Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 15 Oct 2021

Puterea exemplului...

Educația sau mai bine zis acest întreg ciclu de educare a noii generații începe încă din momentul în care ne naștem și poate că nu ar trebui să se oprească niciodată.

Dar, totodată, cred că întregul ciclu este de o asemenea anvergură încât învățarea nu poate fi localizată strict într-un anumit segment. Adică nu putem învăța doar din cărți, filme ori doar din experiența zilnică. De aceea, cred că toate interacțiunile ne pot învăța diferite lucruri. Doar că diferența unei bune educații este dată de modul în care aplicăm ceea ce auzim, simțim ori vedem sau chiar de capacitatea de a selecta corect informațiile care ajung la noi.

Educarea este un proces continuu, dar cum să dăm ceva bun mai departe generațiilor viitoare, când simțurile acestora percep o mulțime de stimuli negativi din cauza exemplelor mai puțin bune ale societății în care trăim?

Probabil că singura soluție este să învățăm ce și de unde să ne inspirăm pentru a putea lua decizii benefice dezvoltării noastre.

Tinerii din noua generație cred foarte mult în puterea exemplului, de aceea acum este mai important ca niciodată să le putem fi modele în tot ceea ce privește construirea unei vieți memorabile.

Dacă nu te gândești la tine sau la viitorul tău atunci când îți afișezi cu nonșalanță viciile, măcar încearcă să te gândești la cum își vor prioritiza adolescenții din jurul tău deciziile bazate pe elementele vizuale remarcate la tine.

Andrei BANU

  • Publicat în Social

Anamaria Sabie - un model pentru elevii care provin din mediul rural

Singura elevă din mediul rural, din judeţul Suceava, care a luat media 10 la Bacalaureat, în sesiunea iunie-iulie 2021, este Anamaria Sabie. Tânăra a absolvit Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu“ din satul Băneşti, comuna Fântânele, şi este singura elevă a acestei şcoli care, după un parcurs foarte bun la Colegiul Național „Mihai Eminescu“ din municipiul Suceava, profilul ştiinţe sociale – engleză intensiv, a obţinut 10 la toate disciplinele susţinute la bacalaureat. Tânăra nu a luat meditaţii, dar a avut profesori foarte buni la liceu.

„Cine spune că în mediul rural nu se face şcoală se înşală!“

„Cine spune că în mediul rural nu se face şcoală se înşală! Am crescut în satul Stamate, din comuna Fântânele, şi sunt profund recunoscătoare că am putut fi martora unui mediu ce abundă în tradiţii, oameni simpli, ce se bucură pentru orice lucru mărunt.

Am obţinut la Bacalaureat media 10, una dintre cele mai importante realizări de până acum. Pentru această reuşită mă mândresc cu Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu“ din Băneşti. Aş vrea să vă spun cu mâna pe inimă că nu mi-aş fi dorit să îmi petrec anii copilăriei altundeva. Am avut parte de profesori foarte bine pregătiţi, dedicaţi. Îmi doresc să-l amintesc pe fostul meu profesor de engleză din gimnaziu, domnul Nicolae Bodnaru, căruia îi datorez pasiunea pentru această limbă. De asemenea, mă gândesc la fosta mea dirigintă din clasele V-VIII, doamna profesoară de limba română, Mihaela Galan. Dumneaei m-a încântat cu un mesaj superb şi o voi admira toată viaţa: «Îţi mulţumesc că mi-ai oferit şansa să te dau exemplu generaţiilor de astăzi, care cu greu mai găsesc motivaţie să mai înveţe. Datorită ţie, vor vedea lucrurile diferit»”, ne-a spus Anamaria Sabie

„Învăţaţi, copii! Nu pentru părinţi sau pentru reputaţie, ci pentru voi“ este îndemnul unei absolvente de 10

Elevii din satele şi comunele României învaţă în continuare în condiţii grele, fapt care duce la o discrepanţă între rezultatele la învăţătură ale copiilor din mediul rural în comparaţie cu cele ale elevilor din oraşe.

Anamaria Sabie este mândră de ea şi de faptul că nu a fost inutilă munca pe care a depus-o în toţi anii de şcoală gimnazială, când şi-a dorit să înveţe la acelaşi liceu unde învăţase şi sora sa, care îi povestea mereu cât de „fain e la Liceul Pedagogic“.

„Învăţaţi, copii! Nu pentru părinţi sau pentru reputaţie, ci pentru voi. Gândiți-vă la viitor şi setaţi-vă în minte ceea ce doriţi să deveniţi, iar apoi munciţi din greu. Vă promit că am avut mereu timp să ies, să mă distrez, să mă odihnesc, dar niciodată să nu lăsaţi învăţatul în urmă. Îmi doresc să vă inspir să ţintiţi cât de sus puteţi şi sa găsiţi motivaţia necesară pentru a vă realiza visul. Vă doresc să alegeţi un liceu pe gustul vostru. Al meu a fost Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Suceava, pe care îl voi lauda constant, unde am învăţat atât de multe faţă de programa şcolară”, este îndemnul decaristei de la Pedagogic.

Cu modestie, Anamaria Sabie, adolescenta care a muncit pe brânci să-și depăşească limitele, să atingă performanţa, ne-a spus că nu a luat meditaţii, dar a avut profesori foarte buni la liceu, cu care a făcut pregătire după orele de curs împreună cu toţi ceilalţi colegi din clasă pentru a recupera ceea ce s-a pierdut cu învățământul online.

„Pentru a reuşi în viaţă nu este nevoie să te naşti într-un centru urban, ci de muncă şi dăruire“

De la profesoara de istorie Rodica Cozaciuc, diriginta absolventei Anamaria Sabie, am aflat că, în general, tinerii valoroşi din România provin din medii socioculturale favorizante care au permis dezvoltarea de competenţe şi aptitudini specifice, iar familiile au investit încredere şi resurse în formarea lor. Anamaria Sabie, din clasa a XII-a F, profil uman, specializarea ştiinţe sociale-engleză intensiv, de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Suceava, a demonstrat că un asemenea mediu sociocultural îl putem întâlni şi în lumea satului românesc.

„Absolventă a Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu“ din Băneşti, comuna Fântânele, Anamaria a înţeles că pentru a reuşi în viaţă nu este nevoie să te naşti într-un centru urban, ci de multă muncă şi dăruire.

Din anul şcolar 2017-2018, Anamaria, o domnişoară fragilă, dar puternică şi cu foarte multă personalitate, s-a integrat foarte bine în colectivul clasei a IX-a F, unde a întâlnit colegi care corespundeau foarte bine profilului său moral şi intelectual. O bună prietenă şi colegă, pe parcursul celor patru ani, a fost Daria Ciubotariu, care, de asemenea, a promovat examenul de bacalaureat cu nota 10. Este o plăcere să ai o asemenea elevă, inteligentă, plină de viaţă şi dornică de a se implica în orice activitate extracurriculară. Trebuie specificat faptul că eleva Anamaria Sabie a venit în clasa a IX-a cu un bagaj de cunoştinţe foarte bun, egal cu cel al elevilor proveniţi de la şcoli din mediul urban. După care, a perseverat şi a reuşit!

Obţinerea mediei 10 la examenul de bacalaureat se datorează unui cumul de factori: calităţile deosebite şi perseverenţa Anei, mediul familial, munca dascălilor de la Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu“ din Băneşti şi calitatea actului educaţional prestat de Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Suceava“, a precizat profesoara Rodica Cozaciuc.

Dirigintele influenţează formarea intelectuală şi morală a elevilor

Personalitatea dirigintelui influenţează, în mod semnificativ, succesul desfăşurării procesului de învăţământ; la fel de mult personalitatea sa influenţează formarea intelectuală şi morală a elevilor cu care lucrează; Influenţa personală şi rolul dirigintelui nu pot fi înlocuite nici de manuale, nici de instrucţiuni, nici de pedepse sau recompense.

„Doamna dirigintă, profesoara de istorie Rodica Cozaciuc, m-a fascinat încă din clasa a IX-a. Sunt profund recunoscătoare pentru faptul că a fost atât de înțelegătoare și eficientă în a ne educa. O consider un om dedicat, ce a făcut din orele de istorie o plăcere categorică. Mulţumesc doamnei profesor Camelia Lorenţi ce ne-a delectat cu literatura română, pe care o preda cu atât de multă pasiune. Nu aș fi crezut că lecturile obligatorii ar putea conţine atât de multe simboluri şi aspecte demne de studiat. Părinţii şi sora mea sunt totodată un aspect esenţial în formarea mea. Mă bucur că am avut şansa de a-i face mândri“, a precizat Anamaria Sabie .

Anamaria spune că profesorii care i-au îndrumat paşii i-au deschis pasiunea pentru diverse domenii, precum oratoria, teatrul, psihologia, literatura, limba engleză, jurnalismul şi multe altele. Doreşte să urmeze Facultatea de Drept, să rămână în domeniul studiilor socio-umane, însă analizează şi posibilitatea alegerii unei alte facultăţi din România.

Un elev care învaţă bine nu se simte marginalizat prin faptul că provine din mediul rural

Pentru Anamaria Sabie anii de liceu au fost mai mult decât superbi şi se mândreşte cu colegii săi: cântăreţi, rapperi, olimpici, atleţi, actori, oratori, IT-işti… și „mai ales persoane minunate care merită garantat denumirea de «prieteni»“.

„Aş vrea să îndrum copiii care citesc acest articol să îşi aleagă bine prietenii. Căutaţi oameni mai buni decât voi, de la care să aveţi ce să învăţaţi şi care să nu vă invidieze când reuşiţi. Un astfel de prieten este fosta mea colegă de bancă, Daria Ciubotariu, care a obţinut şi ea media 10 la Bacalaureat. Îi mulţumesc din suflet pentru tot ce a făcut pentru mine şi că mi-a arătat ce înseamnă performanţa, înţelegerea şi libertatea de a povesti cuiva ce te frământă. Le mulţumesc tuturor colegilor mei, cu care mă voi mândri mereu.

Parcursul meu a fost presărat constant cu activităţi extraşcolare pe care mi-aş dori să le pot repeta. Acesta este un sfat pentru voi: implicaţi-vă în cât mai multe activităţi, vă garantez că veţi obţine amintiri de milioane. Nu m-am simţit niciodată marginalizată prin faptul că provin din mediul rural. Dimpotrivă, am fost privită în mod egal de către cadrele didactice care au văzut că îmi doresc să am rezultate frumoase. Nu vă eschivaţi şi nu rămâneţi în umbră!

Primul pas în vederea obţinerii unui lucru este să începi. Aşa că începeți să vă afirmaţi şi să arătaţi că sunteţi buni. Orice lucru v-ar pasiona, valorificaţi-l şi faceţi-l să vă reprezinte.

Mă bucur că am în sfârşit şansa de a transmite un mesaj foarte important tuturor generaţiilor. Lăsaţi gura lumii să vorbească. Cei din mediul rural ştiu că ceea ce facem va trece mereu prin filtrul gândirii celorlalţi. Acesta este un lucru peste care am trecut cu greu. «Ce spune lumea» nu contează. În schimb, contează ceea ce vă face fericiţi”, este îndemnul unei eleve de nota 10, Anamaria Sabie, pentru cititorii revistei Lumea Satului.

Silviu BUCULEI

Accesul la educație, un drept fundamental refuzat pentru milioane de copii

„Este mai ușor să construiești copii puternici decât să repari adulți stricați“, spunea americanul Frederik Douglass, recunoscut de istorie drept reformator social, orator, scriitor și om de stat. Și prima măsură pe care o putem lua pentru a crește copii puternici este aceea de a le asigura dreptul fundamental la educație. Și totuși din motive diferite societatea contemporană eșuează în a atinge acest obiectiv. Astfel, copiii fără educație devin adulți care nu au puterea de a decide pentru ei și de a-și construi un viitor. În fiecare zi, peste 1 miliard de copii din întreaga lume se îndreaptă spre școală, iar accesul la învățământul preșcolar aproape s-a dublat în ultimii 20 de ani. Însă, în ciuda acestui progres, mai mult de 175 de milioane de copii – sau jumătate din copiii cu vârstă preșcolară la nivel global – nu au acces la această experiență importantă.

La școală, dar fără șansa reală de a învăța

În prezent sunt mai mulți copii și adolescenți înscriși în învățământul preșcolar, primar și secundar decât oricând. Cu toate acestea, pentru mulți dintre ei școlarizarea nu se finalizează cu însușirea noțiunilor predate. Motivele care stau la baza acestei situații sunt multiple: de la lipsa cadrelor didactice instruite, a materialelor de învățare inadecvate, a orelor improvizate și până la lipsa facilităților de igienă. Din nefericire, prea mulți copii vin la școală flămânzi, bolnavi, epuizați de muncă sau de sarcinile pe care le au în familie, iar asta îngreunează procesul de învățare.

Se estimează că 617 milioane de copii și adolescenți din întreaga lume nu sunt în măsură să atingă niveluri minime de competență în lectură și matematică, chiar dacă două treimi dintre aceștia sunt la școală. Concluzia este că, în întreaga lume, în școală există mai mulți copii care nu învață decât în ​​afara ei. Potrivit datelor statistice prezentate de UNICEF, aproximativ unul din cinci copii cu vârsta optimă pentru începerea școlii nu se află înscris în sistemul de învățământ. Cel mai comun factor care conduce la această stare de fapt îngrijorătoare este sărăcia. Experiența a demonstrat că, cel mai adesea, copiii din gospodăriile cele mai sărace sunt de aproape cinci ori mai susceptibili de a renunța la învățământul primar prin comparație cu colegii lor din mediul urban (situație similară și în cazul copiilor cu dizabilități și din minoritățile etnice). Spre exemplu, în Africa subsahariană, în special, accesul la învățământul preșcolar pentru copiii din cele mai sărace familii este la mai puțin de jumătate în comparație cu accesul copiilor din familiile cele mai bogate. O altă problemă semnalată de UNICEF este aceea că doar 66% din țări au atins paritatea de gen în învățământul primar, astfel că în unele regiuni accesul fetelor la educație este încă limitat.

Copiii din mediul rural, defavorizații sistemului de învățământ

La nivel global, rata brută de înscriere a crescut cu doar 13% în ultimii 18 ani, de la 26% în 2000 la 49% în 2018. Copiii din Asia de Sud, Asia de Vest și Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, Africa de Est și Africa de Sud au un acces deosebit de scăzut la învățământul preșcolar. Estimările UNICEF semnalează că în aceste regiuni doar aproximativ o treime din copiii de vârstă preșcolară au acces la școală.Trebuie menționat faptul că raportul brut de înscriere se referă la copiii care frecventează școala, dar fără a se ține cont de vârstă. Practic, copiii, indiferent de vârsta lor, care urmează cursurile de învățământ preșcolar sunt considerați ca fiind preșcolari. În cazul copiilor cu un an mai mici decât vârsta de intrare în școala primară, mai mult de o treime sunt excluși astăzi de la învățământul preșcolar sau primar. Numărul copiilor școlari din această grupă de vârstă a scăzut de la 51 de milioane în 2010 la 48 de milioane în 2013, dar a stagnat din 2014 la aproximativ 47 de milioane de copii. În toate regiunile, tot mai puțini copii din mediul rural au acces la învățământul preșcolar. Mai mult, există variații regionale uriașe ale lacunelor de acces. În America Latină și Caraibe, Asia de Est și Pacific decalajul favorizează zonele urbane cu doar 3%, în timp ce în Africa de Vest și Centrală și Africa de Est și de Sud decalajul favorizează copiii din mediul urban cu peste 20%.

Numărul copiilor fără educație a crescut cu 1,7 milioane începând cu 2014

Statistic, la nivel mondial mai mult de 90% dintre copiii cu vârsta optimă au fost înscriși la școala primară. Dar, în timp ce cifrele arată că mai mulți copii au avut acces la educație în unele țări se înregistrează o creștere demografică puternică. Care va fi consecința acestui fenomen? Fără resursele necesare care să asigure înscrierea la școală a tuturor copiilor, este de așteptat ca numărul celor nu vor avea acces la educație să crească. Cel mai elocvent exemplu este cel al Africii subsahariene, unde rata netă de înscriere în învățământul primar a fost de 79% în 2018. Deși numărul copiilor care nu au avut acces la educațieîn pofida faptului că aveau vârsta optimă pentru începerea cursurilor de școală primară a scăzut la nivel global de la 100 milioane la 59 milioane între 2000 și 2018 , progresele s-au blocat din 2007. Mai mult decât atât, numărul copiilor fără educație a crescut cu 1,7 milioane începând cu 2014, numai în zonele de conflict existând 27 de milioane de copii fără acces la educație.

Progresul către învățământul gimnazial a încetinit din 2011

Multe țări și-au stabilit ca prioritate asigurare accesului tuturor copiilor nu doar la învățământul primar, ci și la învățământul secundar. În prezent, la nivel global, 85% dintre copiii de vârstă școlară gimnazială sunt fie înscriși în școala primară, fie în cea secundară și doar 65% dintre copiii de vârstă școlară gimnazială sunt în învățământul primar, secundar sau superior. Din 2000 până în 2018, numărul copiilor extrașcolari de vârstă gimnazială inferioară a scăzut de la 99 milioane la 61 milioane, iar numărul copiilor extrașcolari de vârstă gimnazială redusă a scăzut de la 177 milioane la 138 milioane. Dar, în pofida acestei reușite, datele statistice arată că progresul către învățământul secundar universal a încetinit din 2011. Cele mai mari provocări în acest sens le întâmpină Africa subsahariană și Asia de Sud. (D. Z.)

Adolescența văzută de un... adolescent

Este frumoasă, dar deloc uşoară perioada adolescentină. Avem parte de dezamăgiri, emoţii, gânduri care uneori ne împing la acţiuni întreprinse dintr-un impuls specific vârstei. Sunt fapte care, pentru un adult, având experienţa mai multor ani de viaţă, par poate uşor de depăşit.

Este vârsta la care apar momente în care dorinţa de izolare ajunge să fie pe locul întâi, momente care alternează cu cele în care îţi doreşti să evoluezi, să întreprinzi cât mai multe, să-ţi dovedeşti eficienţa, în fine, să pari cineva. Cu alte cuvinte, să primezi.

În această perioadă este important autocontrolul, puterea de a nu te lăsa copleşit de insuccese, fie ele şi de natură sentimentală, de tot ce te-ar putea doborî psihic. Trebuie să visezi, să vrei mereu mai mult.

Suntem în etapa în care ne formăm pentru viaţa de după această perioadă, ne decidem viitorul sau măcar drumul pe care trebuie să-l parcurgem până să ne conturăm o profesie.

Este vârsta la care ne descoperim prima pasiune, prima iubire, poate primii adevăraţi prieteni, tineri care te înconjoară cu prietenia lor, dar şi dintre cei care la prima „cădere“ emoţională te părăsesc.

Este vârsta schimbărilor, a definirii propriei personalităţi, dar mai ales a întregirii caracterului care ne va fi de bun augur pe tot parcursul vieţii.

Este vârsta la care o simplă decizie, luată prematur – fără a ţine seama de împrejurări, capacitatea reală de evaluare, sfaturile celor de bună credinţă – poate avea consecinţe greu de imaginat.

Este vârsta la care ne putem redescoperi, reinventa, la care descoperim noi oameni, noi idei, noi iubiri şi toate acestea poate şi datorită lucrurilor, faptelor săvârşite ce ne-au încercat şi ne-au trezit la realitate.

Este perioada în care ni se dau teste, ni se „predau“ lecţii de viaţă. Depinde cât de bine ştim să le învăţăm.

Dar, oricât de „grea“ sau controversată este această vârstă, adolescenţa rămâne totuşi cea mai frumoasă perioadă a vieţii, o perioadă în care învăţăm să ne conturăm şi să ne consolidăm educaţia din primii şapte ani de-acasă, din următorii de la şcoală şi în care, cum spuneam, învăţăm să ne croim un drum în viaţă.

Este o perioadă de care, cu siguranţă, ne vom aduce cu plăcere aminte peste ani. S-o trăim frumos!

Andrei OPREA-BANU

  • Publicat în Social

Liceul Tehnologic „Vintilă Brătianu“, o școală cu tradiție și oportunități

Liceul Tehnologic „Vintilă Brătianu“ din Dragomirești-Vale este o școală agricolă cunoscută de multă lume. Pe aici au trecut zeci de generații de tineri care au devenit reputați tehnicieni în domeniul horticulturii. Existența liceului, dar mai ales faima școlii se datorează, în mare parte, performanțelor remarcabile prin care instituția a trecut.

Terenul pe care se află azi şcoala a fost cumpărat de Casa Rurală în 1908 de la fostul proprietar, generalul Boteanu. Acesta folosea pentru administrarea moşiei un arman boieresc, aşezat în mijlocul satului, exact în locul unde se află astăzi şcoala. Suprafaţa cumpărată a fost de 593 ha, împreună cu un conac vechi. Moşia a fost exploatată în dijmă şi bani până la 1910, când, după propunerea lui Maximilian Popovici şi a lui Vintilă Brătianu, consiliul de administraţie a Casei Rurale a aprobat înființarea pe o parte din ea a unei şcoli de grădinărit, având ca scop instruirea fiilor de săteni împroprietăriți în urma răscoalei din 1907. Pe lângă învăţarea meseriei grădinăritului şi a cultivării pomilor, şcoala furniza seminţe de legume şi pomi la toate moşiile Casei Rurale. În primăvara anului 1911 s-au început lucrările culturale, iar în toamnă s-au deschis cursurile.

În anul şcolar 1947-1948 Şcoala Inferioară de Horticultură se transformă în Liceul Tehnic Horticol de fete, care în august 1948, prin Legea de reformă a învăţământului, devine Şcoala Medie Tehnică Horticolă cu durata de 4 ani, care funcţionează până în 1955. Începând cu anul şcolar 1955-1956, aceasta se transformă în Şcoala Profesională de Legumicultură cu durata de 3 ani şi se înfiinţează în paralel şi Şcoala Tehnică de Maieştri Legumicoli cu durata de 3 ani, cursuri de zi şi fără frecvenţă.

„Sunt un fost elev al liceului din Dragomirești-Vale și am terminat studiile în anul 1977, la specializarea veterinară. Am urmat cursurile Facultății de Zootehnie și am revenit după mulți ani ca director al liceului. De-a lungul timpului, școala a trecut prin mai multe etape, a fost școală de fete, școală de maeștri agricoli, liceu agroindustrial, iar după revoluție grup școlar agricol și în prezent liceu tehnologic“, spune directorul liceului Vintilă Brătianu, Chișa Eugen.

Condiții și standarde moderne

În prezent, oferta educațională a școlii agricole este destul de complexă. Printre cele mai solicitate specializări se numără clasele de tehnicieni în activități economice, resurse naturale și protecția mediului, dar și tehnicieni agronomi și veterinari. Școala dispune de o bibliotecă foarte complexă, o sală de sport, internat, cantină, ateliere pentru lucrări practice și seră didactică pentru instruirea elevilor de la domeniul agricultură. În seră, directorul școlii ne arată producția de sezon.

„Sera are o vechime de peste 50 de ani, dar a fost reabilitată prin Proiectul Campus Școlar preuniversitar. Incinta are o suprafață de 450 mp și se plantează legume. Aici fac practica elevii de liceu care studiază agricultura. Aceștia participă la plantatul și întreținerea culturii. Totodată, li se explică tehnologia fiecărei culturi în parte de către cadrele didactice de specialitate. Anul acesta am plantat tomate, ardei, vinete, fasole, mărar și pătrunjel“, spune directorul școlii.

Ținând seama de greutățile prin care trece învățământul agricol, profesorii acestei unități se implică în dezvoltarea elevilor și îi încurajează să urmeze specializările specifice agriculturii.

„Anul acest ne-am clasat pe locul al doilea la olimpiada de biologie. Elevii sunt preocupați mai mult de partea de cercetare și atunci noi am înființat un club de științe unde lucrăm cu ei diferite proiecte. De 11 ani reprezentăm județul Ilfov la sesiunea de referate științifice ale elevilor. În proporție de 80% lucrarea trebuie să ocupe o parte experimentală, de cercetare, iar restul de 20% teorie. Ne-am clasat mereu pe locul 1 și am reprezentat județul cu succes. Sunt copii care sunt preocupați de viitorul lor și care își doresc să meargă mai departe și să urmeze diferite facultăți de profil. De aceea dorința lor este să ia o notă cât mai mare la bacalaureat“, spune Lica Frățilă, profesor de biologie.

În ultimii ani s-au realizat lucrări de reabilitare a clădirilor și a spațiilor de învățământ, biblioteca, sala de sport și laboratoarele fiind aduse la standardele moderne. De asemenea, modernizarea campusului îndeplinește toate standardele unei școli europene.

Știința fără de care nu putem trăi

Agricultura înseamnă hrană, viață, dar și știința care nu se va stinge vreodată. Aceasta este părerea elevilor liceului Vintilă Brătianu care vor să-și consolideze o carieră în domeniu. Școala, care are acum peste o sută de ani de tradiție, trăiește cu adevărat prin absolvenții ei. Sute și chiar mii de tehnicieni agronomi, horticultori, veterinari și zootehniști au luat aici primele lecții de agricultură.

„Le recomand viitorilor liceeni să vină la noi deoarece suntem un liceu modern, cu rezultate deosebite. Avem proiecte în derulare pentru care există activități școlare și extrașcolare, cluburi de fotografie, cluburi de știință, cu care profesorii de profil pregătesc elevii. Recomand tuturor elevilor de gimnaziu să vină la acest liceu pentru a urma profilurile de contabilitate, zootehnie, rugby și, mai nou, de anul acesta avem clase de învățământ profesional de stat și dual cu specializări în industria agroalimentară. De asemenea, colaborăm și cu agenți economici care sprijină învățământul, asigurând practica în domeniul procesării cărnii și al utilajelor industriale“, spune Alexandra Drăguț, dir. adjunct al liceului.

Ruxandra HĂBEANU

Promovarea mierii ca produs alimentar sănătos în sectorul învățământului public

Apicultura, în Uniunea Europeană, din 2020 (V)

În luna ianuarie 2018, a fost prezentat la Bruxelles, în Comisia de agricultură din Parlamentul European, un Raport referitor la perspective și provocări din sectorul apicol din UE, unde s-au făcut o serie de propuneri pentru sectorul apicol european.

Referitor la promovarea mierii ca un produs alimentar sănătos în sectorul învățământului public, raportul salută inițiativa și invită Comisia să facă propunere pentru a crește sprijinul acordat pentru a o susține, cităm:

„Recunoaște și salută inițiativa europeană pentru mierea la micul dejun, invită statele membre să includă inițiativa în sistemele lor educaționale de bază și propune Comisiei să prezinte o propunere pentru a crește sprijinul acordat de UE pentru aceste programe cu 50% pe an pentru a permite programelor școlare să funcționeze în mod efectiv și să includă deplin produsele locale, cum ar fi mierea, măslinele și uleiul de măsline.“

Se cunoaște multitudinea beneficiilor pentru sănătate în cazul consumului de miere, ceea ce susține acțiunea de a facilita accesul la consumul periodic al mierii de către preșcolari și școlari.

Acest consum periodic ar aduce ca beneficii obișnuirea acestor copii cu consumul acestui aliment natural și sănătos, ar îmbunătăți starea lor de sănătate, ar crește substanțial consumul mediu de miere anual pe cap de locuitor și ar ajuta apicultorii să-și comercializeze mierea.

De fapt, trebuie să recunoaștem că la noi în România s-au făcut de câțiva ani încercări în sensul legiferării consumului de miere în școli și unele forme asociative au organizat și acțiuni în sensul promovării consumului de miere în școli.

Ca exemple de promovare a consumului de miere în școli și grădinițe aș putea cita acțiunile Asociației Apicole Valea Prahovei – Câmpina, care aproape la toate edițiile ale târgurilor anuale ale mierii organizate și-a trimis reprezentanți în școli și/sau grădinițe să promoveze mierea și alte produse ale albinelor.

Un alt exemplu îl reprezintă așa-numitul „Mic dejun cu miere“, acțiune desfășurată în data de 18 noiembrie 2016, la nivelul Uniunii Europene, de către organizații din sectorul apicol în scopul desfășurării unei campanii educațional – promoțională pentru conștientizarea tineretului asupra necesității unui stil de viață sănătos, a importanței albinei pentru mediu, agricultură și a produselor apicole pentru o alimentație sănătoasă.

Cu acest prilej, în județul Iași la acțiune au participat Camera Agricolă Județeană Iași, Cooperativa Agricolă Prisaca Moldova și Asociația Apicolă Apis-Moltd și promovarea s-a făcut în Liceul Teoretic Waldorf, Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri“, Școala Gimnazială „Titu Maiorescu“, Școala „Nicolae Iorga“, Grădinița „Surorile Providenței“, Grădinița „Atelier și Asociația Salvați Copii“ Iași.

Tot cu acest prilej, formele asociative apicole din cadrul Federației ROMAPIS, în parteneriat cu Uniunea de ramură a Cooperativelor Apicole din România, au susținut acțiunea, trimiţând reprezentanţi în şcoli pentru a le vorbi copiilor despre rolul și importanţa albinei în ecosistem, precum şi despre beneficiile consumului de miere de albine ca aliment și medicament în acelaşi timp. Totodată, în dorinţa de a le face copiilor cea mai dulce zi din viaţă, aceştia au fost invitaţi să deguste miere, oferindu-le caserole cu miere polifloră.

La această campanie, la nivel național, au participat aproximativ 14.000 de copii elevi şi preşcolari din 15 judeţe din toată țara şi Municipiul Bucureşti.

Din punct de vedere legislativ, o primă încercare de legiferare a consumului de miere în școli a fost Legea nr. 509 din 29 decembrie 2006 privind acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preșcolari și elevii din clasele I-IV din învățământul de stat și confesional. Mai precis, legea prevedea să se acorde gratuit 60 de grame/copil/săptămână miere polifloră care va fi ambalată în borcane de 250 ml, cu capac verde și va proveni exclusiv din stupine autorizate.

Dar, ce să vedeți, din lipsa finanțării, această lege a fost suspendată prin ordonanțe de urgență succesive și astfel nu a ajuns să se aplice vreodată. De altfel, ultima ordonanță de urgență de suspendare (OUG nr. 90/2017) este pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2018.

Totuși, încercări se mai fac. Astfel, Cristina Sabău de la TimpOnline.ro, în data de 6 ianuarie 2018, semnala o declarație făcută la Bistrița de secretarul de stat al MADR Sorin Roșu Mareș. Citez:

„Avem un program pentru miere în școli care se adresează elevilor preșcolari și școlari, până la clasa a IV-a, astfel încât să beneficieze de un borcan de 250 g de miere în fiecare lună. Nu vrem să dăm în fiecare zi un pachețel cu miere, ci să oferim o dată pe lună un borcan cu miere și pentru a ajutora crescătorii de albine, adică apicultorii“.

Declarația se încadrează de fapt în conținutul legii suspendate. Să sperăm că, în lumina raportului în discuție, vor înceta suspendările legii pentru acordarea de miere preșcolarilor și școlarilor și acest deziderat, în fine, se va împlini.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

„România, prea săracă pentru a-şi permite să mănânce ieftin“

Care este sursa de progres a unei naţiuni? Învăţământul. De ce anume are nevoie învăţământul din România pentru a fi o sursă de progres? „Este nevoie de toate etapele de formare, nu doar de studenţi, ci şi de tehnicieni, şi chiar de muncitori. Avem nevoie de pregătire de specialitate, dar asta înseamnă o decizie de sus în jos, care să modifice învăţământul liceal, post-liceal şi superior. Este o decizie care se poate lua chiar acum“, ne-a spus prof. Petru Alexe, prorector al Universităţii Dunărea de Jos din Galaţi. Discuţia avută cu domnia sa a făcut referire nu doar la necesităţile sistemului de învăţământ, ci şi la realizările obţinute de instituţia la care predă şi care are o misiune dublă. Aceea de a pregăti specialişti pentru domeniul alimentar, nu doar la nivel de teorie, ci şi de practică şi de a transfera rezultatele cercetării în piaţă pentru beneficiul consumatorilor.

Staţii-pilot unice în Europa

Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, spun reprezentanţii ei, este singurul centru universitar care, prin Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor, promovează o practică integrată în programul universitar. Facultatea dispune astăzi de trei staţii-pilot în cadrul cărora studenţii din anii II şi III pot face practică în condiţii reale de muncă. Existenţa staţiilor a fost posibilă ca urmare a implementării unui proiect complex susţinut cu fonduri structurale. Rezultatul, spune prof. Petru Alexandru, este că studenţii pot câştiga experienţă în cercetare făcând practică în aceste laboratoare cu infrastructură complexă, dotate cu echipament de ultimă oră, dincolo chiar de cele care există acum în Europa. Practic, aceste staţii-pilot sunt constituite în nişte făbricuţe unde studenţii se pregătesc pentru a deveni ingineri în industria alimentară, învaţă să facă produse sănătoase şi să găsească soluţii durabile pentru viitor. Pentru că principala miză a practicii desfăşurate aici este transferul rezultatelor cercetării către mediul economic, este important să se găsească soluţii şi răspunsuri pentru întrebările agenţilor economici. Un alt proiect important al Universităţii Dunărea de Jos este realizarea unui centru de remodelare a sistemelor recirculante în acvacultură, cu o dotare excepţională.

De la cercetare în industrie

„Am venit în întâmpinarea mediului economic cu nişte proiecte de cercetare aplicativă, pentru că sperăm astfel să stabilim un contact direct. Pot spune deja că avem semnale încurajatoare şi promisiuni ferme de aplicare a unor produse în industrie. Avem o gamă variată de produse din lapte şi carne, unele au fost premiate şi chiar brevetate, iar oferta noastră este luată în considerare. Plus că avem promisiunile unor contracte de cercetare în domeniul bioprotecţiei, membrane comestibile etc. Sunt teme pe care noi le-am propus. Este o nişă pe care o abordăm, mai cu seamă pentru că există măsuri ca din 2017 să dispară o foarte mare parte din ambalajele, farfuriile şi paharele din plastic existente acum pe piaţă. Facem cercetări şi în ceea ce priveşte utilizarea unor microorganisme pentru conservarea produselor care să înlocuiască substanţele dăunătoare folosite astăzi.“ În discuţia avută cu prof. Petru Alexandru, acesta a menţionat cât de important este ca agricultura şi industria alimentară să devină priorităţi reale ale economiei naţionale şi ca finanţarea să se facă pe probleme aplicative.

„Nu putem elimina, spre exemplu, aditivii alimentari atât de huliţi, decât dacă venim cu soluţii. Am găsit firme mari dispuse să lupte pentru diminuarea drastică a numărului lor, iar asta înseamnă că vorbim aceeaşi limbă. Încă mai cred că industria alimentară poate deveni vârf de lance, alături, evident, de o agricultură sustenabilă. Sunt două ramuri care pot împinge România mai departe. În momentul de faţă există o colaborare între agricultură şi industria alimentară, doar că nu s-a acordat o prioritate politică acestor două sectoare. Toate politicile în acest sens au fost făcute sporadic şi separat.“

Prof. Petru Alexe, Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor:

„Tot ceea ce îţi poţi imagina este real, spunea Picasso. Asta le spun şi eu studenţilor mei la cursuri. Totul se poate. Putem reconstrui, dacă vrem. Acum ne aflăm într-o situaţie dificilă pentru că trebuie să decidem între siguranţa alimentară, care înseamnă produse sănătoase, şi securitatea alimentară, care presupune să asiguri suficientă mâncare. Aici a apărut compromisul. Însă România este prea săracă pentru a-şi permite să mănânce ieftin.“

Alina Chirilă, studentă: „Sunt studentă în anul III la specializarea Controlul şi Expertiza Alimentelor. Este o experienţă inedită, nu am fost absolut deloc dezamăgită, iar faptul că dispunem de aceste staţii-pilot ne-a permis să punem în practică foarte repede ceea ce am învăţat şi este o şansă extraordinară. Astfel căpătăm experienţă şi este un plus enorm.“

Simon Neagu, studentă: „Studiez Ingineria Produselor Alimentare şi sper să devin un tehnolog bun. Îmi place ceea ce fac şi sper să pot oferi oamenilor alimente corecte din punct de vedere nutriţional. Ar trebui să existe un dialog între mediul academic şi cel economic. Acesta din urmă ar trebui să îmbrăţişeze ideile cercetării care propune, spre exemplu, sugestii de înlocuire a substanţelor şi aditivilor periculoşi pentru sănătate. O relaţie deschisă între cele două medii este în beneficiul consumatorului.“

Mihai Cerbu, student: „Existenţa staţiilor-pilot este un avantaj pentru că, în lipsa practicii, ar fi foarte greu să pătrundem pe piaţa muncii, unde se cere experienţă. Plus că în aceste staţii învăţăm să facem mâncare naturală după reţete clasice, tradiţionale. Fireşte că nu va depinde doar de noi ce va ajunge pe piaţă, dar vom încerca să ne impunem punctul de vedere, astfel încât românii să aibă acces la mâncare sănătoasă.“

Cristian Vasile Dima, asistent Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor: „Prin aceste staţii-pilot venim nu doar în sprijinul studenţilor, ci şi al agenţilor economici care pot face aici anumite teste ce nu se pot realiza în alte unităţi. În plus, şi persoane din afara sistemul de învăţământ al universităţii pot face o pregătire suplimentară în cadrul staţiilor-pilot. Infrastructura modernă, complexă de care dispunem permite consolidarea cunoştinţelor şi derularea unei cercetări fundamentale, dar şi aplicative.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 40-41

Elevul de azi, fermierul de mâine

Liceenii Colegiului Țara Bârsei din localitatea Prejmăr, județul Brașov vor participa la sesiuni de practică și vizite tematice la companii din întreaga țară. Inițiativa aparținând Fundației World Vision România reprezintă o șansă oferită viitorilor agronomi de a ajunge mai aproape de meseria pe care și-au ales-o. „Elevul de zi, fermierul de mâine“ este un proiect care urmărește să echipeze tinerii din învățământul agricol cu abilități, cunoștințe și experiențe menite să-i stimuleze să continue studiile de profil și să adopte meseriile studiate, se specifică într-un comunicat emis de World Vision România.
 
Chiar din această lună „bobocii“ care au început să studieze agricultura vor avea ocazia să testeze viața de fermier zi de zi, timp de o săptămână, în timp ce tehnicienii veterinari vor petrece cinci zile la Ferma Demonstrativă Agrovision din satul brașovean Criț. „Experienţele pe care elevii le vor dobândi sunt importante, deoarece în mod obişnuit, practica lor se limitează la lucrul în laborator şi mica fermă de păsări a colegiului. Aproape niciodată nu li se oferă ocazia să lucreze în ferme sau pensiuni reale, întrucât companiile private nu au obligaţia să găzduiască stagii de practică“, spun reprezentanții World Vision România.
 
Proiectul va continua și în perioada următoare până la data de 15 decembrie 2015 când vor fi implicați și elevi mai mari pentru care în funcție de profilul studiat se vor organiza vizite tematice în companii și universități, ferme, clinici veterinare, pensiuni și hoteluri sau chiar fabrici de procesare a cărnii și a laptelui din întreaga țară.
 
La finalul proiectului, rezultatele “fermierilor de viitor” vor fi evaluate de către profesori, iar cei mai buni dintre elevii participanţi vor fi recompensaţi cu premii constând în echipamente IT.

Cum ajungi să înveţi în Occident

Te-ai gândit ce va face copilul tău când va fi mare? Cum se va descurca în jungla economică, dacă va fi pregătit să facă faţă provocărilor vieţii?... Pe noi şcoala nu ne-a pregătit pentru trecerea de la comunism la capitalismul sălbatic, pentru curbele de sacrificiu, pentru criză şi abundenţa pe credit. Ne-am adaptat din mers, am improvizat, am învăţat mai mult la „şcoala vieţii“ decât pe băncile şcolii cum să ne descurcăm într-un prezent instabil şi cu perspectiva unui viitor imprevizibil. Pentru copiii noştri există o alternativă. Teodora Răducanu, secondary education coordinator la IntegralEdu, explică avantajele studiilor în străinătate şi cum se poate accesa o bursă, într-un interviu acordat KeysFin.

Primul pas, o tabără în Occident

– Dacă vrem să ne trimitem copiii la şcoală în Occident, ce sfaturi ne oferiţi, unde ar trebui să îi trimitem?

– Alegerea şcolii şi a programului de studiu potrivit pentru copil este foarte importantă, motiv pentru care sfatul meu, ca şi consultant educaţional cu experienţă, este ca familiile interesate să înceapă procesul de consultanţă, pregătire şi admitere cu cel puţin un an înainte de începerea studiilor. Este bine de ştiut că unele şcoli încep procesul de admitere cu 2-3 ani înainte de începerea studiilor în şcoala respectivă.

Ţinând cont de profilul şi vârsta copilului, de programul de studiu potrivit, de tipul şcolii, de ţara dorită etc. v-aş recomanda să începeţi din timp pregătirea cu înscrierea copilului într-o tabără educaţională în străinătate. În funcţie de scopul taberei, ne putem orienta către o tabără ce îi va îmbunătăţi nivelul lingvistic, o tabără ce îi va oferi şansa de a studia anumite materii conform curriculei ţării respective sau o tabără ce îl va ajuta să înţeleagă mai bine domeniul în care îşi doreşte să se specializeze (business, medicină, politică, arhitectură etc.).

Criteriile de selecţie

– Cum selectezi şcoala care i se potriveşte cel mai bine? Decizia ne aparţine sau este necesar şi un accept al şcolii respective?

– Alegerea unei şcoli începe cu o bună cunoaştere a profilului copilului şi a nevoilor acestuia, atât din punct de vedere academic cât şi din punct de vedere personal.

În funcţie de tipul şcolii (tip boarding sau tip college), în funcţie de programele educaţionale oferite, în funcţie de specializarea pe care şi-o doreşte la universitate şi în funcţie de abordarea profesorilor, selectăm şcolile care răspund cel mai bine nevoilor copilului.

Dacă ar fi să generalizăm, pentru primirea unei oferte, criteriile de selecţie sunt următoarele: foaia matricolă foarte bună; nivel bun de stăpânire a limbii de studiu, de la intermediar la avansat, în funcţie de vârsta aplicantului şi de programul de studiu pentru care aplică; diplomele curriculare şi extracurriculare (tabere internaţionale, competiţii sportive şi/sau artistice, certificări lingvistice, activităţi de voluntariat, olimpiade etc.); testele şi interviul de admitere. Testele de admitere se susţin la sediul IntegralEdu, reprezentant oficial a peste 100 de licee din străinătate.

Există şcoli selective şi scoli mai puţin selective, mai flexibile în ceea ce priveşte criteriile de admitere, şcoli ce îşi propun să ajute fiecare elev să îşi atingă potenţialul maxim, oricare ar fi acesta. Aceste şcoli sunt recunoscute pentru valoarea adăugată pe care o aduc în educaţia copiilor.

Copiii, monitorizaţi şi evaluaţi periodic

– Care sunt paşii care trebuie să îi fac, când şi cum se plăteşte, cine îl preia pe copil, cine are grijă de el, cine îl monitorizează etc.? De unde am garanţia că se ţine de carte, dincolo de ce îmi spune la telefon?

– Familia primeşte din timp toate informaţiile referitoare la regulile şcolii, la plata taxelor, la drepturile şi obligaţiile elevului, părinţilor, şcolii. De două ori pe trimestru, familia primeşte rapoarte de evaluare din partea fiecărui profesor şi din partea tutorelui academic.

Adesea îi auzim pe părinţi spunând că ştiu mai multe despre activitatea copilului la şcoală de când studiază în străinătate decât ştiau atunci când studia în România.

Învăţare logică şi gândire critică

– Dacă a terminat studiile liceale în Occident, ce urmează după aceasta? Poate să obţină o bursă pentru universitate, există cineva care să-l ajute acolo să îşi urmeze drumul, să îl călăuzească către ceea ce îşi doreşte, către ce este înzestrat? În esenţă, cu ce se alege după ce şi-a făcut studiile în Occident?

– Toţi cei care schimbă sistemul educaţional românesc cu sistemele educaţionale oferite de şcolile din străinătate îşi doresc o altfel de pregătire academică, o altă abordare, o şansă în plus pentru admiterea la universitatea dorită. Pentru a avea o imagine clară asupra beneficiilor studiilor liceale în străinătate, trebuie să discutăm despre pregătirea pe care o oferă liceele din străinătate atât din punct de vedere academic cât şi al dezvoltării personale. Participarea activă la orele de curs, învăţarea logică, gândirea critică, argumentarea, interdisciplinaritatea şi aplicabilitatea cunoştinţelor dobândite în situaţii concrete din viaţa de zi cu zi le formează elevilor competenţele necesare pentru a reuşi în lumea reală.

Datorită pregătirii pe care o oferă liceele din străinătate, şansele absolvenţilor de a fi admişi la o universitate de prestigiu cresc semnificativ. Elevii sunt deja obişnuiţi cu cerinţele profesorilor, cu mediul internaţional de studiu, stăpânesc limba de predare la nivel apropiat de cel nativ şi s-au adaptat deja la medii culturale diferite.

Reprezentanţii universităţilor de top vin la liceele din străinătate să discute personal cu elevii şi să le prezinte programele oferite, iar elevii au, la rândul lor, posibilitatea să viziteze universităţile „targhetate“.

Cât costă un an de studiu

În funcţie de tipul de şcoală ales, de stat sau privată, şi în funcţie de ţara aleasă putem vorbi de următoarele costuri: • în Marea Britanie costul unui an de studiu variază între 13.000 lire şi 44.000 lire; • în Elveţia costul unui an de studiu variază între 69.000 franci elveţieni şi 98.000 franci elveţieni; • în Germania costul unui an de studiu variază între 18.000 euro şi 37.000 euro; • în Austria costul unui an de studiu variază între 38.000 euro şi 64.000 euro; • în Portugalia costul unui an de studiu este de aproximativ 26.000 euro; • în Olanda costul unui an de studiu este de aproximativ 39.000 euro; • în Canada costul unui an de studiu variază între 25.000 dolari canadieni şi 58.000 dolari canadieni; • în SUA costul unui an de studiu variază între 43.300 şi 76.000 de dolari.

Adrian NEGRESCU

Şcoala românească să hotărască ce vrea, învăţământ sau socializare

Vorbim despre lumea universitară, despre învăţământul românesc în contextul european, ce trebuie făcut pentru pregătirea tinerilor care pornesc în viaţă cu prof. dr. Bogdan Costea de la Universitatea Lancaster din Anglia.

Marile universităţi, bazate pe studiul independent

– Un român la o universitate engleză, cum aşa?

– Da, dar nu sunt singurul, sunt mulţi universitari români prin toată lumea. Universităţile britanice sunt probabil foarte primitoare, dar aşa sunt şi cele americane. Limba e un serviciu făcut universalităţii universităţii dacă vreţi, pentru că limba engleză are această capacitate de a atrage tot felul de talente, de interese şi mai e ceva, universitatea e ea însăşi foarte primitoare. Şi atunci nu contează că eşti român, grec, femeie sau bărbat, creştin, evreu sau musulman. Nu are niciun fel de importanţă, culorile acestea au dispărut. Universitatea e oarbă la diferenţe de acest fel.

– Totuşi, în Anglia este altcumva decât în Franţa, SUA, în Germania?

– Da şi nu, pentru că sunt sisteme pedagogice diferite, activitatea la clasă poate să difere mult. În Anglia sistemul predominant este cel tradiţional de Oxford, Cambridge, bazat pe studiul independent pe care ni-l aducem aminte din evoluţia generaţiilor paşoptiste româneşti în Germania. Bălcescu, Eminescu şi alţii au trecut prin aceeaşi experienţă. Asta însemna aşa: că te duci la universitate şi că studiezi programa cum vrei, dar trebuie să acumulezi un număr de credite. În momentul în care ai strâns un număr de credite nu are importanţă dacă ai studiat biologie, anatomie sau chimie, fizică, matematică, audiezi cursurile pe care le vrei, mergi după profesor. Acest model se mai păstrează în Marea Britanie. Săptămâna este foarte mult încărcată de studiu independent. Deci nu stai 8 ore pe zi la cursuri. În Europa se mai practică asta. O zi încărcată, cu orar încărcat, 5 zile pe săptămână cursuri, ceea ce este mult pentru programul universitar. Aşadar, din punctul de vedere al programului de lucru, sunt diferite.

Pe de altă parte, din punct de vedere intelectual, al vieţii academice, al vieţii de cercetare nu sunt diferite. Lumea academică a devenit foarte unitară pe toate meridianele. Limba, manierele, abordările de argumentaţie, construcţia cercetării şi a proiectelor sunt foarte comune. Oamenii se înţeleg uşor.

– În această ecuaţie a universităţilor cât contează profesorul sau, altfel spus, studentul are ceva de spus în ceea ce i se întâmplă în timpul studiului?

– Da şi nu. Cel mai important cuvânt pe care ar trebui să-l aibă studentul este forma întrebării şi revenirea obsesivă la acele puncte care nu au fost înţelese şi pe care fiecare generaţie le ia de la capăt. Una este să ai voce de student studios şi alta este să ai voce şi pretenţii de student client, ca şi când te-ai duce la magazin şi vrei ca lucrurile să fie într-un anume fel şi ai vrea ca universitatea să te servească. Universitatea nu este un serviciu pentru nimeni, nici pentru profesor, nici pentru student. Ea este casa ştiinţei, unde se menţin şi se păstrează întrebările fundamentale ale condiţiei umane.

– Profesorii români au vreun statut aparte faţă de ceilalţi?

– Nu. Depinde ce generaţie eşti, pentru că cei care am fost educaţi până în 1989 am avut, din punctul acesta de vedere, cât de cât un beneficiu. Pe cât de cenzurată, mutilată a fost educaţia, pe atât de serioasă a fost faţă de ceea ce se întâmplă în prezent. Şi mă gândesc la rezultatele bacalaureatului din ultimii ani. Dacă ai pierdut copilul în perioada 14-18 ani, dacă nu-i captezi atenţia atunci universitatea nu mai poate face absolut nimic. Liceul este perioada esenţială, perioada naturală de întrebări care îşi găseşte o canalizare culturală. La noi învăţământul mediu a fost cel mai eficient în perioada comunistă. Atunci îi dai copilului cultură generală.  Dacă toate sensibilităţile acestei perioade sunt cultivate poţi să te apropii de vârsta de 18 ani cu un om în formare.

Să ne întoarcem la modelul liceal de reformă franceză

– În contextul nostru, ce se întâmplă cu adolescenţii care, iată, sunt un fel de cobai, martori la experienţe care ţin fiecare de ministrul numit politic?

– Cei care fac reformă şi încearcă să găsească soluţii noi pentru probleme aşa-zis noi fac o greşeală imensă. Absolut întâmplător, istoric, suntem beneficiarii a cel puţin un mileniu de educaţie sistematică europeană. Cei care vor să experimenteze cu şcoala uită că vor să inventeze roata. Ştim ce înseamnă şcoală bună, că Europa ne-a învăţat ce suntem, deci nu avem de reinventat nici şcoală, nici probleme noi, nici soluţii noi.

Educaţia nu e în criză numai în România, însă noi ne inventăm prea multe probleme pe care vrem să le rezolvăm cu un sistem. Şcoala nu poate să rezolve toate problemele educaţiei. Ea poate să ocupe copilului 6-7 ore din zi şi le poate ocupa cu ceva, ori cu învăţământ, ori cu socializare. La noi şcoala a avut eficienţă pentru că a fost o şcoală de învăţământ, ţi se cultiva o sensibilitate, culturală. Şcoala nu era un loc de joacă, era o tensiune între seriozitatea studiului şi frivolitatea pauzei. Dar era o tensiune productivă, înţelegeam că şcoala e grea. Şi aşa şi trebuie să fie. Deci nu avem nevoie de reforme, avem nevoie de o reîntoarcere la modelul foarte bine cunoscut, modelul liceal de reformă franceză, dacă vreţi, învăţământul de cultură generală care a dus la productivitatea culturală a Europei.

– Domnule profesor, există la tânărul care se apropie de absolvirea liceului o obsesie aproape maladivă pentru studiile în străinătate. Este justificată această dorinţă sau, altfel spus, vor face faţă aceşti copii în lume?

– Da, orice tânăr poate face faţă exigenţelor universitare. Dacă deprinderea de a învăţa este formată, poţi să vii de oriunde şi să faci faţă. De tinerii români cu care am lucrat direct sunt tare mândru. Au fost serioşi, aplicaţi, copii educaţi, dar cu trei flori nu se face primăvară. Din păcate, 75% dintre cei care dau bacalaureatul, nu mai vorbesc de cei care nu îl trec, aceia sunt un eşec. Dar nu este numai vina lor. Este şi un eşec al familiei, al societăţii, dar mai ales al şcolii pentru că nu ştie ce vrea. Copiii fac faţă dacă li se oferă educaţie, reprezintă un receptor destul de fertil. Societatea comercială a fost mult mai abilă – dacă am înlocui şcoala cu reclama ne-am da seama cât de eficace şi cât de uşor şi profund se poate ajunge la conştiinţa unui copil. Dar asta o fac mult mai bine reclamele, jocurile şi monstruozităţile la care sunt expuşi. Societatea comercială ştie să ajungă la sufletul copilului, şcoala nu.

– Totuşi, lumea pare să fie interesată de ceea ce se întâmplă în învăţământul românesc, dar tot ce se face ţine de organizare, nu de conţinutul programei şi parcă ţine de un experiment, dumneavoastră unde credeţi că se greşeşte?

– Problema nu e de formă, ci de conţinut. E adevărat că procesul pedagogic trebuie structurat pe o perioadă de 12 ani, de la 6 la 18, astfel încât să fie şi organic, dar să răspundă şi nevoilor etapelor de vârstă prin care trece copilul. Ar trebui discutat în schimb conţinutul, ce, cât şi cum reuşim să aducem copilul de la 6 la 18 ani nu doar alfabetizat şi capabil să înţeleagă ce se întâmplă în prezent, ci şi echipat cu o înţelegere a procesului de devenire culturală căreia îi aparţine.

Gheorghe Verman
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Controale sanitar-veterinare la unităţile de învăţământ vor fi intensificate

Controalele sanitar veterinare în unităţile de învăţământ din România vor fi intensificate în această lună, din cauza situaţiilor apărute în ultima perioadă privind calitatea necorespunzătoare a produselor alimentare distribuite în cadrul 'programului laptele şi cornul', informează un comunicat al Autorităţii Veterinare.

Decizia aparţine preşedintele ANSVSA, Mihai Ţurcanu, care a dispus structurilor teritoriale intensificarea controalelor privind verificarea respectării cerinţelor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în creşe, grădiniţe, unităţi de învăţământ cu program normal, internat, semi-internat sau after-school şi în unităţile de catering care furnizează preparate culinare unităţilor sus menţionate.
În acest sens, s-au constituit echipe mixte de control formate din reprezentanţii Serviciilor sau Birourilor de Inspecţii şi cei ai Birourilor Siguranţa Alimentelor de Origine Non-animală din cadrul DSVSA judeţene.

Inspectorii ANSVSA vor verifica, timp de o lună, respectarea cerinţelor generale şi specifice de igienă a produselor alimentare, în spaţiile de depozitare, prelucrare, preparare, precum şi a cerinţelor privind asigurarea trasabilităţii. Un accent deosebit se va pune pe verificarea condiţiilor de depozitare şi a termenelor de valabilitate pentru produsele lactate şi cele de panificaţie. Tematica de control include şi verificarea respectării cerinţelor specifice mijloacelor de transport utilizate la transportul produselor alimentare, iar în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ care au încheiate contracte de furnizare a preparatelor culinare cu unităţi de catering, se vor verifica şi acestea.

Potrivit ANSVSA, vor fi efectuate, prin sondaj, şi acţiuni de control de către reprezentanţii Direcţiei de Inspecţie Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împreună cu cei ai Direcţiei de Trasabilitate şi Siguranţa Alimentelor de Origine Non-animală, Sistemul Rapid de Alertă din cadrul ANSVSA, pentru a verifica modul de implementare a acestei dispoziţii.

'Toleranţa instituţiei noastre pentru cei care pun în pericol sănătatea publică şi, în special, sănătatea copiilor noştri, este zero. Îi vom sancţiona, în modul cel mai ferm, pe cei care nu înţeleg să respecte legea şi pun în pericol sănătatea cetăţenilor' a declarat Mihai Ţurcanu, preşedintele ANSVSA.

Sursa AGERPRES

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS