ipso iulie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 4 Aug 2021

Industria textilă, grad ridicat de poluare, nivel infim de reciclare (II)

În numărul trecut al revistei am făcut o succintă prezentare a cifrelor care definesc industria textilelor și a îmbrăcămintei. Spuneam atunci că civilizația modernă va plăti un bir important pentru cochetăria de care dă dovadă prin faptul că industria hainelor este una dintre cele mai poluante. În rândurile următoare revenim cu date și statistici legate de impactul pe care acest sector de activitate îl are asupra mediului înconjurător.

Producerea fibrelor naturale determină epuizarea mai rapidă a resurselor naturale

Producția de materii prime, spre exemplu culturile pentru fibre naturale, este responsabilă pentru o mare parte din impactul pe care industria textilă și a confecțiilor îl are asupra mediului. Bumbacul care, potrivit unui raport din 2015 al Planului european de acțiune pentru îmbrăcăminte (ECAP), reprezintă mai mult de 43% din toate fibrele utilizate pentru îmbrăcămintea de pe piața UE, este considerat deosebit de problematic pentru că necesită cantități imense de pământ, apă, îngrășăminte și pesticide. Impactul bumbacului biologic asupra mediului este redus drastic pentru că, prin comparație cu bumbacul convențional, folosește mai puțină apă și poluează mai puțin. Ponderea bumbacului durabil a crescut de la 6% în 2012 la 19%  în 2017. Potrivit raportului Pulse of the Fashion Industry din 2017, fibrele naturale au cel mai mare impact asupra mediului. Producerea mătăsii este un proces care determină epuizarea resurselor naturale și încălzirea globală, bumbacul contribuie excesiv la lipsa apei, iar obținerea lânii contribuie la amplificarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Cu toate acestea, industria testează și fibre naturale utilizate mai puțin frecvent, cum ar fi cânepa, inul și urzica, care necesită mai puțină apă, îngrășăminte și pesticide.

Jumătate de milion de tone de microfiber de plastic ajung în ocean după spălarea hainelor

Poliesterul, care este fabricat din combustibili fosili și care nu este biodegradabil, a reprezentat 16% din fibrele utilizate în haine conform ECAP. Principalele sale avantaje sunt că, spre deosebire de bumbac, nu necesită atât de multă apă, trebuie spălat la temperaturi mai scăzute, se usucă rapid, nu are nevoie de călcare și poate fi reciclat în fibre virgine (noi). Cota de piață a poliesterului a crescut de la 8% în 2007 la 14% în 2017. Și totuși, în pofida avantajelor prezentate mai sus, există studii  potrivit cărora o singură încărcătură de rufe de haine din poliester (de asemenea, nailon și acril) are peste 700.000 de fibre microplastice care eliberează toxine în mediu și care pot ajunge în alimentele destinate consumului uman. Estimările arată că în fiecare an aproximativ jumătate de milion de tone de microfibre de plastic ajung în ocean după spălarea hainelor. În prezent, industria experimentează cu poliester bio-bazat realizat cel puțin parțial din resurse regenerabile, cum ar fi amidon și lipide din porumb, trestie de zahăr, sfeclă sau uleiuri vegetale. În momentul de față provocarea este de a găsi materii prime care nu concurează cu producția de alimente și care nu necesită cantități mari de apă și pesticide.


Potrivit Boston Consulting Group (SUA), la nivel mondial, în 2015, industria textilă și de îmbrăcăminte a fost responsabilă pentru consumul a 79 miliarde de metri cubi de apă, a generat 1.715 milioane de tone de emisii de CO2 și 92 milioane de tone de deșeuri. Din nefericire, estimările anunță  că până în 2030 aceste cifre vor crește cu cel puțin 50%. Estimările arată că, dacă numărul de purtare a unei haine ar fi în medie dublat, emisiile de gaze cu efect de seră ar fi cu 44% mai mici.


Peste 1.900 de substanțe chimice sunt utilizate în producția de îmbrăcăminte

Filarea materiilor prime în fire, țeserea lor în țesături și aplicarea tehnicilor de finisare, cum ar fi vopsirea sau conferirea de rezistență și strălucire țesăturilor sunt procese cu consum mare de energie în care sunt utilizate cantități mari de apă și substanțe chimice. Peste 1.900 de substanțe chimice sunt utilizate în producția de îmbrăcăminte, dintre care 165 sunt clasificate de către UE drept periculoase pentru sănătate sau mediu. Conform raportului Pulse of the Fashion Industry din 2017, vopsirea poate necesita până la 150 de litri de apă pe kilogram de țesătură și, în țările în curs de dezvoltare, unde are loc cea mai mare parte a producției și unde legislația de mediu nu este la fel de strictă ca în UE, apa uzată este adesea evacuată nefiltrată în căile navigabile. Producția de articole de îmbrăcăminte în sine folosește o cantitate semnificativă de energie pentru echipamente de cusut, lipire, sudură și cusătură. Decupajele care rămân după ce modelele pentru haine au fost realizate sunt, de asemenea, responsabile pentru aproximativ 20% din deșeurile de țesături din industrie.

Materiale inovatoare sustenabile

Celulozele sunt fabricate din plante, sunt regenerabile, biodegradabile. Celulozele derivate din celuloza obținută din pasta de lemn dizolvată a copacilor produc, spre exemplu, în jur de 9% din fibrele utilizate în producția de haine la nivelul Uniunii Europene. Principala provocare este aprovizionarea durabilă cu acest tip de materie primă. Prin urmare, industria lucrează cu materiale inovatoare care sunt mai sustenabile, precum lyocell (cunoscut și sub denumirea de Tencel, fabricat din celuloză din eucalipt, arbore cu creștere rapidă care nu necesită irigare sau pesticide), bemberg (cunoscut și sub numele de cupro, fabricat din căptușeală de bumbac care este un subprodus obținut după extragerea uleiului din semințe) și Piñatex (obținut din frunze de ananas). Materia primă cel mai frecvent utilizată în industria textilelor este vâscoza.

(D.Z)

  • Publicat în Mediu

Instalație cu impulsuri electrice pentru reciclarea deșeurilor

Nevoia de a proteja mediul înconjurător este imperioasă. Omenirea a ajuns să producă atât de multe deșeuri încât Planeta Albastră ar putea fi sufocată. Gândiți-vă că doar la nivelul Uniunii Europene valoarea medie a deșeurilor generate, spun statisticile din 2012, a fost echivalentă cu aproape cinci tone pe cap de locuitor. Este nevoie de soluții pentru a recicla aceste deșeuri. În perioada 2014-2017 Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA a derulat proiectul intitulat „Instalație pentru reciclarea deșeurilor prin impulsuri electrice de înaltă tensiune“ cu o valoare de 1.250.000 lei. Practic, este vorba despre realizarea unei instalații (pentru care a fost depusă cerere de brevet de invenție) care, prin impulsuri de înaltă tensiune de 200-300 Kv (voltaj la care se ajunge în cca 300 nanosecunde), să separe selectiv componente din diverse conglomerate, iar astfel zgura rezultată în urma arderii gunoiului menajer și deșeurile electrice să fie reciclate. Dr. ing. Mihaiu Badic ne-a vorbit despre acest proiect.

În lume o singură firmă produce o astfel de instalație

Realizarea unei astfel de instalații în România este o reușită extraordinară, dacă ne gândim la faptul că, în momentul de față, la nivel mondial există o singură firmă care produce o instalație cu o tehnologie similară. Plus că astfel se pot lua măsuri concrete cu impact direct în domeniul protecției mediului.

„Ceea ce a stat la baza demarării proiectului a fost faptul că pe plan mondial se caută în permanență soluții, metode, tehnologii cu implicații benefice în ecologie și protecția mediului. Instalația se bazează pe un fenomen descoperit în urmă cu circa două decenii de oamenii de știință ruși de la Academia din Tomsk. Este vorba despre fragmentarea selectivă a conglomeratelor cu ajutorul impulsurilor electrice repetitive de înaltă tensiune. Ideea a fost preluată de oamenii de știință germani și apoi a fost trecută în zona comercială prin intermediul firmei Selfrag din Elveția. Instalația la care ne referim este complementară cu alte procedee, dar ceea ce se realizează inovativ prin această metodă nu se poate realiza prin alte mijloace“, spune dr. ing. Badic.

Componente și principiu de funcționare

Componentele instalației experimentale din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA sunt surse de înaltă tensiune – generatorul de impulsuri repetitive și vasul tehnologic în care se realizează procesul de reciclare. Potrivit dlui Badic, principiul de funcționare nu este chiar o noutate. „Se cunoștea de mult timp că impulsurile electrice de înaltă tensiune pot fragmenta obiectele solide, inclusiv conglomeratele, ca urmare a energiei mari dezvoltate, respectiv a canalelor de plasmă care se produc în masa materialului. Savanții ruși au descoperit că, atunci când forma impulsului și nivelul lui de tensiune ating anumite valori foarte greu de obținut în practică, fragmentarea respectivă se produce preponderent pe suprafețele de separare dintre diversele componente ale conglomeratului, căpătând astfel caracterul de fragmentare selectivă“ – spune dl Badic.

 Din punct de vedere tehnic, valorile la care se produce fenomenul de fragmentare selectivă sunt tensiune mai mare de 90 kV, frecvență de repetiție a impulsurilor 1-10 Hz și timpul de creștere a impulsului mai mic de 300 nanosecunde (adică mai mic decât o milionime de secundă).

Se pot recicla două tipuri de deșeuri

Proiectul desfășurat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA a demonstrat că instalația concepută are aplicații în multe domenii, nu numai în ecologie și că în principal se pot recicla două tipuri de deșeuri. Este vorba despre zgura rezultată în urma arderii gunoiului menajer care conține uneori metale feroase și neferoase și deșeurile electrice/electronice, cum ar fi plăcile de circuit imprimat dezafectate. Potrivit dlui Badic, în momentul de față instalațiile de acest fel nu au încă o productivitate mare, în sensul că un decimetru cub de material se poate recicla în circa 30 secunde.

„Instalația realizată de noi în cadrul proiectului există la nivel experimental de laborator, urmând să fie îmbunătățită. Nu putem estima cu exactitate costul instalației, valoarea proiectului se referă numai la costurile de cercetare. Putem aprecia că valoarea instalației de mică putere poate fi în jur de 50.000 euro.“

GALERIE FOTO


Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS