar cei din cursul primar îşi desfăşoară programul numai dimineaţa, dar orele încep la 7.30, iar pauzele sunt micşorate.

„Suntem într-o situaţie cu totul deosebită, ne spune domnul director. În cadrul liceului, în care avem trei-patru şi chiar şase clase la unele specialităţi, vin copii din Coarnele Caprei, Spinoasă, Erbiceni, Liteni şi din alte localităţi, astfel încât microbuzele şcolii fac şi 12 curse pe zi. Cu toate greutăţile, aş vrea să spun că Liceul Tehnologic Belceşti s-a situat în fruntea liceelor tehnologice la bacalaureat, pe judeţ, şi cu 80% promovabilitate la evaluarea naţională în anul şcolar care a trecut. Avem rezultate bune şi în ceea ce priveşte participarea la olimpiadele şcolare. Toate acestea sunt rodul muncii profesorilor şi străduinţei elevilor, deşi condiţiile existente aduc mai degrabă cu cele din «Amintiri din copilărie».“

Primarul Constantin Ciobăniţei dă neputincios din umeri: „Pentru a finaliza lucrările la corpul de grădiniţă cu nouă săli de clasă ar fi nevoie de 1,2 milioane lei, o sumă uriaşă pentru posibilităţile comunei noastre. Din păcate, toate demersurile pe care le-am făcut la instituţiile abilitate: Consiliul Judeţean, minister, Inspectoratul Judeţean etc. s-au soldat cu refuzuri mai mult sau mai puţin politicoase care, pe scurt, s-ar putea traduce lapidar astfel: nu sunt bani.“

Iată aşadar starea de fapt din Belceşti, dar numărul exemplelor s-ar putea înmulţi şi nu pot încheia această relatare fără a aminti celor ce diriguesc învăţământul românesc, dar şi Consiliului Judeţean un alt exemplu: în satul vasluian Fâstâci se învaţă în două schimburi, într-o cameră de la cantonul silvic şi, cum băncile străvechi ocupă tot spaţiul, copiii sunt nevoiţi să circule pe deasupra acestora.

Stelian Ciocoiu

Abonează-te la acest feed RSS