Iepurii, pe lângă faptul că atrag privirile și relaxează datorită aspectului, mai pot aduce și profit dacă dezvolți o afacere bine gândită și depui suflet în tot ceea ce faci. Tot mai mulți fermieri sunt tentați să încerce, dar faptul că sunt animale destul de sensibile reprezintă un impediment.

Exemplul lui Alexandru-Daniel Pădurariu, student la Facultatea de Medicină Veterinară USV Iași, în anul I, din localitatea Iacobești, județul Suceava, care și-a dezvoltat o microfermă de iepuri, demonstrează că la baza tuturor lucrurilor stă marea dorință și pasiunea.

Dintr-o pasiune, o mică afacere! Ai încerca?

Tânărul și-a expus prietenii pufoși la expoziția Animal Fest by USV, reușind să atragă privirile oamenilor care nu pot trece indiferenți pe lângă acești „drăgălași”. Astfel, am aflat și noi despre acest business-hobby.

„Pasiunea mea în ceea ce le privește pe aceste mici rozătoare a început încă din copilărie, avându-i ca animăluțe de companie. Mi-au creat niște amintiri plăcute, lăsându-mi un atașament emoțional puternic. După ce am crescut mi-am dat seama că pot face dintr-o pasiune o mică afacere de care să mă ocup în timpul liber“, povestește acesta.

La început suceveanul a achiziționat rasa Californian, fiind o rasă de carne foarte prolifică, apoi pe parcurs, după ce a acumulat experiență, a achiziționat și rasa Berbec German de mai multe culori (albastru, agouty, alb, sallander), iar pentru a înfrumuseța crescătoria a ales spre achiziție și rasa Rex Galben, mai prețioasă întâlnită rar la mulți crescători.

„În momentul de față dețin exemplare care ajung la 100 euro, iar puii la 50 euro. Am achiziționat matcă din țară, dar am procurat și linii din străinătate precum Slovacia, Bulgaria și Cehia“, punctează acesta.

Rozătoare sensibile, cu o dietă specifică

Creșterea iepurilor poate varia în dificultate în funcție de mai mulți factori fie pozitivi, fie negativi, mai adaugă studentul.

„Iepurii nu necesită spații foarte mari pentru a fi crescuți, cresc repede, nasc pui mulți, având o periodă de gestație de 30-32 de zile, iar vârsta optimă de reproducerea este de 6-8 luni, în funcție de talia rasei. Sunt animale sensibile, iar această sensibilitate se manifestă în mai multe aspecte ale sănătății și îngrijirii lor, cum ar fi hrana, adăpostul și tratamentele administrate. De asemenea, necesită o dietă adecvată, la bază fiind fânul, iar cerealele și legumele proaspete trebuie să vină în cantități adecvate. Adăpostul trebuie să fie curat, ferit de temperaturi extreme, calde sau reci, iar tratamentele nu trebuie să le lipsească.

Deparazitările la timp externe-interne, dar și vaccinurile pentru a preveni diferitele boli“, mai transmite Alexandru-Daniel Pădurariu.

Pentru că participarea la concursuri poate oferi recunoaștere pentru munca și dedicarea crescătorilor, tânărul s-a înscris în Asociația Crescătorilor de Păsări și Iepuri de Rasă-Bucovina. „Particip la concursuri cu iepurii, fiind membru în asociație, mai ales că poate fi o oportunitate excelentă de a întâlni alți crescători, de a schimba informații și de a învăța din experiențele altora“, ne spune studentul.

Medicina veterinară este o profesie gratifiantă

Revenind la pasiunea spre acest domeniu, aflăm de la Alexandru că încă din copilărie l-au caracterizat grija şi pasiunea față de animalele neajutorate și a știut de atunci care îi va fi meseria.

„Ca medic veterinar trebuie să asiguri confortul și protecția animalelor tratându-le și oferindu-le afecțiunea necesară. Cunoștințele și abilitățile dobândite la Facultatea de Medicină Veterinară mă vor ajuta să îmi gestionez mai eficient și mai sănătos businessul cu iepuri. Astfel, voi putea diagnostica și trata prompt orice afecțiune, minimizând riscurile de pierderi de animale, dar și costurile asociate cu problemele de sănătate ale iepurilor. În timpul facultății, voi avea ocazia de a-mi clădi o rețea de contacte profesionale, inclusiv profesori, colegi și alți specialiști în domeniu. Această rețea mă poate ajuta să obțin sfaturi, colaborări și oportunități de afaceri. Recomand medicina veterinară pentru că este o profesie gratifiantă și implică lucrul cu animalele pentru a le ajuta să ducă o viață sănătoasă și fericită. Este o oportunitate de a combina pasiunea pentru animale cu munca într-un domeniu care are un impact pozitiv asupra vieții lor și a proprietarilor acestora“, încheie Alexandru-Daniel Pădurariu, crescător de iepuri.

Beatrice Alexandra MODIGA

Medicina veterinară este ştiinţa medicală care asigură confortul şi protecţia animalelor şi contribuie la menţinerea sănătăţii publice şi la protecţia mediului.

Profesia de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţia consumatorului şi a mediului înconjurător, în scopul ameliorării efectivelor de animale, al asigurării siguranţei alimentare a populaţiei, al facilitării relaţiilor comerciale şi al păstrării echilibrului ecologic.

Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată şi funcționează în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari.

Colegiul Medicilor Veterinari are personalitate juridică, organizarea şi funcţionarea fiind realizate pe principiul teritorial, al eligibilităţii şi ierarhiei, având la bază Legea nr. 160/1998, cu modificările și completările ulterioare, act normativ prin care se legiferează organizarea și exercitarea profesiei de medic veterinar pe teritoriul României.

La finele anului 2022, în evidenţa Colegiului Medicilor Veterinari, Filiala judeţului Sibiu, se regăsesc 214 de medici veterinari în activitate, din care un număr de 40 profesează în sectorul de stat, 40 sunt titulari de cabinete medicale veterinare individuale sau în cadrul unor societăți comerciale de profil și care au concesionat cu DSVSA Sibiu prestarea unor acțiuni cuprinse în Programul strategic al acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a animalelor, a acţiunilor de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, 43 de medici sunt proprietari de unităţi medicale veterinare private (spital, clinici, cabinete de asistență și farmacii) şi 91 de medici sunt angajaţi în unităţi medicale, unităţi economice, administrative sau în învăţământ.

În Registrul Unităţiilor Medicale Veterinare al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu sunt înregistrate 49 de cabinete medicale veterinare care acoperă activitatea a 54 de circumscripţii sanitare veterinare concesionate, un spital, două clinici și 32 de cabinete medicale de asistenţă, 10 cabinete medicale de consultanţă şi 17 unităţi farmaceutice private, care au titulari medici veterinari cu liberă practică.

În acest context, medicii veterinari, membri ai Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu, îşi propun permanent să îşi organizeze mai bine  activitatea, să răspundă eficient şi profesional la solicitările celor mai apropiaţi parteneri al lor, crescătorii de animale şi operatorii din domeniul producerii, procesării şi valorificării produselor alimentare.

Anual, personalul sanitar veterinar în activitate gestionează din punct de vedere sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor efectivele de animale crescute în scop economic (bovine, cabaline, ovine, caprine, porcine, păsări), animale de companie, precum şi alte specii (animale de blană, iepuri, familii de albine, peşti, animale existente în zona silvatică, în grădina zoologică etc.).

Sunt supravegheate pe traseul lanţului de siguranţă alimentară, iar obiectivele, autorizate sau înregistrate la DSVSA Sibiu, care cuprind unităţi de procesare materii prime de origine animală, depozite alimentare, unităţi de comercializare, unităţi de alimentaţie publică, cantine şcolare şi sociale, laboratoare de cofetărie, patiserie, alte unităţi specifice, de procesare şi comercializare produse de origine animală.

De asemenea, sunt supravegheaţi producători individuali, înregistraţi, care valorifică producţia primară de lapte, miere şi ouă, peşte, precum şi alte unităţi cu profil zootehnic şi prestatoare de servicii în domeniu.

Prioritatea serviciilor sanitare veterinare de stat şi private constă în promovarea politicilor naţionale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătăţii animalelor, sănătatea publică, protecţia şi bunăstarea animalelor, protecţia mediului, siguranţa alimentelor şi monitorizarea crescătorilor de animale şi a operatorilor din industria alimentară şi, nu în ultimul rând, a consumatorilor de aceste bunuri.

Noua conducere a Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu, aleasă prin vot democratic în cadrul adunării generale desfăşurate la data de 19.09.2022, prin serviciile veterinare din judeţ, are ca obiectiv, prioritar, creşterea calităţii actului medical veterinar prin care să se asigure o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislaţiei europene transpusă în legislația națională, în beneficiul celor care investesc în creşterea animalelor sau în domeniul procesării, depozitării şi valorificării produselor de origine animală, prin:

- Reprezentarea cu cinste şi onoare a profesiei în faţa organelor guvernamentale, a forurilor profesionale şi ştiinţifice, a persoanelor fizice şi juridice şi a instituţiilor publice de la nivel judeţean şi naţional.

- Implementarea şi menţinerea unei structuri organizatorice, conform OUG nr. 42/2014 şi Legii nr. 160/1998, cu modificările şi completările ulterioare, ca principal instrument în realizarea obiectivelor prestabilite.

- Disponibilitate privind ducerea la îndeplinire a ordinelor, hotărârilor, deciziilor, reglementărilor şi instrucţiunilor emise de Autoritatea Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și de Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Medicilor Veterinari.

- Implementarea bunelor practici prin preluarea unor noi metode şi proceduri din domeniul managementului strategic şi de gestionare a resurselor umane şi financiare.

- Implementarea unei abordări eficiente în privinţa însuşirii și comunicării către cei interesați a informaţiilor de interes general, a actelor normative componente din legislaţia specifică, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară şi de conducerea centrală a CMVRO.

- Îmbunătăţirea procedurilor de evaluare şi control în domeniul sanitar veterinar prin promovarea unui sistem de informare, educare şi consultanţă de specialitate a operatorilor economici, care să genereze creşterea calităţii activităţilor şi a serviciilor.

- Sprijin eficient în realizarea operaţiunilor de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, prin acţiuni de supraveghere clinică a bolilor, vaccinări imunoprofilactice, tratamente profilactice şi curative antiparazitare şi analize de laborator, conform programelor şi a graficelor stabilite.

- Implicarea efectivă pentru implementarea actelor normative privind activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor, pentru o mai bună gestionare a bazei de date şi a sistemului de acordare a subvenţiilor.

- Preocupare permanentă pentru respectarea clauzelor stipulate în contractele de concesiune, în contractele cu proprietarii exploataţiilor comerciale cu animale şi păsări şi alte relaţii contractuale, încheiate de medicii veterinari cu liberă practică, clauze care se referă, în principal, la sprijinul ce trebuie acordat de angajator pentru realizarea acţiunilor contractate.

- Monitorizarea modului cum se respectă normele privind circulaţiei animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, utilizarea medicamentelor, în special a antibioticelor şi produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, precum şi a circulaţiei acestora, notificarea şi certificarea internă şi internaţională, în condiţiile legii.

- Susţinerea programului de perfecţionare permanentă în domeniul sanitar-veterinar, prin participarea medicilor veterinari la pregătiri profesionale de profil, instruiri la nivel central şi local, la conferinţe şi simpozioane etc.

- Sprijinirea constantă a autorităţilor publice locale în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei şi a animalelor, în promovarea produselor tradiţionale şi susținerea implementării proiectelor de dezvoltare locală.

- Comunicarea şi colaborarea cu instituţiile administraţiei centrale, judeţene, cu alte autorităţi locale, cu asociaţii profesionale şi alte organizaţii civice, având drept scop integrarea activităţii sanitare veterinare în ansamblul dezvoltării economice şi sociale pe plan local şi naţional.

- În exercitarea profesiei de medic veterinar, pe lângă obiectivele menţionate se regăsesc şi alte obligaţii şi responsabilităţi stipulate în acte normative sau care sunt identificate în activitatea curentă, activități pentru care medicii veterinari, membri ai Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu, se angajează să le realizeze cu profesionalism şi exigenţă, având garanţia spijinului conducerii Consiliului Național al Colegiului Medicilor Veterinari, a conducerii ANSVSA şi DSVSA judeţeană, a operatorilor economici din domeniul creşterii animalelor şi alimentar, a autorităţiilor locale, a asociaţiilor profesionale şi a altor autorităţi şi organisme competente.

Pentru ca profesia noastră să-şi realizeze menirea, se impune să fim uniţi, activi, încrezători în noi şi în forţele noastre.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată prin OUG 42 din 2004, cu modificările și completările ulterioare.

Medicina veterinară este pusă în slujba asigurării sănătăţii şi potenţialului productiv al animalelor aducătoare de venituri, în serviciul deţinătorilor de animale și al operatorilor economici din zona alimentară, având implicare prioritară în prevenirea transmiterii de boli la animale şi de la animale la om, siguranţa alimentelor destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, acţiuni care se regăsesc în cerinţele economice și sociale şi care, în final, asigură sănătatea publică.

Referitor la medicina veterinară modernă, indiferent de ţară apare necesitatea de a corela întărirea rolului şi aportului serviciilor veterinare de stat şi private cu creşterea responsabilităţii și eficienţei acestora, în colaborare cu crescătorii de animale şi producătorii de produse alimentare, cu sprijinul material și financiar al autorităților de stat guvernamentale ținând cont de oameni, de situaţia economico-financiară şi de cea socio-economică a momentului.

Trecerea la economia de piață, aplicarea măsurilor de reformă în agricultură, apariția și consolidarea rapidă a proprietății private asupra animalelor și produselor de origine animală au condus la o diversificare a domeniilor în care se exercită profesiunea de medic veterinar.

O parte din această categorie profesională, cu liberă practică, s-a organizat în circumscripții sanitare veterinare teritoriale, concesionând cu autoritatea sanitară veterinară efectuarea unor acțiuni de prevenire și combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la om cuprinse în programul național, asigurând prin aceasta statusul de sănătate animalelor și crearea de locuri de muncă.

Medicii veterinari angajaţi la stat, medicii veterinari de liberă practică care activează în cabinete medicale veterinare de asistenţă (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat de medici veterinari care sunt angajați în unități economice sau în învățământ, cercetare etc. prin coordonarea de la nivel naţional de ANSVSA şi la nivel judeţean de DSVSA în colaborare cu Colegiul Medicilor Veterinari, asigură, cu profesionalism, o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislaţiei europene, în beneficiul celor care investesc în creşterea animalelor, în domeniul procesării, depozitării şi comercializării produselor de origine animală şi nonanimală prin:

• promovarea politicilor naţionale şi europene ca strategii pentru apărarea sănătaţii animalelor şi a sănătăţii publice;
• implementarea normelor de protecţie şi bunăstare a animalelor şi pentru protecţia mediului;
• monitorizarea crescătorilor de animale şi a operatorilor din industria alimentară;
• siguranţa alimentelor pe întreg lanţul alimentar (de la furcă la furculiţă);
• protejarea consumatorilor de aceste bunuri.

Anual, personalul sanitar veterinar în activitate gestionează din punct de vedere sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor efectivele de animale crescute în scop economic (bovine, cabaline, ovine, caprine, porcine, păsări) animale de companie, precum și alte specii (animale de blană, iepuri, familii de albine, pești, animale existente în zona silvatică etc.).

Sunt supravegheate pe traseul lanțului de siguranță alimentară sute de mii de obiective care cuprind unități de procesare materii prime de origine animală și vegetală, depozite alimentare, unități de comercializare, unități de alimentație publică, cantine școlare și sociale, laboratoare de cofetărie, patiserie, alte unități specifice, de procesare și comercializare produse de origine animală și non animală.

De asemenea, sunt supravegheați producători individuali, înregistrați, care valorifică producția primară de lapte, miere și ouă, pește, produse vegetale, precum și alte unități cu profil zootehnic și prestatoare de servicii în domeniu.

În acest context, medicii veterinari își propun permanent să își organizeze mai bine activitatea, să sprijine și să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar, segment care contribuie prioritar la dezvoltarea și stabilitatea economică a localităților unde aceștia activează.

Medicii veterinari din rețeaua sanitară veterinară au acționat și vor acționa și în viitor cu competență și fermitate pentru a impune respectarea legii, a normelor tehnice ale Comisiei Europene, vor fi prezenți, prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, vor preveni transmiterea de boli de la animale la om și vor garanta prin analize și examene de laborator salubritatea produselor de origine animală, destinate consumului uman, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, precum și în derularea schimburilor comerciale intracomunitare și import-export, în protejarea mediului și în alte priorități actuale, activități care nu pot fi realizate eficient decât prin colaborare, comunicare și responsabilizare între conducerea administrativă și personalul de execuție.

Statutul de stat membru al Uniunii Europene impune un mod de organizare și exercitare a profesiei de medic veterinar în România, pentru a o face compatibilă cu principiile legislației Uniunii Europene în domeniu, medicii veterinari având posibilitatea să-și valorifice în deplină libertate cunoștințele și experiența pe care au dobândit-o, condiționat și de modul în care autoritățile de stat, Guvernul României și ANSVSA, prin DSVSA județene, asigură medicilor veterinari, indiferent de sectorul unde activează, sprijinul prin respectarea și completarea actelor normative de organizare și funcționare actuală a servicilor veterinare în România, bine definite, corelate cu sugestiile și propunerile specialiștilor din teritoriu, asigurând în acelaș timp baza materială și financiară necesară pentru realizarea programului strategic național al acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, a acţiunilor prevăzute în programul de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor.

Dr. Ioan Viorel PENȚEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Dezvoltarea raționala a sectorului de creștere a animalelor și, implicit, a sectorului alimentar are loc prin implementarea unor acțiuni sanitare veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate a animalelor crescute în scop economic sau de companie, care să garanteze sănătatea populației umane împotriva maladiilor și infecțiilor, direct sau indirect transmisibile între animale și de la animale la om.

Reglarea permanentă a stării de sănătate la populația animală și umană se asigură prin sistemul imunitar care este un mecanism complex de protejare a organismului față de viruși, bacterii sau alți agenți patogeni.

Sistemul imunitar, care reprezintă capacitatea organismului de a se apăra de factorii nocivi și de a-i anihila, ajutând organismul să se refacă, are un dublu rol, respectiv de a distruge agenții patogeni, dar și de a depozita toate datele luptei cu aceștia, pentru a găsi forța să intervină în cazul în care același tip de agent patogen îl va reataca.

Sistemul imunitar la animale poate fi slăbit prin:

• nerespectarea normelor tehnologice de creștere și exploatare a speciilor și categoriilor de animale, respectiv condiții optime de biosecuritate, adăpostire, microclimat, zooigienă, furajare, adăpare, exploatare etc.;
• prin stres, cu referire la respectarea condițiilor de confort, de transport, odihnă, lipsa companiei animalelor din aceeași specie, cruzime sau tratament care pot să le provoace suferințe psihice;
• folosirea excesivă a medicamentelor, mai ales a antibioticelor, expunerea la poluanții și toxinele din mediu, pesticidele și aditivii din sortimentele de furaje administrate;
• neprezentarea animalelor la data stabilită de medicul veterinar pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare specifice, de prevenire și combatere a bolilor.

Conform specialiștilor din domeniu, există două tipuri de imunitate:

• imunitatea înnăscută sau nespecifică, care reprezintă zestrea primită de la părinți, fiind prima linie de apărare a organismului și care nu poate fi influențată pe durata vieții;
• imunitatea dobândită sau specifică, care poate fi modelată prin vaccinare și prin condiții de viață corespunzătoare.

În perioada actuală, în lumea globalizată, bolile infecțioase sunt tot mai imprevizibile, fiind datorate în special unor tulpini noi de microorganisme, boli care pot afecta animalele crescute în scop comercial, animalele de companie, animalele din zona silvatică, dar și zona lanțului alimentar, cu influență economică semnificativă.

În cadrul strategiilor şi a programelor stabilite pe diferite perioade de serviciile sanitare veterinare centrale şi județene, pentru asigurarea statusului de sănătate a animalelor domestice și sălbatice, a corelației dintre bolile animalelor și transmiterea acestora la om, precum și pentru asigurarea sănătății publice, se urmărește menținerea unui sistem eficient de control al bolilor prin care se au în considerare frecvența, aria de răspândire și evoluția lor în rândul populațiilor de animale și umane, implicarea în calitatea hranei animalelor și a oamenilor, consecințele posibile pe plan social și economic.

În context, o modalitate vitală de a preveni, de a produce o barieră sau de a opri evoluția unei boli o constituie vaccinarea profilactică sau de necesitate a animalelor, activitate care reprezintă un act medical, în responsabilitatea medicului veterinar, argumentat de faptul că acesta este prezent în diferite sisteme și unități de specialitate:

• monitorizează și examinează starea de sănătate a animalelor, elaborează un program de sănătate specific, stabilește și avizează când, pentru ce boală și ce categorie de animale se vaccinează, precum și calitatea și eficiența vaccinului propus a fi administrat;
• prescrie și eliberează documente de examinare, diagnosticare, planuri de sănătate, recomandări, prescripția medicamentelor și a vaccinurilor, exclusiv;
• medicii veterinari sunt instruiți referitor la aspectele tehnice de vaccinare, de depozitare, păstrare corectă (respectarea lanțului de frig), modul de administrare, întocmirea și păstrarea evidenței pentru imunizarea optimă a animalelor;
• monitorizează și înregistrează reacțiile post vaccinale, eficacitatea sau lipsa eficacității vaccinului;
• certifică oficial și garantează starea de sănătate a animalului și faptul că este liber de anumite boli notificabile;
• este împuternicit de stat (statul, prin lege, fiind responsabil pentru controlul bolilor) ca răspunzător prin competență și experiență profesională pentru promovarea și implementarea programelor naționale de prevenire și combatere a bolilor;
• stabilește necesarul de produse biologice, în baza optimizării numărului de doze necesare pentru efectuarea vaccinărilor obligatorii și de necesitate, pentru eficiența utilizării acestora, dar și pentru folosirea corespunzătoare a fondului de finanțare destinate achiziționării de vaccinuri.

Vaccinoprofilaxia se poate realiza:

• în cadru organizat, prin campanii de vaccinare înscrise în programele obligatorii de imunizare din fiecare țară;
• în situația declanșării unor focare infecto-contagioase ale căror boli beneficiază de un vaccin corespunzător;
• opțional, pentru profilaxia bolilor pentru care există vaccin specific, dar care nu este inclus în programele obligatorii de imunizare.

Planificarea și efectuarea operațiunilor de vaccinare a animalelor sunt stabilite prin programul național de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranța alimentelor, protecția animalelor și a mediului, aprobat prin Hotărâre de Guvern.

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor prin asigurarea cadrului instituțional și juridic, a resurselor financiare și a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfășurarea în condiții optime a activităților din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale a unui sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală sau prin diferite forme de subvenții.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională, având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și, de asemenea, în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Politica europeană în materie de siguranță alimentară are ca obiective principale: protejarea sănătății umane și a intereselor consumatorilor şi promovarea bunei funcționări a pieței unice europene.

În acest sens sunt stabilite, prin legislația UE implementată în legislația națională, norme de monitorizare și control prin care să se asigure principiul de bază al politicii privind siguranţa alimentelor care constă în aplicarea unei abordări integrate, de tipul „de la furcă la furculiţă“, şi care să includă toate sectoarele lanțului alimentar, inclusiv producţia de furaje, sănătatea plantelor şi animalelor, bunăstarea animalelor, producţia primară, procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, comercializarea lor pe plan naţional, intracomunitar, precum şi importul şi exportul cu alimente.

De asemenea, se reglementează etichetarea acestor produse alimentare, precum şi a altor produse destinate consumului uman sau animal.

Prin respectarea tuturor regulilor din domeniul securităţii şi siguranţei alimentelor pe întregul lanţ alimentar, operatorii din acest domeniu de activitate, precum şi autorităţile competente garantează că acestea sunt sigure pentru consumatorul final şi nu prezintă risc pentru sănătatea populaţiei.

Operatorii care activează în diferite segmente din lanţul alimentar, dar şi consumatorii trebuie să fie informaţi şi să cunoască că alimentele, respectiv materile prime sau produsele finite, au capacitatea şi riscul cumulării de factori de contaminare, care se împart în:

• contaminare chimică – substanţe poluante din mediu (contaminare întâmplătoare), aportul suplimentar de compuşi chimici proveniţi din tehnologia agricolă sau alimentară (contaminare deliberată), reziduuri de medicamente de uz veterinar, metale grele sau alte reziduuri;
• contaminare biologică – bacterii, fungii, viruşi sau paraziţi;
• intenţia ilicită de falsificare a alimentelor prin substituirea totală sau parţială a uneia sau a mai multor componente ale materiei prime, înlocuirea unor componente valoroase cu unele mai ieftine, adaosul de substanţe naturale sau sintetice în vederea mascării unor defecte, utilizarea de ingrediente şi aditivi alimentari neadmişi sau în doze mai mari decât cele recomandate, punerea pe piaţă a unui produs de imitaţie în locul produsului original.

Din acest motiv este absolut necesar ca securitatea şi siguranţa produselor alimentare să poată fi realizată şi controlată prin metode care să asigure identificarea şi înlăturarea pericolelor potenţiale de contaminare, înainte de consumul produsului finit.

Conform regulamentelor europene, operatorul economic furnizor de produse alimentare este responsabil pentru calitatea acestora şi certifică acest lucru prin document de conformitate emis pentru fiecare sortiment şi lot de produs, precum şi prin etichetă cu date informative privind sortimentul, compoziţia reţetei de fabricaţie, valabilitatea, modul de păstrare etc.

Aceste informaţii au la bază buletine de analiză emise de laboratoare de referinţă, în urma analizelor efectuate din probe de materii prime şi produse preparate recoltate în cadrul programului de autocontrol al firmei respective.

Totodată, regulile impuse de normele europene sunt însoţite şi de responsabilitatea personalului din reţeaua sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, prin intensificarea activităţii profesionale şi implicare atentă în supravegherea evoluţiilor unor evenimente la care sunt conectaţi concret în activitatea de zi cu zi.

Astfel, personalul de specialitate (medici veterinari, medici umani, chimişti, biologi, ingineri tehnologi în chimia alimentară, ingineri zootehnişti), care activează în cadrul DSVSA judeţene şi în laboratoarele de referinţă, monitorizează în permanență produsele alimentare care se comercializează pe teritoriul naţional şi în activităţi de import-export, prin acţiuni de supraveghere, de control şi expertiză de laborator, acţiuni cuprinse în Programul strategic naţional, cu reprezentare în fiecare judeţ, acţiuni care sunt defalcate pe fiecare unitate sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor teritorială şi pe obiective autorizate pentru activitate în domeniul alimentar.  

În laboratoarele de referinţă, acreditate, se efectuează examene pentru supravegherea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, analize pentru determinarea speciei de provenienţă pentru proteina animală sau vegetală, expertizare privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa aditivilor alimentari, a reziduurilor din materii prime, ingrediente, membrane şi alte elemente care definesc produsele alimentare finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu.

Întregul lanţ alimentar este monitorizat, supravegheat şi verificat de personal de specialitate care activează la nivel de unitate din domeniul creşterii animalelor şi din domeniul alimentar, la unitățile sanitare veterinare teritoriale şi în cadrul compar­timentelor de profil din cadrul DSVSA judeţeană.

În toate cazurile de neconformităţi, în funcţie de gradul de risc, atunci când au fost notificate situaţii periculoase pentru sănătatea publică cu privire la alimente şi furaje, specialiştii din domeniul sanitar veterinar. în colaborare cu operatorii economici, retrag produsele de la consumul public, iau măsuri pentru denaturarea lor şi le dirijează către o unitate de neutralizare a deşeurilor

De asemenea, toate probele, indiferent de natura acestora, la care sunt constatate substituiri, falsificări, depăşiri ale limitelor specificate sau prezenţa unor compuşi interzişi, etichetare necorespunzătoare, sunt notificate Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor din judeţul de provenienţă al probelor pentru efectuarea investigaţiilor şi aplicarea de măsuri asupra lotului în cauză.

Implementarea acestor strategii şi măsuri conferă populaţiei consumatoare de produse alimentare de origine animală şi vegetală siguranța că sănătatea nu le este pusă în pericol atunci când se aprovizionează cu alimente din reţeaua comercială care funcţionează în cadrul legislaţiei din domeniu, zonă aflată permanent sub controlul de specialitate.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Congresul al X-lea al Colegiului Medicilor Veterinari din România

La finele lunii octombrie 2022 s-au desfășurat lucrările celui de-al X- lea Congres al Colegiului Medicilor Veterinari din România, organizat la Cheile Grădiștei, județul Brașov, eveniment profesional de mare actualitate și cu o tradiție de peste 80 de ani (primul congres a fost organizat în anul 1939 și la 23 de ani de la înființarea Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu), congres care s-a desfășurat sub deviza „împreună pentru organizarea, exercitarea și progresul medicinii veterinare românești“.

Această deviză are la bază faptul că medicina veterinară ca profesie, indiferent de țară, este pusă în slujba asigurării sănătății publice prin întărirea rolului şi aportului serviciilor veterinare de stat şi private pentru creșterea responsabilității, eficienței şi contribuției privind promovarea politicilor naționale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor și a oamenilor, asigurarea siguranței lanțului alimentar de la producere la consumator, protecția, bunăstarea animalelor și protecția mediului.

Meseria de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată și funcționează în baza principiului autonomiei în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari din România, având în evidență medici veterinari care profesează în sectorul de stat, medici veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat de medici veterinari care sunt angajați în unități economice sau în învățământ, cercetare etc.

În acest context, medicii veterinari își propun permanent să își organizeze mai bine activitatea, să sprijine și să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar, segment care contribuie prioritar la dezvoltarea și stabilitatea economică a localităților unde aceștia activează.

Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Sibiu a fost reprezentat de o delegație formată din 6 membri aleși în cadrul adunării generale organizate la data de 19 septembrie 2022

Cu acest prilej au fost prezentate și dezbătute teme cu referire la modul în care conducerea Colegiului Medicilor Veterinari, prin filialele județene și implicit prin membrii activi, s-au preocupat pentru:

• implementarea bunelor practici din domeniul managementului strategic și de gestiune a unităților sanitare veterinare, a resurselor umane și financiare prin monitorizare, motivare, formare și evaluare;
• organizarea și susținerea activității medicilor veterinari pentru asigurarea unei palete largi de servicii de specialitate, conforme legislației din domeniu, menite să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și agenții economici din zona procesării și distribuției alimentelor și a furajelor;
• creșterea responsabilității membrilor CMV față de drepturile și obligațiile ce le revin conform legislației de organizare și exercitare a profesiei de medic veterinar, perfecționarea și dotarea cu logistica necesară, care să permită o mai bună rezolvarea a atribuțiilor specifice sau alte sarcini în care sunt implicați;
• implementarea unei abordări eficiente în privința comunicării directe sau în mass-media locală și centrală, prin transmiterea și punerea la dispoziția medicilor veterinari a informațiilor de interes general și profesional, a actelor normative componente a legislației specifice, a programelor și strategiilor propuse de autoritatea veterinară;
• coordonarea și monitorizarea privind implicarea medicilor veterinar pentru efectuarea acțiunilor de monitorizare, supraveghere, prevenire și combatere, prin operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente curente, tratamente antiparazitare și prelevări de probe pentru examene de laborator, precum și controlul respectării legislației privind utilizarea medicamentele, în special a antibioticelor și produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, având ca țintă prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la om;
• implementarea programului de pregătire și perfecționare profesională continuă prin instruiri, specializări, simpozioane și conferințe, organizate la nivel național și local;
• colaborarea cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, prin participarea la analize și dezbateri organizate, prin informarea acestora despre modificările legislative prin întâlniri directe, sprijin prin acordarea de consultanță de specialitate și prin distribuirea de materiale și pliante documentare informative, din domeniul de activitate și din problematica de interes public;

Un important punct al ordinei de zi a cuprins alegerea președintelui, a vicepreședinților, a Biroului Executiv al Colegiului Național al Medicilor Veterinari din România, precum și a Comisiei Superioare de Deontologie și Litigii, Comisia de Cenzori și Comisiile naționale de specialitate.

Aprecierile față de activitatea Filialei Sibiu s-au concretizat prin alegerea domnului dr. Badea Marius, președintele CMV Sibiu, în funcție de conducere a Comisiei naționale de liberă practică și în echipa de negociere cu autoritatea statului în domeniul sanitar veterinar privind negocierea și promovarea unor acte normative necesare activității medicului veterinar de liberă practică, care să genereze progresul actului medical veterinar.

Lucrările congresului s-au încheiat cu convingerea că medicii veterinari din România au acționat și vor acționa și în viitor cu competență și fermitate pentru a impune respectarea legii, a normelor tehnice ale Comisiei Europene, că vor utiliza cele mai eficiente mijloace profilactice sau de combatere în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor și să garante prin analize și examene de laborator salubritatea produselor de origine animală și non animală, destinate consumului uman, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, precum și în derularea schimburilor comerciale naționale, intracomunitare și import-export, în protejarea mediului și alte priorități actuale.

Pentru ca profesia noastră să realizeze această menire, se impune să fim uniți, activi, încrezători în noi și în forțele noastre.

Dr. Ioan Viorel Pențea – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

În medicina veterinară se utilizează numai preparate medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope autorizate prin procedură naţională de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar, precum şi prin procedura centralizată de către Comisia Europeană.

Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar întocmeşte lista preparatelor medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope autorizate pentru comercializare pe teritoriul României şi o publică pe site-ul propriu, informează ANSVSA într-un comunicat.

Preparatele medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope se comercializează numai prin depozite farmaceutice veterinare autorizate de către direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, conform prevederilor legale în vigoare. Preparatele medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope se distribuie numai către unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare, cu sau fără personalitate juridică, al Colegiului Medicilor Veterinari, precum şi către cele din cadrul facultăţilor de medicină veterinară. Eliberarea preparatelor medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope din depozitul farmaceutic veterinar se face în baza unei note de comandă, înseriată în sistem unic şi semnată de către medicul veterinar titular sau şeful clinicii universitare, după caz.

Medicii veterinari de liberă practică pot utiliza şi preparate stupefiante şi psihotrope de uz uman, conform prevederilor art. 112 şi art. 113 din Regulamentul (UE) 2019/6. Preparatele stupefiante şi psihotrope de uz uman se achiziţionează numai din farmaciile comunitare în baza prescripţiei medical-veterinare, emisă de către medicul veterinar de liberă practică. Lista substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope de uz uman care pot fi utilizate în unităţile de asistenţă medical-veterinară este prevăzută în anexa nr. 7 a Ordinului nr.1.328/56/2022.

Medicii veterinari de liberă practică pot utiliza şi administra preparatele stupefiante şi psihotrope atât în incinta unităţilor de asistenţă medical-veterinară, cât şi în condiţii de teren. Unităţile de asistenţă medical-veterinară au obligaţia de a deţine un registru special pentru evidenţa preparatelor stupefiante și psihotrope. Preparatele stupefiante şi psihotrope utilizate în medicina veterinară, identificate ca fiind necorespunzătoare conform legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare, se distrug de către unităţi specializate, în baza autorizaţiei pentru distrugere emisă de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi în prezenţa unei comisii constituite conform prevederilor legale

Valabilitatea prescripţiilor medicale veterinare cu regim special necesare pentru eliberarea din farmacia comunitară a preparatelor stupefiante utilizate în medicina veterinară este de 10 zile calendaristice de la data emiterii și de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, pentru preparatele psihotrope.

(I.B.)

În conformitate cu Programul de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecţia animalelor şi a mediului pentru acest an, medicii veterinari, coordonați de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor județeană, în colaborare cu Colegiul Medicilor Veterinari, efectuează acţiuni specifice în care sunt implicaţi şi proprietarii de animale şi păsări crescute în exploataţii comerciale şi exploataţii nonprofesionale din gospodăriile populaţiei.

Acţiunile prevăzute pentru acest an au ca ţintă asigurarea statusului de sănătate şi bunăstare la animale şi păsări, prin programe concrete, stabilite ca indici de performanţă, cu referire la:

• implementarea programului de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni prin efectuarea examenelor clinice, prelevări de probe pentru supravegherea bolilor prin analize de laborator, vaccinări și tratamente profilactice şi curative la termenul stabilit, precum şi prin alte măsuri care se impun;
• implementarea programelor, cofinanţate din fonduri UE, de prevenire şi combatere a unor boli transmisibile (PPC, Bluetongue, EST, Influenţa Aviară, Salmonelozele la păsări, Rabia), precum şi a altor boli prevăzute în programul strategic aprobat pentru acest an;
• asigurarea bazei materiale pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare programate, respectiv medicamente, produse biologice, kituri, reactivi, dezinfectante, instrumentar şi ustensile;
• întărirea autorităţii şi a responsabilităţilor medicilor veterinari din cadrul unităţilor medicale teritoriale ca verigă importantă de legătură pentru comunicare, informare, supraveghere şi exercitare a activităţii profesionale, între DSVSA şi crescătorii de animale;
• monitorizarea implementării legislaţiei privind activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor, precum şi efectuarea corecţiilor ce se impun, pentru o mai bună gestionare a bazei de date;
• monitorizarea focarelor de boală declarate, eliminarea operativă a animalelor bolnave, executarea dezinfecţiilor şi a altor acţiuni specifice în vederea stingerii focarelor respective;
• verificarea modului de implementare a acţiunilor de profilaxie generală, a normelor de biosecuritate, protecţia şi bunăstarea animalelor;
• supravegherea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentelor, în special a antibioticelor şi antiparazitarelor, a furajelor medicamentate, precum şi circulaţia acestora;
• implementarea legislaţiei privind ecarisarea teritoriului, prin gestionarea şi predarea cadavrelor de la animalele moarte la unitatea de neutralizare, cu sprijinul autorităţilor locale;
• despăgubirea proprietarilor de animale şi păsări în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale şi păsări, inclusiv pentru cazurile de suspiciuni de boală, care implică tăierea sau uciderea acestora, cu respectarea HG 1214 / 2009, cu modificările și completăriile ulterioare;
• menţinerea gradului de transparenţă la nivelul DSVSA şi al Colegiului Medicilor Veterinari judeţean prin publicarea pe site-urile acestora a informaţiilor specifice activităţii noastre despre modificările legislative în domeniul sanitar-veterinar şi alte informaţii de interes public;
• comunicare şi colaborare cu instituțiile județene implicate, cu asociaţii profesionale şi alte organizaţii civice, prin participarea la analize şi dezbateri organizate.

Creşterea responsabilităţii medicilor veterinari pentru implementarea strategiilor şi programelor prevăzute pentru acest an impune o disciplină profesională operativă şi eficientă, o colaborare permanentă între personalul de conducere şi personalul din teritoriu, cu autorităţile judeţene şi locale implicate, cu organizaţiile profesionale, în interesul dezvoltării economice şi, nu în ultimul rând, al bunăstării populaţiei judeţului nostru.

Dr. Ioan Viorel Penţea

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) informează despre derogarea temporară pentru introducerea de animale, altele decât animalele de companie, pe teritoriul UE, care nu indeplinesc in totalitate conditiile de introducere in Uniunea Europeană, cu condiția gestionării în mod adecvat a riscurilor privind sănătatea animală și ţinând cont de condiţiile locale.

Potrivit unui comunicat de presă, decizia a fost luată ca urmare a notificării Comisiei Europene prin care s-a solicitat statelor membre flexibilizarea condițiilor de introducere în UE și pentru alte specii de animale (suplimentar față de  animalele de companie).

În vederea soluţionării rapide a unor astfel de situații, ANSVSA a informat  organizațiile implicate în salvarea animalelor ca introducerea acestora în România să se realizeze numai prin posturile de control la frontieră aprobate pentru controlul animalelor vii, respectiv Postul de Control la Frontieră (PCF) Albița și PCF Halmeu.

Animalele vor fi cazate în adăposturi adecvate speciei, vor fi adăpate şi îngrijite, iar în situaţia în care se pune problema transferului acestora, mijloacele de transport utilizate vor fi adecvate transportului de animale.

Condițiile sanitare veterinare minime pentru introducerea cailor de sport:

• Animalele să fie identificate prin microcipare;
• Să fie însoțite de pașaport.

Pentru a se asigura condiții de bunăstare acestor animale,  ANSVSA colaborează cu ONG- urile pentru protecția animalelor, cu proprietari de centre de echitație, de ferme, cu hipodromul din Ploiești și, în eventualitatea sosirii unor animale de circ,cu Federația Grădinilor Zoologice și Acvariilor din România.

În acest sens s-au transmis instrucțiuni către PCF de intrare și DSVSA județene pe teritoriul cărora vor fi adăpostite animalele în unități autorizate/înregistrate sanitar veterinar, unde vor fi carantinate și supravegheate sanitar veterinar.

Profesia veterinară este pusă în slujba asigurării sănătății și potențialului animalelor aducătoare de venituri, în serviciul deținătorilor de animale și al operatorilor economici din domeniul alimentar, cu implicare în prevenirea transmiterii de boli la animale și de la animale la om, siguranța alimentelor destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale și protecția mediului, acțiuni care se regăsesc în cerințele sociale și care în final asigură sănătatea publică.

Referitor la medicina veterinară modernă, indiferent de țară apare necesitatea de a corela întărirea rolului și aportului serviciilor veterinare de stat și private cu creșterea responsabilității, eficienței și a contribuției individuale în domeniul sănătății animalelor, a sănătății publice, ținând cont de oameni, de situația economico-financiară, și de cea socio-economică a momentului.

Medicii veterinari angajați la stat, medicii veterinari de liberă practică care activează în unități medicale veterinare de asistență sau în diferite unități de profil, coordonați la nivel național de ANSVSA și la nivel județean de DSVSA, în colaborare cu Colegiul Medicilor Veterinari, asigură cu profesionalism o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislației europene, în beneficiul celor care investesc în creșterea animalelor, în domeniul procesării, depozitării și comercializării produselor de origine animală și nonanimală prin:

• promovarea politicilor naționale și europene ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor și a sănătății publice;
• implementarea normelor de protecție și bunăstare a animalelor și pentru protecția mediului;
• monitorizarea crescătorilor de animale și a operatorilor din industria alimentară;
• siguranța alimentelor pe întreg lanțul alimentar (de la furcă la furculiță)
• protejarea consumatorilor de aceste bunuri.

Plecând de la premisa prin care întreaga funcționare a societății depinde atât de asigurarea necesarului de hrană (securitate alimentară) cât și de calitatea și siguranța alimentelor consumate de oameni, țara noastră oferă posibilitatea unor investitori interesați să dezvolte și să exploateze resursele existente, respectiv efective însemnate ca număr, de animale și păsări domestice și sălbatice, producții animaliere apreciate cantitativ și calitativ, resurse naturale pentru asigurarea bazei furajere necesare animalelor, forță de muncă calificată etc.

Aceste resurse pot fi exploatate mai eficient prin:

– dezvoltarea și retehnologizarea unor:

• exploatații pentru creșterea vacilor de lapte;
• exploatații pentru creșterea bovinelor pentru carne;
• exploatații pentru îngrășarea ovinelor;
• exploatații pentru îngrășarea porcinelor;
• exploatații apicole;
• exploatații pentru creșterea iepurilor şi a animalelor de blană.

– dezvoltarea unor obiective pentru procesarea prin tehnologii moderne a materiilor prime prin:

• unități de abatorizare pentru valorificarea cărnii în carcasă sau materie primă pentru procesare;
• obiective de procesare a laptelui de vacă a laptelui de oaie și de capră;
• obiective pentru valorificarea superioară a altor resurse (ouă, pește, miere de albine, melci, piei de animale, legume și fructe, produse de panificație etc.).

Extinderea și dezvoltarea activităților din domeniul creșterii animalelor și a procesării producției, materie primă de origine animală și nonanimală garantează operatorilor economici rentabilizarea investițiilor prin valorificarea superioară a animalelor vii și a produselor finite, solicitate pe piaţa națională, intracomunitară și la export.

În acest context, personalul din rețeaua sanitară veterinară sprijină util și eficient investitorii din acest domeniu de activitate, prin:

• acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
• înregistrarea exploatațiilor nonprofesionale și comerciale, ca facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
• efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare și examene de laborator pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om;
• aplicarea criteriilor de calificare a statusului de sănătate a efectivelor de bovine în relație cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalita spongiformă la bovine şi scrapia la ovine, pentru fiecare exploatație în care se cresc aceste specii, prin operațiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;
• implementarea normelor sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile nonprofesionale prin evaluări şi controale programate;
• monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internaţională, în condiţiile legii.
• monitorizarea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentelor, în special a antibioticelor şi produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, precum şi a circulaţiei acestora;
• implementarea legislaţiei comunitare privind autorizarea / înregistrarea şi clasificarea unităţilor cu profil alimentar prin controale, evaluarea şi încadrarea în categoria de risc a tuturor obiectivelor identificate în conformitate cu activităţile lor specifice, condiţie esenţială pentru valorificarea produselor obţinute în aceste obiective;
• garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa aditivilor alimentari, a reziduurilor din materii prime şi alte elemente care definesc produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;
• informarea patronatelor şi a asociaţilor profesionale despre modificările legislative în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor;
• dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social sau direct.

Dr. Ioan Viorel Penţea, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Medicina veterinară ca profesie, indiferent de țară, este pusă în slujba asigurării sănătății publice prin întărirea rolului și aportului serviciilor veterinare de stat și private pentru creșterea responsabilității, eficienței și contribuției privind promovarea politicilor naționale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor și a oamenilor, asigurarea siguranței lanțului alimentar de la producere la consumator, protecția, bunăstarea animalelor și protecția mediului.

Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală și independentă, cu organizare autonomă, funcționând în baza principiului autonomiei în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari, având ca bază Legea nr. 160 din 1998, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de medic veterinar pe teritoriul României.

Trecerea la economia de piață, aplicarea măsurilor de reformă în agricultură, apariția și consolidarea rapidă a proprietății private asupra animalelor și produselor de origine animală au condus la o diversificare a domeniilor în care se exercită profesiunea de medic veterinar.

O parte din această categorie profesională cu liberă practică, titulari de unități medicale veterinare de asistență, au concesionat cu ANSVSA, prin Direcțiile Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene, efectuarea unor acțiuni de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la om cuprinse în programul național, asigurând prin aceasta statusul de sănătate animalelor, siguranța alimentară și crearea de locuri de muncă.

În acest context medicii veterinari au căutat permanent să își organizeze mai bine activitatea, să sprijine și să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar, segment care contribuie prioritar la dezvoltarea și stabilitatea economică a localităților unde aceștia activează, prin:

• acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție şi bunăstare;
• identificarea și înregistrarea animalelor și gestionarea bazei naționale de date ca facilități, monitorizarea statusului de sănătate a acestora și pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
• efectuarea acțiunilor de supraveghere, prin operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare şi examene de laborator pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om;
• aplicarea criteriile de calificare a statusului de sănătate a efectivelor de bovine în relație cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalita spongiformă la bovine și scrapia la ovine, pentru fiecare exploatație în care se cresc aceste specii, prin operaţiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;
• implementarea normelor sanitare veterinare privind protecția și bunăstarea animalelor de fermă şi din exploatațiile individuale. prin evaluări şi controale programate;
• monitorizarea circulației animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internațională, în condițiile legii.
• monitorizarea şi controlul respectării legislației privind utilizarea medicamentelor, în special a antibioticelor şi produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, precum şi a circulației acestora;
• sprijin de specialitate pentru valorificarea animalelor vii și a produselor provenite de la acestea (materii prime sau produse finite) pe plan național, intracomunitar și la export, de către operatorii din domeniul creșterii animalelor și din domeniul alimentar;
• dezvoltarea permanentă a colaborării cu crescătorii de animale, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, participând la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Statutul de stat membru al Uniunii Europene impune un mod de organizare și exercitare a profesiei de medic veterinar în România, pentru a o face compatibilă cu principiile legislației Uniunii Europene în domeniu, medicii veterinari având posibilitatea să-și valorifice în deplină libertate cunoștințele și experiența pe care au dobândit-o, în condiții de dotare tehnică din ce în ce mai bune și cu siguranță într-o competiție profesională.

Regulile impuse de normele europene trebuie însoțite de intensificarea activității profesionale a personalului sanitar-veterinar și de o mai atentă supraveghere a evoluțiilor concrete din teren.

Pentru ca activitatea sanitară veterinară să-şi realizeze menirea la cele mai eficiente cote se impune ca organizarea și funcționarea profesiei de medic veterinar să fie bine definită în acte normative emise de autoritatea statului, respectiv Parlamentul României.

În acest context, în anul 2020 Parlamentul României, înțelegând situația gravă a serviciilor medicale veterinare din teritoriu, au votat o lege (291) pentru modificarea și completarea O.G. 42/2004, privind organizarea activității sanitar-veterinare din România.

Această lege este vitală din următoarele considerente:

• asigură un control mai bun al bolilor la animale de către medicii veterinari de liberă practică;
• asigură proprietarilor de animale garanția asistenței de specialitate în cadrul unui program de lucru cu publicul de 8 ore/zi;
• asigură o conștientizare și consiliere a proprietarilor de animale privind cerințele de biosecuriate a exploatațiilor, a normelor de bunăstare pentru animale;
• asigură o stabilitate financiară a medicilor veterinari din mediul rural și o creștere a atractivității pentru medicii veterinari tineri, contribuie la reducerea exodului de medici veterinari către alte țări;
• evită conflictul de interese al medicilor veterinari în cazul certificării stării de sănătate a animalelor;
• asigură o supraveghere epidemiologică eficientă a întregului teritoriu al țării și a spațiului european.

Începând cu anul 2021, această lege, cu unele întârzieri în alocarea fondurilor stabilite lunar, a început să-și producă efectul în sens benefic pentru medicii veterinari și pentru personalul auxiliar care activează în unitățile medicale veterinare din teritoriul național.

Din acest motiv este surprinzător și de neînțeles cum conducerea ANSVSA, principala răspunzătoare pentru garantarea sănătății animalelor, a siguranței alimentelor și, în final, a sănătății publice, propune un proiect de Ordonanță de Urgență prin care să se suspende aplicarea prevederilor Legii nr. 291/2020, începând cu 01.07.2021.

Aprobarea acestui act normativ va genera mari perturbări în realizarea programului național de prevenire și combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la om, a siguranței alimentare, a sănătății publice, precum și în activitatea de comerț intracomunitar și cu țări terțe, cu animale vii și produse alimentare.

Medicii veterinari care își desfășoară activitatea pe teritoriul țării noastre solicită ca toți factorii implicați, din zona socială, economică și politică, să susțină implementarea Legii nr. 291/ 2020 în forma adoptată anterior, act esențial pentru ca profesia noastră să-și realizeze ținta finală, apărarea sănătății animalelor și a sănătății publice.

Dr. Ioan Viorel PENȚEA, secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Odată cu terminarea examenului de bacalaureat, tinerii încă nu își pot savura din plin vacanța de vară. Înscrierile pentru universitățile din România au început încă din luna iulie, iar viitorii studenți își aleg cu atenție facultatea care îi va ghida spre o carieră, speră ei, de succes.

În rândurile universităților din România, un interes deosebit se manifestă pentru științele agronomice și medicină veterinară. Conform raportului privind starea învățământului superior din România 2019-2020, făcut de Ministerul Educației, peste 18.715 de elevi s-au înscris la examenul de licență pentru agricultură, silvicultură, piscicultură și științe veterinare, față de științele educației – 12.488, științe naturale, matematică și statistică – 15.721 și servicii – 15.202 elevi înscriși.

Universitățile din România

România dispune de 4 universități de științe agronomice și medicină veterinară: București, Cluj-Napoca, Timișoara și Iași.

În cadrul acestora studenții pot opta pentru studiile de 3 sau 4 ani (în funcție de tipul facultății: Agricultură, Horticultură, Ingineria și Gestiunea Producțiilor Animaliere, Medicină Veterinară, Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului, Biotehnologie, Management și Dezvoltare Rurală.

Oportunitățile studenților

Tinerii pasionați de agricultură, animale, biodiversitate au oportunitatea de a explora în detaliu dinamica și transformările care se produc în natură. De asemenea, în cadrul universităților aceștia primesc o ghidare utilă pentru o carieră printre rândurile fermierilor. Totodată, studenții se vor putea orienta în viitor spre exploatații agricole, societăți zootehnice și piscicole sau vor putea activa ca cercetători în domenii precum biologia, industria alimentară, protecția mediului și multe alte domenii în care sursa principală este materia vie, natura.

Înscrieri în universități

Pentru anul 2021 cifra de școlarizare alocată pentru Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ Iași este de aproximativ 1.006 locuri, iar înscrierile au început din 12 iulie. La Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, cifra de școlarizare este de aproximativ 2.400 locuri, iar înscrierile au început din 5 iulie. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României“, Timișoara, dispune de aproximativ 1.200 locuri disponibile, iar examenele de admitere au început din 12 iulie. Și, nu în cele din urmă, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca oferă 2.100 de locuri, iar înscrierile au început din 12 iulie. De asemenea, studenții care nu au reușit la examenele de admitere din vară, conform metodologiei și a numărului de locuri încă disponibile, au oportunitatea de a depune dosarul în sesiunea de toamnă.

Liliana Postica

Măsurile restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, generează un efect negativ asupra întregii economii, dar mai ales asupra sănătății și securității alimentare a populației globului.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și de asemenea în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

Medicii veterinari au intervenit și intervin zilnic, punându-și în pericol sănătatea, în monitorizarea, supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni (zoonoze)

În această perioadă este mai evident ca oricând rolul esențial al medicilor veterinari de liberă practică care, prin activitatea, zilnică asigură indemnitatea teritoriului țării noastre de anumite boli cu morbiditate și mortalitate mare în efectivele de animale, cu pagube economice însemnate. În același timp, activitatea medicilor veterinari este esențială în asigurarea siguranței alimentare a populației, fiind veriga de bază a lanțului alimentar. Nu se poate vorbi de siguranță alimentară în lipsa activității medicilor veterinari întrucât ei sunt cei care certifică că produsele consumate de populație nu provin de la animale bolnave și sunt cei care supraveghează calitatea şi salubritatea produselor alimentare destinate consumului uman.

Medicii veterinari membri ai Colegiulu Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii nr. 160/1998, cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ și cercetare, în baza responsabilităţiilor ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient, oferă crescătorilor de animale și operatorilor din domeniul alimentar o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora sau acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecţia animalelor şi a mediului, siguranţa alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la:

• acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecţie şi bunăstare;
• evaluarea și înregistrarea exploataţiilor nonprofesionale şi comerciale, identificarea şi înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilităţi pentru obţinerea de suvenţii sau alte ajutoare guvernamentale;
• asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
• sprijin acordat proprietarilor de animale pentru implementarea dispoziţiilor stabilite de autorităţiile veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
• monitorizarea respectării legislaţiei privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi oameni;
• implementarea măsurilor de reducere a riscului de contaminare a omului care este posibil prin:
• contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni;
• manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna etc.);
• contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;
• alimentele provenite de la animale bolnave;
• consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar, sau incorect preparate termic;
• nerespectarea normelor generale de igienă şi profilactice.
• monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) şi a produselor biologice;
• întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
• garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa rezidiilor, din materii prime, şi din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;
• dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct, activități derulate în concordanță cu măsurile de prevenire și limitare a efectelor cauzate de pandemia cu COVID 19.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evaluării unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, de a protejaa sănătatea celor cu care lucrează și sănătatea agențiilor economici cărora le acordă servicii de specialitate.

În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că agenții economici sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.

Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a infecției cu COVID-19.

Medicii veterinari, în colaborare cu autorităţile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Până în prezent, nu mai puțin de 3,8 milioane de oameni au murit, iar alți 176 de milioane au fost infectați cu Covid-19. Un virus care ne-a arătat că, într-o lume globalizată, un caz local se poate transforma oricând într-o pandemie internațională. Ce lecții am învățat din situația actuală? Ce e de făcut pentru a preveni viitoarele epidemii? Ce modele pot fi aplicate pentru a avea un control epidemiologic mai bun?

Plecând de la aceste întrebări Federația Veterinarilor din Europa, împreună cu AnimalhealthEurope și ENAJ au încercat să propună soluții inspirate din virologia animală în cadrul unei conferințe internaționale online ce a reunit mai mulți experți în epidemiologie veterinară și jurnaliști agricoli.

Transmiterea agenților patogeni de la animal la om și viceversa, cunoscută drept zoonoză, este responsabilă pentru 60% din bolile umane cunoscute: Zika, Ebola și Covid-19 fiind printre cele mai recente exemple. Totuși, în prezent, sub 25% dintre virusuri provin de la animalele domestice, fapt datorat modului în care sistemul de identificare și biosecuritate veterinară funcționează.

„La nivel de ferme, cel puțin în Europa avem un sistem de trasabilitate cu mult peste ce există în medicina umană. Fiecare fermă și fiecare animal are un număr de identificare unic. Dacă se face un transport de animale  există de asemenea o serie de înregistrare, astfel încât să putem interveni devreme și să putem izola eventualele cazuri care apar. În ceea ce privește oamenii avem acte de identitate, dar aici se termină tot. Nu există niciun control sau triaj epidemiologic de rutină pentru oameni. În mai puțin de 24 de ore poți aduce o boală transmisibilă din Australia în Europa“, a declarat Hans Nauwynck, profesor de Virologie Veterinară la Universitatea din Ghent (Belgia).

În plus, conform cercetătorului, procesul de diagnosticare este diferit: dacă în cazul medicinei veterinare există verificări regulate și un sistem integrat pentru prelevarea și testarea probelor în laborator (PathoSense), în cazul oamenilor identificarea cazurilor de boli infecțioase se face tardiv din cauza sistemelor de asigurări.

Cea de-a doua soluție identificată de experți este implementarea unei abordări unificate între medicina umană și cea veterinară în ceea ce privește bolile zoonotice: „Înainte de pandemie sistemele de sănătate publică s-au concentrat aproape exclusiv pe biosecuritatea umană și pe răspunsul clinic mai mult decât pe profilaxie. Autoritățile medicale, veterinare și cele de monitorizare a mediului și vieții sălbatice au funcționat complet separat unele față de altele, fără să partajeze între ele date și informații privind transmiterea bolilor infecțioase, fapt care ne-a făcut vulnerabili la zoonoză. Din acest motiv, noi propunem și susținem utilizarea în viitor a sistemului One Health, care implică realizarea și folosirea unei baze comune de studii și date privind sănătatea umană, animală și a mediului“, a afirmat Roxane Feller, secretarul general al asociației AnimalhealthEurope, ONG ce reunește 90% dintre producătorii europeni de soluții farmaceutice veterinare.

Zoonozele nu sunt însă unidirecționale, transmiterea globală a virusului H1N1 către suine fiind datorată oamenilor. De aceea, după cum a explicat președintele Federației Veterinarilor din Europa, Rens van Dobbenburgh, este necesară această „abordare multisectorială în cadrul căreia medicina veterinară poate funcționa, prin monitorizarea animalelor domestice și sălbatice, ca prima linie de protecție a oamenilor în fața bolilor.“

Daniel PLĂIAȘU

Cei care au animale de companie vor fi interesați de ceea ce au reușit doi reprezentanți ai Facultății de Medicină Veterinară. Primul ghid practic de homeopatie veterinară din România a apărut la editura Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași. Situații precum agresivitatea, anxietatea, apetitul capricios, cataractă, cistită, constipația, voma sau tusea la animalele de companie pot fi remediate cu ajutorul homeopatiei.

Homeopatia veterinară, legătură strânsă cu homeopatia umană

Homeopatia veterinară a apărut și a evoluat în strânsă legătură cu homeopatia umană. În Franța, Belgia sau Germania, de exemplu, medicii veterinari utilizează medicamentele homeopate atât pentru animalele de companie, cât și în creșterea intensivă a animalelor de rentă.

Primul ghid practic de homeopatie veterinară din România a apărut la Editura Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași (USAMV) și este semnat de către dr. Irina Elena Lipovan de la Facultatea de Medicină Veterinară și de dr. Marie-Noëlle Issautier, de la Facultatea de Medicină Veterinară din Lyon, Franța, care practică homeopatia de peste 40 de ani

Tehnica terapeutică, aflată la început în țara noastră, este explicată în cele două părți ale ghidului Homeopatia veterinară, prima făcând referire la principiile generale, proveniența remediilor, noțiuni utile de știut, ușor de înțeles și memorat, iar a doua parte reunind 50 de situații clinice, prezentate sub formă de fișe, în care sunt expuse semnele bolii și avantajele homeopatiei.

„Homeopatia este o terapie, iar în medicina umană este utilizată de foarte mult timp. În medicina veterinară, în schimb, am constatat o lipsă de informare a stăpânilor şi acesta ar putea fi un motiv pentru care acest tip de tratament nu este atât de utilizat, deși, în ultimii ani, pe parcursul workshop-urilor pe care le-am ţinut, am constatat că sunt medici veterinari care recomandă medicaţia homeopată. Pe de altă parte, mulţi stăpâni nu cred în acest tip de tratament în medicina veterinară. Am reunit 50 de simptome şi/sau situaţii în care medicaţia homeopată poate fi utilizată fie ca terapie unică, fie în completarea unei alte terapii“, a declarat dr. Irina Elena Lipovan, una dintre autoarele ghidului.

Homeopatia veterinară a apărut și a evoluat în strânsă legătură cu homeopatia umană. În Franța, Belgia sau Germania, de exemplu, medicii veterinari utilizează medicamentele homeopate, atât pentru animalele de companie, cât și în creșterea intensivă a animalelor de rentă.

Ghidul publicat la USAMV Iași este prima carte de homeopatie veterinară practică din România. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași este singura universitate de profil care are un serviciu de consultaţii homeopate.

Beatrice Alexandra MODIGA

Starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ și se impun responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţiilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare. Acestea trebuie concretizate prin promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în Programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

• Respectarea legislației în vigoare privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitar-veterinară a exploataţiilor cu animale şi păsări vii crescute în scop economic.
• Colaborarea cu medicii veterinari arondaţi pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în exploataţie şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcăriile de efective survenite în exploataţie, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
• Asigurarea și respectarea normelor de biosecuritate, protecție sanitară și bunăstare în exploataţiile cu animale, cu referire la condiţiile de adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, tehnologie de exploatare etc.
• Să se solicite medicului veterinar carnet de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, completat la zi cu acţiunile sanitar-veterinare efectuate, documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor.
• Respectarea legislației privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, judeţean, naţional şi în activitatea de import, respectiv deţinătorii să posede, pe lângă avizul sanitar-veterinar, și următoarele documente: cartea de exploataţie, formularul de mişcare, cartea de sănătate a animalului, paşaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline), certificatul de sănătate şi documentul privind informaţile pentru lanţul alimentar în cazul mişcării către abator.
• Sprijinirea personalului sanitar-veterinar pentru supravegherea stării de sănătate a efectivelor de animale domestice şi a animalelor sălbatice care habitează în fonduri de vânătoare înregistrate la nivel de judeţ.
• Colaborarea cu serviciile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică, în condițiile de protejare și prevenire a răspândirii infecției cu COVID-19.
• Respectarea dispoziţiilor stabilite de autorităţile veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.
• Respectarea legislaţiei privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei.
• Efectuarea curăţirii mecanice şi a dezinfecţiei adăposturilor, precum și efectuarea acţiunilor de deratizare şi dezinsecție, cu unităţi şi personal de specialitate.
• Colectarea cadavrelor şi a deşeurilor animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităţilor locale, la unitatea de distrugere Protan.
• Respectarea legislației privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat.
• Pentru a-şi valorifica legal producţia primară sau produsele alimentare obţinute prin procesarea producţiei primare, să solicite DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare directă sau după caz de vânzare cu amănuntul.
• Comercializarea produselor alimentare numai în unităţi sau spaţii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în mijloacele de transport și în zonele de depozitare şi expunere.
• Solicitarea serviciilor veterinare de către crescătorii de animale, cu referire la însușirea și implementarea acţiunilor stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale, care îi pot afecta economic, social sau direct.
• Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale de sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală, sau prin diferite forme de subvenţii.

În această perioadă se impune respectarea de către toți factorii implicați a măsurilor restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, afecțiune care generează un efect negativ asupra întregii economii, dar mai ales asupra sănătății și securității alimentare a populației.

În context este obligatoriu pentru personalul sanitar-veterinar, pentru crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar ca în activitatea specifică pe care o desfășoară să-și asume responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, de a proteja sănătatea celor cu care lucrează și sănătatea altor persoane cărora le acordă servicii de specialitate, cu mențiunea că este și responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a infecției cu COVID-19.

Dr. Ioan Viorel PENȚEA,
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Deși România a fost o țară preponderent agricolă, învățământul agricol a apărut mai târziu decât în țările din vestul Europei.

• Prima școală agricolă apărută în 1789 la Sânicolaul Mare din inițiativa lui Cristofor Nacu urmărea să-și pregătească lucrători calificați pentru propria moșie.
• Din 1828 au început să se introducă noțiuni de agricultură la gimnaziul Trei Ierarhi din Iași, unde se preda „economia pământească“.
• În 1833 la Colegiul Sf. Sava din București s-a introdus un curs de agricultură.
• În 1834 la Blaj se înființează o școală de viticultură și agricultură.
• În 1835 se organizează în Muntenia „Societatea de Agricultură a României“ cu o fermă proprie la „Ciotăria Pantelimon“ și o școală de agricultură care nu a durat decât 6 luni.
• În 1838 în școlile sătești se introduce „lucrarea pământului și economia casei“.
• Învățământul agricol superior în Moldova a apărut la Academia Mihăileană în 1838, fiind predat de Leon Filipescu, iar din anul 1842 de Ion Ionescu de la Brad.
• În 1853 ia ființă școala agricolă Pantelimon, care din 1869 se mută la Herăstrău și a evoluat până la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară de azi.
• În 1870-1871 iau ființă școlile agricole de la Galata-Iași și Balta Verde Craiova, cu o existență efemeră, elevii lor fiind transferați la Școala Centrală de Agricultură Herăstrău.
• Prima legiferare a învățământului agricol în România a avut loc în 1883, în baza căreia se înființează:
  • Școala agricolă Striharești, Slatina în 1883;
  • Școala agricolă Roman în 1885;
  • Școala agricolă Armășești, Ialomița în 1889.
• În 1897 marele ministru al Învățământului Spiru Haret înființează o școală viticolă la Drăgășani, Vâlcea.
• În 1909-1910, prin strădania preotului Teodor Bălășel se înființează o școală agricolă în chiliile Mănăstirii Morânglavu din satul Serbănești, comuna Stefănești, jud. Vâlcea. La inaugurarea acesteia a participat personal ministrul Spiru Haret. Tot datorită preotului Bălășel, care a insistat pe lângă marele istoric Nicolae Iorga, se construiește local nou de Școală agricolă în satul Petculești (Grădinari), județul Olt, în care sunt mutați elevii din mănăstire în 1927.
• În 1928 are loc o reformă a învățământului agricol, menționând existența a:
• două academii de înalte studii agronomice la București și Cluj;
• o secție de științe agricole la Universitatea Iași;
• o facultate de medicină veterinară;
• 4 școli medii agricole;
• 46 de școli inferioare de agricultură;
• 14 școli elementare de agricultură.
• Prin reforma învățământului din 1948 se reorganizează și învățământul agricol astfel:
• 5 institute de învățământ agronomic superior;
• 69 de școli medii tehnice agricole;
• 49 de școli profesionale de 2-3 ani.
• În anul 1955 printr-o Hotărâre se înființează:
• 142 de școli profesionale agricole și silvice;
• 14 școli tehnice și tehnice de maiștri.
• În anul 1962 apare o nouă Hotărâre a Consiliului de Miniștri prin care se înființează:
• 168 de școli tehnice cu durata de 4 ani;
• 174 de școli profesionale de mecanici agricoli;
• 5 școli tehnice de maiștri mecanici.
• Prin Legea nr. 2 din 1966 se înființează liceele de specialitate.
• În anul școlar 1967/68 funcționează 59 de licee agricole;
• În anul școlar 1975/76 funcționează 98 de licee agricole;
• În anul școlar 1977/78 funcționează 140 de licee agricole.

Liceele agricole aveau specializările: agronomie, horticultură, zootehnie, veterinară, protecția plantelor, îmbunătățiri funciare, cadastru și organizarea teritoriului, mecanică agricolă, contabilitate și merceologie.

După anul 1990 școlile profesionale au fost desființate, iar liceele agricole se numesc licee tehnologice cu foarte puține clase de agricultură.

În ultimul timp a fost o încercare a Ministerului Agriculturii de a selecta o parte din aceste licee, foste agricole, pentru a se ocupa de dotarea lor și ulterior acestea să asigure instruirea practică.

Deocamdată nu se simt măsurile respective.

Cel care notează aceste rânduri cunoaște din interior evoluția învățământului agricol deoarece a absolvit o școală agricolă, Facultatea de Agronomie și a lucrat 25 ani ca profesor și director în învățământul agricol preuniversitar.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV) din Iași este coordonatoarea unui proiect transfrontalier în care și-a propus să dezvolte cercetarea în prevenirea și controlul hepatitei E.

Profesorii și cercetătorii Facultății de Medicină Veterinară din Iași îi vor avea alături, în cadrul acestui proiect, pe colegii de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, Universitatea Agrară de Stat din Republica Moldova și Institutul de Sănătate Publică din Chișinău.

„Rețea transfrontalieră de dezvoltare a cercetării în prevenirea și controlul hepatitei E, pe scurt MED-VET HEV, este titlul proiectului pe care îl vom derula timp de 18 luni alături de partenerii noștri. Obiectivul general este acela de a dezvolta și consolida cooperarea dintre universități și centrele de cercetare, ceea ce va duce la o creștere a calității cercetării în ambele regiuni transfrontaliere. Prin aceasta, proiectul va îmbunătăți condițiile prealabile pentru o cooperare susținută în domeniul cercetării și inovării în domeniul bolilor zoonotice“, a precizat prof. univ. dr. Gheorghe Savuța, de la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, coordonatorul proiectului.

Proiectul își propune să construiască o rețea de cunoștințe și competență în România și Republica Moldova în domeniul hepatitei E, concentrându-se pe aspectele de sănătate publică și promovând colaborarea interprofesională în jurul inovației, cercetării și dezvoltării. Astfel, vor fi evaluate, descrise și comunicate profesioniștilor din domeniul sănătății publice instrumentele și condițiile necesare pentru punerea în aplicare a programului de gestionare cu succes a infecției cu hepatita E în cele două țări transfrontaliere. „Ne propunem furnizarea de date epidemiologice ca bază pentru planificarea unei strategii pe termen lung pentru prevenirea și controlul hepatitei E în cele două țări transfrontaliere. Obiectivul va fi îndeplinit prin investigarea situației epidemiologice și evaluarea riscului de infecții cu HEV în populația generală și în diferite grupuri de persoane cu risc crescut, prin elaborarea unor orientări practice pentru supraveghere și control“, a mai punctat prof. univ. dr. Gheorghe Savuța.

Cercetătorii își mai propun dezvoltarea unui program educațional privind conștientizarea socială a problemelor generate de infecțiile cu HEV și a metodelor de prevenire, cu un accent deosebit asupra participării lucrătorilor din domeniul sănătății. Cercetarea se concentrează asupra unuia dintre agenții patogeni prioritari în UE (virusul hepatitei E), obiectiv sprijinit de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Valoarea totală a proiectului coordonat de USAMV Iași este de 200.000 euro.

Beatrice Alexandra MODIGA

În continuarea comunicatului de presă emis în data de 10.04.2020 şi în contextul apariției unor noi informații în spațiul public cu privire la folosirea ivermectinei în prevenirea şi tratamentul infecţiei cu virusul SARS-CoV-2, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor face următoarele precizări:

În prezent, toate produsele medicinale veterinare care conţin ivermectină sunt autorizate doar pentru utilizarea la animale. Acestea trebuie utilizate numai de către medicii veterinari sau sub supravegherea acestora, conform indicaţiilor specificate în prospect.

În România pot fi comercializate doar produse medicinale veterinare autorizate pentru comercializare de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (ICBMV) din subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sau care sunt autorizate prin procedură centralizată, în baza Regulamentului (CE) nr. 726/2004. Produsele medicinale veterinare autorizate pentru comercializare sunt înscrise în  Nomenclatorul produselor medicinale veterinare autorizate în România, publicat pe site-ul ICBMV, folosind următorul link: http://www.icbmv.ro/ro/nomenclator-produse

În ceea ce privește utilizarea ivermectinei la oameni în combaterea COVID-19, precizăm faptul că sunt în desfăşurare numeroase studii clinice umane, studii care au fost înscrise în Registrul Uniunii Europene al trial-urilor clinice. Odată ce respectivele studii vor fi finalizate, în funcţie de rezultatele obţinute, acestea pot sta la baza depunerii unor cereri de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor de uz uman pe bază de ivermectină în scopul combaterii COVID-19.

Vă avertizăm ca utilizarea la oameni a produselor medicinale veterinare care conţin ivermectină poate avea consecințe dintre cele mai grave asupra sănătăţii umane.

În cele ce urmează, redăm recomandările emise de către Colegiul Medicilor Veterinari din România referitoare la prescrierea, comercializarea, eliberarea și utilizarea produselor medicinale veterinare care conțin ivermectină, în contextul pandemiei COVID-19:

1. Medicii veterinari nu au competențe legale pentru a recomanda, prescrie, comercializa, elibera produse medicinale veterinare care să fie utilizate în tratamentul oamenilor;

2. Toate produsele medicinale veterinare autorizate de către autoritățile veterinare române sau de către Agenția Europeana a Medicamentului (EMA) sunt destinate exclusiv utilizării la animale, iar o eventuală decizie privind utilizarea acestora la oameni aparține exclusiv autorităţilor competente pentru produse medicinale de uz uman;

3. Produsele medicinale veterinare care conţin ivermectină se eliberează doar pe bază de reţetă, iar prescrierea se face exclusiv de către un medic veterinar cu drept de liberă practică care a examinat animalul şi a stabilit un diagnostic;

4. Medicii veterinari utilizează doar modelul unic, ca imprimat cu regim special, al formularului de prescripţie medicală necesar pentru eliberarea produselor medicinale veterinare prevăzut în legislaţie;

5. La prescrierea produselor medicinale veterinare, inclusiv a celor pe bază de ivermectină, medicii veterinari trebuie să utilizeze parafa prevăzută în Statutul Medicului Veterinar;

6. Medicul veterinar este obligat să prescrie doar cantitatea necesară pentru efectuarea completă a tratamentului în cauză, în funcție de specia animalului, greutatea, doza şi durata tratamentului;

7. În cazul produselor medicinale veterinare care se administrează animalelor de la care se obţin alimente, inclusiv ecvidee, medicul veterinar este obligat să înscrie în prescripţia medicală perioada de aşteptare care trebuie respectată, în conformitate cu prospectul produsului medicinal veterinar prescris şi utilizat;

8. În cazul utilizării şi administrării produselor medicinale veterinare care conţin ivermectină la animale, în cadrul unităţilor de asistenţă medical-veterinară, la sediu sau în condiţii de teren, medicul veterinar consemneză activitatea în registrul de consultaţii şi tratamente, iar în cazul animalelor de la care se obţin alimente notifică proprietarul cu privire la respectarea timpului de aşteptare;

9. Utilizarea altor formulare pentru prescrierea produselor medicinale veterinare, în afara celor prevăzute în legislatie, precum şi eliberarea fără prescripţie medicală a produselor medicinale veterinare, inclusiv a celor care conțin ivermectină, atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate;

10. Comercializarea produselor medicinale veterinare care conţin ivermectină se realizează numai prin farmacii veterinare şi depozite farmaceutice veterinare autorizate sanitar veterinar, conform prevederilor legale în vigoare.

Sursa: ANSVSA

Măsurile restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, generează implementarea unor măsuri specifice în domeniul social și economic, dar mai ales asupra sănătății și a securității alimentare a populației.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și, de asemenea, în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.

În această perioadă, este mai evident ca oricând rolul esențial al medicilor veterinari de liberă practică care prin activitatea zilnică asigură indemnitatea teritoriului țării noastre de anumite boli cu morbiditate și mortalitate mare în efectivele de animale, cu pagube economice însemnate. În același timp, activitatea medicilor veterinari este esențială în asigurarea siguranței alimentare a populației, fiind veriga de bază a lanțului alimentar. Nu se poate vorbi de siguranța alimentară în lipsa activității medicilor veterinari întrucât ei sunt cei care certifică faptul că produsele consumate de populație nu provin de la animale bolnave și, totodată, supraveghează calitatea și salubritatea produselor alimentare destinate consumului uman.

Medicii veterinari sunt cei care au intervenit și intervin, punându-și în pericol sănătatea în monitorizarea, supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni (zoonoze).

Medicii veterinari membri ai Colegiul Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii 160/1998 cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ și cercetare, în baza responsabilităților ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret și eficient, oferă crescătorilor de animale și operatorilor din domeniul alimentar o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora sau efectuează acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecția animalelor și a mediului, siguranța alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la:

• acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale și pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
• evaluarea și înregistrarea exploatațiilor nonprofesionale și comerciale, identificarea și înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
• asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la om prin efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
• sprijin acordat proprietarilor de animale pentru implementarea dispozițiilor stabilite de autoritățile veterinare privind izolarea și eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
• monitorizarea respectării legislației privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale și la oameni,
• monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) și a produselor biologice.

Supravegherea implementării măsurilor de reducere a riscului de contaminare a omului care este posibilă prin:

• contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni;
• manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna etc.);
• consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar sau incorect preparate termic;
• nerespectarea normelor generale de igienă și profilactice;
• garantarea calității și salubrității produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană a parametrilor fizici chimici, prezența reziduurilor din materii prime și din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialiști bine pregătiți profesional și cu experiență în domeniu;
• întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
• dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, prin analize și dezbateri organizate, prin participarea la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evoluției unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, precum și sănătatea angajaților, a agenților economici cărora le acordă servicii de specialitate.

În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate măsurile adecvate de biosecuritate în exploatațiile cu animale, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție și de protecție în vigoare, cu mențiunea că este și responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a infectării cu COVID-19.

Medicii veterinari, în colaborare cu autoritățile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, în protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA - secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu